Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 351/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 351/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 133/107/2015
Document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA Nr. 351/C./2015
Ședința publică de la 08 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. M.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții I. G. C. I.I. și I. G. C. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. - AGENȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A., având ca obiect contestație act administrativ fiscal .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
La data de 27.04.2015 reclamanții au depus la dosar concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24.04.2015 când, din lipsă de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea astăzi 8.05.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul A. sub nr._ /19.01.2015 reclamanții I.I. I. G. C. și I. G. C. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice B. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
1. In principal: obligarea paratei la soluționarea cererii de rambursare a TVA - ce formează obiectul adresei de răspuns_/14.08.2014.
2. In subsidiar: anularea actului nr._/14.08.2014 si obligarea paratei la plata sumei de 21.258,27 lei cu titlu TVA de rambursat la care se adaugă dobânzile aferente;
3. obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 320 lei taxă judiciară de timbru (f 107 vol. IV).
Motivarea acțiunii.
IN FAPT: conform constatărilor din raportul de inspecție fiscala incheiat la data de 08.06.2011 la cererea AFP Zlatna in baza adresei nr. 7275/13.05.2011 si înregistrata la DGFP A. - AIF sub nr._/16.05.2011, consecința a sesizării neinregistrarii ca plătitor de TVA la depășirea plafonului de 35.000 Euro conf. C. fiscal, s-a emis decizia de impunere nr. 440/16.06.2011.
Conform constatărilor RIF plafonul de scutire a TVA a fost depășit in luna decembrie 2009, inregistrandu-se ca plătitor de TVA. Obligația de inregistrare ca plătitor de TVA a avut loc la data de 01.02.2010.
Prin decizia de, impunere mai sus menționata reclamantul a fost impus cu:
- suma de 19.985 lei cu titlu TVA aferent bazei de impunere de 105.186 lei corelativ perioadei 01.02._10;
- suma de 3590 lei cu titlu majorări de intarziere aferenta bazei de impunere_ lei corelativ perioadei 25.04._11;
- suma de 2998 lei cu titlu penalități de intarziere aferenta bazei de impunere de_ lei corelativ perioadei 25.04._11;
Organul de inspecție fiscala s-a limitat doar la verificarea elementelor de pasiv fara a evidenția si elementele de activ. In cadrul inspecției fiscale stabilirea situației fiscale reale si determinarea corecta a situației fiscale a contribuabilului presupun analizarea ansamblului elementelor de patrimoniu - creanțe si obligatii.
Emiterea deciziei de impunere retroactiv pentru perioada 01.02._10 ca o consecința a neinregistrarii din proprie inițiativa de către contribuabil ca plătitor de TVA conform procedurii reglementate de art. 152 C. fiscal si H.G. nr. 44/2004, nu absolvă organul fiscal de respectarea legii.
In măsura in care s-a determinat pe aceasta perioada de referință obligație fiscala de plata din partea contribuabilului se impunea respectarea principiului simetriei analizarea din perspectiva TVA si a drepturilor corelative aferente tranzacțiilor care au reprezentat fundamentul bazei impozabile.
Organul fiscal, in determinarea bazei impozabile a avut in vedere toate acele acte de comerț care in accepțiune art. 128 C.fiscal. au reprezentat operațiuni impozabile si care au fost efectuate ulterior ultimei tranzacții care a determinat depășirea plafonului de 35.000 Euro.
Ne referim la toate operațiunile - ulterioare momentului depășirii plafonului de TVA. Ca atare desi avea obligația de a determina cu exactitatea obligațiile fiscale de plata care presupuneau - diferența de TVA, în concret TVA. aferent livrărilor din care se deduce TVA aferent achizițiilor, inspectorii fiscali s-au preocupat doar de tranzacțiile - livrări si care evident au majorat baza impozabila. Deci doar elementul pasiv al subscrisei a făcut obiectul analizei.
Consideră ca aceasta abordare si emiterea unei decizii care a verificat numai o relație unilaterala, si nu ambele fațete ale raportului fiscal îl indreptățește sa solicite cu titlu rambursare TVA - sumele aferente TVA achitat de către subscrisa pentru achizițiile de marfa.
