Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 203/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 203/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 115/107/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 203/A/2015
Ședința publică de la 19 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. L.
Judecător A. C. P.- Președinte Secție
Grefier D. M.
Pe rol judecarea cererii de revizuire formulată de revizuient C. L. împotriva hotărârii nr. 660/2014 pronunțată de Tribunalul A. în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în cauză la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
La data de 17 martie 2015 revizuientul a depus la dosar cerere de amânare a cauzei întrucât din motive de sănătate nu se poate prezenta la acest termen.
Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 8 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța, în baza disp. art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.
Instanța constată că cererea de amânare formulată de revizuient nu este dovedită motiv pentru care o respinge.
În baza disp. art. 244 din NCPC civilă declară încheiată cercetarea judecătorească și reține cererea de revizuire spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cererii de revizuire ;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpeni sub dosar nr._, petentul C. L., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., a solicitat instanței ca prin hotărâre judecătorească și după administrarea de probe să dispună:
- anularea procesului verbal de contravenție .. nr._ din data de_, încheiat de agent principal de politie VLAZAN I., de Politia orașului Abrud.
În motivarea cererii s-a arătat că, în fapt în data de 31.10.2013 în timp ce se deplasa spre Abrud, pe raza satului C., conducând autoturismul marca Skoda nr._ proprietate personală, a fost oprit de un echipaj de poliție și i s-a adus la cunoștință că a efectuat o manevră de depășire pe linie continuă a autoturismului VW cu numărul_ .
In ceea ce privește procesul verbal, agentul nu are nici un fel de dovada filmata că a trecut pe linia continua, dovada că a depășit mașina_ , sau dovada de efectuare de măsurători pentru a stabili locul faptei . Așa l-a informat agentul, la borna cu Km 3, unde a întocmit actele, a stabilit ca așa zisa fapta de depășire pe linie continua care nu a efectuat-o, s-a petrecut la KM 3 + 450 m . Distanta a stabilit-o ochiometric de la Km 3, dar uitând să arate direcția celor 450 m, spre C. sau spre Abrud. Apoi a fixat locul în dreptul unui depozit de deșeuri. Deci locul așa zisei fapte nu e stabilită corect, chiar agentul se contrazice in descriere, așa cum a explicat si va explica in continuare.
De asemenea a mai arătat că încadrarea juridică a faptei nu a fost corect făcută, articolele invocate negăsindu-se în contextul OG 195/2002 și a HG 1395/2006, actul încheiat fiind lovit de nulitate absolută.
A mai arătat că semnalizarea zonei drumului în care s-a produs incidentul nu este corect făcută, nu există semnalizare cu semn de circulație pentru depășirea interzisă, mai mult aceasta fiind întreruptă în trei locuri de linie discontinuă, prin urmare depășirea s-a făcut pe linie discontinuă, și procesul verbal încheiat nu reprezintă realitatea din teren.
S-a mai arătat de către petent că polițistul s-a folosit în mod abuziv de un martor care a fost oprit tot pentru staționare.
În legătură cu martorul, petentul a arătat că acesta nu are credibilitate.
S-a mai susținut de către petent că agentul constatator și-a scris în mod intenționat greșit numele pe procesul verbal de contravenție.
De asemenea, s-a susținut de către petent că agentul de poliție venea cu viteză mare, că a încălcat art. 16 pct 7 din OG nr. 2/2001, a greșit pentru că nu a anunțat Agenția de drumuri județene și că nu a văzut miile de camioane care au golit pădurile din zonă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic încheiat, anexând următoarele înscrisuri: copie după procesul verbal de contravenție, raport agent constatator, declarația numitei D. Ș. A. S., planșe foto.
La întâmpinare, petentul a formulat răspuns depus la data de 19.12.2013 prin care a reiterat cele arătate în plângere și a combătut susținerile intimatului din întâmpinare.
La data de 12.02.2014 a fost audiată martora D. Ș. A. S., martoră care a fost reaudiată și la data de 12.03.2014.
