Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 529/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 529/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 5805/176/2014
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIA Nr. 529/A/2015
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Judecător B. M. B.
Grefier M. R.
Pe rol se află apelul formulat de petenta apelantă B. E. împotriva sentinței civile nr. 175/2015, pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ A JUDEȚULUI A. - SERVICIUL DE CONTROL ÎN S. PUBLICĂ, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ., nr. 24.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că:
La data de 12.06.2015, apelanta a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
Instanța, în baza disp. art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă, constată din oficiu că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, în baza disp. art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, estimează durata necesară cercetării judecătorești ca fiind la termenul de astăzi.
În deliberare, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, în baza art. 254 și art. 255 Cod procedură civilă, apreciind că acestea sunt utile soluționării pricinii.
Nemaifiind cereri prealabile, excepții de soluționat sau probe de administrat, instanța, în baza disp. art. 482 coroborat cu art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.
Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia în dosarul nr._, petenta Böjte E. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intima Direcția de S. Publică A. prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 24 din 24.06.2014 și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii petenta a arătat că a fost sancționată cu 1000 lei, pentru că nu a respectat obligația de a păstra timp de 48 de ore, în spații frigorifice, câte o probă din fiecare fel de mâncare servit în recipienți curați acoperiți și etichetați.
A fost invocată excepția nulității procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, pentru că agentul constatator nu a respectat prev. art. 3 din Legea nr. 152/2003, respectiv de a consemna în registrul unic de control datele arătate în dispoziția legală menționată.
S-a susținut că în speță calitatea de contravenient nu o poate avea petenta, ci Fundația Sf. F. din D. care administrează casa de tip familial Sf. Arhanghel G. din A. I..
Cu privire la fondul cauzei se susține că nu s-a păstrat câte o probă din fiecare fel de mâncare, pentru că în perioada controlului locuitorii casei de tip familial erau plecați în excursie.
În dovedirea plângerii s-a solicitat admiterea probelor cu înscrisuri și depozițiile martorilor.
În drept, au fost invocate prev. OG 2/2001 și art. 3 din Legea nr. 152/2003.
Petenta a depus la dosar, în copie, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 24 din 24.06.2014 (f. 5).
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata DSP A. a solicitat instanței respingerea plângerii petentei, arătând că nerespectarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 152/2003 nu duc la nulitatea actului de sancționare, ci constituie o abatere disciplinară, așa cum reiese din art. 9 din același act normativ.
Obligația de a păstra timp de 48 de ore, în spații frigorifice, câte o probă din fiecare fel de mâncare servit în recipienți curați acoperiți și etichetați, revine nu unei persoane juridice, ci unei persoane fizice, care are o astfel de obligație potrivit atribuțiilor de serviciu.
Intimata a arătat că petenta nu a dovedit în nici un fel faptul că la momentul controlului locuitorii casei se aflau în excursie.
În drept, au fost invocate prev. OG 2/2001, OMS 976/1998 și HG 857/2011.
Intimata a depus la dosar, în copie, procesul verbal atacat (f. 18-19).
Prin sentința civilă nr. 175/2015, Judecătoria A. I. a respins plângerea petentei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 24 din 24.06.2014, petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale de 1000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 41 lit. e din HG 857/2011, pentru nerespectarea obligației de a păstra timp de 48 de ore, în spații frigorifice, câte o probă din fiecare fel de mâncare servit în recipienți curați acoperiți și etichetați.
Procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prev. art. 16 don OG 2/2001.
În drept, potrivit art. 41 lit. e din HG 857/2011 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele din domeniul sănătății publice „nerespectarea în unitățile de alimentație publică și colectivă a obligației de a păstra câte o probă din fiecare fel de mâncare servit, timp de 48 de ore, în spații frigorifice, în recipiente curate, acoperite și etichetate” constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1000 lei la 3000 lei.
