Contract administrativ. Decizia nr. 16/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 5118/176/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 16/R/2015
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. L.
Judecător C. M. C.
Judecător F. S. Vicepreședinte
Grefier D. M.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții C. L. AL MUNICIPIULUI A. I. și ., împotriva sentinței civile nr. 385/2013 pronunțată de Judecătoria A. I., având ca obiect contract administrativ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 iunie 2015 când pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise,instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de 18 iunie 2015 și respectiv 25 iunie 2015, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 23.11.2010, sub dosar nr._/176/2010, reclamantul C. L. AL MUNICIPIULUI A. I. în contradictoriu cu pârâta S.C. F. F. SRL a solicitat ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună rezilierea contractului de concesiune nr._/2003, evacuarea din spațiul concesionat și să fie obligată pârâta la plata sumei de_,99 lei reprezentând redevența pentru terenul concesionat în perioada 01.10._10 cu dobânzile, majorările de întârziere, penalitățile de întârziere și indexarea anuală a acestei taxe calculate în condițiile legii, la data efectuării plății pentru terenul concesionat și a predării acestuia împreună cu extinderea spațiului construit pe terenul concesionat.
A mai solicitat să se dispună vânzarea extinderii de pe terenul concesionat sau demolarea acesteia pe cheltuiala concesionarului, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat că pârâta a concesionat terenul înscris în CF 759 A. I.,nr. top. 1655/2/1 și 1656/1/2, situata administrativ pe . destinația de extindere farmacie; pârâta concesionară nu și-a onorat obligațiile de plată stabilite prin contractul de concesiune și nu a plătit redevența la termenele stabilite în contract la reclamantul concedent C. L. al Municipiului A. I., motiv pentru care apreciază că se impune rezilierea contractului de concesiune nr._/2003 și evacuarea acestuia din spațiu și de pe terenul concesionat.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1429, art. 1430, art. 1453, art. 1020, art. 1021 și art. 1439 din C. civil, art. 120, art. 120/1, art. 124/1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală modificat și completat, Hotărârea nr. 166/2003 a Consiliului L. al Municipiului A. I., Contractul de concesiune nr._/2003 și somațiile.
Prin sentința civilă nr. 890/2011 a Judecătoriei Alba Iulia cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului A.. Inițial dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției civile, iar prin Încheierea nr. 1028/2011 cauza a fost transpusă în favoarea Secției comerciale și de contencios administrativ, unde a fost înregistrată la data de 07.04.2011 în dosar nr._/176/2010*.
Prin întâmpinarea depusă la data de 05.09.2011 pârâta a solicitat a se constata inadmisibilitatea capetelor de cerere privind predarea extinderii – construcției aflate pe terenul concesionat, în favoarea reclamantei, vânzarea acesteia, sau demolarea construcției edificata de societatea pârâtă pe terenul concesionat ca fiind lipsite de temei legal. Cu privire la cuantumul sumei pretinse de către reclamant pârâta contestă parțial suma.
În conformitate cu dispozițiile art.5 alineat final din Contractul de concesiune 3246/2003, neplata concesiunii pentru o perioada ce depășește doua rate, conduce la retragerea concesiunii.. Prin urmare, neplata concesiunii pentru trimestrul IV 2009 - în sumă de 2592 euro până la termenele din 30 noiembrie 2009 și 15 martie 2010, trebuia sa aibă drept consecință, sancțiune :retragerea concesiunii.
În esență pârâta a invocat faptul că reclamantul poate pretinde redevența pe trimestrul IV 2009 în sumă de 2592 euro cu penalizări și majorări de întârziere aferente acestei sume calculate, în condițiile art. 4 din Contract, aplicabile până la data la care ar fi trebuit să opereze retragerea concesiunii, respectiv data de 15 martie 2010.
Petenta a susținut că, penalizările prevăzute de art. 4 din Contractul de concesiune, sunt în cuantum de 0,5%/luna, asupra sumei datorate, după cum urmează: 2592 EUR x 0,5% x 4 luni (decembrie 2009-martie 2010)= 51,84 euro (penalizări), apoi majorările de întârziere aferente sumei datorate vor fi de: 2592 euro x 0,06% x 105 zile (din 30 nov.2009, pana in 15 martie 2010) =163,29 euro. Redevența pe trimestrul I 2010 în sumă de 2592 euro care ar fi trebuit achitata la 15 martie 2010, data la care ar fi trebuit sa opereze retragerea concesiunii. Total: 2592 euro + 51,84 euro + 163,29 euro + 2592 euro = 5399,13 euro.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri în copie: precizări nr._/2001, contract de concesionare nr. 3246/2003, date informative privind concesionarea, caiet de sarcini, Hotărârea nr. 166, Anexa la Hotărârea nr. 166/2003, situație privind modul de calcul al majorărilor și penalităților din 23.06.2011, înștiințare de plată, extras debite plăți, situație plăți concesiune, ordine de plată, întâmpinare, contract de concesiune natura juridică Hotărârea 22/CA/2010 din data de 6.01.2010 a Curții de Apel A. I., adresa depusă de reclamant nr._/2001, note de constatare, situație plăți, precizări.
Prin decizia nr. 3499/2012 a Curții de Apel A. I. a fost casată sentința 4265/C./2011 a Tribunalului A. –Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și s-a trimis cauza Judecătoriei Alba Iulia spre competentă soluționare.
