Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 201/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 201/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 6380/299/2014
document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 201/A/2015
Ședința publică de la 19 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător G. C. M.
Grefier M. U.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de petentul M. A. împotriva Sentinței civile nr.2000/26.09.2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., având ca obiect: anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 05.03.2015 când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.03.2015.
Încheierea de la termenul din 05.03.2015 face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 15.07.2014, prin declinare de la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, sub dosar nr._, petentul M. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. A., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 03.02.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, fiind înregistrat cu aparatul radar conducând cu viteza de 81 km/h în localitate. Referitor la acest fapt, a menționat că nu a condus autoturismul cu o viteză superioară celei permise de lege în localitate. Cu toate acestea, agenții de poliție au aplicat sancțiunea amenzii.
Plângerea a fost motivată în drept prin prevederile art. 16, 17 și 19 din O.G. 2/2001, Ordinul 301/2005 actualizat.
A fost anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei (f. 3).
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză (filele 9-16), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, iar pe cale de excepție, declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
Prin sentinta civila nr.2000/2014 prima instanta a retinut ca prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.02.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 510 lei de către intimatul Inspectoratul Județean de Poliție A., în cuprinsul procesului verbal reținându-se că a condus autoturismul marca Opel Astra cu număr de înmatriculare_, pe . A. I., cu viteza de 81 km/h, inregistrata cu aparatul radar amplasat pe autospeciala MAI_ -AB 13.
Fapta, astfel cum a fost ea descrisă în procesul verbal contestat întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 121 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006 raportat la art. 99 alin. 2 coroborat cu art.100 alin.1 si art. 108 alin. 1, lit. C), pct. 3 din OUG nr. 195/2002.
Procedând la cercetarea temeiniciei procesului verbal . nr._ încheiat la data de 03.02.2014, instanța a reținut ca actul normativ special cu aplicabilitate în domeniul contravențional, respectiv OG nr. 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale ale dreptului administrativ privind prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbalîncheiat.
Totodată, instanța si-a circumscris analiza prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aplicabil prin prisma art. 11 și 20 din Constituție, sens în care, pentru a califica dacă sancțiunea amenzii intră în câmpul de aplicare al noțiunii autonome de „acuzație în materie penală”, instanța va avea în vedere, dincolo de calificarea din dreptul intern, scopul sancțiunii (cauza Kadubec c. Slovaciei) și natura și gravitatea acesteia (cauza Garifallou c. Greciei).
Așadar, atâta timp cât norma juridică a cărei încălcare îi este imputată petentului are un caracter general și urmărește un scop represiv, în pofida cuantumului relativ scăzut al amenzii, instanța concluzionează că aceasta are atât caracter de constrângere a petentului, dar și punitiv, astfel că sancționarea cu amendă echivalează cu aducerea unei acuzații în materie penală, în accepțiunea autonomă uzitată în jurispudența Curții EDO.
Stabilit fiind acest fapt, instanța a avut în vedere jurisprudența Curții EDO, mai exact cauzele Salabiaku împotriva Franței, precum și Janosevic împotriva Suediei, în care, Curtea a stabilit, sub aspectul sarcinii probei că art. 6 par. 2 nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept, însă prin reglementarea acestora, statele membre trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
Cu alte cuvinte, în aprecierea temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța a avut în vedere asigurarea unui just echilibru pe de o parte între prezumția de nevinovăție ce îi este garantată de dispozițiile convenționale anterior evocate și dreptul la apărare garantat de par. 1 al art. 6 și pe de altă parte prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucură procesul verbal atacat.
În acord cu cele anterior expuse, instanța a avut în vedere inclusiv considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 219/2008 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 403/2008), în conformitate cu care „din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contraventiei nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, [...], ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la aparare".
Potrivit art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006, se instituie în sarcina conducătorilor auto obligația de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă pentru categoria din care face parte vehiculul condus.
Sub aspect probator, alineatul 2 al textului de lege evocat prevede că nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii – în cauza de față, de art. 49 din OUG nr. 195/2002 – se constată de polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Din interpretarea acestor dispoziții legale reiese faptul că singura calitate ce trebuie întrunită în persoana agentului constatator este aceea de a fi polițist rutier, iar suportul probator pe care se sprijină procesul verbal de contravenție să fie generat prin mijloace care corespund din punct de vedere tehnic.
Din buletinul nr._/15.03.2013 depus de către intimată la dosar (fila 11), instanța a reținut că aparatul radar montat pe autoturismul Dacia L. nr. MAI_ era verificat metrologic la data constatării contravenției.
Norma de metrologie legala NML 021-05, ce stă la baza emiterii buletinului de verificare metrologică a aparatului radar, face vorbire despre acordarea aprobării de model, însoțită de aprobarea manualului de verificare, din prevederile legale desprinzându-se concluzia conform căreia sunt supuse verificărilor metrologice doar cinemometrele omologate (model aprobat).
