Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 18-06-2015, Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 1466/298/2014

Document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

DECIZIE Nr. 503/A/2015

Ședința publică din 18 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. C. P. - Președinte Secție

Judecător D. C.

Grefier E. B.

Pe rol judecarea apelului formulat de petenta . împotriva sentinței civile nr. 926/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ ,în contradictoriu cu intimații I. T. REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE CLUJ-N., INSPECȚIA S. ȘI DE VÂNĂTOARE A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță avocat Ș. Ș. pentru apelanta ..,lipsind intimații

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

In temeiul art. 131 NCPC raportat la art. 34 al. 2 din OG nr. 2/2001 instanța constată că este competentă general, teritorial si material să soluționeze prezentul apel.

Instanța, în baza art. 237 pct. 7 raportat la art. 258, 265 din Codul de procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și pune în discuție cererea formulată de apelantă privind audierea martorului T. G..

Avocatul apelantei depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei. Susține că au solicitat audierea martorului deoarece instanța de fond și-a fundamentat motivarea sentinței pe care a pronunțat-o pe un document, aflat la fila 58, care în aprecierea sa a fost interpretat greșit de instanța de fond.

Mai susține că aceasta în considerente și dispozitiv, apreciază că acest document de la fila 58 ar fi proces verbal de control la fața locului,însă solicită a se observa că la fila 58 din dosar se află proces verbal de predare și primire al parchetului, care este semnat în partea de jos de numitul T. G., care este administratorul societății.

Arată că prin audierea martorului doresc să dovedească faptul că și acest proces verbal de predare-primire al parchetului a fost întocmit la sediul Ocolului Silvic, în cadrul biroului, nicidecum la fața locului în teren. Mai arată că doresc să dovedească, eventual, prin acest proces verbal, faptul că exploatarea nu a fost începută în acel parchet, partida 634 Valea Prigoanei.

La interpelarea instanței, avocatul apelantei arată că numitul T. G. este administratorul societății .. și dânsul a semnat în numele societății acest proces verbal de predare-primire. Mai susține că a indicat în apel adresa martorului în vederea citării și solicită citarea acestuia pentru dovedi și faptul că aceste procese verbale se făceau în birou și nu la fața locului.

În deliberare, instanța respinge ca nefiind utilă cauzei proba testimonială solicitată, având în vedere pe de o parte, faptele concrete imputate petentei apelante, iar pe de altă parte înscrisurile existente la dosarul cauzei. Pe de altă parte, trebuie să se țină seama și doza mare de subiectivism a martorului propus,acesta fiind și administratorul societății apelante .

Avocatul apelantei arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în baza art. 482 coroborat cu art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.

Instanța, în baza art. 392 Codul de procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.

Avocatul apelantei solicită admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul anulării procesului verbal de constatare a contravenției, încheiat în data 28.06.2014, și a procesului verbal de dare în custodie a bunurilor confiscate, încheiat tot 28.06.2014, ca fiind nelegale și netemeinice și să se dispună revocarea măsurilor stabilite prin aceste procese verbale.

Apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins plângerea și a apreciat că nu există nici un motiv pentru care să se constate nulitatea acestor procese verbale. Un aspect pe care îl invocă în acest sens, este faptul că instanța de fond a fost în eroare cu privire la natura înscrisului pe care s-a baza sentința pe care a pronunțat-o, respectiv acest înscris de la fila 58, despre care a făcut vorbire anterior.

Susține că acest proces verbal este un proces verbal de predare-primire a parchetului și nu acel proces verbal, despre care a amintit intimata și întâmpinarea depusă la faza de fond și în întâmpinarea depusă în apel, acel proces verbal de control al exploatării din 2.07.2014, dar care nu este nicăieri arătat, nu a fost depus nici în faza de fond, nici în faza de apel, se face doar trimitere la acesta, fără însă a avea cunoștință despre acesta.

Mai arată că intenționau să audieze martorul pe care l-au propus și în ideea dacă acesta a semnat sau nu a semnat acel proces verbal, dacă a avut sau nu a avut cunoștință despre acesta, dacă a fost comunicat sau nu societății.

De asemenea, arată că nu au decât acest proces verbal de predare-primire a parchetului din 18.087.2014, proces verbal în care nu se specifică dacă s-a început sau nu exploatarea,doar se pune la punct și se corectează o situație administrativă, respectiv se predă parchetul, pentru care societatea apelantă ., s-a prezentat la licitație, a plătit toate taxele necesare, a întocmit toate documentele necesare pentru exploatarea parchetului.

Totodată,arată că era obligația Ocolului silvic de a preda în timp util,de a întocmit aceste documente pentru a preda parchetul spre exploatare societății apelante, însă acesta nu a făcut acest lucru, putându-se observa că autorizația de exploatare a fost eliberată la începutul anului, în luna ianuarie sau februarie or, Ocolul silvic predă parchetul spre exploatare doar, în luna iulie,deci mult mai târziu.

O altă critică pe care o aduce, este faptul că instanța de fond, în motivarea pe care o face sentinței, nu are la bază aceeași stare de fapt, cu cea care reiese din susținerile agentului constatator, reținută în procesul verbal de constatare a contravenției.

Solicită a se observa că în procesul verbal amintit agentul constatator reține faptul că societatea apelantă a emis și a înregistrat un număr de 15 avize, din partida 634,partidă care nu a fost predată către . de către Ocolul Silvic B..

Mai arată că în sentința instanței de fond se precizează faptul că acest lemn, pentru care au fost emise cele 15 avize primare, a fost exploatat din altă parte or, nu aceasta este starea de fapt care a fost reținută de agentul constatator în procesul verbal, acesta arătând doar că aceste avize au fost emise anterior predării parchetului.

