Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 16-04-2015, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 1512/175/2014
document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 302/A/2015
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B. B.
Judecător C. F.
Grefier M. U.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de petentul S. I. împotriva Sentinței civile nr.1013/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar_ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., având ca obiect: anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul petent, lipsind intimatul. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Apelantul depune chitanța în cuantum de 20 lei reprezentând timbrajul cererii.
Instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, pune în discuție verificarea competenței.
Apelantul apreciază că prezenta instanță este competentă să soluționeze apelul.Instanța, în baza disp. art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, în baza disp. art. 238 alin.1 din Codul de procedură civilă, pune în discuție durata estimativă necesară pentru cercetarea procesului.
Apelantul precizează că cercetarea judecătorească se poate încheia la termenul de astăzi.
Instanța, față de poziția părții, estimează durata necesară cercetării judecătorești ca fiind la termenul de astăzi.
Apelantul declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Instanța având în vedere că prin întâmpinarea depusă intimatul a invocat excepția tardivității, iar prin cererea de apel apelantul a solicitat repunerea apelului în termen, acordă cuvântul în dezbateri asupra acestor aspecte, întrucât cele două aspecte sunt strâns legate.
Apelantul solicită repunerea apelului în termen, se consideră nedreptățit întrucât nu i s-a comunicat în termen soluția primei instanțe, a luat cunoștință de conținutul acesteia doar la momentul în care a venit agentul de la poliția județeană să-l anunțe că are carnetul suspendat. Totodată apelantul învederează instanței că pune aceleași concluzii și pe excepția tardivității.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și pe excepția tardivității formulării apelului.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de repunere în termen și asupra excepției tardivității formulării apelului
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud sub dosar nr._, astfel cum a fost precizată (fl.14, 15), petentul S. I., a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., ca prin hotărâre judecătorească:
1. Să se constate nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, întocmit de un agent constatator din cadrul Poliției Municipiului Aiud la data de 11.04.2014 din cadrul Poliției Municipiului Aiud;
2. Să se dispună anularea procesului verbal atacat și lipsirea acestuia de efecte, respectiv: exonerarea sa de la plata amenzii în sumă de 340 lei aplicată anularea celor 4 puncte amendă ce i-au fost aplicate precum și anularea măsurii de suspendare a dreptului său de a conduce pe drumurile publice pe durata a 30 de zile, măsuri dispuse prin procesul verbal atacat.
În motivarea plângerii, petentul arată că în data de 11.04. 2014, conducea autoturismul DACIA 1300 cu nr. de înmatriculare_ și a fost oprit de un agent de poliție după trecerea de pietoni din dreptul poliției, acesta solicitându-i să-i prezinte cartea de identitate și permisul de conducere fără vreo explicație. Apoi, agentul de poliție i-a adus la cunoștință că a fost oprit pentru o pretinsă neacordare de prioritate la trecerea de pietoni, fapt ce nu corespunde realității și nu i-a înmânat procesul verbal de contravenție pe care l-a întocmit ci doar o dovadă provizorie de circulație și aducându-i la cunoștință că i-a fost suspendat dreptul de a conduce autoturismul pe termen de 30 de zile.
Menționează că i-a solicitat agentului de poliție să-i arate care pietonul căruia nu i-a acordat prioritate, însă nu a făcu acest lucru.
Precizează că, potrivit art. 16 din OG nr. 2/2001, procesul verbal trebuie să cuprindă ca mențiuni obligatorii următoarele: descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei orei și locului de săvârșire a contravenției, precum și a tuturor datelor care pot servi la aprecierea gravității faptei, invocând nulitatea procesului verbal atacat, întrucât din cuprinsul acestuia nu se poate decela aspecte obligatorii și necesare unui proces verbal întocmit potrivit normelor legale.
În ceea ce privește netemeinicia procesului verbal de contravenție, o susține apreciind că starea de fapt legată de pretinsa încălcare a priorității de trecere a pietonilor este neconformă cu realitatea, în condițiile în care această stare de fapt este dedusă dar nu rezultă din procesul verbal atacat.
În drept, petentul își întemeiază plângerea contravențională pe prevederile art. 1 art. 11 al. 5 și art. 31 din O G R nr. 2/2001 republicată, precum și pe prevederile art. 5 din NCPC.