Prin SENTINȚA CIVILĂ Nr. 330/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpeni s-a admis în parte plângerea formulată de petent și în consecință, s-a modificat procesul verbal, în sensul că înlocuiește sancțiunea de 320 lei, amendă contravențională cu „Avertisment” și înlătură punctele de penalizare și măsura complementară a reținerii permisului de conducere.
Împotriva acestei Sentințe a declarat apel intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., solicitând admiterea apelului formulat, schimbarea sentinței civile în sensul respingerii în totalitate a plângerii contravenționale și menținerii procesului-verbal de contravenție, așa cum a fost încheiat.
În motivare, a apreciat că sentința civilă nr. 330/2014 este nelegală în ceea ce privește individualizarea realizată de către instanța de fond a sancțiunilor contravenționale aplicate.
OUG 195/2002 prevede, în cazul săvârșirii faptei contravenționale constatate prin procesul-verbal CP nr._/31.10.2013, obligativitatea aplicării automate a pedepsei complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule.
Art. 95 din OUG 195 prevede faptul ca "(1) încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgenta, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție si se sancționează cu avertisment ori cu amenda ca sancțiune principala si, dupa caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art.96 alin.(2)", iar in conformitate cu art. art. 96 din OUG 195/2002, "(1) Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege si se aplica prin același proces-verbal prin care se aplica si sancțiunea principala a amenzii sau avertismentului.(2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele: b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat."
OUG 195/2002, în art. 100, alin.3, lit.e, prevede următoarele: „(3) Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a Il-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte e) nerespectarea regulilor privind depășirea. "
Aceasta dispoziție legala impune agentului constatator obligativitatea aplicării sancțiunii complementare, indiferent de sancțiunea principala aplicata si indiferent de pericolul social concret al faptei comise, legiuitorul prezumând un pericol social suficient de mare care sa atragă sancțiunea complementara respectiva.
Instanța de fond a constatat faptul că petentul nu a propus nicio probă de natură să combată cele reținute în procesul-verbal de contravenție. Prin urmare, atâta timp cat fapta contravenționala exista, sancțiunea principala nu a fost înlăturata, a considerat că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment și înlăturarea sancțiunii complementare.
Scopul aplicării sancțiunilor complementare, în economia OUG nr. 195/2002 republicată, este înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege. Astfel, aceste sancțiuni complementare urmăresc un scop preponderent preventiv și educativ în dauna celui represiv. De asemenea, contravențiile pentru care sunt instituite ope legis sancțiuni complementare sunt dintre cele mai grave, care pun într-un grad deosebit de ridicat siguranța circulației.
A considerat că fapta comisă de către petent nu prezintă un pericol social redus care să ducă la înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile. Pericolul social și abstract al faptei este unul crescut, deoarece norma incriminatoare în sine privește o problemă sensibilă, nerespectarea regulilor privind depășirea, riscul încălcării acestor reguli fiind punerea în pericol a integrității și vieții persoanelor prin producerea de accidente. D. întâmplarea a făcut ca autovehiculul condus de petent să nu intre în coliziune frontală cu un alt autovehicul care circula regulamentar.
A invocat practica judiciară a Tribunalului A., respectiv: Hotărâre nr. 449/2013, pronunțată în dosarul civil nr._, Hotărâre 349/2013, pronunțată în dosarul civil nr._, Hotărâre 489/_13 pronunțată în dosarul civil nr._ .
În probațiune: cazierul auto al petentului emis de către Serviciul Rutier.
Referitor la introducerea în termen a apelului, a arătat faptul că Sentința civilă nr. 330/2014, pronunțată de către Judecătoria Cîmpeni, a fost comunicată și înregistrată în evidențele instituției la data de 26.05.2014, apelul a fost formulat în termenul legal de 30 zile.
În drept: art. 466 și urm. din codul de procedură civilă din Codul de Procedură Civilă, OG 2/2001, OUG 195/2002 republicată.
Petentul C. L. a formulat la data de 25.07.2014 întâmpinare și apel incident.
Prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului principal și menținerea Sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Prin apelul incident, acesta a solicitat admiterea lui și rejudecarea cauzei.
