Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 14-05-2015, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 5049/176/2014
Document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 388/2015
Ședința publică de la 14 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. A. A.
Judecător M. P.
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de petentul T. F. împotriva sentinței civile nr.2567/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A..
Obiectul cauzei: anulare proces verbal de contravenție CP nr._
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Față de lipsa părților instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare se constată de asemenea lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
La data de 31.03.2015 intimatul a depus întâmpinare.
La data de 15.04.2015 petentul apelant a depus răspuns la întâmpinare.
Nefiind invocate excepții referitoare la competență, instanța în temeiul art. 95 pct.2 din Codul de Procedura Civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța având în vedere actele depuse la dosar, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 05.06.2014, sub dosar nr._, petentul T. F. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. a arătat că înțelege să conteste procesul verbal . nr._/22.05.2014.
Intimatul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, a invocat prevederile OG 2/2001, OUG nr. 195/2002.
În probațiune, s-au depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2567/2014 a Judecătoriei Alba Iulia, a fost respinsa plângerea contravențională formulată de petentul T. F., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. pentru anularea procesului – verbal . nr._ încheiat la data de 22.05.2014, instanța având în vedere următoarele considerente:
Potrivit procesului – verbal de contravenție . nr._/2014 de la fila 5 la data de 22.05.2014, în temeiul art.99 al.2, art.108 al.1 lit.a pct.3 și art.101 al.1 pct.18 din OUG nr.195/2002, petentul a fost sancționat cu avertisment și amendă în sumă de 510 lei pentru motivele că a condus auto marca VW cu numărul de înmatriculare AV987JL pe . A. I. fără a purta centura de siguranță și fără a avea asupra sa certificatul de înmatriculare, fapte care potrivit art.36 al.1 din OUG nr.195/2002 și art.147 al.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 constituie contravenții.
În plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 05.06.2014 petentul a cerut anularea procesului – verbal deoarece a prezentat agentului de poliție o copie a cărții de identitate a autovehiculului, iar în susținere a depus copia unui certificat de înmatriculare eliberat de autoritățile franceze, tradus în limba română – filele 13-14 și 20 -, din care reiese că autovehiculul este proprietatea numitului R. Didian C., cu domiciliul în Franța.
Sub aspectul primei contravenții, conducerea unui autovehicul fără a purta centura de siguranță, s-a reținut că petentul nu a contestat fapta și nici nu a formulat cereri de probațiune pentru a dovedi o altă stare de fapt.
În privința celei de a doua contravenții, cea de a nu deține certificatul de înmatriculare al autoturismului, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.147 al.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 s-a reținut că cel care conduce un autovehicul este obligat să aibă asupra sa certificatul de înmatriculare, iar cum în textul legii nu există vreo derogare care să permită și deținerea unei copii xerox a acestuia, nu se poate considera că deținerea și prezentarea unei astfel de copii este suficientă.
Se ajunge la o astfel de concluzie și pentru motivul că prezentarea în trafic a unei xerocopii a certificatului de înmatriculare, iar nu a originalului acestuia însoțit de o traducere în limba română, nu permite autorităților cu competențe de control în domeniul siguranței rutiere să verifice autenticitatea acestuia și a datelor pe care le conține și dacă perioada de valabilitate a reviziei tehnice nu a expirat.
Verificând procesul-verbal sub aspectul legalității se constată că agentul de poliție a făcut o corectă aplicare a legii.
Verificând procesul-verbal și sub aspectul corectei instrumentări nu se constată existența unor lipsuri de natura celor menționate în cuprinsul art.17 din OG nr.2/2001 care ar putea să ducă la nulitatea acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul, care a solicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii, exonerarea de la plata amenzii și respectiv înlocuirea acesteia cu avertisment.
În motivare, se arată, în esență că petentul nu a prezentat documentul solicitat în original de către agentul de poliție, întrucât acesta nu i-a fost restituit conform sentinței nr.2963/2013 de către IPJ A..
De asemenea, petentul invocă dispozițiile art.21 din OG 2/2001, susținând că este pensionar, iar raportat la veniturile sale lunare (800 lei), sancțiunea aplicată este foarte mare.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de prima instanță.
Aspectele prezentate în cererea de apel nu constituie motive întemeiate care să conducă la admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție.
Prin sentința apelată s-a respins plângerea contravențională a petentului îndreptată împotriva procesului-verbal ., nr._, încheiat la data de 22.05.2014, de către agent constatator M. C., din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A. - Poliția Municipiului A. I..
Arată că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond si formă impuse, sub sancțiunea nulității, de art.17 din O.G. nr.2/2001.