Cu alte cuvinte, a priori, pentru ca un cinemometru să fie verificat metrologic de către Biroul Român de Metrologie Legală, acesta trebuie să fie omologat. În atare condiții, simpla înfățișare a buletinului de verificare face dovada prin el însuși și a omologării modelului de aparat radar.
De asemenea, văzând metodologia constatării și sancționării contravențiilor la regimul legal de viteză, stabilită în Anexa nr. 1 la Dispoziția Inspectorului General al Poliției Române nr. 41/01.08.2008 (capitolul IV, secțiunea 1) emisă în aplicarea art. 10 din Legea nr. 218/2002 a Poliției Române, instanța a reținut că faptul constatării contravenției aparține unui polițist rutier, care deține atestat de operator radar (fila 21), singura exigență instituită de lege în acest sens.
De asemenea, cercetând cadrele video depuse la dosarul cauzei (fila 15) instanța a reținut că autoturismul cu număr de înmatriculare_ condus de către petent a circulat cu o viteză de 81 km/h, astfel cum s-a consemnat și în procesul verbal atacat.
Concluzionând, instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție este susținut probator, în timp ce afirmațiile petentului sunt nedovedite și prin urmare, neîntemeiate.
Sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, văzând dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța a apreciat că aceasta este corespunzător dozată, imperativul asigurării siguranței desfășurării traficului pe drumurile publice prin descurajarea depășirii vitezei maxime admise fiind unul de importanță majoră în considerarea potențialelor urmări pe care le-ar putea avea nesocotirea vitezei maxime pe sectorul de drum pe care se circulă.
În consecință, instanța a respins plângerea formulată de petent și a menținut procesul verbal de contravenție CP nr._ încheiat la data de 03.02.2014, ca legal și temeinic.
Petentul M. A. a declarat apel împotriva Sentinței civile nr. 2000/26.09.2014 pronunțata de Judecătoria A. lulia, solicitând schimbarea, in tot, a hotararii atacate si admiterea plângerii contravenționale, in sensul anularii procesului verbal de constatare si sancționare.
Apreciaza ca fiind greșita soluția instanței de fond sub aspectul ignorării apărărilor petentului privitoare la inexistenta faptei sancționate, dezvoltate in motivele plângerii contravenționale.
Fapta descrisa in conținutul procesului verbal este sancționată în temeiul prevederilor art. 108, alin. 1, litera c), pct. 3 din OUG nr. 195/2002, împrejurare neevocata de indicarea drept norma sancționatoare a art. 101/1 din OUG 195/2002 in procesul verbal. Astfel, sancțiunea aplicata vizează depășirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respective pentru categoria din care face parte autovehicolul condus, constatata potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Măsurarea vitezei cu aparatul radar face dovada absoluta pana la limita minima de la care încep erorile de măsurare.
In aceste condiții, a evidențiat ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care s-a aplicat sancțiunea întrucât nu exista dovada, in sensul celor afirmate, a unei depășiri cu 31-40 km/h a vitezei maxim admise. Având in vedere erorile tolerate de aparatul de măsura, valoarea vitezei este inferioara celei de 81 km/h pentru care s-a aplicat sancțiunea.
Potrivit Ordinului nr. 301/23.11.2005 privind Norma de metrologie legala NML 021-05, măsurările si înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere in vigoare, conțin erori de 3%. In acest context, viteza de deplasare ce trebuia avuta în vedere, si posibil sancționată, este inferioara valorii de 81 km/h .
Se considera ca instanța de fond, fata de criticile formulate prin plângerea contravenționala, trebuia sa dispună anularea actului atacat, procesul verbal de constatare si sancționare.
Apelul este legal timbrat (fila 3).
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. a depus intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Aspectele prezentate in cererea de apel nu constituie motive întemeiate care să conducă la admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție.
In conformitate cu art. 109 alin.2 din OUG nr. 195/2002, rep. privind circulația pe drumurile publice „ Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenție, iar potrivit art. 121 alin.2 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin HG 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză, stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și veri 11 ca te metrologic.
Astfel, în prezenta cauză a fost îndeplinită condiția constatării contravenției prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, contravenția fiind constatată prin aparatul radar a cărui verificare metrologică era valabilă la data de 03.02.2014, conform buletinului de verificare metrologică depus la dosar, cu valabilitate 1 an, iar operatorul radar are atestat de operator radar. Prin buletinul de verificare metrologică, se atestă în mod indubitabil valabilitatea de funcționare a aparatului radar - a cinemometrului.
În drept: dispozițiile art.205-208 Codul de procedura civilă, O.G. nr.2/2001 și OUG nr. 195/2002 republicată .