În motivare, a susținut că instanța îl descrie ca pe cineva care cere mila, pe cind el a susținut tot procesul că contravenția agentului Vlajan loan e neadevarata, dușmănoasa si a si dovedit-o.
S-a arătat că prima proba care arata netemeinicia Procesului verbal de contravenție nr._/2013 al agentului Vlazan loan:
În procesele de anulare a unei contravenții se au in vedere doua prezumții:
- a/ prezumția de veridicitate a procesului verbal si
- b/ prezumția de nevinovăție a asa zisului contravenient.
Prezumția de veridicitate a Procesului verbal e data de realitatea ca, agentul Vlazan loan se afla posibil la locul fapte si a consemnat ceea ce a constatat cu toate simțurile care le are.
INSA in procesul verbal de contravenție nr._/2013, agentul NU SPUNE ADEVĂRUL . EL NU SE AFLA LA LOCUL FAPTEI . D. in Intimpinare - Raport, agentul de politie Vlazan loan ,recunoaște ca ar fi la locul faptei. El era in Autospeciala Politiei Abrud .
S-a mai arătat de către apelantul din apelul incident că agentul spune tot in întimpinare un alt neadevăr. El susține ca vizibilitatea apelantului era de 50 m din cauza unei curbe, cind a depășit o alta mașina, agentul tocmai ieșind din curba respectiva cu autospeciala .
Deci el spune un fapt imposibil: ca atunci cind l-a văzut, intre mașinile în mers una spre alta erau 50 m. Si culmea nu a fost nici un accident.
De altfel agentul nici nu menționează în procesul verbal art 120, lit J, HG nr. 1391/2006, in care se spune de vizibilitatea de 50 m.
Cele mai de sus sunt o dovada clara ca Procesul verbal de contravenție e neadevarat. Actele sunt la dosar.
Agentul Vlazan loan a susținut in Procesul verbal de contravenție un al neadevăr: LOCUL FAPTEI.
Agentul nu avea cum sa fixeze locul asa zisei fapte la METRU, din autospeciala politiei, aflindu-se ia 50 m distanta de petent . E clar ca locul faptei e aleatoriu, neadevarat. Agentul nu avea cum vedea din mers locul in metri.
Pe alta parte, la locul asa zisei fapte linia era discontinua, conform documentului fotografiat depus de el, acolo fiind un drum lateral dreapta, drum dinspre Cimpeni.
S-a mai arătat de către apelantul din apelul incident că agentul Vlazan loan in tot timpul procesului susține abuziv si alte neadevăruri.
El a depus la instanța o declarație a unui așa zis martor: Soit A. S., domiciliata in R. Montana, Gura Roșie, nr 1095. Agentul a susținut ca mașina care ar fi depasit-o nepermis_ , era a acestei persoane .
Vazind ca scrisul din declarația de martor seamănă foarte mult, daca nu e chiar identic cu cel din Contravenția data de agentul Vlazan loan, a inscris declarația de martor ca ÎNSCRIS FALS, CONFORM ART. 304 cpc.
La a doua înfățișare declarația nefiind susținuta de cel care a depus-o, adică organul de politie, a cerut inlaturarea ei conform art. 306 C.. Instanța a binevoit sa înlăture declarația doar la cerera sa scrisa, la a patra infatisare.
Cu toate ca declarația de martor, a fost înlăturata de instanța, tot instanța pomenește de ea in mod nelegal in motivare. De aceea spune instanța în motivare ca nu e nevoie de declarația verbala a martorului Soit A. S., pentru ca ea a recunoscut o declarație scrisa înlăturata.
Martora a făcut doua declarații verbale, prin care a fost intrebata de instanța: " Nu-i asa ca Soit A. a semnat declarația si nu Vlazan loan ? " Acesta era singurul interes al instanței .
La întrebarea sa, martora a declarat ca îl dușmănește, fapt înregistrat la microfon dar si nu in motivare. Ca atare a cerut Instanței neluarea in seama a declarației de orice fel a acesteia si considerarea ei ca martor dușmănos.
De ce oare a ales agentul Vlazan loan ca martor un martor dușmănos, într-un proces verbal de contravenție nereal si dușmănos ?