Precizează ca aceste achiziții de marfa nu au beneficiat de deducere de TVA, desi ulterior livrarea acelorași mărfuri achiziționate in prealabil au fost impuse, ceea ce este o soluție profund imorala si inechitabila, in contradicție cu toate principiile dreptului si mai presus de toate ale principiului legalității si al egalității in fata legii.
Legea se aplica nedeterminat si echidistant atat contribuabilului cat si autorității - reprezentant al statului însarcinat sa aducă la îndeplinire si sa asigure respectarea prevederilor legale.
De altfel, asa cum rezulta din deciziile de practica judiciara dar si din deciziile CJUE pronunțate in aceasta materie vizând dreptul de deducere al TVA s-a statuat cu caracter obligatoriu pentru tarile membre ca:
- Dreptul de deducere face parte integranta din mecanismul TVA si ca nu poate fi limitat;
- Dreptul de deducere se exercita imediat pentru totalitatea taxelor aplicate operațiunilor efectuate in amonte:
- Persoanele impozabile nu pot fi private de acest drept, chiar daca nu prezintă nici o declarație in acest sens;
În continuare prezintă orientarea explicita a CJUE vizând stabilirea corecta a stării de fapt fiscale. Ca atare, pretențiile noastre sunt in acord si cu trei decizii ale CJUE
Astfel, Hotărârea din 1 martie 2012, Polski Trawertyn, 280/10, la punctele 40 și 47 este extrem de relevantă:
40. în această privință, trebuie amintit că dreptul de deducere prevăzut la articolul 167 si următoarele din Directiva 2006/112 face parte integrantă din mecanismul TVA-ului si. în principiu, nu poate fi limitat. Acesta se exercită imediat pentru totalitatea taxelor aplicate operațiunilor efectuate în amonte (Hotărârea din 15 iulie 2010, Pannon Gep Centrum, C-368/09, punctul 37șijurisprudența citată).
47. Astfel, reiese din jurisprudența, pe de o parte, că, deși este adevărat că persoanele impozabile au în temeiul articolului 213 din Directiva 2006/112 obligația de a declara când încep, își modifică sau încetează activitățile, statelor membre nu li se permite în niciun caz, în ipoteza neprezentării unei declarații, să priveze persoana impozabilă de exercitarea acestui drept (a se vedea Hotărârea Nidera Handelscompagnie C-385/09, citată anterior, punctul 48).
La fel este și Hotărârea din 21 octombrie 2010, Nidera Handelscompagnie, C385/09, punctul 48. Desigur, persoanele impozabile au de asemenea obligația de a declara când încep, când își modifică sau când încetează activitățile,
conform măsurilor adoptate în acest scop de statele membre, și aceasta în temeiul articolului 213 din Directiva 2006/112. Cu toate acestea, Curtea s-a pronunțat deja în sensul că o asemenea dispoziție nu permite în niciun caz statelor membre. în cazul neprezentării unei declarații să reporteze exercitarea dreptului de deducere până la începutul efectiv al realizării obișnuite a operațiunilor taxate sau să priveze persoana impozabilă de exercitarea acestui drept (a se vedea, prin analogie, Hotărârea din 21 martie 2000, Gabalfrisa și alții, C 110/98-C 147/98, R., p._, punctul 51).
Curtea Europeană de Justiție în Cauza 385/2009 Nidera Handelscompagnie, punctul 42 s-a pronunțat, în sensul că principiul fundamental al neutralității TVA-ului impune ca deducerea TVA-ului aferent intrărilor să fie acordată dacă cerințele de fond sunt îndeplinite, chiar dacă anumite cerințe de formă au fost omise de către persoanele impozabile (Hotărârea din 8 mai 2008, Ecotrade, C 95/07 și C 96/07, Rep., p. I 3457, punctul 63, și Hotărârea din 30 septembrie 2010, Uszodaepitd, C 392/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 39). Din moment ce administrația fiscală dispune de informațiile necesare pentru a stabili că persoana impozabilă, în calitate de destinatar al operațiunilor în cauză, este obligată la plata TVA-ului, aceasta nu ar putea impune, în ceea ce privește dreptul persoanei impozabile de a deduce această taxă, condiții suplimentare care pot avea ca efect anihilarea exercitării acestui drept (a se vedea Hotărârile citate anterior Ecotrade, punctul 64, și Uszodaepitd, punctul 40).