Revenind la starea de fapt reținută de instanță, această stare de fapt au asemănat-o, făcând o paralelă cu dreptul penal, și au spus că eventuala faptă de exploatare din alt parchet, pentru care nu este autorizație de exploatare, ar constitui o faptă penală prevăzută de art.108 din Codul silvic. Or, atâta timp cât agentul constatator reține faptul că au fost emise avize primare înainte de a fi predat parchetul, susține că nici în Legea 171 și nici în celelalte acte normative ce țin de exploatarea lemnului, exploatarea masei lemnoase, această faptă nu este prevăzută cu nicio sancțiune, nu este nici contravenție, nici infracțiune și ca atare,nu este prevăzută ca sancțiune.

Revenind la paralela cu legea penală, ar fi întro situație identică cu cea în care acțiunea penală nu ar putea fi exercitată atunci când fapta nu este prevăzută în legea penală.

Așa cum a arătat și în plângerea inițială și în apel, caracterul legal al provenienței materialului lemnos, îl dovedește cu disp.art.20 alin.5 din Normele anexă la HG 996/2008, care prevăd faptul că masa lemnoasă și materialul lemnos, care nu sunt înregistrate și pentru care nu se introduc documente în Sistemul SUMAL, se consideră ca fiind fără proveniență legală. Or, în speță au avize primare, înregistrate în Sistemul SUMAL sub nr._, lucru constatat și de agenții constatatori și de aceea apreciază că documentele sunt în regulă,materialul lemnos are proveniență legală și deci, fapta apelantei nu se încadrează în definiția contravenției reținută de către agentul constatator,materialul lemnos a fost exploatat în baza unei autorizații de exploatare valabile și documentele au fost întocmite în mod legal, introduse în Sistemul SUMAL.

Susține că singurul aspect care s-ar mai putea pune în discuție este cu privire la emiterea acestui proces verbal de predare a parchetului, ulterior întocmirii acestor avize primare, dar apreciază că ar avea mai mult o natură administrativă, așa cum a menționat, nu este nicio sancțiune prevăzută în Ordinul 1540/2011,care prevede documentele care se întocmesc pentru exploatarea masei lemnoase.

În ce privește cea de a doua faptă reținută în sarcina petentei, respectiv cea sancționată de art.21 lit.h din Legea 171, respectiv că nu a anunțat pierderea celor 49 de avize de însoțire,arată că în data de 25.07.2014 administratorul societății a constatat lipsa acestor documente, a anunțat Poliția cu privire la acest fapt,dar i s-a spus că trebuie să și dovedească acest fapt,respectiv să aducă un anunț publicat în ziar ,prin care se face publică pierderea acestor documente.

Mai susține că în aceeași dată, respectiv 25.07.2014, administratorul societății a trimis un anunț ziarului Unirea, care a fost publicat în data de 28.07.2014, respectiv într-o zi de Luni,următoare zilei de Vineri în care a constatat lipsa acestor documente, zi care a coincis și cu controlul efectuat de organul constatator. Apreciază că așa cum prevede Legea 171 și mai ales Normele anexă la HG nr.996/2008, pierderea formularelor și a documentelor de proveniență este obligatorie să fie declarată în termen de 24 de ore și acest termen se prelungește cu zilele libere, care erau Sâmbătă și D.,deci lipsa a fost constată în data de 25.07.2014-Vinerea și a fost publicat anunțul Lunea în 28.07.2014, zi în care a fost și controlul, astfel că apreciază că în mod abuziv a fost sancționată societatea, întrucât aceasta era în termenul legal de a anunța pierderea acestor documente, respectiv termenul s-a prorogat pentru ziua de Luni când societatea a și fost amendată pentru faptul că nu a respectat dispozițiile legale.

Mai arată că reprezentantul societății nu a mai reușit să respecte acest termen, deoarece în dimineața zilei, agenții constatatori au venit, au efectuat controlul, au încheiat procesul verbal de constatare a contravenției și au și aplicat amenda. Astfel încât, apreciază că doar în ziua de M.,dacă administratorul societății ar fi depășit termenul de 24 de ore, M. ar fi putut fi sancționată societate cu privire la acest aspect, pentru această faptă.

În concluzie, solicită admiterea apelului,desființarea sentinței atacate și anularea celor două procese verbale, cel de contravenție și cel de dare în custodie a bunurilor și repunerea în situația anterioară, respectiv întoarcerea bunurilor la societatea apelantă. Apreciază că cele două procese verbale sunt nelegale și netemeinice și instanța de fond a soluționat în mod greșit plângerea contravențională. Solicită cheltuieli de judecată doar pentru faza de fond, onorariu avocațial, fiind scutiți de taxa judiciară de timbru și taxa judiciară de timbru pentru faza de apel.

Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față;

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 19.08.2014 sub numărul_, petenta .. în contradictoriu cu intimații I. T. REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE CLUJ-N. și INSPECȚIA S. ȘI DE VÂNĂTOARE A. s-a plâns împotriva Procesului verbal . nr._ încheiat la data de 28.07.2014 și a procesului verbal de dare în custodie a bunurilor confiscate . nr._ încheiat la data de 28.07.2014, solicitat anularea proceselor verbale de contravenție contestate ca nelegale și netemeinice și pe cale de consecință revocarea măsurilor stabilite prin procesele verbale contestate.

În fapt, petenta arată că în data de 28.07.2014, la sediul său a fost efectuat un control de către reprezentanți ai I.T.R.S.V. Cluj-N. și I.S.V. A., ce viza respectarea dispozițiilor legale din domeniul silviculturii, arătând că obiectul său principal de activitate este tăierea și rindeluirea lemnului.