De ce oare agentul Vlazan loan e posibil sa fi scris cu mina lui declarația de martor?
Instanța de apel poate pune aceste întrebări.
In Procesul verbal de contravenție, agentul Vlazan loan invoca numai art. 120 alin 1 litera i din HG nr. 1391/2006.
Lit h a art 120 de mai sus nu e menționata. Articolul 120 lit h din HG. 1391/2006 menționează obligativitatea indicatorului depășirea interzisa, ca si art 100, nr.1 punct 3 care spune ca sunt obligatorii însemnele si marcajele, nu una sau alta .
Dar in zona respectiva asa cum a dovedit prin fotografia depusa, indicatorul depasirea interzisa lipsește din vina agentului Vlazan loan . Ca atare procesul verbal de contravenție omite sa menționeze indicatoarele lipsa obligatorii.
A susținut petentul că precedentele din practica judiciara a Tribunalului A. nu pot fi invocate de organul de politie, în cazul de fata .
Agentul Vlazan I. a spus neadevăruri in procesul verbal de contravenție, nedeclarind ca se afla in autospeciala politiei cind a constatat o fapta neverosimila, la 50 m distanta de el, conform declarației dinsului din intimpinare plus celelalte fapte care le susține
Pe de alta parte instanța a scris o motivare oda către Politie, cu neadevăruri, tocmai ca organul de politie sa facă apel pe precedentele dintr-o practica judiciara a tribunalului; hirsita in domeniu.
Potrivit disp. art. 248 alin. 1 din codul de procedură civilă instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției tardivității apelului principal declarat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. invocată din oficiu la termenul din 16.10.2014.
Sub acest aspect, instanța a reținut împrejurarea că apelul principal înregistrat la Judecătoria Câmpeni nu are menționată data de înregistrare.
În aceste condiții, instanța, la acel moment procesual, s-a considerat nelămurită sub aspectul depunerii apelului, singurul termen cunoscut fiind cel din Sistemul Ecris.
La termenul la care instanța a invocat excepția tardivității, intimata apelantă IPJ A. prin reprezentant a solicitat amânarea cauzei pentru a putea face dovada datei depunerii apelului la Judecătoria Câmpeni.
La data de 26.11.2013, IPJ A. a depus la dosar Borderoul nr. 135 din data de 24.06.2014 din care rezultă că apelul formulat de către IPJ A. împotriva sentinței civile nr. 330/2014 a fost comunicat prin poștă militară la data de 24.06.2014.
Astfel, analizând înscrisul intitulat Borderou nr. 135 din data de 24.06.2014 și dovada de înaintare ( filele 30 și 31 dosar ) instanța reține că la data respectivă -24.06.2014 - a fost predată adresa cu nr. C/1074.
Analizând apelul depus la dosar de către apelantul principal rezultă că acesta a fost înregistrat sub nr. C/1074, număr care corespunde cu cel din Borderoul nr. 135.
Potrivit art. 183 C.pr.civ. alin. 1 “actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege …depus la un serviciu de curierat rapid sau la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen”
În aceste condiții, raportat la înscrisurile depuse, instanța a constatat că apelul formulat de către IPJ A. a fost înregistrat în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 468 C.pr.civ.
Termenul de apel a început să curgă la data de 26.05.2014.
Raportat la data de 26.05.2014 termenul în care apelantul IPJ A. putea formula cererea de apel se împlinea la data de 26.06.2014 – calculul termenului pentru exercitarea căilor de atac se face pe zile libere - .
În aceste condiții, instanța a respins excepția tardivității depunerii apelului principal, excepție invocată din oficiu de către instanță.
Prin decizia nr. 660/A/2014 pronunțată de Tribunalul A. s-a respins excepția tardivității depunerii apelului principal, excepție invocată din oficiu de către instanță.
S-a admis apelul principal formulat de apelantul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 330/2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Câmpeni.
S-a respins apelul incident formulat de apelantul petent C. L. îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 330/2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Câmpeni.