CJUE a mai statuat în Cauza 90/02 Bockemiihl, punctele 51 și 52, și elemente cu privire la faptul că ANAF nu poate impune cerința suplimentară a posesiei unei facturi pentru a permite deducerea, în conformitate cu art. 22 alin (3) din a șasea directivă.
Învederează ca asa cum se desprinde atat din legislația interna si comunitara dar si din lumina jurisprudenței CJUE - regimul juridic al TVA este unul unitar, in conținutul sau intrând nu numai obligații de calcul, de reținere si virare la bugetul de stat, dar si de drepturi, cum ar fi dreptul de deducere .
Principiul neutralității TVA - ului este unul fundamental si impune ca deducerea sa fie acordata daca cerințele de fond sunt îndeplinite, chiar si in situația in care anumite cerințe de forma au fost omise de persoanele impozabile.
În situația in care instanța comunitara a decis ca acest drept de deducere si implicit rambursare se aplica si chiar in situația in care lipsește documentul constatator, si ca organele fiscale nu pot impune cerințe suplimentara a posesiei unei facturi pentru a permite deducerea in acord cu a șasea directive art. 22 al 3, este cu atat mai imperios a da curs prezentei solicitări de rambursare a TVA, care in mod normal ar fi trebui sa fie tranșata cu ocazia controlului in mod unitar prin aceeași decizie de impunere in care sa se consemneze ca si TVA acceptat la deducere.
Consideră deosebit de relevante sunt si prevederile art. 152 al.6 C. fiscal raportat la pct. 62 H.G. nr. 44/2004 .
Pentru determinarea corecta a sumei de rambursat se impune a avea in vedere:
- Principalii furnizori ai subscrisei asa cum sunt reținuți in raportul de inspecție fiscala;
- Valoarea achizițiilor in perioada de referința asa cum sunt consemnate in registrele de incasari si plați:
- Decizia de nemodificare a bazei de impunere intocmita conform Ord. 1040/2007 având in vedere ca pentru perioada verificata respectiv 02.10._10 nu au fost constatate diferentele stabilite suplimentar:
Asa cum rezulta si din documentul cu nr._/14.08.2014 comunicat de către parata, aceasta nu a agreat solicitarea reclamantului, reținând in esența ca:
- Procedura de rambursare TVA este prevăzuta de Ordin 263/2010;
- Rambursarea TVA nu poate fi solicitata pe calea unei cereri scrise in lipsa unor deconturi de TVA cu sume negative de taxa pe valoare adăugata, iar din evidentele informatice ale AJFP A. aceasta entitate nu are depus nici un decont de TVA;
- I.I. I. G. C. este radiata din data de 15.06.2010;
Învederează ca parata era datoare sa soluționeze cererea de rambursare TVA deoarece a indicat si atașat expres, prin prisma textelor de lege aplicabile care sunt documentele care pot conține elementele de fapt necesare. Mai mult a fost si anexat decontul de taxa formular.
Mai apoi, din insasi cronologia actelor intocmite rezula ca situația de fata este una particulara. Parata omite ca inregistrarea ca plătitor de TVA s-a realizat prin decizia de impunere emisa in iunie 2011, operandu-se retroactiv de la data de 01.02.2010. Reclamantul nu avea cum sa depună in mod rațional deconturi negative de TVA, cata vreme s-a comportat ca si un neplatitor de TVA.
Problema de drept supusa dezbaterii in prezenta cauza o reprezintă, obligația paratei care din oficiu trebuia ca la momentul controlului sa verifice intreaga paleta in activitatea reclamantei, in vederea determinării corecta atat a obligațiilor cat si a drepturilor corelative.
In esența nu este permis a se comporta discreționar in sensul privării de dreptul la deducere sau rambursare TVA in amonte, chiar si in lipsa unei declarații fiscale.
In condițiile in care in cadrul cererii de rambursare TVA reclamanta și reclamantul au invederat si explicitat atat cu texte de lege dar si raportat la practica CJUE răspunsul primit de la parata apare ca total neconvingator si străin de natura si specificul ipotezei particulare.
In ceea ce privește regimul juridic al întreprinderii individuale, acesta este clar statuat in O.U.G. nr. 44/2004.