În probațiune, petentul a depus, în copie, înscrisuri, respectiv: cartea sa de identitate (fl.5), dovada eliberată ca urmare a suspendării carnetului conduce (fl.6), procesului-verbal de contravenție contestat (fl.16).
Prin întâmpinarea depusă la fila 22, intimatul a solicitat respingerea acțiunii formulată de petent și menținerea procesului-verbal de contravenție așa cum a fost întocmit.
Precizează că din procesul-verbal de constatare a contravenției și din raportul încheiat de agentul constatator, rezultă că fapta s-a comis așa cum a fost descrisă.
În probațiune, intimatul a depus raportul întocmit de către agentul constatator (fl.23).
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin Sentința civilă nr.1013/2014 Judecătoria Aiud a respins plângerea contravențională formulată de petentul S. I., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. și a menținut procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/11.04.2014 ca legal și temeinic.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că:
Prin procesul verbal . nr._, încheiat la data de 11.04.2014, ora 10:01, de Inspectoratul de Poliție al Județului A. – Poliția municipiului Aiud, petentul S. I. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 de lei și cu pedeapsa complementara a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzuta de art.135 lit. h din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare și sancționată de art.100, alin.3 din ordonanța de urgență antemenționată, reținându-se ca în data de 11.04.2014, ora 09:57, a condus autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare_, pe . Aiud, pe direcția de mers A. I. - Teiuș și nu a acordat prioritate de trecere a unui pieton angajat în traversarea străzii prin loc semnalizat corespunzător prin indicator și marcaj.
Petentul a semnat procesul verbal de contravenție, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat următorul aspect: „refuz semnarea” (fl. 16).
În baza art. 34 din OG 2/2001, instanța investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.
In cauza dedusă judecății, se constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din nr. OG 2/2001, iar instanța, în temeiul art. 32 alin. 2 din același act normativ este competentă să soluționeze plângerea, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat de către intimat la data de 11.04.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, se constată că petentul nu a invocat producerea vreunei vătămări prin încălcarea altor dispoziții legale privind întocmirea valabilă a procesului-verbal de contravenție.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO, faptele contravenționale se pot încadra, dincolo de calificarea atribuită în dreptul intern, în sfera de aplicare a noțiunii de “acuzație în materie penală” edictată de art. 6 din Convenție. Pentru aceasta sunt avute în vedere criterii precum natura faptei, scopul sancțiunii (cauza Kadubec c. Slovaciei), natura și gravitatea acesteia (cauza Garifallou c. Greciei).
Contravențiile la regimul circulației pe drumurile publice prevăzute în dreptul intern sunt stabilite prin norme juridice cu caracter general, iar prin sancțiunile aplicate pentru săvârșirea acestora se urmărește un scop preventiv și represiv, astfel încât se poate concluziona ce ele se subsumează noțiunii de “acuzație în materie penală”, atrăgând incidența garanțiilor instituite de art. 6 din Convenție.
În consecință, trebuie să se dea eficiență și în materie contravențională principiului prezumției de nevinovăție, reținându-se că procesul-verbal de contravenție nu mai este suficient prin el însuși pentru a face dovada situației de fapt consemnate de agentul constatator, ci este necesar ca acesta să fie însoțit și de alte mijloace de probă.
Respectând aceste principii enunțate de CEDO, Curtea Constituțională a statuat prin Decizia 1054/2010, că cel care formulează o plângere contravențională nu trebuie să-și demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului.
În acest sens, din ansamblul probelor administrate în cauză instanța constată că starea de fapt reținută în cuprinsul actului sancționator corespunde realității.
Potrivit raportului agentului constatator se arată că în data de 11.04.2014 petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . Aiud pe direcția de mers A. I. - Teiuș fără să acorde prioritate de trecere unui pieton care era angajat să traverseze drumul public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător.