În urma acestui control a fost emise cele două procese-verbale pe care le contestă și pe care le consideră nelegale și netemeinice pentru motivele pe care le va arăta în continuare.

Un prim motiv de nelegalitate al celor două procese-verbale este reprezentat de faptul că acestea nu sunt semnate de către contravenient, așa cum prevede art. 19, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Se consemnează faptul că, deși este de față, contravenientul refuză să semneze, dar nu se respectă dispozițiile art. 19, alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, respectiv nu se precizează motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod și de ce nu a fost posibilă identificarea unui martor, în condițiile în care ambele procese-verbale au fost întocmite în S., într-o zi lucrătoare, când putea fi ușor găsit un martor care să confirme cele reținute în procesele-verbale. Apreciază petenta că lipsa acestor mențiuni atrage nulitatea celor două procese-verbale atacate.

Un alt motiv pentru care apreciază ca nelegale cele două procese-verbale este reprezentat de faptul că, deși se precizează că ambele procese-verbale au anexe, nu i-au fost comunicate decât formularele de proces-verbal, apreciind că, în lipsa anexelor, atât instanța, care nu poate face un control efectiv al legalității și temeiniciei actelor întocmite de către organul de control, cât și petenta nu poate cunoaște întregul conținut al acestor procese-verbale pe care este nevoită să le conteste.

O altă încălcare a dispozițiilor legale în materie de constatare a contravențiilor este reprezentată de faptul că agenții constatatori nu au respectat dispozițiile art. 42, alin. (1) din Legea nr. 171/2010, care prevede că exemplarul original al procesului verbal se comunică contravenientului, aceștia comunicând câte o copie pentru fiecare proces-verbal întocmit.

De asemenea, în procesul-verbal de dare în custodie a bunurilor confiscate, agent constatator este menționat C. Vaier dar confiscarea se dispune de către cms. G. Vaier, fără să se indice vreo legătură între cei doi.

Nu în ultimul rând, în ceea ce privește legalitatea proceselor-verbale, menționează faptul că acest control care s-a soldat cu întocmirea celor două procese-verbale nu a fost înregistrat în registrul unic de control al său, așa cum dovedește cu copia acestuia.

În ceea ce privește temeinicia celor reținute în procesele-verbale întocmite, apreciază că nu a realizat conținutul niciuneia din cele două contravenții pentru care a fost sancționați.

Astfel, în ceea ce privește fapta sancționată de către art. 19, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 171/2010, respectiv "expedierea sau transportul materialelor lemnoase fără proveniență legală", menționează faptul că întreg materialul lemnos care făcea obiectul acelor avize primare avea proveniență legală, fiind exploatat în baza autorizației de exploatare nr._/05.05.2014 emisă de către Ocolul Silvic B.. Mai mult, acest material lemnos era înregistrat în programul SUMAL, așa cum se reține și în procesul-verbal de constatare a contravenției, la nr._.

Petenta susține caracterul legal al provenienței materialului lemnos confiscat invocând dispozițiile art. 20, alin. (5) din Normele anexă a H.G. nr. 996/2008, care prevăd că "Masa lemnoasă și materialele lemnoase care nu sunt înregistrate și pentru care nu se introduc documente în sistemul SUMAL sunt considerate fără proveniență legală". Din cele arătate mai sus, reiese foarte clar că fapta sa nu se încadrează în definiția contravenției reținute, materialul lemnos care le-a fost confiscat a fost exploatat în baza unei autorizații de exploatare valabile și era înregistrat în avize de însoțire primare introduse în sistemul SUMAL, astfel încât nu putea fi declarat ca fiind fără proveniență legală.

În ceea ce privește cea de a doua faptă reținută în sarcina sa și sancționată de art. 21, lit. h) din Legea nr. 171/2010, arătă faptul că în ziua de vineri, 25.07.2014, a constatat lipsa avizelor de însoțire primare de la nr._ la nr._, și a acționat în consecință, conform cu dispozițiile art. 8, alin. (5) din Normele anexă a H.G. nr. 996/2008, anunțând organismele prevăzute de legislație, așa cum înțelege să dovedească cu documentele depuse la dosar.

Analizând sancțiunile dispuse prin procesele-verbale atacate, solicităm să se constate caracterul abuziv al acestora, mai ales prin stabilirea unei valori exagerat de mari (_,338 lei) a debitului pus în seama sa, și prin stabilirea acestei sancțiuni contravenționale complementare a confiscării materialului lemnos, pe care l-a dobândit în mod legal, fără a se putea demonstra încadrarea faptei presupus contravenționale într-una din contravențiile pentru care se dispune o asemenea sancțiune complementară.

Solicită să se aibă în vedere la analizarea plângeri, dispozițiile art. 6 par. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, și chiar și art. 14 din Convenție, tratamentul discriminatoriu constând în diferența de tratament în ce privește sancționarea persoanelor juridice în materie contravențională și în materie penală, în speță disproporționalitatea dintre sancțiunea aplicată și scopul urmărit prin aplicarea acesteia, față de fapta presupus a fi săvârșită.

Caracterul excesiv al amenzii este evidențiat și prin raportare la sancțiunile penale aplicabile persoanei juridice, minimul general al pedepsei amenzii fiind de 3000 lei (art. 137 alin. 2 Cod penal), cu mult inferior minimului special prevăzut de art. 19 alin. 1 rap. la art. 23 din Legea nr. 171/2010, în baza căruia subscrisa am fost sancționată.