Procedand la analizarea apelului, Tribunalul retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de contraventie contestat s-a retinut în sarcina petentului savârsirea contraventiei prevazuta de art. 121 alin.1 din HG nr.1391/2006 si sanctionata de art. 108 alin. 1 lit. c pct.3 din OUG nr. 195/2002, pe considerentul ca la data de 03.02.2014, petentul a condus autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare_, fiind depistat ca circula pe . mun. A. I. cu depasirea vitezei legale admise, conducând vehiculul mentionat cu viteza de 81 km/h, abaterea constatata fiind înregistrata cu aparatul radar montat pe autospeciala MAI_.
Din cuprinsul procesului verbal de contraventie se constata ca petentul a semnat actul de sanctionare, fara niciun fel de obiectiuni cu privire la modul de constatare a faptei sau la sanctiunile aplicate.
Instanta retine, în privinta temeiniciei procesului verbal contestat, ca fapta imputata petentului a fost constatata prin intermediul unui cinemometru de control rutier tip Autovision care masoara în regim stationar si în regim de deplasare, montat pe autovehiculul MAI_, cinemometru verificat metrologic si care nu prezinta nicio marja de eroare conform buletinului de verificare metrologica nr._/ 15.03.2013 emis de Institutul N. de Metrologie .
Potrivit prevederilor art.109 alin.2 din O.G. nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contraventiei, iar potrivit prevederilor art. 121 alin.2 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002, privind circulatia pe drumurile publice, aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteza, stabilit conform legii se constata de catre politistii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Potrivit prevederilor art.181 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002, privind circulatia pe drumurile publice, aprobat prin HG nr. 1391/2006, în situatia în care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic, certificat, sau a unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, politistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contraventiei, dupa prelucrarea înregistrarilor si stabilirea identitatii conducatorului de vehicul.
Pentru ca înregistrarea sa poata fi folosita ca proba, potrivit prevederilor pct.3.5.1. din Norma de Metrologie Legala 021-05 NML, înregistrarile efectuate trebuie sa cuprinda data si ora la care a fost efectuata masurarea, valoarea vitezei masurate, imaginea autovehiculului, din care sa poata fi pus în evidenta numarul de înmatriculare al acestuia.
În cauza, se constata din examinarea dovezilor depuse de intimat ca au fost respectate cerintele normei susmentionate la întocmirea procesului verbal.
De altfel, se retine ca plansa fotografica este singurul document concludent pe baza caruia se poate întocmi un proces verbal de contraventie pentru depasirea limitei de viteza maxima admisa si prin care se probeaza ca cele consemnate în procesul verbal de contraventie corespund adevarului.
Dovada de înregistrare fotografica indica faptul ca viteza maxima avuta la momentul înregistrarii a fost de 81 Km/h.
Astfel, instanta apreciaza ca nu exista vicii care sa afecteze valabilitatea înregistrarii vitezei de deplasare a autoturismului condus de petent.
Deci, evaluând materialul probator administrat în cauza instanta apreciaza ca nu exista dubii în ceea ce priveste existenta faptei ori neîndeplinirea altei conditii care sa atraga raspunderea contraventionala, inregistrarea radar administrata în cauza confirmând situatia de fapt stabilita în procesul verbal de contraventie.
În ceea ce priveste sustinerea petentului privind stabilirea vitezei tinand seama de marja de eroare a aparatului radar din valoarea conventionala adevarata pentru viteze pana in 100 km/h, se constata ca nu poate fi retinuta întrucât marja de eroare este avuta în vedere la omologarea aparatului radar, fiind luata în calcul de aparatul radar omologat, nefiind în sarcina agentului constatator sa consemneze în procesul verbal de contraventie o alta viteza decât cea pe care o înregistreaza aparatul radar .
Toleranta avuta în vedere de NML 021-05 nu constituie o valoare fixa, ci un interval maxim în care fiecare cinemometru trebuie sa se încadreze pentru a fi admis la verificarea metrologica .
Erorile de masuratoare inerente oricarui sistem de masurare a unor valori fizice se pot încadra oriunde în acest interval de +/ – 3% sustinut de catre petent si nu neaparat la nivelul valorilor maximale .
Întrucât aparatul radar este omologat cât si verificat metrologic, valorile masurate de acesta constituie în mod neechivoc probe pentru aplicarea legislatiei rutiere si, ca atare, organul constatator probând savârsirea faptei de catre petent, în cauza constatându-se de asemenea îndeplinirea cerintelor legale pentru folosirea ca proba a înregistrarii electronice, Tribunalul apreciaza criticile petentului ca nefondate .
F. de considerentele mai sus expuse, in baza disp. art. 480 alin.1 NCPC, apelul declarat de catre petent impotriva sentintei civile nr.2000/2014 a Judecatoriei A. I. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de petentul M. A. împotriva sentinței civile nr. 2000/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul I. A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.03.2015.
Președinte, C. C.-concediu maternitate Semnează Președinte Tribunal | Judecător, G. C. M. | |
Grefier, M. U. |
Red./Tehnored.CC/
4 ex./07.04.2015
Judecător de primă instanță S. F.
| ← Pretentii. Sentința nr. 287/2015. Tribunalul ALBA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 203/2015.... → |
|---|