La data de 12.11.2012 pârâta a depus la dosar completare la întâmpinare solicitând admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamant în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 5399,13 euro sau contravaloarea în lei la data executării prezentei hotărâri.
Pârâta a precizat că, potrivit deciziei de casare, litigiul de față nu este supus procedurii speciale prevăzute de dispozițiile contenciosului administrativ nr. 554/2004 întrucât contractul de concesiune de care se prevalează reclamantul are ca obiect un bun imobil aparținând domeniului privat al Statului, astfel că, regulile de procedură aplicabile sunt cele de drept comun, în conformitate cu dispozițiile art. 13(1) C.pr.civilă.
De asemenea pârâta a considerat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1271 C. civil.
La data de 07.12.2012, pârâta a depus la dosar, prin Serviciul registratură, un set de înscrisuri din care rezultă existenta unor situații imprevizibile în care se găsește și care au pus-o în situația de a întârzia plata redeventei ( f. 27-60).
La termenul de judecată din data de 10.12.2012, reclamantul a depus la dosar precizare de acțiune prin care și-a precizat pretențiile la suma de 215.641,82 lei reprezentând redevență și obligații de plată accesorii neachitate pentru nerespectarea termenelor de plată a redevenței calculate la 6 dec. 2012 stabilite prin contractul de concesiune și caietul de sarcini, conform înștiințării de plată nr. 643 din 6 dec. 2012.
Prin sentința civilă nr.385/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. s-a admis în parte acțiunea civilă precizată a reclamantului C. L. al Municipiului A. I., cu sediul în A. I., Calea Moților nr. 5A, jud. A., formulată în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în A. I., bdl. F. nr. 6, jud. A. și, în consecință:
1. S-a constatat încetarea contractului de concesiune nr._/2003 începând cu data de 15.03.2010.
2. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 22.277,34 lei reprezentând valoarea redevenței pe trimestrele IV din 2009 și I din 2010, sumă la care se vor adăuga majorări de întârziere potrivit art. 1241 din Codul de procedură fiscală, până la achitarea în întregime a debitului.
3. S-a dispus vânzarea la licitație a imobilului cu destinație „extindere farmacie” sau, în cazul în care vânzarea nu este posibilă, demolarea imobilului pe cheltuiala pârâtei.
S-a respins capătul de cerere privind evacuarea pârâtei din imobilul cu destinație „extindere farmacie”.
S-a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
1. Asupra capătului de cerere privind rezilierea contractului:
Instanța a constatat că, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, începând cu trimestrul IV al anului 2009, pârâta nu a mai achitat redevența pa care o datora reclamantului pentru imobilul concesionat.
Față de această stare de fapt, instanța a constatat că, potrivit art. 35 lit. c) din Legea nr. 219/1998 (act normativ în vigoare la data încheierii contractului de concesiune, precum și pe toată durata executării acestuia), contractul de concesiune încetează în cazul nerespectării obligațiilor de către concesionar, prin reziliere unilaterală de către concedent. În aplicarea acestui text normativ, coroborat și cu dispozițiile art. 28 alin. (5) din Legea nr. 219/1998, părțile au prevăzut în contractul de concesiune că „neplata redevenței pentru o perioadă ce depășește două rate, conduce la retragerea concesiunii”.
Prin urmare, văzând că nici la data de 15.03.2010 (până la care trebuia achitată redevența aferentă trimestrului I 2010), nu a fost executată obligația de plată asumată de pârâtă, reclamantul trebuia să recurgă la retragerea concesiunii și rezilierea contractului iar faptul că nu a făcut-o ci a formulat prezenta acțiune la mai multe luni de la încetarea plăților de către pârâtă este culpa sa, de care nu se poate prevala pentru obținerea redevenței ulterioare datei de mai sus sau a penalităților de întârziere calculate la toată această redevență. În acest sens sunt și prevederile pct. 5.3.1 și 5.3.3 din caietul de sarcini al concesiunii, care face parte integrantă din contract (art. 1 alin. 2 din contract)
Prin urmare, instanța a constatat că pârâta și-a încălcat, cu vinovăție, obligația contractuală prevăzută art. 4 din contractul de concesiune, prin neplata a două redevențe (aferente trim. IV 2009 și trim. I 2010) fapt ce duce la retragerea concesiunii și, implicit, la încetarea contractului de concesiune nr._/2003 începând cu data de 15.03.2010. Apărarea pârâtei bazată pe dispozițiile art. 32 din Legea nr. 219/1998, deoarece din actele depuse nu rezultă cu certitudine că sarcinile pârâtei, asumate prin contractul de concesiune în discuție, sunt disproporționat de mari față de avantajele acordate.
2. Asupra capătului de cerere privind plata redevenței:
Așa cum s-a arătat mai sus, văzând că pârâta nu a plătit două termene consecutive redevența datorată prin contract, reclamantul trebuia să recurgă la retragerea concesiunii iar faptul că nu a făcut-o ci a formulat prezenta acțiune la mai multe luni de la încetarea plăților de către pârâtă este culpa sa, de care nu se poate prevala pentru obținerea redevenței ulterioare acestei date sau a penalităților de întârziere calculate la această redevență.
Prin urmare, pârâtei nu i se poate imputa decât că nu și-a achitat redevențele aferente trimestrelor IV 2009 și I 2010, moment de la care contractul încetează să producă efecte.