Art. 1 lit. j)- patrimoniul de afectatiune - totalitatea bunurilor, drepturilor si obligațiilor persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, afectate scopului exercitării unei activități economice, constituite ca fracțiune distincta a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii inidviduale ...separate de gajul general al creditorilor personali ai acestora;
Art. 15 Persoana fizica autorizata, titularul întreprinderii individuale si reprezentantul întreprinderii familiale vor tine contabilitatea in partida simpla, potrivit reglementarilor privind organizarea si conducerea evidentei contabile in partida simpla de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil, in conformitate cu prevederile C.fiscal.
Art. 22 întreprinderea individuala nu dobândește personalitate juridica prin inregistrarea in registrul comerțului
Art. 26 Persoana fizica titular a intreprinderii individuale răspunde pentru obligațiile sale cu patrimonial de afectatiune si in completare cu intreg patrimoniul
Ca atare este evident ca in relația cu debitorul – reclamantul persoană fizică si intreprinderea individuala se confundă si ca persoana fizică poate pretinde creanța datorata intreprinderii.
IN D.: art. 194 C.pr.civ. art. 70, rap. la art. 117 si 124 C.pr.fisc., C.fiscal art. HG 44/2004
IN PROBATIUNE, reclamanții au soliciatt proba cu înscrirui, depunând în acest sens la dosar în copie certificată pentru conformitate cu originalul următoarele: decontul de taxa formular, Decizie de impunere, Raport inspecție fiscala, Extras registru incasari si plați, Centralizator achiziții produse cu TVA pe perioada de referința, Facturi fiscale, Cererea de rambursare, Adresa nr._/14.08.2014.
De asemenea, reclamantul a solicitat efectuarea unei expertize fiscale.
Pârâta prin întâmpinare (f 110 vol. IV) a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibila pentru următoarele motive.
In fapt, se arată că reclamantul a formulat o cerere către D.G.R.F.P. Brasov - AJ.F.P. A., înregistrata sub nr._/07.08.2014, cerere prin care solicita rambursarea T.V.A. -ului aferent unor achiziții de bunuri efectuate in anii 2008-2009, obiectul contestației formulate de reclamant reprezentandu-l refuzul pârâtei de a-i da curs cererii de rambursare.
Potrivit art. 205 din O.G. nr. 92/2003, rep., cu toate modific, si complet, ulterioare, privind Codul de pr. Fiscala, referitor la posibilitatea de contestare, se precizează ce acte administrative fiscale pot face obiectul contestației administrative, respectiv:
(1) împotriva titlului de creanța, precum si împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativa de atac si nu înlătura dreptul la acțiune al celui care se considera lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
(2) Este îndreptățit la contestație numai cel care considera ca a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia."
Iar art. 206 alin. 2) si din aceeași ordonanța prevede ca:
"(2) Obiectul contestației îl constituie numai sumele si masurile stabilite si înscrise de organul fiscal în titlul de creanța sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepția contestației împotriva refuzului neiustificat de emitere a actului administrativ fiscal.
De asemenea, potrivit Ordinului A.N.A.F. nr. 2906/2014,
"1.1. Orice persoana care formulează o contestație pentru lipsa unui act administrativ fiscal trebuie sa demonstreze dreptul sau sau interesul legitim lezat.
1.2. Prin lipsa actului administrativ fiscal se înțelege nesolutionarea, în mod nejustificat, în termenul legal a unei cereri a contribuabilului pentru emiterea unui act administrativ fiscal, asa cum prevede art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare."
Din acțiunea formulata rezulta faptul ca reclamantul nu susține ca i-a fost respinsa cererea de rambursare a T.V.A., ci numai ca, prin exces de putere, cererea sa a fost rezolvata negativ si nu potrivit propriei sale dorințe. Or, soluționarea cererii de rambursare în defavoarea reclamantului sau contrar așteptărilor sale, nu reprezintă, automat un refuz nejustificat, acest caracter reieșind numai prin raportare la prevederile legale si care ar intra în contradicție cu refuzul.
F. de acest aspect, consideră ca se aduce in fata instanței de contencios administrativ problema legalității refuzului administrației fiscale de a rezolva cererea petentului, situație in care instanța nu se poate pronunța asupra existentei sau întinderii vreunui drept, si fara a avea dreptul sa impună autorității fiscale sa rezolve cererea ., sa dea o decizie de admitere sau respingere a cererii, deoarece prin aceasta s-ar substitui administrației fiscale, ceea ce ar fi incompatibil cu principiul separației puterilor in stat, consacrat expres prin dispozițiile art. 1 alin. 4 din Constituția României.
