Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 641/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 641/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 7782/176/2014
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIA Nr. 641/A/2015
Ședința publică de la 17 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. M. B.
Judecător C. F.
Grefier M. R.
Pe rol se află apelul formulat de petentul apelant S. P. împotriva sentinței civile nr. 616/2015, pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR._.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelantul, asistat de avocat F. I. C., și consilier juridic Titilincu R. pentru intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că:
La data de 31.07.2015, apelantul a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 15.09.2015, apelantul a depus la dosar note scrise.
Avocatul apelantului depune la dosar dovada achitării unei noi taxe de timbru, în cuantum de 20 lei.
Reprezentantul intimatului depune delegație de reprezentare juridică.
Instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, pune în discuție verificarea competenței.
Atât avocatul apelantului, cât și reprezentantul intimatului, apreciază că prezenta instanță este competentă a soluționa apelul declarat în cauză.
Instanța, în baza disp. art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, în baza disp. art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pune în discuție durata estimativă necesară pentru cercetarea procesului.
Avocatul apelantului apreciază că cercetarea judecătorească se poate încheia la termenul de judecată de astăzi.
De asemenea, și reprezentantul intimatului precizează că cercetarea judecătorească se poate finaliza astăzi.
Instanța, față de poziția părților, estimează durata necesară cercetării judecătorești ca fiind la termenul de astăzi.
La interpelarea instanței, reprezentanții ambelor părți învederează că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în baza disp. art. 482 coroborat cu art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.
Instanța, în baza disp. art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocatul apelantului solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, admiterea plângerii contravenționale.
Precizează că, astfel cum rezultă din înregistrarea video prezentă la dosarul cauzei, starea de fapt nu e de natură să dusă la reținerea permisului de conducere.
Pe scurt, redă motivele de fapt și de drept reținute în cadrul cererii de apel.
Având cuvântul, reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului declarat în cauză, pentru motivele expuse pe larg în conținutul întâmpinării.
Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, la data de 24.09.2014, sub dosar nr._, petentul S. P. a solicitat anularea procesului verbal . nr._/10.09.2014 încheiat de agentul constatator al intimatului INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A..
În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu a săvârșit la data de 10.09.2014 fapta prevăzută de art.37 alin.2 și sancționată de art.100 alin.3 lit.c din OUG 195/2002 republicată.
S-a anexat plângerii, în copie certificată, procesul verbal contestat (fl.5) și act identitate petent (fl.7).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fl.6).
La data de 08.10.2014 petentul și-a precizat plângerea (fl.12), prin care a solicitat:
- anularea procesului verbal de contravenție . nr._/10.09.2014 și drept consecință, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 360 lei și restituirea permisului de conducere.
S-a arătat de către petent că la data de 10.09.2014 se afla în trafic, iar contravenția reținută în sarcina sa că nu ar fi respectat prevederile art.37 alin.2 din OUG 195/2002 nu corespunde realității. A arătat că a încetinit cât a putut de tare și a tras spre dreapta la momentul la care a auzit semnalele luminoase acustice. A apreciat petentul că a avut o conduită regulamentară în trafic.
În probațiune a solicitat proba cu înregistrarea video și audierea șoferului ambulanței.
La data de 07.11.2014 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal astfel cum a fost întocmit (f. 19). S-a arătat că situația de fapt reținută în procesul verbal a fost rezultatul unor constatări personale ale organului de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constatat și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Starea de fapt a fost cuprinsă în procesul verbal, iar abaterea a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_, astfel încât dovada incontestabilă a neacordării priorității de trecere a autovehiculuzlor cu regim special (ambulanță) o constituie prelucrarea înregistrării video a aparatului radar. A mai arătat intimatul că aparatul radar Autovision este omologat și verificat metrologic.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, intimatul a apreciat că s-a făcut o justă individualizare a răspunderii contravenționale‚ în raport cu criteriile stabilite de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001. De asemenea, intimatul a apreciat că procesul verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 modificată.
În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, s-au invocat prevederile O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002 republicată și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a anexat întâmpinării: raportul agentului constatator (f. 20), cazier auto petent (f. 21), buletin de verificare metrologică aparat radar (f. 22), înregistrare radar pe suport magnetic CD (f. 21). La data de 04.12.2014 intimatul a depus, în copie, un exemplar lizibil al procesului verbal contestat ș o adresă prin care s-a arătat consemnările efectuate de către agentul constatator în cuprinsul acestuia (fl.34-36).
Întâmpinarea și copia înscrisurilor aferente au fost comunicate petentului, acesta neformulând răspuns la întâmpinare.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile antemenționate depuse de părți, proba testimonială cu audierea șoferului ambulanței fiind respinsă la termenul de judecată din data de 11.02.2015 raportat la înregistrarea video existentă la dosar astfel cum rezultă din încheierea de ședință – fl.40.