S-a schimbat în parte Sentința civilă nr. 330/2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Câmpeni, în sensul că:
S-a respins în tot plângerea contravențională formulată de petentul C. L. îndreptată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 31.10.2013.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Examinând apelurile prin prisma prevederilor legale aplicabile și raportat la motivele invocate de apelanți, tribunalul a constatat că apelul principal este fondat iar apelul incident este nefondat, pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse.
Prin procesul verbal .. nr._ din data de_, încheiat de către Politia orașului Abrud, s-a reținut faptul că la data de 31.10.2013, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 75 A km 3 + 450 m, pe raza localității Cărpiniș, în direcția Câmpeni spre Abrud, petentul C. L. a efectuat manevră de depășire a autoturismului_ pe sector de drum cu marcaj longitudinal continuu, încălcând marcajul și circulând pe sensul opus, acesta fiind sancționat cu suma de 320 lei amendă, 4 puncte penalizare și reținerea permisului de conducere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 120 alin 1 lit.”i” din HG 1392/2006 Rep. și sancționată de art. 100 alin 3 lit.”e” din OUG 195/2002.
Prin același proces verbal s-a dispus și reținerea permisului de conducere potrivit art. 111/1 din OUG 195/2002.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța de apel a constatat că nu există nici una dintre cauzele de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, procesul verbal fiind corect completat sub aspectul numelui, prenumelui și calitatea agentului constatator, numelui și prenumelui contravenientului, domiciliului acestuia, faptei săvârșite, a datei și locului comiterii ei, precum și a semnăturii agentului constatator.
Tot în ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța de apel nu a putut primi apărarea apelantului din apelul incident în sensul că fapta nu a fost corect încadrată juridic.
Starea de fapt reținută corespunde temeiurilor de drept menționate prin procesul verbal de contravenție atacat în prezenta cauză .
În ceea ce privește locul săvârșirii contravenției acesta rezultă fără dubii din procesul verbal - DN 75 A km 3 + 450 m ; la fel este menționată și direcția de deplasare a autoturismului condus de petent – „ în direcția Câmpeni spre Abrud” motiv pentru care instanța nu a putut constata nulitatea procesului verbal sub acest aspect.
În același sens, instanța nu a putut reține susținerile petentului – apelant în apelul incident în sensul că s-au încălcat prevederile art. 16 alin 7 din OG nr. 2/2001 raportat la împrejurarea că nu s-a indicat în procesul verbal atacat eventuale fapte contravenționale săvârșite de către celelalte persoane implicate în trafic sau împrejurarea că agentul constatator nu a menționat în procesul verbal, raportat la cererea petentului, că avea obligația de a anunța Agenția de drumuri.
S-a mai arătat că aceste aspecte nu sunt relevante în prezenta cauză.
De altfel, aceste obiecțiuni au fost formulate de către petent pe calea plângerii contravenționale, nefiind dovedite sub nicio formă de către acesta și oricum fiind fără relevanță raportat la fapta contravențională reținută în sarcina petentului.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța a reținut că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Fapta petentului, astfel cum a fost ea reținută în procesul verbal, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 120 alin 1 lit.”i” din HG 1392/2006 Rep. și sancționată de art. 100 alin 3 lit.”e” din OUG 195/2002, potrivit căruia se interzice depășirea autovehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care depășește sensurile de mers, iar autovehiculul circulă chiar și parțial pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiu de interzicere.
În cauză a fost audiată și reaudiată martora D. Ș. A. S..
În mod greșit instanța de fond a înlăturat declarația martorei audiate.
În acest sens, instanța de apel a reținut că potrivit art. 33 din OG . nr. 2/2001 în materie contravențională instanța este obligată să audieze persoanele în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.
Din declarația martorei, prezenta la momentul constatării contravenției, dată în instanță în data de 12.02.2014, rezultă fără niciun dubiu împrejurarea că petentul a depășit mașina condusă de martoră pe linie continua.
La reaudierea din data de 12.03.2014 este evident că martora s-a simțit intimidată de petent și a declarat că se consideră în dușmănie cu acesta.
