Pretentii. Sentința nr. 377/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 377/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 4170/107/2014*
Document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 377/C./2015
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Grefier I. C.
Pe rol rejudecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. din cadrul DGRFP B. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică la ambele strigări ale cauzei se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004 instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În baza art. 238 din c.pr.civ. estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind azi.
Instanța, în baza art. 237 pct. 7 raportat la art. 258, 265 din c.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a organelor fiscale, invocată de pârâta de ordin I prin întâmpinare în primul ciclu procesual, având în vedere că chitanța depusă la dosar reiese că taxa a fost achitată la AFP A. I..
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanță sub nr._ 01.04.2014 reclamantul M. M., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. – SFM A. I. din cadrul DGRFP B. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1744 lei achitată cu titlu de taxă de poluare actualizată cu dobânda legală de la data achitării și până la restituirea efectivă a sumei. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că taxa instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 contravine prevederilor art. 90 din TCE întrucât aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în UE și reînmatriculate în România însă pentru autoturismele deja înmatriculate în România la o nouă înmatriculare acea taxă nu este percepută. În aceste condiții, apreciază că se impune aplicarea disp. art. 148 alin. 2 din Constituție care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de dispozițiile contrare din legislația internă, sens în care trebuie să se constate că taxa de poluare a fost încasată în mod nelegal si deci trebuie restituită.
În drept: art. 90 paragraful 1 din TCE, art. 148 alin. 2 din Constituție.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive susținând că începând cu data de 01.07.2008 si in temeiul actelor normative prin care a fost reglementata, taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. În același sens sunt invocate și prevederile art. 12, 14, 20 și 21 din Legea nr.500/2002, considerându-se că organele fiscale teritoriale nu pot restitui sumele gestionate de alt ordonator de credite, in speța de Administrația F. pentru Mediu.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând în esență că actul normativ care reglementează taxa a cărei restituire se solicită este conform cu normele dreptului comunitar.
Pârâta Administrația F. Pentru Mediu deși legal citată nu a depus întâmpinare.
Prin sentința administrativă nr.1725/C./2014 au fost respinsă excepția invocată de pârâta de ordin 1, iar pe fond, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. M. în contradictoriu cu paratele D.G.R.F.P. BRASOV- reprezentată în teritoriu de Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, fiind obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 1744 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și dobânda legală aferentă, calculată potrivit Codului de procedură fiscală de la data plății taxei – 31.03.2010 și până la data restituirii efective. De asemenea, au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 177 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr.1349/2015 a Curții de Apel A. I., a fost admis recursul declarat de pârâta de ordin 1, a fost casată sentința administrativă nr.1725/C./2014, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a DGRFP B. și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, considerându-se că au calitate pasivă în cauză AJFP A. și AFM.
Pe rolul Tribunalului A., cauza a fost reînregistrată la data de 23.04.2015, sub număr_ .
În al doilea ciclu procesual nu au fost depuse întâmpinări.
Analizând în prealabil excepția invocată de pârâta de ordin 1, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal, pentru considerentele reținute în practicaua hotărârii.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fond, în rejudecare, instanța reține următoarele:
În vederea înmatriculării în România a unui autoturism second hand achiziționat din Uniunea Europeană, unde fusese anterior înmatriculat, reclamantul a achitat, cu titlu de taxă de poluare, suma a cărei restituire o solicită.
Deși potrivit înscrisurilor, depuse în copie la dosarului cauzei, reclamantul s-a adresat paratelor, solicitându-le restituirea taxei de poluare, acestea nu au dat curs solicitărilor sale, iar pozițiile exprimate de acestea prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei, sunt lipsite de echivoc in ceea ce privește refuzul restituirii taxei de poluare, a cărei impunere, o considera in deplina concordanta cu principiile comunitare în materie fiscală.
Acțiunea de față este consecința refuzului nejustificat al pârâtelor de a restitui suma în discuție, fiind evident vorba de taxa de poluare prevăzută de OUG 50/2008, în condițiile în care a fost achitată anterior intrării în vigoare a Legii nr.9/2012.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 50/2008, ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Articolul 3 din OUG nr. 50/2008 introduce o taxă (numită taxă pe poluare) pentru autovehiculele din categoriile M1-M3 și N1-N3 În temeiul articolului 4 litera a din OUG nr. 50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul să facă vreo distincție nici între autoturismele produse în România și cele produse în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele de ocazie.
