Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 345/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 345/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 7205/211/2014
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 345/A/2015
Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. C.
Judecător C. L.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelant I. DE P. AL JUDETULUI A. împotriva sentinței civile nr. 2229/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. și intimat G. L., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în cauză la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 8 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța, în baza disp. art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.
În baza disp. art. 244 din NCPC civilă declară încheiată cercetarea judecătorească și reține apelul spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 07.04.2014 sub nr._, petentul G. L. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean A. anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/29.03.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, a efectuat manevra de depășire întrucât se afla într-o situație extrem de delicată, persoana care se afla în mașina sa având o afecțiune medicală care a creat o stare de necesitate și de maximă urgență. Petentul a mai arătat că s-a asigurat înainte de a efectua manevra de depășire, având o vizibilitate bună.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În probațiune, petentul a depus înscrisuri (filele 5-8)
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei (f.3).
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a invocat, pe cale de excepție, necompetența teritorială a Judecătoriei Cluj-N., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Intimatul a arătat că din procesul-verbal de constatare a contravenției și din raportul încheiat de către agentul constatator, rezultă că fapta s-a comis așa după cum a fost descrisă în procesul-verbal de contravenție.
De asemenea, intimatul a învederat instanței, cu privire la actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, că fapta a fost constatată direct de către agentul de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
În consecință, intimatul a arătat că analizând procesul verbal atacat rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor.
Prin sentința civilă nr. 8519/2014 pronunțată de Judecătoria Cluj N. s-a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
Prin sentința civilă nr. 2229/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul G. L., CNP:_, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/29.03.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. și în consecință:
S-a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
A fost exonerat petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei.
A fost înlăturată sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/29.03.2014, petentul G. L. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 340 lei de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., în cuprinsul procesului verbal reținându-se că petentul, pe DN1 km 372+400 m, a condus autoturismul Opel cu nr. de înmatriculare_ și a efectuat manevra de depășire a autoturismului marca Mercedez Benz, cu nr. de înmatriculare_ și a autoturismului marca Ford cu nr. de înmatriculare 62OAZE 13 în zona de acțiune a indicatorului „depășire interzisă”, încălcând marcajul longitudinal simplu continuu, care separa sensurile de mers.
Fapta, astfel cum a fost ea descrisă în procesul verbal contestat întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.120 lit.h, i din HG nr.1391/2006, totodată contravenientului fiindu-i aplicată măsura complementară a a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Examinând cu precădere procesul verbal contestat, sub aspectul legalității întocmirii sale, prin prisma motivelor ce pot fi reținute din oficiu, instanța a apreciat că procesul verbal antemenționat a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale imperative, edictate pentru încheierea sa valabilă.
În acest sens, instanța a reținut faptul că procesul verbal de mai sus cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator (fila 6).
Procedând la cercetarea temeiniciei procesului verbal atacat încheiat de agentul constatator al intimatului, instanța a reținut următoarele că petentul nu adus critici de netemeinicie, ci a solicitat doar înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul, pe motiv că s-a aflat într-o situație delicată, deoarece persoana care se afla în mașina petentului avea o afecțiune medicală ce a creat o stare de necesitate și de maximă urgență, având nevoie de toaletă.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată de agentul constatator, instanța a reținut că, potrivit art.5 alin.5 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conform art.21 alin.3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de aceste dispoziții legale și raportat la situația de fapt descrisă de petent și reținută în raportul întocmit la data de 04.05.2014 (f.14), unde se arată că în autoturismul petentului se afla o pasageră care acuza dureri în zona abdomenului, instanța a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor care îi revin în calitate de conducător auto.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Inspectoratul de Poliție al Județului A., solicitând, admiterea apelului formulat, schimbarea în parte a sentinței civile în sensul respingerii în totalitate a plângerii contravenționale și menținerii procesului-verbal de contravenție, așa cum a fost încheiat,
din următoarele motive:
La Judecătoria A. I. a fost înregistrată sub numărul de dosar civil nr._, plângerea contravențională formulată de către petentul G. L., împotriva procesului-verbal . nr._/29.03.2014, încheiat de către agentul constatator N. D., din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului A. - Serviciul Rutier. Prin procesul-verbal de constatare a contravenției mai sus menționat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 340 lei, iar ca măsura complementară, i-a fost suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice, pe o perioadă de 30 de zile, conform prevederilor art. 100 alin. 3 lit e din OUG 195/2002 republicată.