In cazul de fata, cererea petentului a fost rezolvata, chiar daca nu in sensul dorit de acesta, deci nu se pune problema vreunui refuz nejustificat de rezolvare a respectivei cereri.
Pe de alta parte, o acțiune in anulare impotriva refuzului nejustificat ca sa fie admisibila, trebuie ca refuzul autorității respective ( în cazul de fata autoritatea fiscala) sa se refere la un drept in care este vătămat particularul, fie ca vorbim de un drept subiectiv, ori unul obiectiv, in cele ce urmează demonstrând instanței ca reclamantul nu poate justifica dreptul de rambursare, asa cum a fost solicitat, in primul rand pentru ca nu mai are calitatea de persoana impozabila.
Astfel, doar persoanele impozabile, înregistrate normal in scopuri de TVA, pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscala de raportare, aceasta operațiune facandu-se prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxa din perioada fiscala de raportare, decontul fiind si cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative in decontul perioadei fiscale următoare.
Deconturile de TVA se depun de către persoanele impozabile, înregistrate in scopuri de taxa pe valoarea adăugata conform art. 153 din Codul Fiscal, la organul fiscal competent, prin posta sau direct la compartimentul cu atribuții in gestionarea declarațiilor fiscale, precum si prin sistemul electronic național, la termenele prevăzute de Codul Fiscal.
Deci, se supun procedurii de soluționare a cererilor de rambursare numai deconturile cu sume negative de taxa pe valoarea adăugata cu opțiune de rambursare depuse in cadrul termenului legal de depunere. Persoanele impozabile care depun astfel de deconturi, dupa expirarea termenului legal de depunere, pot prelua suma negativa in decontul perioadei fiscale următoare.
Solicitările de rambursare se soluționează, in ordinea cronologica a inregistrarii lor la organul fiscal, in termenul prevăzut la art. 70 din Codul de pr. fiscala, respectiv de 45 de zile de la inregistrare, acest termen putandu-se prelungii, in condițiile legii.
Deconturile cu sume negative de taxa pe valoarea adăugata cu opțiune de rambursare se soluționează in funcție de gradul de risc fiscal pe care il prezintă fiecare persoana impozabila, astfel:
- in cazul deconturilor de TVA cu risc fiscal mic - prin emiterea Deciziei de rambursare a TVA;
- in cazul deconturilor de TVA cu risc fiscal mediu - cu analiza documentara;
- in cazul deconturilor de TVA cu risc fiscal mare - cu inspecție fiscala anticipata.
Deconturile cu sume negative cu opțiune de rambursare se inregistreaza in evidenta pe plătitor . numita "Sume de rambursat" si se transmit zilnic la compartimentul de analiza a deconturilor cu sume negative de T.V.A. cu opțiune de rambursare, in vederea efectuării analizei de risc.
Solicitările de rambursare se soluționează in termen de 45 de zile de la data depunerii decontului de T.V.A. cu sume negative cu opțiune de rambursare, iar procedura de analiza de risc se desfășoară in mai multe etape si are ca scop final incadrarea fiecărui plătitor, in funcție de comportamentul sau fiscal, precum si in funcție de riscul pe care acesta il prezintă pentru administrația fiscala. Aceasta procedura consta in stabilirea anuala a Standardului Individual Negativ pentru fiecare plătitor, si care reprezintă defapt, suma maxima a T.V.A. ce poate fi rambursata fara control documentar sau control tematic de T.V.A., riscul implicat de aceasta rambursare fiind considerat acceptabil de către administrația fiscala. Aceasta suma este stabilita in condiții de activitate normala si continua a plătitorului tinand cont si de comportamentul sau fiscal.
I.I. I. G. C. si-a pierdut calitatea de persoana impozabila, fiind radiata din anul 2010, iar pentru perioadele fiscale anterioare radierii, nu a depus niciun decont de T.V.A. cu sume negative de rambursat, fapt recunoscut dealtfel din insasi acțiunea formulata.