Articolul 6 alineatul 1 din OUG nr. 50/2008 prevede modul în care se calculează taxa.
Articolul 14 din OUG nr. 50/2008 prevede că ordonanța intră în vigoare la 1 iulie 2008. Taxa se datora numai pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România ulterior acestei date. Aceasta nu era aplicabilă vehiculelor înmatriculate anterior și aflate deja în circulație.
OUG nr. 50/2008 a fost modificată prin OUG nr. 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule. Potrivit acestei ordonanțe de urgență, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cm3 și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 erau exceptate de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit OUG nr. 50/2008. Aceste dispoziții urmau să rămână în vigoare până la 31 decembrie 2009.
OUG nr. 208/2008 a fost abrogată prin OUG nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care a modificat din nou OUG nr. 50/2008. Această ordonanță prevede, printre altele, anumite exceptări suplimentare pentru anumite autovehicule înmatriculate pentru prima dată (indiferent dacă în România sau în alte state membre) între 15 decembrie 2008 și 31 decembrie 2009.
Tribunalul constată că OUG nr. 50/2008, atât OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, în vigoare între 1.07.2008 și 14.12.2008, și ulterior între 1.01.2010 și până în prezent, dar și OUG nr. 50/2008, cu modificările aduse prin OUG nr. 218/2008 și OUG nr. 7/2009, este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene (actualul articol 110 TFUE).
Astfel, cu privire la OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, în vigoare între 1.07.2008 și 14.12.2008, și ulterior între 1.01.2010 și până în prezent, s-a stabilit neconformitatea cu legislația comunitară, în sensul că prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, din 7.04.2011, în cauza T. C‑402/09, Camera Întâi a Curții a stabilit, în cauza având ca obiect "Impozite interne – Articolul 110 TFUE – Taxă pe poluare aplicată cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor – Neutralitatea taxei între autovehiculele de ocazie importate și vehiculele similare aflate deja pe piața națională", cauza C‑402/09, cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la 16 octombrie 2009, în procedura I. T. împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației F. pentru Mediu, Ministerului Mediului, că articolul 110 TFUE (fostul art. 90 TCE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Iar cu privire la OUG nr. 50/2008, cu modificările aduse prin OUG nr. 218/2008 și OUG nr. 7/2009, prin Hotărârea Curții (Camera întâi) din 7 iulie 2011 "Impozite interne – Articolul 110 TFUE – Taxă pe poluare aplicată cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor", în Cauza C‑263/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Gorj (România), prin decizia din 24 martie 2010, primită de Curte la 27 mai 2010, în procedura I. N., s-a stabilit că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În această din urmă hotărâre, s-a arătat:
„26. Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea T., citată anterior, o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
27. Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii T., citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008, între versiunea inițială a OUG nr. 50/2008 și versiunile ulterioare ale acesteia.”
Întrucât suma achitată de reclamant nu este datorată potrivit legislației comunitare se impune restituirea acesteia.
De la data achitării acelei sume de către reclamant a trecut mai mult timp, astfel că potrivit principiul reparării integrale a prejudiciului, reclamantul este îndreptățit să primească și dobânda legală aferentă.
În conformitate cu dispozițiile art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Cum, potrivit art.120 al.1 teza finală din Codul de procedură fiscală, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, reclamantul are dreptul la plata dobânzii de la data achitării taxei, în acest sens fiind și practica CJUE (Cauza I. C-565/11).
Având în vedere aceste considerente, acțiunea astfel cum formulată de reclamant urmează a fi admisă.
În temeiul art.453 NCPC, pârâtele vor fi obligate la plata în favoarea reclamantului a sumei de 177,4 lei cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. M. - CNP_, cu domiciliul în A. I., ..55, ., ., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A., cu sediul în A. I., ., jud.A. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6 și în consecință:
Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 1744 lei, achitată de acesta cu titlu taxă de poluare/pentru emisiile poluante pentru autovehicule potrivit chitanței din data de 31.03.2010, precum și dobânda legală calculată conform CPF de la data plății și până la data restituirii efective și integrale a acesteia.
Obligă pârâtele la plata în favoarea reclamantului a sumei de 177,4 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Recursul si motivele de recurs se depun prin avocat sau consilier juridic la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.05.2015.
Președinte, M. P. | ||
Grefier, I. C. |
Red./Tehnored.M.P.
5 ex./02.06.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 316/2015.... → |
|---|
