Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 204/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 204/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 4083/107/2014
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA Nr. 204/C./2015
Ședința publică de la 13 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Grefier R. B.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul C. A. și pe pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A., având ca obiect refuz soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27.02.2015 când din lipsă de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea astăzi 13.03.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub număr de dosar_ reclamantul C. A. a chemat în judecată pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A., solicitând:
- Obligarea pârâtei să procedeze la constatarea stării reclamantului de insolvabilitate și trecerea mea în evidentele separate, conform dispozitiilor Ordinului nr. 447/13.06.2007, spre a nu a-i mai fi percepute în continuare penalități și dobânzi. Solicitare refuzată de către pârâtă prin răspunsul nr._/19.08.2014.
]- Obligarea pârâtei la repararea prejudiciului creat reclamantului prin perceperea începând cu data de 18.07.2011, de penalități și dobânzi în mod ilegal pentru sumele stabilite prin deciziile de impunere nr._/18.07.2011 și nr._/18.07.2011
În motivarea acțiunii, arată că prin Decizia nr._/18.07.2011 a Agenției Naționale de Administrare Fiscala, Autoritate Națională a Vămilor -Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B.- a fost obligat la plata sumei de 39.255 lei cu titlu de Taxe Vamale + TVA + Acciză pentru deținerea unor țigarete confiscate la data de 28.10.2010.
Prin Decizia nr._/18.07.2011 a aceleași autorități a fost obligat la plata sumei de 11.929 lei cu titlu de Taxe Vamale + TVA + Acciză pentru deținerea altor țigarete confiscate la data de 26.11.2010.
Prin decizia penală nr. 720/28.06.2013 a Curții de Apel A., a fost condamnat la două pedepse de 10 luni închisoare și 1 an și 10 luni închisoare (pedeapsă rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare cu suspendare) pentru fiecare din faptele din data de 28.10.2010 și 26.11.2010 (fapte de deținere de țigarete netimbrate) fiind admisă si acțiunea civilă formulată de către pârâtă cu privire la sumele prevăzute în cele două decizii de impunere amintite anterior.
Având în vedere aceste aspect rezultă că în prezent datorează pârâtei suma de 39.255 lei la care se adaugă suma de 11.929 lei pentru cele două fapte din data de 28.10.2010 și 26.11.2010, începând cu data de 18.07.2011 pârâta mi-a perceput, în mod ilegal, anual penalități și dobânzi la sumele stabilite prin Decizia nr._/18.07.2011 și Decizia nr._/18.07.2011 cu toate că, reclamantul fiind insolvabil, pârâta avea obligația conform Ordinului nr. 447/13.06.2007, publicat in MO nr. 447/02.07.2007 si a art. 176 alin. 2 din O. G. 92/2003 privind declararea stării de insolvabilitate a debitorilor persoane fizice, să îl treacă, din oficiu, iar o cerere în acest sens, în evidențele separate și să nu îi perceapă creanțe fiscale accesorii.
Astfel, conform art. 176 din O.G. nr 92/2003 în sensul prezentului cod, este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile, din moment ce subsemnatul nu deține nici un fel de bunuri și nu realizează nici un venit urmaribil, fiind student, este evident ca este insolvabil, insolvabilitate recunoscută chiar de către pârâtă prin răspunsul la cererea nr._ din 18.03.2014.
Prin cererea nr._ din 18.03.2014 i-am solicitat pârâtei trecerea reclamantului în evidentele separate, însă prin răspunsul pârâtei din data de 19.08.2014 am fost informat că, dat fiind faptul că prin deciziile de impunere din 18.07.2011 a fost obligat în solidar cu numitul B. A. D. la plata creanțelor fiscale s-a întocmit un singur titlu executoriu, iar prin plățile lunare efectuate de către B. A. D. prescripția se întrerupe astfel că nu poate fi declarat insolvabil față de acest debit.