Raportându-se la aceeași legislație penală, sancțiunea confiscării materialului lemnos este de asemenea disproporționată în raport cu scopul legitim urmărit. Astfel, dacă fapta sa ar fi constituit infracțiune, disp. art. 112 Cod penal nu ar fi permis confiscarea materialului lemnos, starea de fapt neîncadrându-se în niciuna din situațiile prevăzute la lit. a-f. Chiar dacă, prin absurd, dacă ar considera că s-ar încadra într-una din situațiile prevăzute la lit. a-f ale art. 112 Cod penal, legea penală ar fi mai favorabilă decât cea contravențională, întrucât alin. 2 al art. 112 permite confiscarea parțială a bunurilor, „dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproporționată față de natura și gravitatea infracțiuni,, Or, Legea nr. 171/2010 dispune la art. 19 alin. 1 confiscarea materialului lemnos indiferent de urmarea produsă.

Procedura constatării contravenției și cea de contestare a procesului-verbal nu asigură garanțiile impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, avându-se în vedere cuantumul ridicat al sancțiunilor aplicate în eventualitatea săvârșirii unei infracțiuni, ar fi fost aplicabilă procedura penală, care oferă toate garanțiile unui proces echitabil, împrejurare neaplicabilă procedurii contravenționale, unde dreptul la apărare, contradictorialitatea și imparțialitatea lipsesc în prima fază - administrativă, iar în cea de-a doua - judiciară, sunt formale, față de prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal atacat, sarcina probei fiind răsturnată.

În condițiile în care în materie contravențională sunt aplicate sancțiuni mai grave decât în materie penală, consideră că procedura contravențională trebuie să asigure toate garanțiile prevăzute în materie penală, fiind inadmisibilă sancționarea sa pe baza unor simple prezumții, răsturnată încă din momentul controlului prin actele prezentate.

Potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Ozturk c/a Germaniei), normele ce sancționează contravenții au o natură penală, astfel că judecarea unor astfel de cauze trebuie să asigure respectarea garanțiilor prevăzute de art. 6 din Convenție. De altfel, și Curtea Constituțională a României s-a pronunțat în sensul constatării incidenței art. 6 din Convenție în materie contravențională.

Petenta arată că în condițiile în care nu se face vinovată de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, procesele-verbale atacate au fost încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie, impunându-se anularea acestora de către instanța de judecată, și, în consecință, anularea sancțiunii contravenționale și a măsurii confiscării stabilite.

În drept, s-au invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001, ale Legii nr. 171/2010 și H.G. nr. 996/2008.

În probațiune, s-au depus înscrisuri.

Plângerea a fost timbrată cu taxă timbru în sumă de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.

Intimatul a depus întâmpinare filele 44-49,prin care a solicitat respingerea acțiunii petentului ca fiind neîntemeiată și menținerea procesului verbal contestat ca temeinic și legal arătând că, reclamanta încearcă să ducă în eroare instanța, încercând să se sustragă răspunderii deși a săvârșit o faptă sancționată de lege, respectiv a emis un număr de 15 avize de însoțire primare în perioada 09.05._14 fără ca partida nr._ sa fie predata spre exploatare de către Ocolul Silvic B., conform prevederilor OM. 1540/2011.

Se menționează faptul că agenții constatatori, s-au deplasat la sediul petentei la data de 08.07.2014, unde au constatat faptul ca operatorul economic are depozitul închis, iar pe poarta acestuia era un afiș din care rezulta ca tot personalul este în concediu până în data de 28.07.2014, și ca la aceasta dată se va relua activitatea. Agenții constatatori au luat legătura cu administratorul societății, iar acesta a menționat faptul ca este plecat în concediu, și că în data de 28.07.2014, se reia activitatea societății.

Totodată menționează intimatul faptul că în urma interogării programului SUMAL în data de 08.07.2014 și în data de 28.07.2014 s-a constatat faptul că petenta a emis un număr de 15 avize de însoțire primare în perioada 09.05._14, în sensul în care a menționat în mod ilegal partida nr._ ca proveniența a materialului lemnos cantitatea de 511,179 mc.

Intimatul susține că petenta a menționat în mod ilegal ca proveniență partida nr._ pentru cantitatea de 511,179 mc față de împrejurarea că F procesul verbal de contravenție în perioada 09.05._14 nu au proveniența legală. Intimatul apreciază că cantitatea de 511,179 mc înscrisa pe cele 15 avize primare emise în perioada 09.05._14 la care a fost menționată proveniența în mod ilegal provine din tăieri ilegale de arbori. Din datele puse la dispoziție de către Ocolul Silvic B., respectiv procesul verbal de controlul exploatării întocmit în data de 02.07.2014 rezulta faptul ca exploatarea masei lemnoase nu este începută, un aspect pentru care în opinia sa proveniența înscrisă pe cele 15 avize de însoțire primare este menționată ilegal.

Totodată petenta menționează faptul ca agenții constatatori nu au înscris procesul verbal în registrul de control, însă menționează faptul ca atitudinea administratorului necorespunzătoare față de agenții constatatorii, a determinat ca acest lucru și arătă că deși a fost de față administratorul a refuzat să primească procesul verbal de contravenție, împreuna cu anexele aferente. Totodată petenta susține faptul ca aceasta deținea autorizația de exploatare nr._/05.05.2014, însă menționează faptul că încearcă sa ducă în eroare instanța deoarece predarea parchetului a fost efectuata la data de 05.07.2104, ori după cum se poate observa nu avea temei legal sa emită cele 15 avize primare emise in perioada 09.05._14.

