Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 505/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 505/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 2289/176/2014
Document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 505/A/2015
Ședința publică din 18 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C. P. – președintele secției
Judecător: D. C.
Grefier: E. B.
Pe rol se află apelul declarat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. împotriva sentinței civile nr. 2784/2014 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu petentul G. A. G., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR._
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, lipsind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
In temeiul art. 131 NCPC raportat la art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001 instanța constată că este competentă general, teritorial și material să soluționeze prezentul apel.
Intimatul se legitimează cu actul de identitate, datele acestuia de identificare fiind consemnate în caietul grefierului.
Instanța, în baza art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.
Intimatul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Tribunalul constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Intimatul solicită respingerea apelului și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 2784/2014 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr._, s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul G. A. G., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04.03.2014. a fost exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție. A fost înlăturată măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, aplicată prin procesul verbal de contravenție contestat. Și au fost menținute celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la 4.03.2014 de IPJ A. a fost sancționat contravențional G. A. G. cu amendă în cuantum de 340 lei + 170 lei și respectiv avertisment, iar ca măsură complementară i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, art. 36 alin 3 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și respectiv art. 36 alin 1 din același act normativ, sancționate conform art. 100 alin. 3 lit. b, art. 99 alin 2 și art. 108 alin 1 lit. a 2 din OUG nr. 195/2002, respectiv art. 99 alin 2 și art. 108 alin 1 lit. a 3 din același act normativ
S-a reținut în procesul verbal că petentul a condus auto Opel Astra cu nr._ pe . T. V. către Stadion Cetate și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii prin loc special amenajat cu indicator și marcaj rutier. Conducătorul autoturismului circula pe banda 2 de circulație în timp ce pietonul se afla pe banda 1 de circulație în traversarea străzii aflându-se evident pe sensul său de circulație. De asemenea n timp ce se afla la volanul autoturismului folosea telefonul mobil fără dispozitiv mâini libere și nu purta centura de siguranță.
Împotriva procesului verbal a formulat plângere petentul G. A. G., solicitând admiterea acțiunii și anularea procesului verbal de contravenție.
A arătat în motivarea plângerii în fapt că în data de 4 03 2014 se deplasa cu auto_ din direcția centru spre stadion împreuna cu N. D. pasager pe scaunul din dreapta față, iar la trecerea prin intersecție atenția i-a fost atrasă de un echipaj de poliție cu poziționare nefirească în trafic, acesta urmărind filmări asupra trecerilor de pietoni; imediat după traversarea intersecției echipajul l-a oprit în trafic. Petentul a arătat că la prezentarea documentelor a solicitat să i se comunice motivele pentru care a fost oprit, însă, agentul constatator a refuzat orice dialog.
De asemenea petentul a mai arătat că a rugat agentul constatator să-i acorde o contravenție ușoara dar acesta a întocmit documentele pentru suspendarea permisului de conducere, motiv pentru care petentul i-a solicitat agentului constatator să-i prezinte proba înregistrării dar nu am beneficiat nici de acest privilegiu, în consecința nu am fost de acord cu procesul verbal întocmit de agent constatator refuzând semnarea acestuia.
Petentul a solicitat instanței analiza integrală a probei video cât si admiterea probei cu martori pentru a demonstra că nu a pus în pericol sub nici o formă integritatea pietonului și conversia sancțiunii din amenda contravenționala și suspendare permis în avertisment.
A solicitat de asemenea instanței să aibă în vedere Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauza A. contra României, în care se critică sistemul sancționator al Ordonanței 2/2001, sistem care este lipsit de prezumțiile de legalitate și temeinicie, prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului fiind încălcată
Intimatul a depus întâmpinare (f. 19), solicitând respingerea acțiunii formulată de către petent și menținerea procesului verbal de contravenție așa cum a fost întocmit.
Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că prin procesul-verbal menționat mai sus, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 340 lei conform prevederilor art. 135 lit. h din HG nr. 1391/2006.
Intimatul a învederat instanței de judecată faptul că starea de fapt este cea cuprinsă în procesul verbal și că abaterea săvârșită de către petent a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala cu număr de înmatriculare MAI_.