Față de acest răspuns arătă că nici dispozițiile Codului Fiscal și nici cele ale Ordinului nr. 447/13.06.2007 nu stabilesc condiții suplimentare în vederea declarării stării de insolvabilitate, prin urmare nici pârâta nu poate adăuga la lege prin impunerea condiției unicității titularului obligației fiscale sau al divizibilității acestei obligații. Declararea ca insolvabil nu are ca efect prescripția sau stingerea debitului ci doar neperceperea în continuare a obligațiilor fiscale accesorii conform punctului 9 din Anexa Ordinului nr. 447/13.06.2007.
Mai mult, cele arătate de către pârâtă prin răspunsul din data de 19.08.2014 nu corespund adevărului în sensul că nici B. A. D., persoană cu care a fost obligat în solidar la debitul fiscal, nu este solvabil. Cu toate că acesta deține bunuri și venituri urmăribile acestea sunt foarte reduse, având o valoare mai mică decât cea a obligațiilor fiscale, astfel si acesta este insolvabil în sensul Codului Fiscal. Acest aspect rezultă foarte clar din faptul că până în prezent creanța principală a rămas neschimbată, sumele pe care B. A. a reușit să le achite neacoperind nici măcar creanțele accesorii. Concluzionând, ambii debitori ai obligației fiscal sunt insolvabili.
Având în vedere cele menționate anterior, consideră că solicitarea de declararea a stării de insolvabilitate a fost refuzată nejustificat de către pârâtă și solicită instanței obligarea pârâtei la declararea stării de insolvabilitate a reclamantului și trecerea sa în evidențele separate spre a nu a-i mai fi percepute obligații fiscale accesorii și în continuare, având în vedere că nu deține nici bunuri nici venituri urmăribile.
Data cu care solicită a fi trecut în evidențele separate este data de 18.03.2014, data solicitării făcute de către reclamant către pârâtă. In subsidiar, cel mai târziu de la data introducerii prezentului proces.
Cu privire la capătul secundar de cerere consideră că prin omisiunea de a se trece în evidențele separate, prin neemiterea unui act administrativ, la care pârâta era obligată conform Codului Fiscal și a Ordinului nr. 447/13.06.2007, pârâta i-a cauzat o pagubă (constând în contravaloarea creanțelor fiscal accesorii percepute până în prezent pentru deciziile de impunere nr._/18.07.2011 și nr._/18.07.2011 ) susceptibilă de a fi reparată conform art. 1 alin. 1 raportat la art. 18 din Legea nr. 554-2004, prin obligarea pârâtei la contravaloarea acestei sume.
În subsidiar, ca modalitate alternativă de reparare a pagubei produse prin neemiterea actului administrativ în termen, solicită declararea stării de insolvabilitate a reclamantului începând cu data emiterii celor două decizii.
În drept invoc disp. Ordinului nr. 447/13.06.2007 si cele ale Legii nr. 554/2004, și art 176 din O.G. 92/2003, privind insolvabilitatea debitorului.
Prin întâmpinare pârâta solicită respingerea ca nefondata a acțiunii formulate pentru următoarele MOTIVE:
Asa cum insasi reclamantul recunoaște in acțiunea formulata, acesta a fost obligat prin hotărâre judecătoreasca penala definitiva, la achitarea, in solidar cu celalalt inculpat, B. A. D., a prejudiciului cauzat bugetului de stat constând in taxe vamale de import, T.V.A accize pentru țigaretele de origine extracomunitara, fara timbru, deținute ilegal ce i-au fost sustrase de la supraveghere vamala.
Obligațiile de plata către bugetul statului au fost calculate de către DJAOV A. prin Decizia de Impunere nr._/18.07.2011, pentru suma totala de 39.255 lei, iar pentru neachitarea la termenul scadent de plata au fost calculate accesorii aferente in cuantum v 11.929 lei prin Decizia de Impunere nr._/18.07.2011, aceste sume fiind stabilite in sarcina celor doi inculpați prin Decizia nr. 720/2013 a Curții de Apel A. I. in dosarul penal nr._ . Ca urmare, soluționarea definitiva a laturii civile din procesul penal a avut ca urmare stabilirea cu putere de lucru judecat a cuantumului datoriei fiscale care nu mai poate fi cenzurata pe cale administrativa, iar in privința accesoriilor, este firesc ca acestea sa curgă la sumele stabilite cu caracter definitiv.