Potrivit art. 37 lit. e din anexa 1 la OMS 976/1998 „în unitățile de alimentație colectivă și de alimentație publică în care sunt servite grupuri organizate (turiști, mese comune etc.) se vor consuma numai mâncăruri pregătite în aceeași zi, din care se vor păstra probe (în recipiente curate, opărite, acoperite și etichetate) timp de 48 de ore, la o temperatură de +4°C în spații frigorifice special destinate acestui scop”.
Fapta petentei de a nu păstra probe din fiecare fel de mâncare așa cum dispun dispozițiile legale de mai sus constituie contravenție.
Sancțiunea aplicată este orientată spre minimul prevăzut de lege și este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, pericol care constă în aceea că săvârșirea acestei fapte împiedică efectuarea controlului calitativ al alimentelor servite și, în cazul producerii unor toxiinfecții, îngreunează stabilirea unui diagnostic și luarea măsurilor profilactice necesare.
Excepția nulității invocată de petentă și fundamentată pe nerespectarea de către agentul constatator a prev. art. 3 din Legea nr. 152/2003, este de fapt o apărare de fond și chiar dacă așa s-au petrecut lucrurile în realitate, sancțiunea nu este nulitatea absolută, ci, fiind o abatere disciplinară, poate duce la sancționarea disciplinară a celui vinovat, așa cum reiese din prev. art. 9 din același act normativ.
Petenta este angajată, în calitate de pedagog, în cadrul Fundației Sf. F. din D. și în această calitate are ca atribuții educarea și îngrijirea copiilor pentru o dezvoltare cât mai armonioasă, așa cum rezultă din fișa postului petentei. Este evident că îngrijirea copiilor presupune și hrănirea acestora, dar fiind vorba de o unitate colectivă trebuie respectată legislația sanitară în domeniu, ceea ce petenta nu a făcut.
Plecarea locatarilor casei în excursie nu este dovedită, declarația martorei O. T. K., angajată a aceleiași fundații, și declarația pe propria răspundere a președintelui Böjte C. nu sunt de natură a dovedi cele susținute de petentă, deoarece provin de la persoane aflate în legătură de prepușenie cu fundația și poate chiar de rudenie cu petenta, în ceea ce-l privește pe Böjte C..
Instanța a constatat că plângerea petentei este nefondată și a dispus respingerea acesteia. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel petenta, solicitând anularea Sentinței civile nr. 175/2015 din 26.01.2015 pronunțată de Judecătoria A. I., rejudecarea fondului cauzei și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:
1. anularea Procesului - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 24 din data de 24.06.2014;
2. în subsidiar, în cazul în care se vaaprecia că fapta contravențională există și făptuitorul este subsemnata, individualizarea sancțiunii contravenționale în sensul înlocuirii sancțiunii pecuniare cu avertisment;
3. la plata cheltuielilor de judecată pe care le vom face cu acest proces.
În fapt, susține că, prin hotărârea criticată și atacată Judecătoria A. I. a respins plângerea considerând că nerespectare prevederilor art. 3 din Legea nr. 152/2003 privind registrul unic de control de către agenții constatatori nu este de natură să atragă nulitatea procesului verbal de contravenție ci poate, cel mult, să atragă răspunderea disciplinară a agenților constatatori. Consideră că art. 3 din Legea nr. 152/2003 privind registrul unic de control potrivit cărora ,,(2)Organele de control ou obligația de a consemna în registru, înaintea începerii controlului, următoarele elemente: numele și prenumele persoanelor împuternicite de a efectua controlul, unitatea de care aparțin, numărul legitimației de control, numărul și data delegației/ordinului de deplasare, obiectivele controlului, perioada controlului, perioada controlată, precum și temeiul legal în baza căruia se efectuează controlul. (4)Controlul se poate desfășura numai după consemnarea în registrul unic de control a datelor prevăzute la alin. 2 „consacră un drept în favoarea celui controlat cu scopul de a fi protejat de abuzul agenților constatatori, drept căruia îi corespunde obligația organului de control de a consemna orice act de control în Registrul unic de control înainte începerii controlului. Chiar dacă prevederea legală nu enunță în mod expres sancțiunea nulității procesului verbal de control pentru nerespectarea prevederilor legale incidente din modul categoric în care art. 3 alin. 4 este formulat se deduce intenția legiuitorului. Având în vedere că controlul s-a efectuat fără completarea Registrul unic de control, consideră că nerespectarea dispozițiilor art. 3 atrage nulitatea procesului verbal de contravenție
De asemenea, susține că instanța în mod greșit reține că persoana responsabilă de săvârșirea este petenta fără a lua în considerare probele administrate - contractul individual de muncă, și fișa postului - din care rezultă că acesta nu avea ca sarcină de serviciu păstrarea de probe din fiecare fel de mâncare servit timp de 48 h în spații frigorifice. în mod greșit consideră că subiectul activ al contravenției este petenta și nu unitatea controlată. Consideră că calitatea de contravenient poate să aibă unitatea controlată și nicidecum un prepus al acesteia.