Intimatul mai arată că petenta mai invoca faptul ca nu a primit toate anexele la procesul verbal și că instanța nu poate să facă un control efectiv al legalității și a temeiniciei actelor întocmite de către agentul constatator, însă menționează faptul ca toate documentele care stau la baza întocmirii procesului verbal de contravenție și confiscare valorica au fost comunicate petentei prin Poșta, iar susținerile acesteia sunt nefondate, deoarece actele întocmite de agentul constatator sunt înregistrate la ISV A..

Totodată petenta mai susține faptul ca nu este menționat un martor în procesul verbal de constatare a contravenției silvice contestat, însă se menționează faptul ca administratorul societății, a menționat în scris obiecțiunile în procesul verbal, iar ulterior a refuzat să primească procesul verbal de contravenție, arătând că aceste susțineri sunt nefondate. Având în vedere ca domnul T. A. a refuzat să semneze procesul verbal de constatare a contravenției silvice și anexele aferente, reprezentanții Poliției au încercat să identifice un martor, dar acest lucru a fost imposibil.

Având în vedere cele menționate mai sus, agenții constatatori au întocmit procesul verbal de constatare a contravenției silvice și în lipsa unui martor, acest lucru fiind posibil conform prevederilor OG 2/2001 cu completările și modificările ulterioare.

Consideră intimatul că scopul legiuitorului a fost de a menține acest echilibru fragil al naturii prin impunerea agenților economici, care activează în domeniu, a unor măsuri și reguli stricte prin care să se poată verifica cât mai exact materialul lemnos exploatat acesta nefiind interesat de profitul realizat ci de protejarea naturii, care și așa este destul de văduvită de unii agenți economici care își permit să interpreteze subiectiv, să aibă un comportament agresiv cu agenții constatatori sau chiar să ignore legile speciale, considerând că sancțiunile acestora sunt prea aspre și vor sancțiuni blânde ca își poată desfășura în continuare activitatea. Spre exemplu, în țările civilizate, unde se aplică legislația silvică și de mediu, o pată de ulei provenită de la reparația unui utilai forestier în pădure, duce la anularea autorizației de exploatarea a acelui agent economic. Totodată petenta mai susține faptul că în procesul verbal de confiscare este menționat agentul constatator C. Vaier, dar persoana care a dispus confiscarea este cms. G. Vaier, insa arătam faptul ca este o eroare materiala, survenita din atitudinea necorespunzătoarea a domnului T. A. și nu este în măsura duca la nulitatea procesului de confiscare valorica. Petenta invoca faptul că materialul lemnos avea proveniența legala și ca nu intra sub incidența art. 19, alin 1 lit a din Legea 171/2010, însă se afla în eroare deoarece în perioada 09.05._14, în care au fost emise avizele de însoțire în cauza acesta nu a efectuat exploatarea materialului lemnos din partida nr._, aspect confirmat și susținut de procesul verbal de predare spre exploatare întocmit de Ocolul Silvic B. la data de 02.07.2014 și semnat de petenta.

Totodată petenta mai susține faptul ca potrivit art. 20, alin 5 din normele HG 996/2008, masa lemnoasa care nu este înregistrata în SUMAL este considerata fără proveniența, însă petenta se fală în eroare deoarece, a fost sancționată conform prevederilor art. 19, alin 1 lit a din Legea 171/2010. Totodată petenta mai arata faptul ca a fost sancționat pentru faptul ca a pierdut avizele de însoțire primare de la nr._-_ și face dovada ca respectat prevederile art.8 alin 5 din Normele HG 996/2008, însă intimatul arată faptul ca au dispărut tocmai avizele emise de societate în perioada 09.05._14 din partida nr._ și că în perioada 08.07.2014, -28.07.2014 operatorul economic a avut depozitul închis, iar în data de 08.07.2014 agenții constatatori au găsit pe poarta depozitului un afiș, din care rezulta că tot personalul este în concediu până în data de 28.07.2014, si ca la aceasta data se va relua activitatea.

După cum se poate observa operatorul economic și din actele depuse de petenta, aceasta a anunțat ISV A. doar la data de 29.07.2014, după ce a fost sancționat, iar susținerile acesteia privind respectarea prevederilor art.8 alin 5 din Normele HG 996/2008, sunt nefondate. Consideră faptul că adresele prin care petenta înștiințează că a pierdut avizele de însoțire în cauză sunt întocmite ulterior efectuării controlului, deoarece în data de 25.07.2014, angajații societății se aflau în concediu. În urma verificării documentelor, au constatat faptul că aceasta, a emis un număr de 15 avize de însoțire primare în perioada 09.05._14, în sensul în care a menționat în mod ilegal partida nr._ ca proveniența a materialului lemnos pentru cantitatea de 511,179 mc, faptă prevăzută și sancționată de art. 19 lit. a) coroborat cu art. 23 din Legea 171/2010 cu modificările ulteriore. Intimatul arată că petenta invoca faptul ca procesul verbal nu este întocmit corect dar susținerile acesteia nu sunt fondate întrucât procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor OG nr.2/2001, nefiind incidența nicio cauza de natura sa atingă nulitatea procesului verbal contestat, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege. Totodată arătă faptul ca procesul de constatare a contravenției silvice a fost întocmit în termenul legal, conform prevederilor art.16 si 17 din OG nr. 2/2001. Mai mult, din Anexa 1 la procesul-verbal de contravenție și procesul de confiscare valorică a materialului lemnos, care este parte integrantă din procesul verbal de constatare a contravenției, rezultă clar și avizele care stau la baza procesului verbal și în temeiul cărora s-a făcut confiscarea, motiv pentru care susținerile pententei ca procesul verbal de contravenție și procesul verbal de confiscare sunt netemeinice și nelegale, sunt nesusținute și nefondate.