În consecință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 22.277,34 lei, reprezentând valoarea redevenței pe trimestrele IV din 2009 și I din 2010.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei ca pârâta să fie obligată la plata de dobânzi, majorări de întârziere și indexarea anuală a obligației principale, invocând în acest sens art. 120, 1201 și 1241 din OG nr. 92/2003, instanța a arătat că, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1241 din OG nr. 92/2003, pentru neplata la scadență a obligațiilor datorate bugetelor locale se datorează numai majorări de întârziere. În consecință, la obligația principală de plată la care pârâta a fost obligată prin prezenta hotărâre, se vor adăuga numai majorări de întârziere potrivit art. 1241 din Codul de procedură fiscală, până la achitarea în întregime a debitului.
În ceea ce privește cererea de indexare anuală a debitului principal, având în vedere că părțile au stabilit în mod expres sancțiunea în caz de neplată a redevenței iar indexarea nu este menționată, aceasta a fost respinsă.
3. Asupra capătului de cerere privind vânzarea extinderii de pe terenul concesionat sau demolarea acesteia:
Instanța a constatat că la pct. 8.8 din Caietul de sarcini al concesiunii se menționează că, în cazul rezilierii contractului, reclamantul are dreptul să scoată la licitație construcția executată pe terenul concesionat sau, în situația în care nu se reușește vânzarea, să o demoleze pe cheltuiala pârâtei.
Deoarece contractul de concesiune a încetat la data de 15.03.2010, instanța a constatat că prevederile de mai sus din caietul de sarcini sunt pe deplin aplicabile, așa încât a dispus vânzarea la licitație a imobilului cu destinație „extindere farmacie” sau, în cazul în care vânzarea nu este posibilă, demolarea imobilului pe cheltuiala pârâtei.
4. Asupra capătului de cerere privind evacuarea pârâtei:
Instanța a arătat că obiectul contractului de concesiune încheiat între părți l-a constituit imobilul „teren în suprafață de 160 mp înscris în CF nr. 759 A. I., nr. top 1655/2/1 și 1656/2/1/2” în scopul edificării unei construcții. Această construcție este proprietatea pârâtei până la rezolvarea situației sale juridice stabilită prin contractul de concesiune (respectiv, caietul de sarcini), unde s-a convenit că în cazul rezilierii contractului, reclamantul are dreptul să scoată la licitație construcția executată pe terenul concesionat sau, în situația în care nu se reușește vânzarea, să o demoleze pe cheltuiala pârâtei.
Prin urmare, în cazul vânzării la licitație a construcției, adjudecatarul devine noul proprietar al acesteia și el este cel îndreptățit, din momentul transferului dreptului de proprietate, să ceară evacuarea pârâtei.
În cazul în care vânzarea construcției nu are loc, reclamantul poate trece la demolarea ei, pe cheltuiala pârâtei, situație în care, în caz de opoziție a pârâtei, reclamantul poate cere evacuarea cu concursul forței publice a statului pentru realizarea scopului său.
Față de cele constatate la pct. 1 – 4 de mai sus, instanța a admis în parte acțiunea civilă precizată a reclamantului .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs C. L. al municipiului A. I. și . .
Prin recursul declarat de C. L. al Municipiului A. I. s-a solicitat în conformitate cu dispozițiile art.282 ind. 3 art.282 ind. 4(1) ind. 5 296 din codul de procedură civilă art.35 litera c și art.29 din Legea 219/1998 privind regimul concesiunilor schimbarea în tot a Sentinței Civile nr.385/2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Alba Iulia și să se admită capetele de cerere din acțiune privind rezilierea Contractului de concesiune nr._/2003 cu plata unei despăgubiri de 218.453,56 lei în sarcina concesionarului intimat reprezentând redevența cu obligațiile de plată accesori și indexarea acestora în condițiile legi recalculate la data efectuări plăților, evacuarea din spațiu a intimatei S.C. "F. F."S.R.L.,să se dispună vânzarea "extinderi farmaciei" de pe terenul concesionat s-au demolarea acesteia pe cheltuiala concesionarului, să se dispună restituirea investițiilor executate pe terenul concesionat și să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată pentru următoarele motive:
Critică soluția pronunțată de Judecătoria A. I. la judecarea cauzei în primă instanță pentru motive de nulitate care prin pronunțarea Sentinței civile nr.385/2013 din acest dosar cu neobservarea formelor legale a prejudiciat bugetul local cu suma de 218.453,56 lei reprezetând despăgubiri în sarcina concesionarului intimat S.C."F. F."S.R.L. pentru nerespectarea termenelor de plată a redevenței stabilite prin contractul de concesiune pentru locația extinderi farmaciei pe terenul concesionat intimatei S.C."F. F."S.R.L. conform situației anexate prin înștiințarea de plată nr.79 din 4 martie 2013. Apreciază că Sentința civilă nr.385/2013 trebuia pronunțată cu drept de apel și nu cu drept de recurs potrivit dispozițiilor art.282 ind. 4 (1) ind. 5 din Codul de procedură civilă pentru că valoarea litigiului supus judecăți depășește 100.000 lei.