Instanța înlătură probele din care rezultă că în zilele anterioare controlului locatarii Casei de tip familial erau plecați și, ca atare, nu s-a servit masa, motiv pentru care nici probe nu s-au prelevat pe motiv că există relație de prepușenie între martoră și Fundația Sf. F. din D., respectiv o potențială relație de rudenie între petenta și președintele Fundației.
Având în vedere considerentele de mai sus, solicită anularea procesului - verbal AB nr. 24 din data de 24.06.2014.
În drept, art. 31 și urm., art. 5 alin. 2, lit. a)., art. 5 alin. 3, art. 16 și 19 din O. G. nr. 2/2001, art. 3 din Legea nr. 152/2003 privind registrul unic de control.
În probațiune: înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
La data de 21.04.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea pe deplin ca temeinică și legală a sentinței apelate și, pe cale de consecință, menținerea, în întregime, ca pe deplin temeinică și legală, a procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr. 24/24.06.2014 întocmit de inspectorul sanitar din cadrul Direcției de S. Publică A. - Serviciul de Control în S. Publică și obligarea apelantei B. E. la plata amenzii în valoare de 1000 lei stabilită și aplicată acesteia prin procesul verbal atacat, din următoarele
În motivare, intimata susține următoarele:
În fapt, inspectorul sanitar din cadrul Direcției de S. Publică A. - Serviciul de Control în S. Publică a constatat personal și nemijlocit la fața locului situația existentă la Casa de tip familial „ Sf. Arhanghel G. " situată în A. I., .. 1, jud. A., administrată de Fundația Sf. F. din D. și a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în valoare de 1000 lei pentru abaterea de la legislația igienico-sanitară în vigoare pe care a constatat-o și a reținut-o în sarcina apelantei-contraveniente.
Contravenția a constat în "nerespectarea în unitățile de alimentație publică și colectivă a obligației de a păstra câte o probă din fiecare fel de mâncare servit timp de 48 ore în spații frigorifice, în recipiente curate, acoperite și etichetate", faptă prevăzută și sancționată de art. 41 lit.e din H.G. 857/2011 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele din domeniul sănătății publice, cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei.
Apelantei-contraveniente i s-a stabilit și i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantumul minim de 1.000 lei.
Prin săvârșirea acestei contravenții a fost încălcată obligația prevăzută de art. 37 lit.e din Anexa 1 la Ordinul M.S. 976/1998 cu completările și modificările ulterioare: "în unitățile de alimentație colectivă și de alimentație publică, în care sunt servite grupuri organizate (turiști, mese comune etc), se vor consuma numai mâncăruri pregătite în aceeași zi, din care se vor păstra probe (în recipiente curate, opărite, acoperite și etichetate) timp de 48 de ore la o temperatură de +4 grade C, în spații frigorifice special destinate acestui scop."