Intimatul mai arată că dacă agenți constatatori apreciau ca aceasta faptă este de natură penală aceștia încadrau fapta conform Codului de Procedura Penala și nu întocmeau procesul verbal de constatare a contravenției silvice.

. susține faptul că conform Codului de Procedura Penala minimul amenzii este de 3000 lei si ca este cu mult inferior minimului prevăzut de art 19 din Legea 171/2010, însă aceasta afirmație este nefondata atâta timp cât fapta constatata de agenții constatatori nu întrunește caracterul unei infracțiuni prevăzute de Codul de Procedura Penala, petenta se afla într-o eroare totală și dorește să ducă și instanța în eroare, făcând o paralela intre Legea 171/2010 si Codul de Procedura Penal, deoarece fapta așa cum a fost constatat nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni prevăzuta de Codul de Procedura Penal, iar operatorul economic nu poate susține aceste lucruri în apărarea sa. Contravenția este definita ca fiind fapta săvârșita cu vinovăție prevăzuta si sancționată ca atare prin legi si alte acte normative, iar infracțiunea este fapta săvârșita cu vinovăție care este prevăzuta de legea penala. Descrierea faptei este clara si la obiect, așa cum reiese din procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, cât și din procesul verbal de confiscare valorică aferent. Instanța reiterat faptul ca procesul verbal de contravenție . nr._/28.07.2014, a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 si 17 din OG nr.2/2001, nefiind incidența nici o cauza de natura să atingă nulitatea procesului verbal contestat, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege. Conținutul constitutiv al contravenției este unul foarte clar, obligând la constatarea ca operatorul economic a expediat materialul lemnos cu avize primare înscriind proveniența ilegala pe cele 15 avize de însoțire emise in perioada 09.05._14, încălcând altfel art. 19 alin. 1 lit a din Legea 171/2010.

Încercarea petentei de a invoca în apărarea sa, legislația Uniunii Europene este forțată deoarece, după cum se poate observa, procesul verbal este întemeiat pe o legislație națională adoptată în conformitate cu normele europene.

Afirmația petentei „că nimeni nu poate fi lipsit de proprietate sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege...." nu își are locul în acest context, deoarece vorbim de un bun care a fost dobândit în urma comiterii unei fapte sancționate de lege, fapt condamnat și de legislația Uniunii Europene.

Mai mult, conform dispozițiilor deja existente în Constituția noastră, și anume, articolul 44 alin. 9 din Constituția stipulează clar că: „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii", și pornind de la această bază, prin Legea nr. 171/2010 legiuitorul arată în mod clar ce bunuri pot fi confiscate, cine le poate confisca, în ce condiții, motiv pentru care apreciază că petenta nu încearcă altceva decât să se sustragă răspunderii stabilite în sarcina sa, ca urmare a săvârșirii unor fapte sancționate de lege și pe care a comis-o.

Disertațiile pe care le face petenta cu privire la legislația penală nu sunt aplicabile în speță, deoarece legiuitorul a stabilit în mod clar și distinct cum se sancționează contravențiile la circulația materialului lemnos. Aceste norme de fapt vor să evidențieze gradul de pericol social pe care îl reprezintă diminuarea fondului forestier național și care are un efect mult mai grav în timp, raportat la îmbogățirea peste noapte a unor indivizi efemeri.

Totodată petenta mai solicita înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment, însă această solicitare este nejustificata deoarece fapta așa cum a fost reținută are un grad de pericol social ridicat.

Fapta, așa cum a fost comisă de petenta, a fost apreciată ca nu poate fi doar o simplă scăpare, iar din documentele verificate a rezultat că s-a comis o faptă prevăzută și sancționată de lege, s-au aplicat dispozițiile legale speciale în materie, iar agenții constatatori, ținând cont de circumstanțe, au individualizat corect sancțiunea, la minimul prevăzut de lege pentru o astfel de faptă, dar multiplicată de 5 ori, conform art. 23 din Legea nr. 171/2010. Consideră intimatul că scopul legiuitorului a fost de a menține acest echilibru fragil al naturii prin impunerea tuturor agenților economici, care activează în domeniu, a unor măsuri și reguli stricte prin care să se poată verifica cât mai exact și scrupulos, materialul lemnos exploatat, acesta nefiind interesat de profitul realizat ci de protejarea naturii, care și așa este destul de văduvită de unii agenți economici care își permit să interpreteze subiectiv, sau chiar să ignore legile speciale, considerând că sancțiunile acestora sunt prea aspre și vor sancțiuni blânde ca își poată desfășura în continuare activitatea. Dacă nici această atitudine de recunoaștere a faptei nu este luată în considerare de către instanță, atunci nu mai are altceva de făcut decât să întocmească statistici cu "defrișările" legale, deoarece specialiștii din domeniu nu pot trage pe nimeni la răspundere, dacă justiția judecă în mod subiectiv.

Totodată, prin intermediul instituțiilor abilitate și cu sprijinul instanțelor de judecată se poate limita exploatarea nerațională și abuzivă a materialului lemnos și îmbogățirea peste noapte a unor persoane, sub apanajul unei aparențe de legalitate, în detrimentul celorlalți. Pe de alta parte instanța trebuie sa observe că din datele făcute publice în ultimi ani, județul A., este printre primele locuri în țară cu cele mai multe tăieri ilegale de pădure. Or, în aceste condiții fapta petentei nu este lipsita de pericol social. Or, scopul legiuitorului, care a reglementat regimul silvic, a fost tocmai acela de a preveni astfel de practici, datorită pericolului social ridicat (comparabil cu o faptă penală, deoarece regenerarea unei păduri poate dura și generații întregi), dispunând aplicarea directă a unei sancțiuni pecuniare, considerată descurajantă pe viitor.