De asemenea, petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 170 lei pentru folosirea telefonului mobil fără dispozitiv de tip mâini libere conform art. 99, alin. 2 din O.U.G. 195/2002 și cu avertisment pentru neportul centurii de siguranță, în temeiul art. 108 alin. 1. lit. a pct. 2 din același act normativ.
Analizând procesul verbal atacat rezultă că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 alin. 1 cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor,! respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Intimatul apreciază că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21, alin.3 din O.G. nr.2/2001. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept a invocat prevederile OG 2/2001 și ale OUG 195/2002 republicată.
În conformitate cu prevederile art. 411, alin.1, pct. 2 teza finală Codul de procedură civilă, solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției
A anexat în copie raportul agentului constatator (f. 20-21), extras din registrul radar (f. 22), procesul verbal de contravenție contestat (f. 23), recipisă confirmare de primire (f. 24), cazier auto (f. 25-27), CD (f. 28), atestat operator radar (f. 29), buletin de verificare metrologică (f. 30).
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială (f. 58).
Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04.03.2014, ora 18,01 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. - Poliția Mun. A. I., petentul G. A. G. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 340 lei + 170 lei și respectiv avertisment, iar ca măsură complementară i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, art. 36 alin 3 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și respectiv art. 36 alin 1 din același act normativ, sancționate conform art. 100 alin. 3 lit. b, art. 99 alin 2 și art. 108 alin 1 lit. a 2 din OUG 195/2002, respectiv art. 99 alin 2 și art. 108 alin 1 lit. a 3 din același act normativ (fila 5).
Potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.
Procedând la verificarea elementelor cerute de dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că plângerea contravențională a fost înregistrată la data de 19.03.2014, în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1, în condițiile prevăzute de art. 26 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Analizând procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04.03.2014, sub aspectul legalității întocmirii sale, instanța apreciază că acesta a fost legal întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea acestuia cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța reține că petentul nu a invocat producerea vreunei alte vătămări prin încălcarea altor dispoziții legale privind întocmirea valabilă a procesului-verbal de contravenție.
Întrucât nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate instituită de lege în favoarea sa.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
Ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că în data de 04.03.2014, la ora 18:01, a condus autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ pe bulevardul Republicii din direcția . la intersecția cu . pentru pietoni de pe . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea drumului public prin loc marcat și semnalizat corespunzător pe sensul său de mers, fiind înregistrat cu aparatul radar MAI_. Totodată s-a reținut în sarcina petentului că folosea telefonul mobil fără un dispozitiv de tip mâini libere și nu purta centura de siguranță.
Starea de fapt astfel reținută a fost încadrată juridic conform art. 135 alin. 1 lit. h din Regulamentul de aplicare OUG nr. 195/2002 potrivit căruia conducătorul de autovehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului, fiind sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 potrivit căruia constituie contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare al autovehiculului sau tramvaiului. De asemenea, art. 36 alin 3 din OUG nr. 195/2002 dispune: (3) Conducătorilor de vehicule le este interzisă folosirea telefoanelor mobile atunci când aceștia se află în timpul mersului, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive tip mâini libere, iar alin 1 al aceluiași articol prevede: (1) Conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.
Sancțiunile pentru aceste ultime două fapte reținute în sarcina petentului sunt prevăzute de art. 99 alin 1 și 2 din OUG nr. 195/2002: (1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice: (…). (2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a).
Art. 108 alin 1 lit. a prevede: (1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 2. folosirea telefoanelor mobile în timpul conducerii, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive de tip mâini libere; 3. nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz.
Petentul a refuzat să semneze procesul verbal de contravenție, acesta fiind semnat de un martor asistent.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În lumina jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Având în vedere că faptele contravenționale reținute în sarcina petentului au fost constatate în mod direct de către agentul constatator, instanța urmează a acorda procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției valoarea probatorie a unei prezumții simple.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În prezenta cauză, instanța constată că petentul a contestat starea de fapt reținută de către agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de contravenție, susținând că aceasta nu corespunde realității deoarece nu a pus în pericol sub nicio formă integritatea fizică a vreunui pieton.
La o observare atentă a înregistrării video depusă la dosarul cauzei de către intimat ( f 28), instanța constată că pietonul s-a angajat în traversare la ora 18:01:39, milisecunda 4801, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, putând fi observat în cadru, pe banda 2 de circulație, aflându-se deja pe trecerea de pietoni.
