Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 320/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 320/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 1229/175/2014
Document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 320/A/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător B. A. A.
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. împotriva sentinței civile nr. 1377/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._, în contradictoriu cu petentul intimat P. D. L..
Obiectul cauzei: anulare proces verbal de contravenție . nr._
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Față de lipsa părților instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare se constată de asemenea lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
La data de 21.04.2015 intimata apelantă a depus la dosar o adresă prin care arată că depune copia lizibilă a procesului verbal de contravenție. La adresă a anexat procesului verbal de contravenție.
Instanța având în vedere actele depuse la dosar, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud la data de 24.03.2014 sub dosar civil nr._, petentul P. D. L. a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
- admiterea acțiunii și anularea procesului-verbal de contravenție;
- în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment.
În drept, a invocat prevederile: art.7, alin.1-3 din O.G. nr.2/2002, art.31 - 36 din O.G. nr. 2/2002.
În probațiune a depus următoarele înscrisuri: copia actului de identitate (fl. 6); copia procesului verbal de contravenție contestat (fl. 8).
La data de 15.05.2014 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept a invocat prevederile O.G.2/2001, ale OUG nr. l95/2002 republicată.
În probațiune a depus înscrisuri.
La data de 24.06.2014 petentul a depus răspuns la întâmpinare.
Prin sentinta civilă nr.1377/2014 a Judecătoriei Aiud, a fost admisă plângerea formulată de petentul P. D. L., a fost anulat procesul-verbal de contravenție . nr._/08.03.2014 și în consecință a fost înlăturată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei și sancțiunea contravențională complementară privind suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile.
A fost obligat intimatul la plata către petent a sumei de 169,93 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru- 20 lei și cheltuieli transport pentru deplasare în fața instanței-149,93 lei.
Pentru a pronunta această sentintă, prima instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/08.03.2014, petentul P. D. L. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 30 de zile, de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., în temeiul dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002. (f. 8)
În fapt, prin procesul-verbal s-a reținut în sarcina petentului că la data de 08.03.2014, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 1, Km 416+750 metri, pe direcția de mers T.-Aiud și a efectuat depășirea neregulamentară a două autoturisme care circulau în fața sa, în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă“. (f. 8)
Procesul-verbal contestat a fost semnat de către petent iar la rubrica „alte mențiuni“ s-a consemnat: „declară că va contesta cele menționate“. (f. 8)
Examinând procesul-verbal de contravenție sub aspectul legalității sale, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator (fila 8).
Petentul a invocat ca și motive de nulitate ale procesului-verbal faptul că în procesul-verbal nu se precizează cadrul legal care reglementează fapta, anume HG 1391/2006. (f. 5)
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 16 din OG 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Mențiunile de mai sus nu sunt prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese, prin urmare lipsa oricăreia dintre aceste mențiuni poate atrage sancțiunea nulității procesului-verbal numai în condițiile dovedirii de către petent a unei vătămări iar aceasta vătămare să nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG 2/2001, printre mențiunile care trebuiesc cuprinse în procesul-verbal este și cea privind actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, aspect menționat de agentul constatator, fiind indicat inclusiv articolul aferent, astfel că petentul a cunoscut în mod exact ce sancțiune i s-a aplicat și pentru care faptă, deoarece art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, text de lege indicat în procesul-verbal, stabilește următoarele: constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea.
Prin urmare, instanța constată că în procesul-verbal este indicat actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, astfel că procesul-verbal este valabil sub aspectul legalității sale.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO, faptele contravenționale se pot încadra, dincolo de calificarea atribuită în dreptul intern, în sfera de aplicare a noțiunii de “acuzație în materie penală” edictată de art. 6 din Convenție. Pentru aceasta sunt avute în vedere criterii precum natura faptei, scopul sancțiunii (cauza Kadubec c. Slovaciei), natura și gravitatea acesteia (cauza Garifallou c. Greciei).
Contravențiile la regimul circulației pe drumurile publice prevăzute în dreptul intern sunt stabilite prin norme juridice cu caracter general, iar prin sancțiunile aplicate pentru săvârșirea acestora se urmărește un scop preventiv și represiv, astfel încât se poate concluziona că ele se subsumează noțiunii de “acuzație în materie penală”, atrăgând incidența garanțiilor instituite de art. 6 din Convenție.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia.
Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță, condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
Petentul recunoaște că a efectuat o depășire, dar susține că a efectuat depășirea în mod corect și regulamentar. (f. 4)
Instanța mai reține că inclusiv la momentul încheierii procesului-verbal, petentul a refuzat să semneze și a susținut că este nevinovat, la rubrica „alte mențiuni” fiind consemnat: „declară că va contesta cele menționate “. (fl. 8)
Conducătorul autoturismului depășit, martora Ghioghiu D. M., a declarat în fața instanței, că a fost oprită de poliție și i s-a cerut să semneze procesul-verbal depus la fila 8 din dosarul cauzei. Agentul i-a comunicat că a fost depășită pe linie continuă de o altă mașină. Martora arată că nu poate preciza dacă acest aspect corespunde realității, deoarece nu își amintește locul unde s-a întâmplat și nici măcar culoarea mașinii care ar fi depășit-o. Agentul constatator a întrebat martora dacă a văzut că a fost depășită, dar aceasta arată că nu a putut confirma agentului acest aspect. (f. 54)
Martora C. M., afin de gradul II cu petentul, arată că în data cand petentul a fost sancționat se întorceau din Cluj-N., deoarece a fost operată la Spitalul de Oncologie iar petentul circula foarte prudent tocmai datorită stării sale de sănătate. Martora mai arată că pe acea porțiune de drum din imediata apropiere a locului unde au fost opriti de Poliție, petentul nu a depășit. În momentul în care petentul s-a reîntors la mașină, după ce a discutat cu agenții de poliție, a spus că a fost amendat pentru că a depășit neregulamentar, dar se consideră nevinovat, deoarece a depășit regulamentar.
Astfel, coroborând susținerile petentului cu declarațiile martorelor Ghioghiu D. M. și C. M., instanța constată că nu rezultă dacă petentul a efectuat o depășire neregulementară, menținându-se un dubiu cu privire la acest aspect. Deși martora C. M. este afin cu petentul, instanța nu poate înlătura declarația acesteia, aceasta neputând fi prezumată ca fiind subiectivă sau nesinceră, mai ales deoarece declarația martorei nu este contrazisă de cea a conducătoarei autoturismului depășit.
Instanța mai reține că petentul a arătat în cuprinsul procesului-verbal chiar din momentul întocmirii acestuia, că îl va contesta în instanță, având aceeași poziție prin care și-a susținut nevinovăția.
Față de probele administrate în cauză se constată că, din actele și lucrările dosarului, în ceea ce privește contravenția de depășire se naște cel puțin un dubiu cu privire la nelegalitatea manevrei de depășire. Ori acest dubiu trebuie să îi profite petentului, instanța trebuind ca în situația în care decide că o sancțiune a fost legal aplicată să se bazeze pe probe, din care rezultă certitudinea că petentul a comis fapta imputată. Ori, în situația în care din probele administrate în cauză se naște cel puțin un dubiu cu privire la realitatea celor consemnate în procesul-verbal, instanța trebuie să procedeze la anularea acestuia, dubiul urmând a-i profita celui sancționat.
Având în vedere probele administrate în cauză, care se coroborează cu susținerile petentului, instanța constată că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal a fost înlăturată.
Instanta a făcut totodată aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ., astfel că a obligat intimatul la plata către petent a sumei de 169,93 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru- 20 lei (f.7) și cheltuieli transport pentru deplasare în fața instanței-149,93 lei(f. 56)
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., solicitând care prin hotărârea ce se va pronunțată să se dispună schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului-verbal de contravenție contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.
Consideră nelegală și neîntemeiată hotărârea instanței de fond, întrucât în mod eronat prima instanță a anulat procesul-verbal de contravenție din următoarele motive:
-Probele determinante care au condus instanța la pronunțarea soluției au fost declarația martorei C. M., afin de gradul II cu petentul, și declarația conducătorului auto depășit Ghioghiu D. M..