Referitor la temeinicia procesului-verbal se arată că la data de 22.05.2014, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza municipiului A. I., agentul constatator a oprit pentru control un autoturism marca VW, cu nr. de înmatriculare AV987JL, al cărui conducător auto nu purta centura de siguranță. Agentul constatator s-a prezentat, a adus la cunoștința conducătorului auto motivul opririi și i-a solicitat acestuia să prezinte documentele personale și ale autoturismului. Conducătorul auto identificat ca fiind T. F., a declarat că nu are asupra sa certificatul de înmatriculare ci doar o copie a acestuia, care era însă foarte uzată și nu se mai putea distinge nimic pe aceasta.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109, alin.l din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Actul sancționator a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materia Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată se invocă jurisprudența CEDO în materie contravențională solicitându-se a se avea în vedere la pronunțarea în prezenta cauză și cauza I. P. c României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011). Curtea europeană menționează că prezumțiile de fapt sau de drept operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Văstberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei) înțeleasă în forma ei restrictivă, dar improprie, respectarea prezumției de nevinovăție ar presupune ca instanța de judecată, ignorând existența procesului-verbal de contravenție, să stabilească temeinicia acuzației pe baza unor elemente întotdeauna extrinseci acestuia.
Dincolo de excesivitatea și imposibilitatea obiectivă de realizare a acestei cerințe, mai ales atunci când agentul constatator consemnează în procesul-verbal rezultatul propriilor sale constatări, această concluzie ar face ca în materia contravențională, sarcina probei să fie mult mai împovărătoare decât în materia dreptului penal unde, de exemplu, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante este un mijloc de probă necontestat.
Or, sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa fapte antisociale și mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei. Dispozițiile art. 34 alin.l din O.G. nr.2/2001 permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, de vreme ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.
Așadar, instanța conform principiului rolului activ va efectua o distincție clară între situația de fapt care se stabilește prin procesul-verbal de contravenție și simpla negare a faptei, ceea ce va determina neaplicarea principiului in dubio pro reo, în sensul că s-a solicitat administrarea unui probatoriu util și concludent care să determine confirmarea ori răsturnarea situației de fapt reținută în procesul-verbal.
Numai procedând la administrarea celorlalte probe (înscrisuri), situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție poate fi confirmată sau infirmată. Simpla negare a faptei nu reprezintă și nu se poate interpreta prin aplicarea principiului in dubio pro reo care ar fi profitat petentului, deoarece în situația sancționării unor contravenții constând în fapte comisive de nerespectare a unor prevederi legale, cum este contravenția reținută în cauza de față, procesul-verbal constituie un mijloc de probă și dovedește o situație de fapt care a dus la încheierea acestuia.
Constatarea faptelor în mod direct de către agentul constatator este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Simpla negare a contestatorului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul-verbal atât timp cât acesta nu aduce probe pertinente, ori invocă împrejurări credibile.
D. fiind că procesul-verbal de constatare a contravenției conține constatările personale ale agentului constatator, el face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante sau a unui proces-verbal de cercetare la fața locului, în acest caz, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă.
În consecință, se observă că agentul constatator a perceput în mod direct împrejurările de fapt în care s-a produs contravenția și constatarea acesteia, astfel că, până la proba contrarie, procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de forța probantă a unui proces-verbal de constatare, asemănător procesului-verbal de constatare a infracțiunii în flagrant în procedura penală sau a procesului-verbal de cercetare la fața locului conform dispozițiilor art. 347 C pr. Civ., având în vedere aplicarea garanțiilor procesuale penale aplicabile răspunderii contravenționale.
Solicită a se observa faptul că în mod corect prima instanță a respins plângerea contravențională formulată. Sub aspectul primei contravenții, conducerea unui autovehicul fară a purta centura de siguranță, petentul nu a contestat fapta și nici nu a formulat cereri de probațiune pentru a dovedi o altă stare de fapt. în privința celei de-a doua contravenții, cea de a nu deține certificatul de înmatriculare al autoturismului, potrivit art. 147 alin.l din HG 1391/2006, cel care conduce un autovehicul este obligat să aibă asupra sa certificatul de înmatriculare, iar cum în textul legii nu există vreo derogare care să permită și deținerea unei copii xerox a acestuia, nu se poate reține că deținerea și prezentarea unei astfel de copii este suficientă.
De asemenea, învederează instanței de judecată că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
În drept, invocă prevederile O.G.2/2001, ale OUG 195/2002 republicată.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de petentul apelant tribunalul constată că acesta este întemeiat pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/22.05.2014 petentul a fost sancționat cu avertisment și amendă de 510 lei pentru săvârșirea contravențiilor prev.de art.art.36 al.1 din OUG nr.195/2002 și art.147 al.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, constând în aceea că la data de 22.05.2014, condus auto marca VW cu numărul de înmatriculare AV987JL pe . A. I. fără a purta centura de siguranță și fără a avea asupra sa certificatul de înmatriculare.