Așadar, în cazul de față, conducătorul auto nu avea posibilitatea să oprească înainte de trecerea de pietoni, chiar dacă ar fi observat persoana care s-a angajat în traversare, luând în considerare că aceasta din urmă nu s-a oprit pe trotuar pentru a se asigura, astfel încât intenția de traversare nu putea fi observată anterior. Conform art. 72 alin. 3 din O.U.G. 195/2002, traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate și semnalizate corespunzător, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic. Astfel, nu îi poate fi imputat conducătorului auto faptul că nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii pe sensul său de mers, atâta timp cât acesta nu a avut posibilitatea efectivă de a opri în afara oricărui pericol, în condițiile în care este evident că deja se afla pe trecerea de pietoni în momentul în care pietonul și-a pus în practică intenția de a traversa.
Afirmațiile agentului constatator reflectate în cuprinsul raportului depus la dosar ( f 20-21) în sensul că petentul putea să reducă viteza conform prevederilor legale nu sunt susținute în niciun fel dat fiind faptul că, în lipsa unui mijloc de probă, nu se poate prezuma că petentul a încălcat prevederile legale referitoare la viteza cu conducea autovehiculul. Mai mult, din înregistrarea video nu se poate determina faptul dacă petentul a încetinit sau nu înainte de trecerea de pietoni, în afara unei probe de natură tehnică (înregistrare radar) neputându-se afirma că acesta ar fi circulat cu o anumită viteză.
Într-adevăr, conducătorul de autovehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului, însă instanța reține în aplicarea acestui text de lege definiția noțiunii de acordare a priorității prevăzută expres de art. 6 pct. 1 din OUG 195/2002, ca reprezentând obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.
În lipsa unei dispoziții contrare a legiuitorului, definiția menționată la art. 6 pct. 1 se aplică în toate situațiile în care actul normativ face referire la noțiunea de acordare a priorității, aspect ce reiese de altfel în mod neîndoielnic din introducerea art. 6:: în sensul prezentei ordonanțe de urgență, expresiile și termenii de mai jos au următorul înțeles”. Prin urmare, conducătorul auto este obligat să acorde prioritate de trecere unui pieton atunci când acesta din urmă este angajat în traversare pe sensul său de mers, numai dacă prin continuarea deplasării l-ar determina pe pieton să își schimbe direcția de mers sau viteza ori să oprească.
Din vizionarea înregistrării video a evenimentului din trafic, instanța reține că pietonul nu a fost nevoit nici să își modifice direcția sau să oprească și nici măcar să își schimbe viteza de deplasare, astfel încât conducătorul auto nu avea obligația de a opri. Autovehiculul condus de către petent se afla deja pe trecerea de pietoni, pe banda 2 de circulație, la momentul la care pietonul s-a angajat în traversarea străzii, făcând acest lucru fără să se asigure neacordând conducătorului auto intervalul de timp necesar pentru a-i observa intenția.
Totodată, din declarația martorului N. D. N. (f.48), audiat în fața instanței, aflat în același autovehicul cu petentul la momentul săvârșirii faptei, fiind totodată conducător auto, reiese că pietonul nu a fost în nici un fel împiedicat să traverseze . care petentul a condus autovehiculul, nefiind pusă în nici un caz în pericol viața acestuia.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut că elementele constitutive ale primei contravenții reținută în sarcina petentului nu sunt întrunite.
Față de acestea, în materia contravențiilor rutiere, având în vedere scopul legitim urmărit - siguranța traficului dar și necesitatea prevenirii unor abuzuri din partea agenților constatatori și pentru a înlătura arbitrariul în îngrădirea dreptului de a conduce, procesul-verbal de sancționare nu se poate bucura pe deplin de prezumția de temeinicie în lipsa unor elemente sau probe care să confirme cele reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție referitoare la fapta săvârșită de către petent.
De altfel, din interpretarea dispozițiilor art. 1 și 5 din OG nr. 2/2001, rezultă că temeiul angajării răspunderii contravenționale este săvârșirea unei fapte ce constituie contravenție, iar față de principiul legalității, existența contravenției trebuie dovedită în mod temeinic, printr-un proces verbal care să cuprindă împrejurări ce corespund pe deplin realității obiective.