În apărare pentru admiterea apelului și soluționarea favorabilă a capetelor de cerere din acțiune: (rezilierea Contractului de concesiune nr._/2003, evacuarea din spațiu intimatei pârâte S.C."F. F."S.R.L., vânzarea extinderi la construcția situată în A. I. pe .-au demolarea acesteia pe cheltuiala concesionarului și obligarea acestora la plata despăgubirilor in sumă de 146.868,93 lei cu obligațiile de plată accesori și indexarea acestora calculate la data efectuări plăților în condițiile legii pentru nerespectarea termenelor de plată a redevenței stabilite prin contractul de concesiune și restituirea investițiilor realizate
pe terenul concesionat, identificat sub nr.top 1655/2/1/2 și 1656/2/1/2 în suprafață de 160 m.p.aprobată prin Hotărârea nr. 166/2003 a Consiliului L. al Municipiului A. I.), invocă excepția de neexecutare a Contractului de concesiune nr._/2003 de către intimata pârâtă ..R.L. prin neonorarea obligațiilor de plată a redevenței la termenele stabilite în contract și a obligațiilor de plată accesori pentru imobilul cu destinație „extindere farmacie". Potrivit dispozițiilor legale în materie locativă evacuarea concesionarului intimat S C "F. F."S.R.L. din spațiul extindere farmacie se poate face numai pe baza hotărâri judecătorești. Respingerea capătului de cerere din acțiune privind evacuarea pârâtei intimate S.C."F. F."S.R.L. a pus în imposibilitate pe apelantul C. L. al Municipiului A. I. să pună în executare Sentința civilă nr.385/2013 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în această cauză .
Invocă de asemenea nelegalitatea punctului unu din dispozitivul sentinței apelate prin care s-a constatat rezilierea Contractului de concesiune nr._/2003 (începând cu 15.03.2010) cu efecte juridice retroactive cu toate că rezilierea unui contract nu produce efecte pentru trecut ca și rezoluțiunea contractelor, rezilierea produce efecte numai pentru viitor lăsând neatinse prestațiile succesive care au fost făcute anterior rezilieri.
Critică de asemenea punctul doi din sentință apelată cu privire la capătul de cerere privind pretențiile la plata despăgubirilor în sarcina concesionarului intimat S.C."F. F."S.R.L. constând în redevența cu obligațiile de plată accesori și indexarea acestora calculate în condițiile legi la data efectuări plăților pentru lipsa de obiectivitate raportată la posesia și folosința terenului concesionat și în prezent de către intimata pârâtă S.C."F. F."S.R.L.
Apelantul C. L. al Municipiului A. I. a manifestat înțelegere și clemență față de situația financiară dificilă a intimatei pârâte S.C."F. F."S.R.L. care a fost pusă în imposibilitate de a nu respecta termenele de plată a redevenței din contractul de concesiune.
De asemenea din probatoriul administrat în cauză nu rezultă nici o culpă pentru apelantul pârât C. L. al Municipiului A. I. singura vinovată de nașterea acestui litigiu este pârâta intimată S.C."F. F."S.R.L. care a cunoscut condițiile și clauzele în care se va încheia contractul de concesiune înainte de adjudecarea terenului concesionat pe care aceasta a edificat construcția „extindere farmacie" care face obiectul acestui contract de concesiune pentru că a intrat în posesia caietului de sarcini și a și a datelor informative cu privire la terenul concesionat pentru extinderea farmaciei anterior organizări licitației motiv pentru care apreciem că răspund pentru fapta proprie potrivit art.998 și art.999 din Codul civil pentru că nu au respectat clauzele din Contractul de concesiune nr._/2003 în sensul că nu și-au achitat redevența la termenele stabilite prin contractul de concesiune și nu au achitat obligațiile de plată accesori pentru o perioadă ce depășește două rate situație ce duce la retragerea concesiuni cu toate consecințele ce decurg pentru aceasta conform caietului de sarcini care face parte integrantă din Contractul de concesiune nr._/2003 prin care se dispune rezilierea acestuia și scoaterea la licitație a extinderi farmaciei de pe terenul concesionat pentru recuperarea despăgubirilor rezultate din neexecutarea contractului de concesiune iar în cazul în care nu se reușește sau nu este posibilă din anumite motive vânzarea, să procedeze la demolarea ei pe cheltuiala concesionarului.
Riscul contractului de concesiune este suportat integral de debitorul obligației imposibil de executat S.C."F. F."S.R.L. situație ce impune încetarea acestuia în măsura în care partea care trebuia executată nu asigură satisfacerea scopului pentru care a fost încheiat contractul. Critică Sentința civilă nr.385/2013 a Judecătoriei Alba Iulia prin care în mod greșit instanța care a soluționat cauza pe fond a respins capătul de cerere privind evacuarea pârâtei intimate S.C."F. F."S.R.L.din spațiul extindere farmacie punând în imposibilitate pe apelantul reclamant C. L. al Municipiului A. I., să pună în executare Sentința civilă nr.385/2013 a Judecătoriei Alba Iulia și să-și recupereze despăgubirile rezultate din neexecutarea contractului de concesiune cu toate că în aparență instanța care a soluționat fondul cauzei a dispus „rezilierea contractului de concesiune și vânzarea la licitație a imobilului extindere farmacie sau în cazul în care vânzarea nu este posibilă, demolarea imobilului pe cheltuiala intimatei pârâte „F. F."S.R.L., prejudiciind bugetul local cu 218.453,56 lei conform înștințării de plată nr 79 din 4 martie 2013 prin nerespectarea termenelor de plată a redeventei din contractul de concesiune.