Strict legat de problema supusa analizei instanței judecătorești, respectiv obligarea subscrisei de a declara starea de insolvabilitate a reclamantului si trecerea sa ., potrivit Ordinului M.F.P. nr. 447/2007, toate acestea pentru a nu-i mai fi calculate accesorii aferente debitului principal, a invederat următoarele:
In primul rind, creanțele fiscale pentru care se analizează posibilitatea declarării stării de insolvabilitate sunt reprezentate atât de obligațiile fiscale principale, cât si de obligațiile fiscale accesorii aferente acestora. Apoi, pe perioada în care un debitor ale cărui venituri sau bunuri urmaribile au o valoare mai mica decât obligațiile fiscale de plata este declarat insolvabil, masurile de executare silita nu vor fi întrerupte.
Pentru obligațiile fiscale principale înregistrate de debitorii insolvabili ale căror venituri sau bunuri urmaribile au o valoare mai mica decât obligațiile fiscale de plata se datorează obligații fiscale accesorii, pâna la data stingerii acestora, inclusiv.
Creanțele fiscale ale debitorilor declarați în stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmaribile se scot din evidenta curenta si sunt trecute într-o evidenta separata, "iar aplicarea masurilor de executare silita se întrerupe.
Pentru obligațiile fiscale principale înregistrate de debitorii insolvabili care nu au venituri sau bunuri urmaribile se datorează obligații fiscale accesorii pâna la data trecerii acestora în evidenta separata, în conformitate cu prevederile art. 120 alin. (4) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
In cazul de fata vorbim de o obligație fiscala solidara, iar obligația solidara reprezintă acel raport obligational cu pluralitate de subiecte care prezintă particularitatea ca oricare creditor solidar poate cere plata în întregime a datoriei sau oricare debitor solidar este ținut sa execute în
prestație la care are dreptul creditorul, solidaritatea reprezentând acea modalitate a obligației care se opune di vizibilității. Regula fundamentala în materie de solidaritate ca si modalitate opusa caracterului conjunctiv al obligațiilor este ca solidaritatea nu se prezuma, fie ca este vorba de solidaritate pasiva( cazul de fata), fie activa.
Art. 1443 din noul cod civil definește solidaritatea pasiva ca fiind acea obligație între debitorii care sunt obligați la aceeași prestație, astfel încât fiecare poate sa fie ținut separat pentru întreaga obligație, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi f liberează pe ceilalți fata de creditor. Așadar, obligația afectata de modalitatea solidarității pasive da dreptul creditorului sa pretindă plata întregii datorii de la oricare dintre debitorii solidari iar, la nevoie, sa urmărească pe oricare, la alegerea sa, sens in care solidaritatea îndeplinește in primul rand funcția unei adevărate garanții a realizării creanței, creditorul având drept de gaj general asupra patrimoniilor debitorilor.
In ceea ce privește solidaritatea pasiva legala, art. 1381 din noul Cod civil arata ca "cei care răspund pentru o fapta prejudiciabila sunt tinuti solidar la reparație fata de cel prejudiciat". Prin acest text, s-a instituit regula solidarității pasive între persoanele chemate sa răspundă delictual. Pentru solidaritatea aferenta răspunderii delictuale, art. 1383 noul Cod Civil stabilește ca, în raporturile dintre codebitori, deci ulterior plații despăgubirii, fiecare dintre debitorii obligați inițial în solidar, răspunde proporțional cu contribuția sa la producerea prejudiciului, daca se poate stabili cota sa de participare la aceasta iar în caz negativ, se prezuma o contribuție egala a debitorilor la producerea prejudiciului si datoria se va împărți si suporta în mod egal.