Cu privire la contravențiile prevăzute de art. 36 alin 1, respectiv art. 36 alin 3 din OUG nr. 195/2002, instanța reține că procesul verbal de contravenție nu a fost contestat de către petent sub acest aspect iar atât timp cât din materialul probator administrat nu rezultă o altă stare de fapt decât cea constată ex proprii sensibus de către agentul de poliție ce a întocmit procesul verbal de contravenție, instanța reține că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a acestuia cu privire la cele două fapte anterior menționate și reținute în sarcina petentului, respectiv conducerea autovehiculului fără a purta centura de siguranță, precum și folosirea telefonului mobil fără un dispozitiv de tip mâini libere.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat ca fiind înlăturată prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 4.03.2014 numai cu privire la contravenția reglementată de art. 135 alin. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, urmând a admite în parte plângerea petentului, cu consecința exonerării acestuia de la plata amenzii contravenționale în sumă de 360 lei aplicată prin respectivul proces verbal precum și înlăturarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, aplicată prin același act contestat, menținând în rest celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a plângerii contravenționale si menținerea procesului verbal de contravenție contestat ca fiind legal și temeinic întocmit
În motivarea apelului, arată că sentința este nelegală și netemeinică în ceea ce privește admiterea în parte a plângerii contravenționale formulate, din următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție menționat mai sus, petentul a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 135. lit. h din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care stabilește anumite obligații pentru conducătorii auto, respectiv: Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizai corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului. Sancționarea faptei contravenționale săvârșite de către petent este prevăzută în art. 100 alin.3 lit. b din OUG 195/2002 republicată: Art. 100 (3) Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Apreciază că în mod eronat instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională, a exonerate petentul de la plata amenzii în cuantum de 340 lei și a înlăturat măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pe motiv că elementele constitutive ale primei contravenții reținute în sarcina petentului nu sunt întrunite.
Având în vedere art. 135 alin. 1 lit. h din HG 1391/2006, conducătorul de autovehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului. Această faptă este scoasă în evidență foarte clar de înregistrarea video efectuată cu aparatul radar, care a fost depusă la dosarul cauzei.
Subliniază și pericolul social ridicat al neacordării de prioritate, una dintre principalele cauze de producere a accidentelor auto.
În drept: art. 466 și urm. din Codul de procedură civilă, OG 2/2001, OUG 195/2002 republicată.
Petentul intimat a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
Deliberând asupra apelului de față, prin prisma motivelor invocate de intimatul IPJ A. tribunalul reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04.03.2014, ora 18,01 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. - Poliția Mun. A. I., petentul G. A. G. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 340 lei + 170 lei și respectiv avertisment, iar ca măsură complementară i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, art. 36 alin 3 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și respectiv art. 36 alin 1 din același act normativ, sancționate conform art. 100 alin. 3 lit. b, art. 99 alin 2 și art. 108 alin 1 lit. a 2 din OUG 195/2002, respectiv art. 99 alin 2 și art. 108 alin 1 lit. a 3 din același act normativ (fila 5).
În procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că în data de 4.03.2014, la ora 18:01, a condus autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ pe bulevardul Republicii din direcția . la intersecția cu . pentru pietoni de pe . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea drumului public prin loc marcat și semnalizat corespunzător pe sensul său de mers, fiind înregistrat cu aparatul radar MAI_. Totodată s-a reținut în sarcina petentului că folosea telefonul mobil fără un dispozitiv de tip mâini libere și nu purta centura de siguranță.
Cu titlul preliminar, trebuie arătat că obiectul apelului se limitează la contravenția prevăzută de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. art. 100 alin. 3 lit. b, art. 99 alin 2 și art. 108 alin 1 lit. a 2 din OUG 195/2002, constând în aceea că în data de 4.03.2014, la ora 18:01, a condus autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ pe bulevardul Republicii din direcția . la intersecția cu . pentru pietoni de pe . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea drumului public prin loc marcat și semnalizat corespunzător pe sensul său de mers, fiind înregistrat cu aparatul radar MAI_.
Tribunalul a reținut că procesul verbal este netemeinic întocmit sub aspectul reținerii în sarcina petentului a acestei fapte.