În cauză operează răspunderea civilă delictuală a intimatei pârâte S.C."F. F. "S.R.L. potrivit dispozițiilor art.998 și art.999 din Codul civil combinate cu dispozițiile Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor care precizează obligația concesionarului de a plăti despăgubiri și de a restitui în deplină proprietate liber de orice sarcină bunul concesionat inclusiv investițiile realizate prin contractul de concesiune până la data executări efective a hotărâri de evacuare. Obligația de plată a redeventei și a obligațiilor de plată acesori aferente redeventei pentru terenul concesionat aflat în folosință nu este prescrisă pentru perioadă 1 octombrie 2009 - 5 martie 2013. În cauză nu se aplică dispozițiile Decretului 167/1958 privitor la excepția extinctivă a dreptului la acțiune ci dispozițiile legilor fiscale: Legea 571/2003 privind Codul fiscal și Ordonanța Guvernului României nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală care reglementează recuperarea creanțelor fiscale care se fac venit la bugetul local. în materie fiscală dispozițiile Legi 571/2003 privind Codul fiscal prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal potrivit dispozițiilor art. 1(3) din legea invocată mai sus. Dreptul apelantului C. L. al Municipiului A. I. de a cere executarea silită a obligațiilor de plată accesorii aferente redeventei se prescrie în termen de cinci ani de la 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Față de cele mai sus invocate solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și schimbarea în totalitate a Sentințe civile nr.385/2013 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul civil nr._ prin obligarea intimatei pârâte S.C."F. F."S.R.L. la plata despăgubirilor rezultate din neexecutarea Contractul de concesiune nr._/2003.
Recurenta . prin recursul declarat solicită următoarele:
-ADMITEREA recursului, modificarea parțiala a sentinței civile 385/2013 a Judecătoriei Alba Iulia,in sensul:
-înlăturării obligației de plata a majorărilor de întârziere aferente sumei de 22.277,34 lei, stabilite potrivit art 124,indice 1 din Codul de procedura fiscala.
-respingerii capătului de cerere privind vânzarea la licitație a imobilului cu destinația "extindere farmacie",sau demolarea imobilului pe cheltuiala paratei. MENȚINEREA -in rest- a sentinței atacate. Solicită cheltuieli de judecata.
În motivarea recursului se arată următoarele:
I.-Hotararea atacata este nelegala, fiind fundamentata pe o greșita aplicare a art 1(4) din OG 92/2003,privind codul de pr. fiscala,art 248 din legea 571/2003, privind codul fiscal ,art 124 indice 1 c.pr.fiscala,art 4 din Legea 219/1998.
Astfel:
Prin sentința atacata,societatea recurenta a fost obligata sa plătească majorări de intarziere in conformitate cu dispoz. art 124 indice 1 c.pr.fiscala desi,dispozitiile codului de procedura fiscala nu-si găsesc aplicabilitatea in cauza.
In conformitate cu dispoz. art 1(1) din c.pr.fiscala, acest cod reglementează drepturile si obligațiile părtilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea taxelor si impozitelor bugetului de stat si bugetelor locale ,prevăzute de codul fiscal.
Dispoz. art 248 din legea 571/2003,privind codul fiscal enumera limitativ taxele si impozitele datorate bugetelor locale ,intre care nu se regăsesc redeventele stabilite prin contractele de concesiune.
Redeventele din contractele de concesiune reprezintă venit la bugetul local,(conform art 4 din legea 219/1998) si nu au un caracter fiscal.
Pentru a nu exista nici un dubiu, dispoz.art 1(4) din OG 92/2003, statuează in sensul ca: dispozițiile codului de procedura fiscala nu se aplica pentru creanțele datorate bugetului general consolidat rezultate din raporturile juridice contractuale, cu excepția redeventelor miniere si a celor petroliere.(ceea ce nu este cazul de față).
In concluzie, raportul juridic dedus judecații nu are caracter administrativ fiscal-asa incat,obligarea societății recurente la plata unor majorări de întârziere stabilite in conformitate cu normele codului de pr. fiscala, este NELEGALA.
II.- Critică soluția instanței de fond si sub aspectul dispoziției de vânzare la licitație publica a imobilului "farmacie",sau demolarea acestuia,pe cheltuiala recurentei.-apreciind ca aceasta este lipsita de temei legal.
In opinia instanței de fond, aceste masuri sunt justificate de existenta si conținutul dispoz. art 8.8 din Caietul de sarcini.
Caietul de sarcini face parte din documentația de atribuire si constituie ansamblul cerințelor tehnice privind concesionarea imobilului,cerinte pe care potențialul concesionar trebuie sa le indeplineasca pentru a dobândi aceasta calitate.
Caietul de sarcini-nu reprezintă insa o "anexa" a Contractului de concesiune.
Dispoz. art 8.8 din Caietul de sarcini nu se regăsesc in Contractul de concesiune, asa incat nu pot constitui temei pentru vânzarea sau demolarea construcției.
In plus, daca -ipotetic- s-ar retine ca acest Caiet de sarcini reprezintă o "anexa" a Contractului de concesiune, atunci nu s-ar putea face abstracție de dispoz. art 16 din Contractul de concesiune,potrivit cărora: in situația in care clauzele contractului vor contraveni unor reglementari legislative acestea se vor considera modificate in mod corespunzator,sau,dupa caz,nule de drept.