Apreciază că sentința civilă nr. 2229/2014 este nelegală în ceea ce privește individualizarea realizată de către instanța de fond a sancțiunilor contravenționale aplicate.
OUG 195/2002 prevede, în cazul săvârșirii faptei contravenționale constatate prin procesul-verbal . nr._/29.03.2014, obligativitatea aplicării automate a pedepsei complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule.
Art. 95 din OUG 195 prevede faptul ca "0) încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgenta, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție si se sancționează cu avertisment ori cu amenda ca sancțiune principala si, dupa caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art.96 alin.(2)", iar in conformitate cu art. art. 96 din OUG 195/2002, "(1) Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege si se aplica prin același proces-verbal prin care se aplica si sancțiunea principala a amenzii sau avertismentului.(2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele: b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat."
OUG 195/2002, în art. 100, alin.3, lite, prevede următoarele: „(3) Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a II-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte e) nerespectarea regulilor privind depășirea. "
Aceasta dispoziție legala impune agentului constatator obligativitatea aplicării sancțiunii complementare, indiferent de sancțiunea principala aplicata si indiferent de pericolul social concret al faptei comise, legiuitorul prezumând un pericol social suficient de mare care sa atragă sancțiunea complementara respectiva.
Scopul aplicării sancțiunilor complementare, în economia OUG nr. 195/2002 republicată, este înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege. Astfel, aceste sancțiuni complementare urmăresc un scop preponderent preventiv și educativ în dauna celui represiv. De asemenea, contravențiile pentru care sunt instituite ope legis sancțiuni complementare sunt dintre cele mai grave, care pun într-un grad deosebit de ridicat siguranța circulației..
Consideră că fapta comisă de către petent, nu prezintă un pericol social redus care să ducă la înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile. Pericolul social și abstract al faptei este unul crescut, deoarece norma incriminatoare în sine privește o problemă sensibilă, nerespectarea regulilor privind depășirea, riscul încălcării acestor reguli fiind punerea în pericol a integrității și vieții persoanelor prin producerea de accidente. D. întâmplarea a făcut ca autovehiculul condus de petent să nu intre în coliziune frontală cu un alt autovehicul care circula regulamentar.
În susținerea apelului formulat, invocă practica judiciară a Tribunalului A., respectiv: Hotărâre nr. 449/2013, pronunțată în dosarul civil nr._, Hotărâre 349/2013, pronunțată în dosarul civil nr._, Hotărâre 489/_13 pronunțată în dosarul civil nr._ .
În drept: art. 466 și urm. din codul de procedură civilă din Codul de Procedură Civilă, OG2/2001, OUG 195/2002 republicată.
Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma criticilor expuse dar și din oficiu, Tribunalul reține următoarele:
Apelantul critică sentința pentru greșita înlocuire a sancțiunii contravenționale invocând gradul de pericol concret al faptei.
În fapt, s-a reținut în sarcina petentului prin procesul verbal atacat că, a condus autoturismul și că în zona de acțiune a indicatorului „ depășirea interzisă” a efectuat manevra de depășire, a altor autoturisme, încălcând marcajul longitudinal simplu continuu.
Prima instanță ,prin raportare la probele administrate în cauză, a constatat legalitatea procesului verbal și temeinicia stării de fapt și a apreciat că sancțiunea aplicată prin procesul verbal atacat nu este proporțională cu pericolul social concret al faptei.
Astfel, corect a reținut prima instanță că procesul verbal atacat nu a respectat exigențele de proporționalitate. Astfel, în raport de art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 coroborate cu art. 21 alin. 3 din același act normativ, prima instanță, în mod corect s-a raportat și la împrejurarea în care s-a produs fapta, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de dispozițiile legale enumerate, având în vedere și împrejurarea reținută și în raportul polițistului, în care se arată că în autoturismul petentului se afla o pacientă care acuza dureri în zona abdomenului, instanța a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a se atrage atenția asupra obligațiilor care îi revin în calitate de conducător auto.
În plus, nu s-a dovedit că petentul a mai avut abateri de același gen pentru a nu se putea aplica sancțiunea avertismentului.
Față de cele reținute, în baza art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge apelul declarat de intimata IPJ A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDFE
Respinge apelul declarat de intimata IPJ A. împotriva sentinței civile 2229/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar_ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2015.
Președinte, C. M. C. | Judecător, C. L. | |
Grefier, D. M. |
Red.LC
Jud. fond S. P. I. C.
Tehnored. MD/4ex/23.06.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 390/2015.... → |
|---|