Petentul a fost sancționat în temeiul art. 135, lit. h din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, care impune conducătorului de vehicul sa acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului. Nerespectarea acestei obligații constituie contravenție potrivit art. 100, alin. 3, lit. b din OUG nr. 195/2002, care prevede că constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte amenda) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Potrivit art. 123, lit. i din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2001, conducătorul auto este obligat să reducă viteza la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare și marcaje, când drumul public are cel mult o banda pe sens, iar pietonii aflați pe trotuar, în imediata apropiere a părții carosabile, intenționează să se angajeze în traversare, tocmai pentru a putea opri în condiții de siguranță cum este și cazul de față când, instanța reține că fapta petentului întrunește elementele contravenției prevăzută de dispozițiile mai sus menționate.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată instanța reține că aceasta este corect individualizată față de împrejurările săvârșirii faptei și de dispozițiile imperative ale art. 135 alin. 1 lit. h din Regulamentul de aplicare O.U.G. nr. 195/2002 republicată, luând în considerare și că neacordarea priorității de trecere pietonilor prin loc special amenajat, marcat și semnalizat reprezintă o cauză principală a accidentelor rutiere, iar o astfel de conduită în trafic trebuie descurajată prin aplicarea promptă a sancțiunilor legale, dar si ca agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzută de lege. Totodată, în cazul încălcării prevederii art. 135 alin. 1 lit. h din Regulamentul de aplicare O.U.G. nr. 195/2002, art. 100, alin. 3, lit. b din aceiași ordonanță prevede ca se aplică șisancțiunea contravențională complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile alături de sancțiunea amenzii.
Fața de cele ce preced, instanța, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, având în vedere că procesul-verbal de contravenție a fost legal întocmit, iar starea de fapt consemnată în cuprinsul său corespunde adevărului, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S. I., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 11.04.2014, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului A. – Politia Municipiului Aiud. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 1013/2014 a formulat apel petentul S. I. la data de 03.03.2015 prin care a solicitat:
Repunerea lui în termenul de formulare a apelului în condițiile în care sentința ce o apelez nu mi s-a comunicat în condițiile NCPC
Suspendarea efectelor procesului verbal atacat până la soluționarea căii de atac a apelului
Admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și rejudecând cauza admiterea plângerii mele așa cum a fost aceasta formulată respectiv; să se constatate nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, întocmit de un agent constatator din cadrul Poliției Municipiului Aiud la data de 11.04.2014 din cadrul Poliției Municipiului Aiud
Să se dispună anularea procesului verbal atacat și lipsirea acestuia de efecte, respectiv: exonerarea mea de la plata amenzii în sumă de 340 lei aplicată anularea celor 4 puncte amendă aplicate subsemnatului precum și anularea măsurii de suspendare a dreptului meu de a conduce pe drumurile publice pe durata a 30 de zile, măsuri dispuse prin procesul verbal atacat.
În motivarea cererii de apel șl a cererii de repunere în termen a arătat că:
În fapt :
Sentința atacată nu i-a fost comunicată la domiciliul său din Aiud, .. 2 . deși acest domiciliu figurează în dispozitivul sentinței, fiind astfel în imposibilitate de a-și exercita legal calea de atac a apelului în termen. În contextul prezentat a luat cunoștință de faptul că soluția dată în cauză a fost de respingere a cererii sale la momentul când a fost chemat la Poliția Aiud la data de 24 02 .2015 pentru a i se pune în vedere obligația de a preda permisul de conducere în vederea suspendării la IPJ A. până la data de 11.03. 2015, fără ca el să primească sentința respectivă, împrejurare ce rezultă și din cuprinsul dosarului.
Față de situația prezentată solicită repunerea sa în termenul de formulare a apelului precum și suspendarea aplicării măsurii de suspendare a dreptului meu de a conduce pe drumurile publice pe durata a 30 de zile până după soluționare căii de atac .
În ceea ce privește fondul cauzei apreciază sentința atacată ca nelegală întrucât contrar celor aplicate și cristalizate de practica judiciară în materia contravențională, respectiv necesitatea ca cele cuprinse și susținute în procesul verbal atacat să fie și probate de organul constatator se poate observa că instanța de fond a apreciat veridicitatea absolută a celor susținute prin procesul verbal atacat, care nu se coroborează cu nici o altă probă de la dosar. De asemenea, deși a solicitat administrarea probei testimoniale i s-a refuzat acest lucru, fiind pus în imposibilitate de a-și dovedi nevinovăția deși legal ar fi fost ca organul constatator să dovedească pretinsa sa vinovăție prin procesul verbal atacat, fapt ce nu s-a realizat.
În probațiune, acte, proba testimonială
În drept - Art 466, art. 470 și urm.NCPC.
Cererea de apel a fost legal timbrată: fila 30.