Decizia de impunere nr. 440/10.06.2011 emisa de fosta D.G.F.P. A. urmare a constatărilor cuprinse in RIF incheiat in data de 10.06.2011, a fost contestata in procedura administrativa parcursa de acesta apoi supusa cercetării judecătorești, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr._/107/2011, soluționat irevocabil prin respingerea acțiunii formulate. In urma inspectiei fiscale, s-a constat ca in cursul anului 2009, persoana verificata a depășit plafonul de scutire de TVA in suma de 35.000 euro, astfel ca avea obligația sa solicite inregistrarea in scopuri de T.V.A. in 10 zile de la data atingerii sau depășirii acestui plafon, urmând a fi plătitor de TVA incepand cu data de întâi a lunii următoare, in conformitate cu disp. art. 152 alin. 6 si art. 153 alin. 1) lit. b) din Codul fiscal. Neconformandu-se acestei obligații, organele fiscale au stabilit un T.V.A. suplimentar de plata in cuantum de 19.985 lei si majorări de intârziere aferente in cuantum de 3590 lei, si penalități de intarziere in cuantum de 2998 lei. T.V.A. pe care persoana impozabila I.I. I. G. C. le-a achitat in intregime, dupa data radierii.
Atâta timp cat actele administrative fiscale contestate au rămas in deplina legalitate si temeinicie, iar creanța statului a rămas certa, lichida si exigibila, consideră ca susținerile reclamanților referitoare la dreptul de deducere nu au niciun suport legal.
Existenta unui drept de deducere recunoscut de lege in favoarea unei persoane impozabile, nu presupune ca organul fiscal sa il acorde din oficiu, fara existenta unei cereri exprese din partea celui interesat. De asemenea, disp. art. 146- 147 raportate la pct. 46-47 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal (H.G. nr. 44/2004), fac referire la necesitatea depunerii unui decont in condițiile art. 145-147 din Codul fiscal, fie primul decont dupa inregistrare. fie ulterior, or, reclamantul nu poate face dovada ca au indeplinit aceasta condiție legala. De altfel, I.I. I. G. C. nu a solicitat inregistrarea in regim normal de taxare, el fiind impus datorita faptului ca a depășit plafonul de scutire.
Prin actele întocmite, organele fiscale nu au negat dreptul reclamantului I.I. I. G. de a deduce TVA, ci acestea au procedat conform disp. pct. 62 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, conform cărora:" In cazul in care persoana impozabila a atins sau a depășit plafonul de scutire si nu a solicitat înregistrarea conform prevederilor art. 152 alin. 6 din Codul fiscal, organele fiscale competente vor proceda dupa cum urmeaza :b) in cazul in care nerespectarea prevederilor legale este identificata dupa înregistrarea persoanei impozabile in scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, organele de control vor solicita plata taxei pe care persoana impozabila ar fi trebuit sa o colecteze daca ar fi fost înregistrata normal in scopuri de taxa conform art. 153 din Codul fiscal (....).
In consecința, obligația organelor fiscale consta in stabilirea taxei care ar fi trebuit colectata de persoana impozabila, si nu exercitarea drepturilor de deducere in numele acesteia, pentru care aceasta trebuie sa acționeze conform dispozițiilor legale.
Nu se poate retine ca intemeiata susținerea reclamantului ca s-a încălcat principiul neutralității taxei prevăzut in Directiva 112/2006/CE, atâta timp cat reclamantul nu a depus niciodată deconturi de T.V.A. cu opțiune de rambursare si nici nu a ajustat in deconturile ulterioare aceasta taxa asa cum cer disp. pct 62 alin. 4) din Normele de aplicare a Codului fiscal, cu referire la art. 152 din Codul fiscal .
Astfel, persoanele impozabile care nu au solicitat înregistrarea în scopuri de TVA în termenul prevăzut de lege, indiferent daca au făcut sau nu obiectul inspecției fiscale, au dreptul sa ajusteze în primul decont depus dupa înregistrare sau, dupa caz, într-un decont ulterior, în condițiile prevăzute la art. 145 -149 din Codul fiscal.
Este adevărat ca taxa pe valoarea adăugata era deductibila pentru bunurile livrate sau pentru stocurile de mărfuri si pentru achizițiile de bunuri daca reclamantul I.I. I. G. C. avea calitatea de persoana impozabila, înregistrata in scopuri de T.V.A, conform art. 153 din Codul fiscal, insa nefiind inregistrata in scopuri de T.V.A, nici nu putea dispune de dreptul de deducere, acest drept nefiind exercitat pana la data cand s-a radiat in anul 2010.