Intimatul mai arătă că temeinicia unui proces verbal trebuie analizată și prin prisma garanțiilor recunoscute de art.6 CEDO, care face parte din dreptul intern. în temeiul art. 11 din Constituția României care are prioritate fată de legislația internă, în temeiul aceluiași act normativ.

Consideră că procesul verbal de constatare a contravenției, împreună cu actele anexă, cuprinde fapte adevărate, care nu au putut fi infirmate, prin probele depuse, de petentă iar din punctul de vedere a mențiunilor prevăzute în mod obligatoriu de lege pentru valabilitate este corect întocmit.

De asemenea, solicită să se aibă în vedere și practica judiciara în care s-a pronunțat Judecătoria Cluj, prin Sentințele Civile nr. 6594/2013 nr.1866/2014, nr._/2013 și nr.2782/2014, Judecătoria G., prin Sentința Civila nr. 149/2014, precum și Sentința Civila nr. 114/A/2014, a Tribunalului A., pe situații juridice asemănătoare, prin care s-au respins plângerile contravenționale.

Având în vedere considerentele de mai sus apreciază că acestea sunt elocvente pentru ca instanța să pronunțe o soluție prin care să respingă plângerea și să constate că procesul verbal de contravenție nr._/28.07.2014 si procesul verbal de confiscare valorica a materialului lemnos, a cărui anulare se solicită sunt temeinice și legale și au fost corect întocmite, iar motivele de anulare invocate de petentă sunt neîntemeiate.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 205 C.p.c; Legea nr. 171/2010 cu modificările și completările ulterioare, Legea 46/2008 cu modificările și completările ulterioare, OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, HG 996/2008 cu modificările și completările ulterioare OM 19/2014.

În probațiune s-au depus înscrisuri: procesul verbal de constatare a contravenției silvice si anexele aferente, procesul verbal de predare a parchetului întocmit de Ocolul Silvic B. si petenta la data de de 05.07.2104, procesul verbal de control al exploatare întocmit de către Ocolul Silvic B. la data de 02.07.2014, listările din prodramul SUMAL cu privire la cele 15 avize primare emise din partida nr._.

Petentul a formulat și depus răspuns la întâmpinare filele 106-108 prin care a solicitat să nu se ia în considerare susținerile intimatului, să se admită plângerea, să se dispunăă anularea procesului-verbal de constatare a contravenției silvice . nr._, încheiat în data de 28.07.2014 în localitatea S., și a procesului-verbal de dare în custodie a bunurilor confiscate . nr._ încheiat în data de 28.07.2014 în localitatea S., ca fiind nelegale și netemeinice și, în consecință, revocarea măsurilor stabilite prin sus amintitele procese-verbale.

Petenta arată că întâmpinarea este întocmită doar pe baza unor presupuneri. Astfel, sintagma "credem cu certitudine", pe care o găsim frecvent în întâmpinare, nu este însoțită și de probe care să o dovedească. în acesta situație, intimatul crede dar nu dovedește și, în consecință, încheie procese-verbale de constatare a contravențiilor, de stabilire a amenzii și de confiscare a unor bunuri de o valoare considerabilă, bazându-se pe niște presupuneri și ignorând actele puse la dispoziție de subscrisa, acte ce dovedeau proveniența legală a bunurilor confiscate.

În ceea ce privește motivele de nelegalitate pe care le-a invocate în plângere, intimatul susține că acestea s-ar datora atitudinii necorespunzătoare a administratorului, fără să detalieze în ce a constat această atitudine.

Este greu de crezut că administratorul ar fi putut împiedica trei agenți constatatori, dintre care unul era ofițer de poliție, să respecte dispozițiile legale referitoare la întocmirea unui proces-verbal, respectiv să înscrie procesul-verbal în registrul de control, să găsească un martor care să confirme împrejurarea că administratorul subscrisei refuză sau nu poate să semneze, să consemneze corect numele agentului constatator și să comunice procesul-verbal însoțit de toate anexele.

Cu privire la netemeinicia proceselor-verbale, intimatul susține că acestea au fost întocmite ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale din domeniul silvic, petenta arată că a fost sancționată contravențional pentru o faptă prevăzută de art. 19, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 171/2010, respectiv ""expedierea sau transportul materialelor lemnoase fără proveniență legală", deși a susținut mereu faptul că întregul material lemnos, care făcea obiectul acelor avize primare, avea proveniență legală, fiind exploatat în baza autorizației de exploatare nr._/05.05.2014 emisă de către Ocolul Silvic B.. Mai mult, acest material lemnos era înregistrat în programul SUMAL, așa cum se reține și în procesul-verbal de constatare a contravenției, la nr._.

Astfel, caracterul legal al provenienței materialului lemnos confiscat poate fi dovedit invocând dispozițiile art. 20, alin. (5) din Normele anexă a H.G. nr. 996/2008, care prevăd că "Masa lemnoasă și materialele lemnoase care nu sunt înregistrate și pentru care nu se introduc documente în sistemul SUMAL sunt considerate fără proveniență legală". Din cele arătate mai sus, reiese foarte clar că fapta nu se încadrează în definiția contravenției reținute, materialul lemnos care a fost confiscat a fost exploatat în baza unei autorizații de exploatare valabile și era înregistrat în avize de însoțire primare introduse în sistemul SUMAL, astfel încât nu putea fi declarat ca fiind fără proveniență legală. Singura discuție care poate să apară în această cauză este legată de predarea spre exploatare a parchetului din care provenea materialul lemnos, și care s-a făcut de O.S. B. cu întârziere față de momentul emiterii autorizației de exploatare pentru același parchet. Petenta apreciază că acest aspect are mai mult natură administrativă, și nu imprimă un caracter nelegal provenienței materialului lemnos, atâta timp cât toate documentele de exploatare și transport au fost întocmite corect și legal.