-Martora Ghioghiu D. M., conducătoarea autoturismului depășit, a avut o atitudine de abținere, declarând în fața instanței că nu poate confirma dacă a fost depășită de către petent. Astfel că declarația acestei nu poate fi luată în considerare pentru stabilirea situației de fapt.
-Martora propusă de către petent, C. M., care deși este afin de gradul II cu acesta, a fost ascultată în fața instanței, fiind încălcate în acest mod prevederile art. 315, alin. 1, pct. 1 Cod Pr. Civ.
Astfel, solicită înlăturarea declarației acesteia, în virtutea art. 315, întrucât intimatul apreciază că în majoritatea cauzelor, mărturia este depusa „pro causa”.
În drept, art. 476 - 479 din Codul de procedură civilă, situație care face posibilă schimbarea în tot a hotărârii apelate.
Petentul P. D. a formulat întâmpinare prin care solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se respingă apelul formulat de Inspectoratul de Poliție al Județului A., să se mențină sentința instanței de fond ca fiind legală și întemeiată.
Apelanta - intimată motivează cererea de apel prin faptul că instanța de fond a anulat procesul-verbal de contravenție ca urmare a declarațiilor date de cei doi martori.
Critica apelantei cu privire la aceste declarații este următoarea:
1.Martora G. D. M., conducătoarea autoturismului depășit, ar fi avut o atitudine de abținere, declarând în fața instanței că nu poate confirma dacă a fost depășită de mine. Astfel, apreciază apelanta, că această declarație nu poate fi luată în considerare pentru stabilirea situației de fapt.
Trebuie să facă precizarea că administrarea probei cu martori, în persoana doamnei G. D. M., a fost solicitată de către Inspectoratul de Poliție al Județului A., în întâmpinarea depusă la dosarul de fond, înregistrată la Judecătoria Aiud în data de 15.05.2014, pentru motivul că "este în măsură să relateze ceea ce s-a întâmplat".
Prin urmare, apelanta intimată, a încercat să dovedească legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție prin proba cu martori, însă martorul propus a declarat, conform declarației de la fila 54 din dosar, că nu poate preciza dacă a fost depășită, nu își amintește locul unde s-a întâmplat, dacă aceasta a avut loc și nici măcar culoarea mașinii nu și-o poate aminti.
2.Cu privire la martora C. M., critica adusă este că a fost audiată ca martor, fiind încălcate prevederile art.315, alin.l, pct.l din Codul de Procedură Civilă, solicitându-se înlăturarea acestei probe.
Conform prevederilor art.315, alin.2 din Codul de proc. civilă, părțile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori și persoanele prevăzute la alin.1, pct.1-3, respectiv și martora propusă de petent, C. M., care era în mașină în momentul când a fost sancționat.
În această situație, instanța împuternicită să judece cauza în lipsă conform art.411 alin.1 pct.2 teza finală Cod pr.civilă, a apreciat utilă audierea și a acestui martor.
Din declarația martorei C. M., dată sub jurământ, reiese că petentul nu a depășit pe porțiunea de drum în discuție.
Instanța de fond nu a înlăturat declarația acestei martore, mai ales pentru că nu este contrazisă de cea a conducătoarei autoturismului depășit, G. D. M., martor propus de apelantă.
Face precizarea că nu a depășit pe porțiunea de drum marcată cu linie continuă deoarece nu se grăbea iar în mașină se afla soacra sa care suferise o intervenție chirurgicală la Spitalul de Oncologie din Cluj N. și se îndreptau spre casă, fiind nevoit să conducă cu viteză mică pentru a nu o brusca.
A comunicat și agentului constatator faptul că nu a efectuat acea depășire neregulamentară, notând la rubrica Mențiuni că va contesta procesul verbal, deoarece a considerat că este sancționat pe nedrept.
Între locul unde agentul constatator susține că a săvârșit contravenția și locul unde se afla echipajul de poliție este curbă și o distanță de aproximativ 350 - 400 m. A crezut, totuși, că pentru a se edifica, agentul a oprit mașina ce venea în urma sa, condusă de numita G. D. M., însă deși aceasta i-a comunicat că nu a observat să o fi depășit, totuși i-a solicitat actul de identitate, i-a cerut să semneze procesul verbal de constatare a contravenției în alb, pe care l-a completat după plecarea acesteia.