Reclamantul nu se poate prevala de un drept ce nu l-a avut niciodată deoarece nu a fost si nu a solicitat înregistrarea fiscala in scopuri de T.V.A., cu atat mai mult nu poate solicita rambursare de T.V.A. dupa ce acest contribuabil a fost scos din evidentele fiscale.
Existenta unui drept in favoarea contribuabilului nu implica recunoașterea automata a acestuia de către organele fiscale, cu toate consecințele ce decurg din acest fapt, de vreme ce prevederile legale condiționează aceasta recunoastere de exercitarea efectiva a dreptului respectiv, potrivit cerințelor impuse de textele normative in cauza.
Deci, atâta timp cat contribuabilul nu a fost înregistrat in scopuri de T.V.A. si nu a depus deconturi de T.V.A., in mod corect organele fiscale nu au luat in calcul, atunci cand au stabilit TVA suplimentara de plata prin atingerea si depășirea plafonului de scutire, taxa deductibila aferenta achizițiilor de bunuri efectuate in perioada cat acest contribuabil a fost in flinta.
Nu lipsit de importanta este faptul ca reclamantul depune in probatiune un decont de T.V.A din luna decembrie 2010, neînregistrat la organele fiscale, si dupa 6 luni de la radierea I.I. I. G. C..
In analizarea conținutului răspunsului transmis prin adresa nr._/14.08.2014, în raport cu obiectul cererii adresate autorității fiscale, consideră ca nu ne aflam sub incidența art. 2 alin. 1) lit. i) precum și a existenței unei încălcări a interesului legitim privat al reclamantului, în sensul art. 2 alin. 1 lit. p) din Legea nr.554/2004, motiv pentru care fata de cele mai sus arătate, solicită in principal respingerea acțiunii ca fiind formulata de o persoana lipsita de calitate procesuala activa, iar in subsidiar ca fiind inadmisibila.
La termenul de judecată din data de 3.04.2015, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei I.I. I. G. C. și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului I. G. C..
Examinând excepțiile invocate, instanța constată că sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată de către I. G. C. - ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ și de către I. G. C. în calitate de persoană fizică, fiecare în nume propriu.
I.I. I. G. C. a fost înființată sub imperiul Legii nr. 300/2004, fiind înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. F01/786/22.10.2007. (f 156 vol. IV)
Legea nr. 300/2004 a fost abrogată expres prin art. 44 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008.
Reclamanta I.I. I. G. C. nu a făcut dovada că și-a exercitat dreptul de opțiune până la împlinirea termenului de 2 ani de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 44/2008 în condițiile art. 39 alin. 3 din O.U.G. nr. 44/2008, respectiv pentru desfășurarea activității în una dintre formele prevăzute de această ordonanță, astfel că aceasta trebuia radiată din oficiu din Registrul Comerțului, la data de 25.04.2010.
Din certificatul de radiere eliberat de O.R.C. de pe lângă Tribunalul A. depus la dosar (f 152 vol. IV) rezultă că I.I. I. G. C. a fost radiată din Registrul Comerțului abia la data de 15.06.2010.
Potrivit disp. art. 56 alin. 1 din codul de procedură civilă: poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile.
De asemenea, potrivit disp. art. 56 alin. 2 din codul de procedură civilă: pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii.
Întreprinderea individuală reprezintă o entitate fără personalitate juridică, la art. 22 din O.U.G. nr. 44/2005 prevăzându-se expres că: întreprinderea individuală nu dobândește personalitate juridică prin înregistrarea în Registrul Comerțului.
Capacitatea procesuală de folosință nu se confundă cu personalitatea juridică, acestea fiind două chestiuni diferite și independente una față de cealaltă.
Astfel, din interpretarea coroborată a disp. art. 56 alin. 1 cu alin. 2 din codul de procedură civilă reiese că personalitatea juridică nu reprezintă o condiție a capacității procesuale de folosință, din moment ce pot sta în judecată și entitățile fără personalitate juridică.
Lipsa personalității juridice a întreprinderii individuale este justificată în condițiile art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008 prin aceea că, titularul acesteia persoană fizică, este considerat comerciant persoană fizică.