În privința susținerilor apelantei potrivit cărora agentul constatator nu a respectat prevederile art.3 din Legea nr. 252 / 2003 privind registrul unic de control, consideră că sunt total nefondate având în vedere faptul că același act normativ prevede, la art. 9, faptul că: "Neînscrierea, de către organele de control specializate, în registrul unic de control a elementelor obligatorii prevăzute la art. 3 alin. (2) și la art. 4 constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare sau, după caz, potrivit legislației muncii."
Prin urmare, lipsa consemnării controlului în Registrul unic de control nu atrage nulitatea procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr. 24/24.06.2014 întocmit de inspectorul sanitar din cadrul Direcției de S. Publică A. - Serviciul de Control în S. Publică ci, cel mult, poate să atragă răspunderea disciplinară a agentului constatator.
În privința susținerilor apelantei potrivit cărora calitatea de contravenient nu ar avea-o ea ci unitatea controlată, precizează următoarele:
- sancțiunea s-a aplicat pentru nerespectarea obligației de a păstra câte o probă din fiecare fel de mâncare servit timp de 48 ore în spații frigorifice, în recipiente curate, acoperite și etichetate, faptă ce este imputabilă persoanei fizice care avea această obligație legală, adică apelantei-contraveniente;
- obligația de a păstra câte o probă din fiecare fel de mâncare servit nu se poate stabili în sarcina unei persoane juridice atâta timp cât această obligație îi revine unei persoane ce are în atribuție îndeplinirea unei astfel de obligații.
Prin urmare, apelanta are calitatea de contravenientă.
În privința susținerilor apelantei potrivit cărora, trebuia să fie luată în considerare depoziția celor doi martori audiați în cauză, opinează că, în mod corect, instanța a considerat că acestea nu pot fi luate în considerare pentru dovedirea faptului că nu s-au păstrat probe alimentare din cauza faptului că nu s-a servit masa, copii fiind plecați în excursie. Considerăm aceasta deoarece acești martori se află în relație de prepușenie cu unitatea controlată și, în conformitate cu prevederile art. 315 alin. 1 pct.3 din Noul Cod de procedură civilă, nu este admisibilă audierea ca martori a persoanelor aflate în legături de interese cu vreuna dintre părți. "ART. 315 Persoanele care nu pot fi ascultate ca martori (1) Nu pot fi martori:
3. cei aflați în dușmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părți. "
În privința solicitării apelantei ca, în subsidiar, să fie înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale cu avertisment, învederează că, potrivit prevederilor art. 21 alin.3 din O.G. 2 / 2001, completată și modificată: "Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. "
Astfel, sancțiunea s-a aplicat proporțional cu gradul de pericol social al faptei, apelantei-contraveniente aplicându-i-se o amendă contravențională în cuantumul minim de 1.000 lei.
Prin urmare, fapta consemnată în procesul verbal contestat există și a fost săvârșită de către apelanta-contravenientă, astfel că procesul verbal contestat este pe deplin temeinic și legal.
În concluzie, consideră că aplicarea amenzii contravenționale este pe deplin justificată și are drept scop apărarea sănătății publice și solicită respingerea apelului, menținerea sentinței apelate ca fiind pe deplin temeinică și legală și, pe cale de consecință, obligarea apelantei-contraveniente la plata amenzii în valoare de 1000 lei stabilită și aplicată acesteia prin procesul verbal contestat.
In drept, invocă:
- H.G. 857/2011 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele din domeniul sănătății publice - art. 41 lit. e;
- ORDINUL M.S. Nr. 976 / 1998 pentru aprobarea Normelor de igienă privind producția, ; prelucrarea, depozitarea, păstrarea, transportul și desfacerea alimentelor, cu completările și modificările ulterioare -ANEXA 1: art.37 lit.e;
- Codul de procedură civilă: art. 315 alin. l pct.3; art. 480 alin. 1 teza I.
În conformitate cu prevederile art. 583 Cod procedură civilă solicită judecarea și în lipsă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport de criticile invocate și de prevederile legale incidente, se constată că
Prin procesul-verbal de contravenție . .nr_/15.03.2014 petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 170 lei si măsura complementară 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prev. de art.121 al. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, constând în aceea că a condus autovehicolul cu o viteză de 66 km/oră în localitatea Șard.