Pentru aceste motive considera că este nevinovat, că nu a săvârșit fapta contravențională reținută în procesul verbal ., nr._/08.03.2014.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de intimatul apelant tribunalul constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Prin procesul verbal . nr._/08.03.2014 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu 340 de lei amendă și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 30 de zile, reținându-se că a săvârșit contravenția prev.de art.120 alin.1 lit.h din HG 1391/2006, constând în aceea că la data 08.03.2014, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 1, Km 416+750 metri, pe direcția de mers T.-Aiud și a efectuat depășirea neregulamentară a două autoturisme care circulau în fața sa, în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă“.
Procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute. De altfel, desi petentul a invocat prin plângerea sa vicii de formă ale actului sancționator, aceste apărări nu au fost reluate în cadrul unei căi de atac, desi au fost înlăturate de prima instantă.
Motivele invocate de intimatul apelant cu privire la aprecierea probelor de către prima instanță sunt neîntemeiate.
Aceasta, întrucât, instanța de judecată este suverană în aprecierea probelor, iar această apreciere a fost făcută de prima instanță în sensul de a da eficiență probelor administrate si care nu pot conduce la justa soluționare a cauzei.
În acest sens, se impune a se observa că, în mod corect au fost avute în vedere declarațiile martorelor C. M. si Ghioghiu D. M..
Astfel, se constată că martora Ghioghiu D. M., conducătorul autoturismului depăsit a precizat expres că încă de la momentul opririi în trafic pentru a semna procesul verbal, nu a putut confirma agentului de politie faptul că ar fi fost depăsită de petent în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă“.
Apoi, martora C. M., care se afla în autoturismul condus de către petent a declarat că la întoarcerea acestuia în autovehicul, după de a discutat cu agentul de politie a afirmat că desi a fost sanctionat, consideră că a depăsit în mod regulamentar. De altfel, chiar si la momentul întocmirii procesului verbal, petentul a avut aceeasi pozitie, atâta timp cât a solicitat să se consemenze la rubrica “Alte mentiuni”, faptul că va contesta cele mentionate de agentul constatator.
Referitor la audierea martorei C. M., care este afin de gradul 2 cu petentul, se retine că atâta timp cât contravențiile la regimul circulației pe drumurile publice se subsumează noțiunii de “acuzație în materie penală”, atrăgând incidența garanțiilor instituite de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în mod evident instantele nu pot refuza audierea persoanelor care se aflau în autovehiculele conduse de cei sanctionati, chiar dacă între acestia există o legătură de rudenie sau afinitate, urmând ca probele testimoniale să fie apreciate în raport de întregul context probator. În plus, se reține că pentru îndeplinirea obligației de a stărui, prin toate mijloacele legale, în scopul prevenirii oricărei greșeli privind aflarea adevărului (îndatorire prevăzută de art.22 alin.2 Cod pr.civilă), judecătorul poate ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Este adevărat că pretinsa faptă a fost constatată cu propriile simturi de către agentul de politie, însă în acelasi timp, nu există niciun motiv pentru a fi înlăturate probele administrate în cauză, probe care se coroborează între ele si de asemenea, cu apărările petentului încă de la momentul opririi în trafic si sanctionării sale.
Cum toate împrejurările mai sus relevate creează un dubiu cu privire la săvârșirea de către petent a faptei imputate, iar potrivit principiului in dubio pro reo, dubiul profită contravenientului, soluția legală este aceea de anulare a actului sancționator.
Având în vedere aceste considerente în baza art.480 alin.1 din codul de procedură civilă prezentul apel va fi respins ca nefondat, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică.
În apel nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de intimatul IPJ A. împotriva sentinței civile nr. 1377/2014 a Judecătoriei Aiud.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.04.2015.
Președinte, M. P. | Judecător, B. A. A. | |
Grefier, R. C. |
Red./Tehnored.P.M.
Tehnoredact.R.C./4 ex./30.04.2015
Jud.fond-A.M.S.
| ← Alte cereri privind executarea silită. Decizia nr. 624/2015.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 560/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