Ori sub acest aspect, acea dispoziție cuprinsa in caietul de sarcini incalca dispoz. art 494 cod civil anterior,(legea in vigoare la data executării lucrării), deoarece construcția a fost edificata ,cu buna credința, de către recurenta -in temeiul Contractului de concesiune- astfel ca ea nu poate fi reținuta de proprietarul terenului sau ridicata (demolata), fara plata unei sume de bani reprezentând sporul de valoare adus imobilului,in favoarea constructorului de buna credința.
Recurenta C. L. al Municipiului A. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de intimata recurentă S.C."F. F."S.R.L. comunicat cu apelantul C. L. al Municipiului A. I..
În conformitate cu dispozițiile art.282 t(4)(l)(5)296 din Codul de procedură civilă art.35 litera c și art.29 din Legea 219/1998 privind regimul concesiunilor art. 10 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ și art. 21(1) din Legea administrației publice locale nr.215/2001 solicită schimbarea în tot a Sentinței Civile nr.385/2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Alba Iulia și să se admită capetele de cerere din apel: rezilierea Contractului de concesiune nr._/2003 cu plata unei despăgubiri de 218.453,56 lei în sarcina concesionarului intimat reprezentând redevența cu obligațiile de plată accesori și indexarea accestora în condițiile legi recalculate la data efectuări plăților, evacuarea din spațiu a intimate recurente S.C."F. F."S.R.L., să se dispună vânzarea "extinderi farmaciei" de pe terenul concesionat s-au demolarea acesteia pe cheltuiala concesionarului, să se dispună restituirea investițiilor executate pe terenul concesionat și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată pentru următoarele motive:
Critică recursul formulat de recurenta intimată S.C."F. F."S.R.L. în acest dosar pentru motive de nulitate care prin formulare cu neobservarea formelor legale a prejudiciat bugetul local cu suma de 218.453,56 lei reprezentând despăgubiri în sarcina concesionarului recurent intimat S.C „F. F."S.R.L. pentru nerespectarea termenelor de plată a redevenței stabilite prin contratul de concesiune pentru locația extinderi farmaciei pe terenul concesionat intimatei S.C „F. F."S.R.L. conform situației anexate prin înștințarea de plată nr.79 din 4 martie 2013. Apreciază că intimata recurente S.C."F. F."S.R.L. trebuia să formuleze apel împotriva Sentinței civile nr.385/2013 a Judecătoriei Alba Iulia și nu recurs potrivit dispozițiilor art.282t(4)(l)(5) din Codul de procedură civilă pentru că valoarea litigiului supus judecăți depășește 100.000 lei.
În apărare apelantul C. L. al Municipiului A. I. pentru respingerea recursului formulat în cauză de intimata recurentă S.C"F. F."S.R.L., invocă excepția de neexecutare a Contractului de concesiune nr,_/2003 de către recurenta intimată pârâtă S.C”F. F."S.R.L. care prin neonorarea obligațiilor de plată a redeventei la termenele stabilite în contract a generat obligații de plată accesori pentru imobilul cu destinație „extindere farmacie"care sânt în sarcina recurentei intimate S.C."F. F."S.R.L. potrivit dispozițiilor legale în materie administrativ financiar fiscală care stabilește competența materială a instanțelor care soluționează cauzele cu acest obiect de judecată.
Competența soluționări cauzei revine Tribunalului A. potrivit art. 10 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ care stabilește că „litigiile care au ca obiect taxe, Impozite, contribuții precum și accesorii ale accestora până la 500.000 de lei se soluționează de tribunalele administrativ fiscale și a dispozițiilor art.21 - (1) din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale modificată și completată, care dispune că apelantul C. local al Municipiului A. I. ca "unitate administrativ teritorială este persoană juridică de drept public cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu . Acesta este subiect juridic de drept fiscal titular al codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public si privat în care acestea sunt parte precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. .Contractul de concesiune nr._/2003 este un contract administrativ potrivit dispozițiilor art.2 litera c și e din Legea nr.554 /2004 a contenciosului administrativ combinat cu dispozițiile art.21 - (1) din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale care stabilește că "unitățile administrativ teritoriale sânt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele de administrare a bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sânt parte precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice în condițiile legii". Soluționarea capătului de cerere privind colectarea redeventei cu obligațiile de plată accesori și a celorlalte capete de cerere subsecvente este de competența instanțelor administrative fiscale potrivit dispozițiilor art. 14 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală care dispune că "veniturile, alte benefici și valori patrimoniale sunt supuse legi fiscale indiferent dacă sunt obținute din activități ce îndeplinesc s-au nu cerințele altor dispoziții legale", deci toate colectările la bugetul local sunt supuse legii fiscale inclusiv redevența care se percepe prin Contractul de concesiune nr._/2003 cu obligațiile de plată accesorii. Înlăturarea obligațiilor de plată a majorărilor de întârziere aferente sumei de 22.277,34 lei stabilite potrivit art. 124 ind.1 din Ordonanța Guvenului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală nu este posibilă pentru că acestea intră categoria obligațiilor de plată accesori redeventei și se fac venit la bugetul local al Primăriei Municipiului A. I. pentru că urmează reglementările creanței principale numită „redevența".