Conform art. 135 alin. 1 lit. h din Regulamentul de aplicare OUG nr. 195/2002 potrivit căruia conducătorul de autovehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Fapta este sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 potrivit căruia constituie contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare al autovehiculului sau tramvaiului.
Petentul a contestat starea de fapt reținută de către agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de contravenție, susținând că aceasta nu corespunde realității, deoarece nu a pus în pericol sub nicio formă integritatea fizică a vreunui pieton.
Examinând înregistrarea video depusă la dosarul cauzei de către intimat (f 28), tribunalul a constata că pietonul în discuție s-a angajat în traversare la ora 18:01:39, milisecunda 4801, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, putând fi observat în cadru, pe banda 2 de circulație.
În acest moment, autoturismul se afla deja pe trecerea de pietoni.
Așadar, în cazul de față, conducătorul auto nu avea posibilitatea să oprească înainte de trecerea de pietoni, chiar dacă ar fi observat persoana care s-a angajat în traversare, luând în considerare că aceasta din urmă nu s-a oprit pe trotuar pentru a se asigura, astfel încât intenția de traversare a acestuia nu putea fi observată. Conform art. 72 alin. 3 din O.U.G. 195/2002, traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate și semnalizate corespunzător, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic.
Astfel, nu îi poate fi imputat conducătorului auto faptul că nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii pe sensul său de mers, atâta timp cât acesta nu a avut posibilitatea efectivă de a opri în afara oricărui pericol, în condițiile în care este evident că deja se afla pe trecerea de pietoni în momentul în care pietonul și-a pus în practică intenția de a traversa.
Conducătorul de autovehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului, însă instanța reține în aplicarea acestui text de lege definiția noțiunii de acordare a priorității prevăzută expres de art. 6 pct. 1 din OUG 195/2002, ca reprezentând obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.
În lipsa unei dispoziții contrare a legiuitorului, definiția menționată la art. 6 pct. 1 se aplică în toate situațiile în care actul normativ face referire la noțiunea de acordare a priorității, aspect ce reiese de altfel în mod neîndoielnic din introducerea art. 6:: în sensul prezentei ordonanțe de urgență, expresiile și termenii de mai jos au următorul înțeles. Prin urmare, conducătorul auto este obligat să acorde prioritate de trecere unui pieton atunci când acesta din urmă este angajat în traversare pe sensul său de mers, numai dacă prin continuarea deplasării l-ar determina pe pieton să își schimbe direcția de mers sau viteza ori să oprească.
Din vizionarea înregistrării video a evenimentului din trafic, se reține că pietonul nu a fost nevoit nici să își modifice direcția sau să oprească și nici măcar să își schimbe viteza de deplasare, astfel încât conducătorul auto nu avea obligația de a opri. Autovehiculul condus de către petent se afla deja pe trecerea de pietoni, pe banda 2 de circulație, la momentul la care pietonul s-a angajat în traversarea străzii, făcând acest lucru fără să se asigure neacordând conducătorului auto intervalul de timp necesar pentru a-i observa intenția.
Așadar, elementele constitutive ale primei contravenții reținute în sarcina petentului nu sunt întrunite.
Având în vedere acestea, constatându-se că în mod corect a anulat în parte prima instanță procesul verbal, sub aspectul reținerii netemeinice a contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționate de art. art. 100 alin. 3 lit. b, art. 99 alin 2 și art. 108 alin 1 lit. a 2 din OUG 195/2002, constând în aceea că în data de 4.03.2014, la ora 18:01, a condus autoturismul, iar la trecerea pentru pietoni de pe . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea drumului public prin loc marcat și semnalizat corespunzător pe sensul său de mers
În baza art. 480 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, se va respinge apelul declarat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. împotriva sentinței civile nr. 2784/2014 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr._ .
Pentru aceste motive.
În numele legii,
DECIDE
Respinge apelul declarat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. împotriva sentinței civile nr. 2784/2014 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu petentul G. A. G..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.06.2015.
Președinte, A. C. P. președintele secției | Judecător, D. C. | |
Grefier, E. B. |
Redactat DC/Tehnoredactat DC/4 exemplare/23.06.2015
Judecător de primă instanță: G. M.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 308/2015.... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 204/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