Așa după cum chiar martora a arătat prin declarația dată în data de 12.03.2014 urmare a reaudierii reacția de dușmănie a martorei este consecința atitudinii petentului, pe care anterior declarației nu îl cunoștea și cu care acesta nu avea niciun conflict.
Prin apelul incident petentul a criticat alegerea făcută de agentul constatator privind martora D. Ș. A..
Această critică nu are niciun fundament logic, martora a semnat procesul verbal și a dat declarație scrisă urmare a faptului că a fost prezenta la locul constatării contravenției.
Față de constatările agentului de poliție, față de declarația martorei D. Ș. A. S. și raportat la înscrisurile depuse la dosar este evident că petentul a săvârșit fapta contravențională așa cum aceasta a fost reținută în procesul verbal de contravenție.
In baza art. 34 alin.1 din O.G.2/2001, instanța poate să hotărască asupra sancțiunii contravenționale aplicate.
Această prerogativă legală conferă instanței posibilitatea de a proceda la o reindividualizare a sancțiunii contravenționale.
Pentru stabilirea sancțiunii contravenționale trebuie să se țină cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001 potrivit căruia sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, instanța de apel a constatat că în mod greșit, raportat la criteriile anterior arătate, instanța de fond a dispus reindividualizarea sancțiunii aplicate.
Fapta comisă de către petent nu prezintă un pericol social redus care să justifice înlocuirea sancțiunii cu avertisment, înlăturarea punctelor de penalizare și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile.
Pericolul social și abstract al faptei este unul crescut, deoarece norma incriminatoare în sine privește o problemă sensibilă, nerespectarea regulilor privind depășirea, riscul încălcării acestor reguli fiind punerea în pericol a integrității și vieții persoanelor prin producerea de accidente.
Una din cauzele frecvente ale accidentelor grave este tocmai depășirea pe linie continuă.
Nici atitudinea petentului de negare a faptei nu justifică o eventuală reindividualizare a sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție.
Împotriva deciziei nr. 660/2014 a formulat cerere de revizuire C. L. solicitând următoarele:
Art 509 [i] punct 1 cpc
IJP A. pe baza art 476 [3] a cerut in apelul principal, prin excepție, anularea sentinței inițiale si respingerea plingerii contravenționale . Invocă si art. 477 cpc, in care se stabilește ca instanța va judeca fondul în limitele stabilite de apelant. Daca apelantul nu a cerut judecarea fondului si acesta s-a judecat in plus, numai pentru a da mai mult IJP, atunci nu s-a respectat legea . Fondul a fost evocat in mod abuziv in interesul IJP . Redă pe scurt HOTARIREA 660/1014:
3. Schimba in parte Sentința civila nr.330/2014 pronunțata in dosar nr._ al judecătoriei Cimpeni, in sensul ca: 4. Respinge în tot plingerea contravenționala formulata de petentul C. L ..etc.
1. Admite apelul principal formulata de apelantul intimat IJP...etc
m dosarul_ , împotriva hotaririi 660/2014
2. Respinge apelul incident formulata de apelantul petent C. L.
Deci partea 3 si 4 din Hotarire sunt răspunsul instanței la ceea ce cere IJP . Partea I si 2 sunt cadoul, dat peste ceea ce se cere. S-a dat ceea nu s-a cerut si mai mult.
Aceeași instanța care judeca, da doua sentințe potrivnice. In prima Hotarire pronunțata in Public si care se regăsește pe site-ul tribunalului nu regăsește cuvintete IN SENSUL CA, intre punctele 3 si 4 ale Hotaririi.
ACESTE TREI CUVINTE SCHIMBA SENSUL deciziei. Ca atare invocă si art 509 [1] punct 8. Instanța isi incalca singura autoritatea lucrului judecat si adaugă la Hotarire, ducind la o contradicție intre cele doua emanări.
Prin cele trei cuvinte: IN SENSUL CA, sensul Hotaririi: "Schimba in parte sentința civila 330/2014" se transforma in ANULEAZĂ IN TOT SENTINȚA CIVILA 330/2014. /
Ca atare cere revizuirea si pe baza art.509 [1] punct 6.