La data de 12.03.2015 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat: respingerea apelului formulat; menținerea ca temeinică și legală a sentinței civilă nr. 1013/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud.
Pe cale de excepție a invocat tardivitatea formulării apelului întrucât sentința civilă nr. 1013/2014 pronunțată de către Judecătoria Aiud i-a fost comunicată petentului la data de 18.11.2014, la adresa de domiciliu procesual ales, la Cabinet de avocat G. I. din Aiud, .. A6, .. Deoarece petentul nu a formulat apel în termenul prevăzut de lege, aceasta a rămas definitivă la data de 19.12.2014, conform datelor comunicate de către instanța de judecată.
In ceea ce privește cererea de repunere în termenul de formulare a căii de atac,solicită respingerea acesteia având în vedere faptul că sentința civilă a fost comunicată apelantului la data de 18.11.2014, acesta nu a înțeles să conteste în termenul legal prevăzut de lege, astfel că nu există niciun temei legal în ceea ce privește repunerea în termenul de apel. Apărarea acestuia că sentința nu i-ar fi fost comunicată este contrazisă de dovada comunicării din dosar.
Pe fondul cauzei apreciază sentința pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică, iar motivele de apel invocate neîntemeiate din următoarele considerente:
Sub aspectul legalității: Procesul verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Sub aspectul temeiniciei învederează că agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Totodată, intimata s-a opus administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acestea nu respecta principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.
Arată că prin procesul-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 11.04.2014 de către agent constatator P. M., din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A. - Poliția Municipiului Aiud, apelantul a fost sancționat pentru faptul că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . Aiud, iar la trecerea de pietoni din dreptul sediului Poliției Municipiului Aiud nu a acordat prioritate de trecere unei persoane angajate în traversarea străzii prin loc marcat cu indicator și marcaj pietonal.
Procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin Decizia 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a), forța probantă a procesului verbal este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga.Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, hotărârea din 22 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloace de probă și să invoce orice argument pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
In probațiune: dovada comunicării procesului-verbal de contravenție, respectiv borderou trimiteri de corespondență din data de 13.06.2014, confirmarea de primire și procesul-verbal de afișare.
În drept; disp. art. 456 și următoarele din C. Pr. Civ., OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Legea 136/1995, OUG 195/2002 .
În temeiul art. 223 alin. (3) din C. Pr. Civ. a solicitat judecarea în lipsă.
Instanța va analiza mai întâi cererea de repunere în termenul de formulare a apelului făcut de apelant.
Acesta a firmă că nu i s-a comunicat de către instanța de fond sentința pronunțată la data de 07.10.2014 și prin care i s-a respins plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._.
Cererea este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează:
La dosarul de fond – fila 14- petentul, prin apărător, a precizat sediul procesual ales al său, respectiv la avocat I. G., Aiud, .. A6, . solicitat expres comunicarea actelor de procedură.
Prin urmare instanța a luat act de această solicitare și i-a comunicat acolo sentința nr.1013/2014.
Potrivit art.158 cod procedură civilă, în caz de alegere de domiciliu sau sediu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea actelor se va face la aceea persoană.
Este și cazul de față în care actele de procedură s-au comunicat la sediul avocatului petentului. Prin urmare cererea de repunere în termen va fi respinsă.
Potrivit art.468 Cod procedură civilă, termenul de apel de 30 de zile curge de la comunicarea hotărârii, deci în speță de la 18.11.2014.
Cum apelul de față a fost declarat la data de 03.03.2015, se constată că acesta depășește cu mult termenul legal de declarare a apelului.
În consecință, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității formulării apelului, pe care față de considerentele arătate mai sus, o va admite și va constata ca tardiv apelul declarat de petentul S. I..
În speță nu sunt aplicabile prev. Art.453 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de apel formulată de petentul S. I..
Admite excepția tardivității formulării apelului.
Respinge apelul declarat de petentul S. I. împotriva sentinței civile nr.1013/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ ca tardiv.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 16.04.2015.
Președinte, M. B. B. | Judecător, C. F. | |
Grefier, M. U. |
Red.FC
Tehnored.UM/
4 ex./27.04.2015
Judecător de primă instanță C. M.L.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2015/2015. Tribunalul ALBA | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 434/2015.... → |
|---|