Invocă de asemenea nelegalitatea respingerii capătului de cerere privind vânzarea la licitație a imobilului cu destinația „extindere farmacie" sau demolarea imobilului pe cheltuiala pârâtei în temeiul dispozițiilor art.8.8 din Caietul de sarcini care este parte integrantă din Contractul administrativ de concesiune nr._/2003 care stabilește că "în cazul rezilierii contractului de concesiune concedentul recurentul intimat are dreptul să scoată la licitație construcția executată pe terenul concesionat iar în cazul în care nu se reușește sau nu este posibilă din anumite motive vânzarea acesteia, acesta va proceda la demolarea acesteia pe cheltuiala concesionarului. Precizează de asemenea că recurenta intimată S.C "F. F."S.R.L a luat cunoștință de aceste dispoziții înainte de adjudecarea terenului concesionat.
Apelantul C. L. al Municipiului A. I. a manifestat înțelegere și clemență față de situația financiară dificilă a intimatei pârâte S.C"F. F."S.R.L. care a fost pusă în imposibilitate de a nu respecta termenele de plată a redevenței din contractul de concesiune. De asemenea din probatoriul administrat în cauză nu rezultă nici o culpă pentru apelantul pârât C. L. al Municipiului A. I. singura vinovată de nașterea acestui litigiu este recurenta pârâta intimată S.C"F. F."S.R.L. care a cunoscut condițiile și clauzele în care se va încheia contractul de concesiune înainte de adjudecarea terenului concesionat pe care aceasta a edificat construcția „extindere farmacie" care face obiectul acestui contract de concesiune pentru că a intrat în posesia caietului de sarcini și a și a datelor informative cu privire la terenul concesionat pentru extinderea farmaciei anterior organizări licitației motiv pentru care apreciem că răspund pentru fapta proprie potrivit art.998 și art.999 din Codul civil pentru că nu au respectat clauzele din Contractul de concesiune nr._/2003 în sensul că nu și-au achitat redevența la termenele stabilite prin contractul de concesiune și nu au achitat obligațiile de plată accesori pentru o perioadă ce depășește două rate situație ce duce la retragerea concesiuni cu toate consecințele ce decurg pentru aceasta conform caietului de sarcini care face parte integrantă din Contractul de concesiune nr._/2003 prin care se dispune rezilierea acestuia și scoaterea la licitație a extinderi farmaciei de pe terenul concesionat pentru recuperarea despăgubirilor rezultate din neexecutarea contractului de concesiune iar în cazul în care nu se reușește sau nu este posibilă din anumite motive vânzarea, să procedeze la demolarea ei pe cheltuiala concesionarului.
Riscul contractului de concesiune este suportat integral de debitorul obligației imposibil de executat recurenta S.C"F. F."S.R.L. situație ce impune încetarea acestuia în măsura în care partea care trebuia executată nu asigură satisfacerea scopului pentru care a fost încheiat contractul.
În cauză operează răspunderea civilă delictuală a recurentei intimatei pârâte S.C "F. F."S.R.L. potrivit dispozițiilor art.998 și art.999 din Codul civil combinate cu dispozițiile Legi 219/1998 privind regimul concesiunilor care precizează obligația concesionarului de a plăti despăgubiri și de a restitui în deplină proprietate liber de orice sarcină bunul concesionat inclusiv investițiile realizate prin contractul de concesiune până la data executării efective a hotărâri de evacuare. Obligația de plată a redevenței și a obligațiilor de plată acesori aferente redevenței pentru terenul concesionat aflat în folosință nu este prescrisă pentru perioadă 1 octombrie 2009 - 5 martie 2013. în cauză nu se aplică dispozițiile Decretului 167/1958 privitor la excepția extinctivă a dreptului la acțiune ci dispozițiile legilor fiscale: Legea 571/2003 privind Codul fiscal și Ordonanța Guvernului României nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală care reglementează recuperarea creanțelor fiscale care se fac venit la bugetul local. In materie fiscală dispozițiile Legi 571/2003 privind Codul fiscal prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal potrivit dispozițiilor art. 1(3) din legea invocată mai sus. Dreptul apelantului C. L. al Municipiului A. I. de a cere executarea silită a obligațiilor de plată accesorii aferente redevenței se prescrie în termen de cinci ani de la 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept potrivit dispozițiilor art. 135 din Ordonanța Guvernului nr..92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Fată de cele mai sus invocate solicită respingerea recursului formulat și schimbarea în totalitate a Sentinței civile nr.3 85/2013 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul civil nr._ prin obligarea recurentei intimatei pârâte S.C"F. F."S.R.L. la plata despăgubirilor rezultate din neexecutarea Contractul de concesiune nr._/2003 împreună cu toate celelalte capete subsecvente din cererea de apel.
Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma criticilor expuse dar și din oficiu, tribunalul reține următoarele:
Reclamanta C. L. al municipiului A. I. nu a achitat taxa de timbru pentru recursul declarat împotriva sentinței 385/2013, motiv pentru care, la termenul de judecată din 11.06.2015, s-a invocat excepția netimbrării recursului.
Constatând întemeiată excepția netimbrării recursului, instanța o va admite și în consecință va anula recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr. 385/2013, fără a mai exista posibilitatea examinării criticilor expuse în recurs de această parte.
Cu privire la recursul declarat de pârâta ., instanța reține următoarele:
Critica recurentei vizează obligația instituită în sarcina pârâtei, de plată a majorărilor de întârziere care solicită a fi înlăturate.