Pe de alta parte daca s-a anulat sentința inițiala si procesul verbal de contravenție, de ce s-a mai evocat fondul. Ca sa se poată uni in excepția de tardivitate cu fondul si sa arate cumva IJP cit e de săritoare Justiția . Tardivitatea nu se putea judeca de la inceput, pentru ca nu exista o data de trimitere a dosarului pe nici un act depus la judecătoria Cimpeni. Asta a aflat ulterior Hotaririi. art.509
Toate subpunctele Hotaririi 660/2014 se dau pe acte înscrise ca false.
Ambele decizii privind apelul incident si principal se bazează pe o declaratie înscrisa ca falsa, a lui Deaoanca Soit A. S., la procesul din Cimpeni .Ea a rămas înscrisa ca fals si nefiind susținuta da IJP, a solicitat înlăturarea ei si a fost înlăturata ca falsă.
Pe lingă articolul 509 [1 ) alin 3 invocă si art.509 [1] alin 6.
Mai susține revizuientul că nu au fost anunțați in nici un fel de sentința din_, ședința publica, deci a fost împiedicat practic sa participe.
In ședința anterioara din data_ au fost date acte din partea IJP, către instanța, acte aduse prin posta SRI. Aceste acte nu i s-au inminat, iar de ședința publica din_ nu au fost înștiințați nici verbal nici înscris. A aflat de ele dupa emanarea Hotaririi 660/2014 .
S-a încălcat art. 509 [1] alin 6, revizuientul aflînd de acte din partea IJP aduse de posta SRI, abia dupa hotarire, iar cind le-a văzut la arhiva le-a inscris ca false conform art 304 C.. Aceste acte i s-au date in bătaie de joc in ședința de îndreptare si lămurire, deci le-a aflat dupa Hotarire .
Desi motivarea s-a dat abia peste 2 saptamini, instanța nu a vrut sa judece acest fals.
Mai mult instanța a falsificat si încheierea din_, schimbind-o aproape in totul. A schimbat încheierea din_ , cu alt inscris pe aceeași temă, dar cu alt conținut scrisa in_ [ data tehnoredactării in josul paginii .Asta a aflat-o ulterior Hotaririi.
În concluzie susține că apelurile s-au dat pe baza unor declarații înscrise ca false . Tardivitatea s-a dat abuziv tot pe baza unor înscrisuri înscrise ca false si nelegale. Iar instanța a mai falsificat si încheierea din 26/11 2014, in_, de aceasta aflând in_ .
Ca atare solicită revizuirea deciziei 660/2014 si și anularea acesteia.
La data de 19.01.2015 revizuientul a depus la dosar completare la cererea de revizuire pe baza art 509 cpc.[1] depusa in_ arătând următoarele:
Completarea e necesara din cauza șmecheriilor introduse de Instanța in timpul ședinței de îndreptare si lămurite conform art 442, 443 C., din_ .
Arată că el nu a invocat art 444 cpc, deci hotaririle luate de instanța în timpul ședinței de îndreptare sunt un abuz . Conform art 509 art [1] punct 1 instanța s-a pronunțat din nou asupra ce nu s-a cerut in ședința de îndreptare, ca sa-și acopere reaua intenție manifestata in timpul procesului. A luat cunostiinta oficial de actele trimise prin Posta SRI, in favoarea IJP in_ , doar în_ cind i-au fost înminate de judecătorii B. si M. in batjocura .
Conform art 509[1] punct 5, aceste inscrisuri au fost reținute intenționat de partea potrivnica formata din Instanța si IJP, ca sa nu poată fi atacate .
.Dupa ședința din_ , s-a mai ținut o ședință fără înștiințarea sa verbala sau scrisa, in_ tocmai pentru a nu ne putea apară .