Așa cum corect a reținut și prima instanță, procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute. De altfel, petentul nici nu a invocat vicii de formă ale actului sancționator.
Întrucât petentul nu a contestat săvârșirea primei contravenții, procesul verbal urmează a fi analizat strict prin prisma contravenției prev.de art.147 al.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.
Așa cum a constatat și prima instanță, starea de fapt a fost corect reținută de agentul constatator; astfel, nu se poate reține că starea de fapt descrisă în procesul verbal nu corespunde adevărului, câtă vreme chiar petentul a recunoscut faptul că nu a putut prezenta la data controlului originalul certificatului de înmatriculare al autoturismului pe care îl conducea.
Apărările că acest document se află în posesia IPJ A. nu au fost confirmate în cauză, petentul nedovedind aceste susțineri deși sarcina probei îi revenea conform art.249 Cod pr.civilă; pe de altă parte, chiar dacă s-ar accepta că nu era în posesia originalului documentului în discuție din motive care nu-i sunt imputabile, oricum petentul avea obligația de a respecta dispozițiile legale mai sus amintite și pe cale de consecință, să evite să circule cu acel autoturism, tocmai pentru că nu deținea în original toate documentele necesare.
Așa fiind, în condițiile în care petentul nu a fost în măsură să prezinte agentului de poliție originalul certificatului de înmatriculare al autoturismului pe care îl conducea, se reține că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prev.de art.147 al.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunea aplicată petentului pentru această faptă, se apreciază că amenda în cuantum de 510 de lei aplicată este excesivă raportat la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Conform art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001 „AVERTISMENTUL” se aplică în cazul în care fapta este de o gravitate redusă.
În speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege mai sus menționat.
Având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța are posibilitatea în toate cazurile de a proceda la reindividualizarea sancțiunii aplicate prin procesul verbal de agenții constatatori.
Este adevărat că fapta contraventionala retinuta în sarcina petentului este una de rezultat, însă nu poate fi ignorat faptul că la data efectuării controlului, așa cum chiar agentul de poliție recunoaște în raportul său, petentul deținea o copie xerox a certificatului de înmatriculare al autoturismului surprins în trafic.
Sancțiunile contravenționale trebuie aplicate treptat, respectiv începând cu cea mai puțin severă care este avertismentul, urmând ca amenda să fie aplicată doar în situația în care fapta este atât de gravă încât un avertisment ar fi insuficient pentru reeducarea contravenientului și pentru atingerea scopului preventiv al sancțiunii.
La stabilirea sancțiunii trebuie avută în vedere și conduita anterioară a contravenientului, în acest sens revenindu-i organului constatator obligația de a furniza instanței toate informațiile pe care le deține. Intimatul nu a făcut însă dovada că petentul ar mai fi fost sancționat anterior pentru fapte similare, astfel că se prezumă că este la prima abatere de acest gen.
Nici limitele amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită nu este de natură prin ea însăși să justifice menținerea sancțiunii aplicate de agentul constatator, raportat la împrejurările concrete ale speței care denotă un grad de pericol social concret redus al faptei.
În plus, intimatul nu a fost în măsură să indice împrejurările concrete, obiective sau personale ale contravenientului care imprimă faptei un pericol social atât de ridicat încât să justifice aplicarea unei amenzi de 510 lei.
Având în vedere aceste considerente în baza art.480 alin.2 din codul de procedură civilă prezentul apel va fi admis, iar sentința atacată va fi schimbată în sensul că va fi admisă în parte plângerea contravențională formulată de petent și se va dispune înlocuirea sancțiunii aplicate prin procesul verbal atacat în ce privește contravenția prev.de art.147 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 cu sancțiunea „AVERTISMENT”.
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de petentul T. F. împotriva sentinței civile nr.2567/2014 a Judecătoriei Alba Iulia, în contradictoriu cu intimatul IPJ A..
Schimbă sentința apelată în sensul că:
Admite în parte plângerea formulată de petent împotriva procesului verbal . nr._ încheiat de intimat la data de 22.05.2014 și în consecință:
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicată petentului prin acest proces verbal în ce privește contravenția prev.de art.147 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 cu sancțiunea avertismentului.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2015.
Președinte, B. A. A. | Judecător, M. P. | |
Grefier, R. C. |
Red./Tehnored.P.M.
Tehnoredact.R.C./4 ex./21.05.2015
Jud.fond-F.S.C.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 560/2015. Tribunalul ALBA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 345/2015.... → |
|---|