Prin sentința civilă nr. 616/2015, Judecătoria A. I. a respins plângerea contravențională formulată de petentul S. P., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., pentru anularea procesului – verbal . nr._ încheiat la data de 10.09.2014.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
S-a constatat că prin plângerea înregistrată la data de 24.09.2014, precizată la data de 08.10.2014 – fila 12 - petentul S. P. a cerut instanței de judecată să anuleze procesul-verbal de constatare a contravenției deoarece nu a avut cum să vadă semnalele luminoase, iar în privința semnalelor acustice în momentul în care le-a auzit a încetinit cât a putut și a tras pe dreapta cât a putut de mult față de autovehiculele care erau oprite pe prima bandă de circulație.
La fila 5 se află copia procesului verbal . nr._/2014, din care rezultă că în temeiul art.100 al.3 lit.c din OUG nr.195/2002 la data de 10.09.2014 petentul a fost amendat cu suma de 360 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, deoarece în timp ce a condus autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_ pe . A. I. nu a acordat prioritate ambulanței care circula cu semnalele luminoase și acustice în funcțiune, continuându-și deplasarea, faptă care potrivit art.37 al.2 din OUG nr.195/2002 constituie contravenție.
Petentul a semnat fără obiecțiuni procesul – verbal de constatare a contravenției.
La solicitarea petentului instanța de fond a dispus comunicarea înregistrării video a faptei, iar din CD-ul comunicat de intimat se observă că deși în spatele autoturismului condus de petent circula o ambulanță cu semnalele acustice și luminoase pornite, nu i-a acordat prioritate continuându-și deplasarea, astfel că persoana care conducea ambulanța a fost nevoită să îl depășească intrând pe sensul opus de circulație.
Potrivit mențiunii din procesul – verbal înregistrarea faptei contravenționale s-a efectuat cu aparatul radar montat pe auto cu numărul de înmatriculare MAI34757, pentru care potrivit buletinului de la fila 22 există dovada că era verificat metrologic la data constatării.
Susținerile petentului în sensul că nu a observat semnalele luminoase și că a tras pe dreapta cât a putut la auzul semnalelor acustice nu s-au reținut, deoarece sunt contrazise de înregistrarea realizată din autoturismul poliției, în care în mod clar, fără echivoc se poate vedea cum petentul continuă să circule deși în spatele său se afla ambulanța cu semnalele pornite.
Nici susținerea că nu a ar fi putut trage pe dreapta deoarece pe prima bandă erau oprite sau circulau alte autovehicule nu corespunde adevărului, deoarece tot din înregistrare se poate observa că în momentele în care ambulanța se afla în spatele petentului, pe prima bandă de circulație nu circula nici un alt autovehicul care nu i-ar fi permis să încetinească și să oprească pe această bandă.
Instanța de fond a reținut că este adevărat că din înregistrare se poate vedea că există autoturisme oprite pe banda de lângă trotuar, dar lesne se poate observa că autoturismul petentului a ajuns în dreptul acestora cu mult după ce a trecut ambulanța, fiind nevoit să oprească la semnalele poliției.
De asemenea, din înregistrarea realizată din autoturismul poliției se mai poate observa că nu a fost împiedicat și nu a existat nici un pericol pentru petent de a intra în coliziune cu vreun autovehicul care circula în spatele său pe banda de lângă trotuar, deoarece conducătorul acestuia, respectând regulile de circulație, a oprit și a permis trecerea ambulanței, spre deosebire de petent care și-a continuat drumul ignorând semnalele ambulanței, punând în acest fel în pericol siguranța traficului deoarece conducătorul acesteia a fost nevoit să intre pe contrasens.
Instanța de fond a apreciat că audierea conducătorului ambulanței este nerelevantă, deoarece se poate observa din înregistrarea video cum acesta este nevoit să îl depășească pe petent trecând pe contrasens, momente în care banda de lângă trotuar, pe sensul de circulație pe care se deplasa petentul, era liberă și deci avea unde să se retragă și să oprească.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel petentul S. P., solicitând:
- admiterea apelului așa cum a fost formulat,
- schimbarea în tot a sentinței atacată,
- admiterea contestației așa cum a fost formulată cu toate consecințele ce derivă din aceasta.
În motivarea apelului, se invocă următoarele:
Prin sentința atacată a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petent, reținând instanța că agentul constatator a fost dreptate în cele consemnate în procesul verbal, iar acesta este temeinic și legal.
Apelantul susține că procesul verbal este netemeinic sub următoarele aspecte:
Consideră că starea de fapt, așa cum este ea prezentată în înregistrarea video nu este de natură a duce la reținerea permisului de conducere în vederea suspendării, afirmând că afară era întuneric, fiind data de 10.09.2014, ora 20:31.
Analizând filmarea, se poate observa că imediat după plecarea de la semafoare, autoturismul din spatele său a virat dreaptă, iar apelantul a avut intenția de a vita dreapta însă, din cauza farurilor autoturismului de pe banda întâi, nu s-a putut retrage pe acea bandă. Susține că a încetinit la maxim viteza, moment în care autospeciala de salvare l-a depășit.
Ca atare, consideră că în modalitatea în care au decurs evenimentele, atitudinea sa de participant la trafic nu a fost una care să fie sancționată.