Faptul că întreprinderea individuală nu dobândește personalitate juridică prin înregistrarea în Registrul Comerțului, nu înseamnă că radierea acesteia este lipsită de consecințe în plan juridic. I.I. I. G. C. a dobândit capacitate procesuală de folosință, în sensul că a devenit subiect de drept distinct, odată cu înregistrarea acesteia în Registrul Comerțului și a pierdut-o la data radierii din acest registru, la cererea sa.
Întreprinderea individuală nu se confundă însă cu persoana fizică titular al acesteia, elementele de identificare ale acestora fiind diferite.
Astfel, persoana fizică propriu zisă se identifică după nume, domiciliu și CNP iar întreprinderea individuală se identifică după denumire, sediu, CUI și nr. de înregistrare în Registrul Comerțului.
Existența unui regim juridic diferit al celor două entități rezultă și din aceea că întreprinderea individuală poate fi supusă procedurii simplificate de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2006.
Din întreaga reglementare a O.U.G. nr. 44/2008 nu reiese existența vreunui temei pentru a considera că și după radierea din Registrul Comerțului, întreprinderea individuală continuă să existe prin persoana fizică, ce a avut calitatea de titular al acesteia.
Faptul că, potrivit disp. art. 26 din O.U.G. nr. 44/2008, persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde pentru obligațiile sale cu patrimoniul de afectațiune, și, în completare, cu întreg patrimoniul, nu are nicio legătură cu capacitatea procesuală de folosință a întreprinderii individuale ci cu răspunderea acesteia față de creditori.
Astfel, prin acest text de lege se instituie o garanție suplimentară în favoarea creditorilor, în sensul că gajul general al acestora constituit din patrimoniul de afectațiune este mărit prin completarea cu întreg patrimoniul persoanei fizice titulare a întreprinderii.
Având în vedere considerentele expuse, în baza disp. art. 248 alin. 1 raportat la art. 56 alin. 3 din codul de procedură civilă, instanța va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului I. G. C. - ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, invocată din oficiu și în consecință va constata nulă cererea de chemare în judecată formulată de acesta în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A..
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului persoană fizică I. G. C., și aceasta se constată a fi întemeiată.
Așa cum am arătat mai sus, întreprinderea individuală nu se confundă cu persoana fizică titular al acesteia, fiind entități distincte.
Potrivit disp. art. 36 din codul de procedură civilă: calitatea procesuală presupune identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios.
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, ce vizează obligarea paratei la soluționarea unei cereri de rambursare a TVA cu privire la activitatea desfășurată de către I. G. C. - ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, înainte de a fi radiată, persoana fizică I. G. C. nu poate justifica legitimare procesuală activă, acesta din urmă nefiind parte a raportului juridic litigios dedus judecății.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului I. G. C., invocată din oficiu și în consecință va respinge cererea de chemare în judecată formulată de acesta în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A..
Potrivit disp. art. 490 alin. 1 raportat la art. 84 alin. 2 din N.C.P.C. recursul și motivele de recurs, se vor depune, sub sancțiunea nulității la instanța a cărei hotărâre se atacă, în speță la Tribunalul A. iar pentru persoanele juridice vor fi redactate prin avocat sau consilier juridic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului I. G. C. - ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, înregistrat în Registrul Comerțului sub nr. F01/786/22.10.2007, având CUI_/24.10.2007 și sediul în Nădăștie, .. 34A, jud. A., invocată din oficiu și în consecință:
Constată nulă cererea de chemare în judecată formulată de acesta în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în A. I., ., jud. A..
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului I. G. C., CNP_, domiciliat în Nădăștie, nr. 34, .. A., invocată din oficiu și în consecință:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de acesta în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în A. I., ., jud. A..
Cu drept de recurs în termen 15 zile de la comunicare.
Recursul și motivele de recurs se vor depune la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității, iar pentru persoane juridice vor fi redactate prin avocat sau consilier juridic.
Pronunțată în ședința publică din data de 8.05.2015.
Președinte, G. C. M. transferată - semnează președintele instanței | ||
Grefier, I. C. |
Red. Tehnored. G.C.M.
Ex. 5/19.06.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 203/2015.... | Pretentii. Sentința nr. 2015/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