Procesul verbal mai sus menționat a fost încheiat cu respectarea cerințelor de formă prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, așa cum corect a reținut și prima instanță. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiunile referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentei, descrierea faptei reținute în sarcina acesteia din urmă, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator.
Cu excepția elementelor prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, a căror lipsa atrage nulitatea absolută a actului de sancționare, se reține că orice altă încălcare a prevederilor legale privind încheierea proceselor-verbale de contravenție ar putea să determine doar o nulitate relativă a acestora. Pentru a se reține însă incidența acestei sancțiuni este necesar să se invoce și să se probeze existența unei vătămări care să decurgă din viciul de formă constatat și care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este prevăzută de art. 121 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare .
Sub aspectul temeiniciei, OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Reținând că fapta contravențională reținută în sarcina contravenientului a fost constatată în mod direct de agenții de poliție, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG nr. 2/2001 și a celor expuse anterior, în cadrul căruia să utilizeze de orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.
Petenta a fost sancționată contravențional pentru fapta prevăzută de art. 41 lit. e din HG 857/2014, care constă în nerespectarea în unitățile de alimentație publică și colectivă a obligației de a păstra câte o probă din fiecare fel de mâncare servit timp de 48 de ore în spații frigorifice, în recipiente curate, acoperite și etichetate.
Consemnările agentului constatator nu au fost înlăturate prin probele administrate, astfel că acestea fac dovada că fapta există și a fost săvârșită cu vinovăție de contravenientă.
Apelanta invocă faptul că acel control s-a efectuat fără completarea registrului unic de control, contrar prevederilor art. 3 din Legea nr. 152/2003.
Legea însă nu prevede sancțiunea nulității pentru neconsemnarea acelor elemente prevăzute de lege.
Din punctul de vedere al art. 17 din OG 2/2001, procesul verbal de contravenție cuprinde toate mențiunile, astfel că nu există motiv de nulitate al procesului verbal.
Se mai invocă de apelantă că nu ea s-ar face vinovată de săvârșirea contravenției, ci unitatea controlată.
Însă, conform contractului de muncă (fila 33) și fișei postului (fila 35), apelanta are ca atribuții „educarea, îngrijirea copiilor pentru o dezvoltare cât mai armonioasă”. În această categorie de activități intră și o alimentație sănătoasă, pentru a le oferi copiilor o dezvoltare normală și sănătoasă, să fie feriți de alimente necorespunzătoare, ce le-ar putea produce toxiinfecții alimentare.
Apelanta mai este nemulțumită de faptul că instanța de fond a înlăturat declarația martorului. Însă instanța, pe bună dreptate, a apreciat declarația acestuia ca fiind subiectivă, întrucât este angajată aceleiași fundații.
De asemenea, și declarația președintelui fundației este subiectivă, așa cum corect a apreciat și instanța de fond.
Mai mult, din nicio probă nu reiese că s-ar fi păstrat anterior datei controlului probe din alimente, așa cum cere legea.
Chiar dacă locatarii așezământului ar fi fost plecați în zilele de 21, 22 și 23 iunie 2014 în excursie, trebuiau să fie prelevate probe și depozitate la rece.
Din nicio declarație nu reiese că ar fi fost prelevate probe din alimente, înainte de a pleca în excursie.
Astfel, contravenția există și a fost săvârșită de petentă cu vinovăție.
Prin urmare, prezentul apel este neîntemeiat, drept pentru care instanța urmează să îl respingă, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă.
În speță, nu sunt aplicabile prevederile art. 453 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de petenta B. E. împotriva sentinței civile nr. 175/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 25.06.2015.
Președinte, C. F. | Judecător, B. M. B. | |
Grefier, M. R. |
Red. FC
Tehnored. MR
4 ex. / 03.07.2015
Jud. fond: H. D. C.
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 293/2015.... | Pretentii. Sentința nr. 302/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