De asemenea, solicită și respingerea capătului de cerere vizând vânzarea la licitație a imobilului sau demolarea imobilului pe cheltuiala pârâtei.
1.În legătură cu prima obligație de plată a majorărilor de întârziere:
Prin sentința atacată, pârâta a fost obligată, la plata majorărilor de întârziere în conformitate cu art. 124/1 Cod procedură fiscală, deși aceste dispoziții legale nu pot fi incidente speței, aspect recunoscut și de către intimatul C. L..
Litigiul a fost calificat ca fiind de natură civilă, întrucât imobilul ce constituie obiectul contractului de concesiune face parte din domeniul privat al statului.
Redevența stabilită prin contractele de concesiune nu se încadrează în categoria obligațiilor fiscale enumerate în Codul fiscal și astfel, raportul dedus judecății nu are caracter administrativ pentru a fi stabilite majorări în conformitate cu normele Codului de procedură fiscală.
Pentru aceste motive se impune înlăturarea acestei obligații de plată a majorărilor de întârziere în temeiul Codului de procedură fiscală, nemaifiind necesar analizarea modului lor de calcul.
Examinând acțiunea civilă dedusă judecății, instanța de recurs, constată că reclamanta C. L. a investit prima instanță cu petit de reziliere, evacuare și obligație de plată a redevenței, a dobânzilor și majorărilor de întârziere și indexare anuală a acestei taxe calculate în condițiile legii fără însă a solicita majorări de întârziere contractuale, făcând referire doar la cele datorate în condițiile legii.
Pentru aceste motive, neinvestind prima instanță cu solicitarea de majorări și penalități contractuale, nu pot fi analizate în recurs.
2. Cu privire la critica recurentei referitoare la vânzarea la licitație a imobilului sau demolarea pe cheltuiala pârâtei:
Pârâta a semnat atât contractul de concesiune nr._/2003 încheiat cu reclamanta C. L. cât și caietul de sarcini privind concesionarea.
Art. 1. ultim alineat din contractul de concesiune prevede că obiectul concesiunii este detaliat prin caietul de sarcini care face parte integrantă din contract.
În atare condiții, obligațiile asumate prin caietul de sarcini au aceeași forță juridică ca și cele prevăzute în contractul de concesiune, obligând părțile să le respecte.
Caietul de sarcini nu are o existență de sine stătătoare, ci face parte integrantă din contract, detaliind obiectul concesiunii.
La art. 8.8 din caietul de sarcini s-a prevăzut ca în cazul rezilierii contractului concedentul are dreptul să scoată la licitație construcția executată pe terenul concesionat, iar în cazul în care nu se reușește vânzarea să se procedeze la demolarea ei pe cheltuiala concesionarului.
Pârâta și-a însușit caietul de sarcini și l-a semnat, cu mențiunea că și-a însușit caietul de sarcini.
Ca atare, făcând parte integrantă din contractul de concesiune și fiind și însușit de pârâtă, nu există temei pentru înlăturarea acestei obligații asumate și corect stabilite de prima instanță ,ca urmare a încetării contractului de concesiune.
Alegațiunile recurentei vizând apartenența caietului de sarcini la documentația de atribuire nu pot fi primite, față de cele mai sus menționate referitoare la prevederea expresă din contractul de concesiune, în sensul că, caietul de sarcini face parte integrantă din contractul de concesiune.
Contrar susținerilor recurentei, vânzarea la licitație sau eventuala demolare nu are caracter ilicit sau abuziv, fiind prevăzută în actul semnat de recurentă și nu contravine dispozițiilor legale.
Nu suntem în ipoteza art.16 din contractul de concesiune întrucât după încheierea acestui contract nu au intervenit reglementări legislative care să modifice sau să declare nule unele clauze contractuale.
Nu suntem în ipoteza prev. de art.494 Cod civil anterior ,câtă vreme pârâta nu a investit prima instanță cu o cerere privind sporul de valoare adus imobilului.
Pentru aceste motive, în baza art. 312alin. 2 Cod procedură civilă va admite excepția netimbrării recursului declarat de reclamanta C. L. al Municipiului A. I. și în consecință:
Va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamanta C. L. al Municipiului A. I. împotriva sentinței civile nr. 385/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar_ . Va admite recursul declarat de pârâta . împotriva sentinței civile nr.385/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ și în consecință:
Va schimba în parte sentința atacată în sensul că
Va înlătură obligația pârâtei de plată a majorărilor de întârziere.
Va menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Va obligă recurenta-intimată C. L. al Municipiului A. I. la plata în favoarea recurentei -intimate . a sumei de 2679 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării recursului declarat de reclamanta C. L. al Municipiului A. I. și în consecință:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta C. L. al Municipiului A. I. împotriva sentinței civile nr. 385/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar_ .
Admite recursul declarat de pârâta . împotriva sentinței civile nr.385/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ și în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că
Înlătură obligația pârâtei de plată a majorărilor de întârziere.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă recurenta-intimată C. L. al Municipiului A. I. la plata în favoarea recurentei -intimate . a sumei de 2679 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.06.2015.
Președinte, C. L. | Judecător, C. M. C. | Judecător, F. S. Vicepreședinte-Tribunal concediu odihnă Semnează |
Președinte Tribunal M. C. |
GREFIER,
D. M.
Red. LC
Jud. fond T. O.
Tehnored. MD/4ex/08.07.2015
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 511/2015.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 342/2015.... → |
|---|