Chiar încheierea ședinței din_ a fost falsificata, adaugindu-.se apoi, că ședința din_ nu e ședința de dezbateri, desi e ședință publică, și nemaiputând să o modifice, falsifice totul, scriind că se va trimite trimite prin grefa
Mai susține că prin această ședința publica din_ , intergalata fara știința a, i s-a luat abuziv dreptul de a ridica excepțiile relative și de asemenea s-a abuzat si conform art 603 [1] art 6 iar Hotărârea nr.660 /2015 a fost si anulata si modificata, deci revizuirea este de două dori întemeiata . Deși in sentința 330/2014 s-a hotarit ca nu are nevoie sa folosească martorul Deoanca Soit S., totuși instanța de apel folosește de buna o declarație inscrisa ca falsa si înlăturata de Instanța din Cîmpeni a lui Deoanca Soit S., ca sa ajute IJP, deci s-a modificat sentința.
În concluzie susține că s-a mai adăugat in fals dupa modificarea reala, ca modifica in sensul că doar anulează.
La data de 23.01.2015 revizuientul a mai depus la dosar o completare la cererea de revizuire arătând următoarele:
Art. 232 (2) spune că încheierea de ședință se face în cel mult 3 zile de grefier iar Judecătorii în Încheierea nr.5/A/2015 spun altceva.
Încheierea la ședința din 26.12.2014 s- a redactat la 18 zile după ședința. în 12.12.2014.
Susține că e posibil sa fie si schimbata incheierea iar faptul că încheierea din_, e un fals, practic o recunoaște indirect instanța . întrucât ca să amâni o hotarire din_ pe 4 /12/2014, pentru ca nu ai putut gindi mai repede, dar motivarea incheierii din_ o dai in_, e clar ca s-a falsificat ceva .
Trebuia scris ca in_ , sau încheiat dezbaterile si ele nu vor continua in_, fapt prin care s-a schimbat întregul proces etc
La data de 04.02.2015 intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă pentru următoarele:
Prin Hotărârea nr. 660/A/2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. admis apelul principal formulat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului A. împotriva Sentinței civile nr. 330/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpeni, a respins apelul incident formulat de apelantul petent C. L., și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins în tot plângerea contravențională formulată de petentul C. L. îndreptată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/31.10.2010.
Totodată instanța de apel a respins excepția tardivității depunerii apelului incident, excepție invocată din oficiu de către instanță.
Pe fondul cauzei, apreciază soluția instanței de apel ca legală și temeinică.
Analizând motivele cererii de revizuire invocate de către petent și ținând cont de prevederile art. 509 și urm Cod proc. civ., care enumera expres și limitativ, obiectul și motive revizuirii, consideră că criticile formulate nu se circumscriu dispozițiilor legale.
Deși sunt invocate prevederile art. 509 alin. 1 punctele 1,3,6,8, apărările formulate de revizuent nu se încadrează în ipotezele vizate de textele de lege și nu constituie motive de revizuire.
Potrivit art. 513 alin. 3 Cod proc. civ, Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază ". Apreciază că se impune ca revizuentul să arate de ce, în opinia sa, revizuirea este admisibilă.
Pentru motivele mai sus prezentate, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 Cod proc. civ., solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
In drept, a invocat prevederile Codului de procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 509 NCPC ,revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
1.s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
2. obiectul pricinii nu se află în ființă;
3.un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză. În cazul în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi ,pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat și cel învinuit desăvârșirea infracțiunii;
4. un judecător a fost sancționat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcției cu rea – credință sau gravă neglijență, dacă aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză;
5.după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;
6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii și cei puși sub interdicție judecătorească ori cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi apere;
8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;
9.partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa;
10.Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;
11.după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții;
(2) pentru motivele de revizuire prevăzute la alin.(1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct.7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul .
Analizând motivele cererii de revizuire invocate de petent în raport de prevederile art. 509 pct-1-11 instanța constată că, motivele de revizuire formulate de petent nu se circumscriu dispozițiilor legale ale art. 509, care enumeră expres și limitativ motivele de revizuire.
Pentru aceste motive, va respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul C. L..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul C. L. împotriva deciziei 660/A/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil_ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2015.
Președinte, C. L. | Judecător, A. C. -P. Președinte Secție | |
Grefier, D. M. |
Red.LC
Jud.Tribunal B. M. B.
Tehnored.MD/ 4ex/14.04.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 201/2015.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 351/2015.... → |
|---|