Între codebitori nu exista solidaritate, obligația lor fiind divizibila. De aceea, efectul principal al solidarității pasive în raporturile dintre codebitori este acela ca ori de câte ori numai unul plătește întreaga datorie, prestația executata se împarte de plin drept si trebuie suportata de fiecare. Art. 1456 alin. (1) noul Cod Civil, prevede ca: „Debitorul solidar care a executat obligația nu poate cere codebitorilor sai decât partea de datorie ce revine fiecăruia dintre ei, chiar daca se subroga în drepturile creditorului". In continuare, art. 1456 alin. (2) noul Cod Civil prevede ca „Părțile ce revin codebitorilor solidari sunt prezumate ca fiind egale, daca din convenție, lege sau din împrejurări nu rezulta contrariul". De aici rezulta o . consecințe, printre care, debitorul care a plătit datoria are îndreptățirea de a se întoarce impotriva celuilalt debitor, având un drept de regres fata de acesta din urma, pentru a obține restituirea pârtii lui de contribuție la datorie.
Am ținut sa facem aceste precizări in ideea ca, odată începută executarea silita impotriva celor doi debitori solidari pentru datoria fiscala datorata bugetului de stat, iar unul dintre acești debitori, respectiv B. A. D., achita lunar din debitul stabilit in deciziile de impunere, acesta având venituri si bunuri urmaribile, nu se poate declara starea de insolvabilitate in motivele arătate de reclamant prin cererea formulata.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :
În sarcina reclamantului precum și a numitului B. A. D. s-au stabilit sume reprezentând obligații de plată către bugetul statului în dosarul penal nr._ al Curții de Apel A. I..
Astfel, s-a emis Decizia de impunere_/2011 pentru suma totală de_ lei, iar pentru neachitarea la termenul scadent au fost calculate accesorii în cuantum de_ lei.
Reclamantul invocă faptul că este insolvabil și nu poate executa Deciziile de mai sus, solicitând instanței să aplice disp. art 9 din Ordinul 447/13.06.2007 pentru declararea sa ca insolvabil și trecerea în evidența sa separată pentru a nu se mai percepe dobânzi si penalități de întârziere.
Potrivit art. 1443 Cod civil obligația este solidară între debitori atunci când toti sunt obligati la aceeasi prestatie.
Intrucât creanța fiscală nu a fost stinsă la termenul scadent, organele de executare silită conform preved. art 136 din OG 92/2003 a procedat la acțiune de executare silită și, potrivit art. 141 alin 5 s-a întocmit un singur titlu executoriu.
În acest sens s-a emis Somația pe numele reclamantului cu nr._/2011, în dosar execuțional 3297/20.09.2011 – fila 100.
Deoarece reclamantul a fost obligat la plata unei sume de_ lei în solidar cu numitul B. A. D., pârâtul în calitate de creditor poate urmări pe oricare din codebitori.
Aceste aspecte reies din dosarul execuțional depus la dosarul cauzei.
Debitorul B. A. D. figurează cu bunuri și venituri urmăribile și achită lunar o sumă din debitul stabilit, nu se poate declara starea de insolvabilitate și nici nu se poate aprecia că intervine prescripția în favoarea reclamantului .
În speță, suntem deci, în situația unei solidarități pasive care este definită de art. 1443 Cod civil ca fiind acea obligație între debitorii obligați la aceeași prestatie, astfel incat fiecare poate să fie tinut separat pentru întreaga obligație iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi eliberează pe ceilalti fată de creditori.
Asadar, acest gen de obligatie dă dreptul creditorului să pretinda plata intregii datorii de la oricare dintre debitorii solidari și, la nevoie,, sa urmărească pe oricare, creditorul având drept de gaj general asupra patrimoniului debitorilor.
Potrivit art. 1381 Cod civil cei care raspund pentru o faptă prejudiciabila sunt tinuti solidar la reparatie fata de cel prejudiciat.
Cum unul din cei doi codebitori, respectiv B. A. D. achită lunar debitul stabilit prin Deciziile de impunere și cum acesta are venituri si bunuri urmăribile nu se poate declara starea de insolvabilitate a reclamantului.
Prin urmare, actiunea reclamantului va fi respinsa ca neîntemeiată.
În speță nu sunt aplicabile disp. art. 453 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul C. A. cu domiciliul în A. I., . TOL 7, ap. 2, CNP_ .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Motivele de recurs se depun la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică din 13.03. 2015.
Președinte, C. F. | ||
Grefier, R. B. |
Red.C.F./Tehnored. R.B./4 Ex./18 Martie 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 505/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