Susține că, analizând înregistrarea se poate observa că de la momentul observării luminii girofarurilor și până la momentul în care a fost depășit, au trecut maxim 4 secunde, reacția sa în acest timp fiind de a se asigura dacă pe prima bandă trec autovehicule, iar dacă nu poate schimba banda să încetinească, lucru care l-a și făcut.
În consecință, petentul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Aspectele prezentate în cererea de apel nu constituie motive întemeiate care să conducă la admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție.
Prin sentința apelată s-a respins plângerea contravențională a petentului îndreptată împotriva procesului-verbal ., nr._, încheiat la data de 10.09.2014, de către agent constatator F. C., din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A. - Serviciul Rutier.
Sub aspectul legalității, analizând procesul verbal atacat rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, intimatul arată următoarele:
Apelantul a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 37 alin.2 din OUG 195/2002 republicată, text de lege care prevede: „(2) Conducătorii de vehicule sunt obligați sa reducă viteza, sa circule cat mai aproape de marginea drumului in sensul de deplasare si sa acorde prioritate la trecerea autovehiculelor cu regim de circulație prioritara care au in funcțiune mijloacele speciale de avertizare luminoasa de culoare albastra si sonore. ", fapta fiind sancționată de art. 100, alin.3, lit.c din același act normativ.
Abaterea săvârșită de petent a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_.
Susține că, în mod corect prima instanță a reținut temeinicia procesului-verbal de contravenție, față de probele administrate în cauză.
De asemenea, apreciază că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21, alin.3 din O.G. nr.2/2001, agentul constatator aplicând/sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege.
În concluzie, solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de către S. P. și menținerea ca legală si temeinică a sentinței nr. 616/2015 a Judecătoriei Alba Iulia.
În drept intimatul a invocat dispozițiile art.205-208 din Codul de procedura civilă, O.G. nr.2/2001 și OUG 195/2002 republicată și depunem prezenta în două exemplare.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport de criticile invocate și de prevederile legale incidente, se constată că
Prin procesul-verbal de contravenție . .nr_/10.09.2014 petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 360 lei si suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile deoarece nu a acordat prioritate de trecere ambulanței care circula cu semnalele acustice și luminoase în funcțiune, faptă care, potrivit art.37 al.2 din OUG nr.195/2002 constituie contravenție.
Procesul verbal mai sus menționat a fost încheiat cu respectarea cerințelor de formă prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, așa cum corect a reținut și prima instanță. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiunile referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentei, descrierea faptei reținute în sarcina acesteia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator.
Cu excepția elementelor prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, a căror lipsa atrage nulitatea absolută a actului de sancționare, se reține că orice altă încălcare a prevederilor legale privind încheierea proceselor-verbale de contravenție ar putea să determine doar o nulitate relativă a acestora. Pentru a se reține însă incidența acestei sancțiuni este necesar să se invoce și să se probeze existența unei vătămări care să decurgă din viciul de formă constatat și care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este prevăzută de art. 121 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare .
Sub aspectul temeiniciei, OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Reținând că fapta contravențională reținută în sarcina contravenientului a fost constatată în mod direct de agenții de poliție, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG nr. 2/2001 și a celor expuse anterior, în cadrul căruia să utilizeze de orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.
Din procesul verbal de contravenție, din raportul agentului constatator rezultă că acesta din urmă a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa și că cele arătate în cuprinsul procesului verbal de contravenție corespund realității.
La dosar s-a depus o probă video din care reiese faptul că, deși ambulanța se afla în spatele său cu semnalele luminoase pornite, acesta nu a acordat prioritate de trecere.
Din proba video, reiese clar numărul mașinii acestuia și faptul că, deși ambulanța se afla în spatele său, acesta nu a virat dreapta, cui și-a continuat drumul pe aceeași bandă, obligând ambulanța să intre pe contrasens.
Afirmațiile apelantului că pe partea dreaptă se aflau mașini parcate este falsă, din proba video rezultând aspectul contrar, neexistând nici un pericol de a intra în coliziune cu un alt autovehicul, așa cum susține apelantul..
Nici afirmația potrivit căreia apelantul nu ar fi auzit semnalele sonore ale ambulanței nu pot fi adevărate, din moment ce aceasta avea pornite și semnalele luminoase și deci putea fi sesizată.
Raportat la ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constată că fapta contravențională există și că a fost săvârșită cu vinovăție de petent în condițiile analizate anterior.
Prin urmare, în mod corect a apreciat instanța de fond că sancțiunea este corect aplicată.
Având în vedere acestea, reținând că sentința atacată este temeinică și legală, prezentul apel va fi respins ca neîntemeiat potrivit art. 480 al.1 cod pr.civ.
În speță nu sunt aplicabile prev. art.453 cod pr civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de petentul S. P. împotriva sentinței civile nr. 616/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă .
Executorie.
Pronunțată în ședința publică din 17.09.2015
Președinte, Judecător,
B. M. BUTACAMELIA F.
Grefier,
M. R.
Red. FC
Tehnored. FC
4 ex. / 28.09.2015
Jud. fond: F. S. C.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 638/2015.... | Alte cereri privind executarea silită. Decizia nr. 624/2015.... → |
|---|