Petenta susține că are experiență în domeniul exploatării silvice, astfel încât cunoaște amănunțit și a respectat în toți acești ani dispozițiile legale din acest domeniu și, de aceea, nu înțelege de ce trebuie să plătească pentru toate tăierile ilegale de pădure pe care intimatul nu reușește să le stopeze, asigurând județului A., așa cum a susținut în întâmpinare, un nedorit loc fruntaș pe țară la tăieri ilegale, iar în întâmpinarea depusă, intimatul citează o . documente pe care, însă, nu le-a comunicat.

În probațiune, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.

Prin sentința civilă nr. 926/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petenta G. S.R.L.,, împotriva Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat la data de 28.07.2014, în contradictoriu cu intimații I. T. DE REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE CLUJ-N. și INSPECȚIA S. ȘI DE VÂNĂTOARE A., pentru următoarele motive:

Prin procesul-verbal contestat, petenta a fost sancționată contravențional, reținându-se în sarcina acesteia că în urma interogării programului SUMAL în data de 08.07.2014 și în data de 28.07.2014 s-a constatat faptul că petenta a emis un număr de 15 avize de însoțire primare în perioada 09.05._14, în sensul în care a menționat în mod ilegal partida nr._ ca proveniența a materialului lemnos cantitatea de 511,179 mc.

Totodată prin procesul-verbal atacat petenta a fost sancționată pentru că nu a anunțat a pierdut avizele de însoțire primare indicate în Anexa 1 a PV, pe care petenta prin plângere le identifică ca fiind de la nr._-_, identificare pe care instanța o constată ca fiind conformă cu înscrisul de la f. 66..

Petenta a fost sancționată reținându-se că a încălcat prevederile art 19 ind.1 lit. a și 21 lit h din Legea 171/2010.

Prin plângerea dedusă judecății, petenta invocă nelegalitate procesului-verbal de contravenție și de custodie este reprezentat de faptul că acestea nu sunt semnate de către contravenient, așa cum prevede art. 19, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, arătând că nu se respectă dispozițiile art. 19, alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, respectiv nu se precizează motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod și de ce nu a fost posibilă identificarea unui martor.

Sub acest aspect, instanța reține că în procesul-verbal este trecut motivul pentru care nu a fost indicat un martor asistent.

Sub aspectele de nelegalitate invocate, instanța reține că motivele de nulitate a procesului-verbal de contravenție sunt prevăzute în O.G 2/2001, art.17, potrivit căruia „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu.”, celelalte mențiuni pe care trebuie să le cuprindă procesul –verbal sunt prevăzute de lege sub sancțiunea nulității relative, sens în care s-a pronunțat ÎCCJ prin Dec. 22/2007.

Orice alte lipsuri din procesul-verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului-verbal. In speță nu s-a invocat și evident nici nu s-a dovedit vreo vătămare care să nu fi putut fi acoperită în procedura în fața instanței de judecată prin administrarea de probe prin care să se combată constatările din procesul-verbal și din celelalte acte depuse la dosarul cauzei de către intimată.

Aspectul invocat de petentă nu vizează legalitatea sau temeinicia procesului-verbal de control.

În ceea ce privește temeinicia celor reținute în procesele-verbale întocmite, apreciază că nu a realizat conținutul niciuneia din cele două contravenții pentru care a fost sancționați.

Sub aspectul temeiniciei actului contestat, instanța reține că petenta a fost sancționată pentru că în urma interogării programului SUMAL în data de 08.07.2014 și în data de 28.07.2014 s-a constatat faptul că a emis un număr de 15 avize de însoțire primare în perioada 09.05._14, în sensul în care a menționat în mod ilegal partida nr._ ca proveniența a materialului lemnos cantitatea de 511,179 mc.

Or, instanța constată că potrivit înscrisului de la f. 58 rezultă că din datele puse la dispoziție de către Ocolul Silvic B., respectiv procesul verbal de controlul exploatării întocmit în data de 02.07.2014 rezulta faptul ca exploatarea masei lemnoase nu este începută, un aspect pentru care în opinia sa proveniența înscrisă pe cele 15 avize de însoțire primare este menționată ilegal.

Prin urmare, apărarea formulată de petentă sub aspectul temeiniciei este nerelevantă față de starea de fapt reținută în sarcina sa și încadrarea în drept a contravenției.

În ceea ce privește cea de a doua contravenție reținută în sarcina petentei respectiv faptul că nu a anunțat a pierdut avizele de însoțire primare indicate în Anexa 1 a PV, pe care petenta prin plângere la identifică ca fiind de la nr._-_, din chiar înscrisul depus de petentă la f. 11 rezultă aceasta a anunțat ISV A. doar la data de 29.07.2014, după ce a fost sancționat, iar susținerile acesteia privind respectarea prevederilor art.8 alin 5 din Normele HG 996/2008, fiind nerelevantă data întocmirii adresei de către petentă.

Față de actele dosarului, instanța reține legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat atât în ceea ce privește starea de fapt, încadrarea juridică și sancțiunile aplicate petentei, urmând a respinge plângerea, ca neîntemeiată.

Instanța ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta . care a solicitat schimbarea sentinței atacate, în sensul anulării procesului-verbal de constatare a contravenției silvice . nr._, încheiat în data de 28.07.2014 în localitatea S., și a procesului-verbal de dare în custodie a bunurilor confiscate . nr._, încheiat în data de 28.07.2014 în localitatea S., ca fiind nelegale și netemeinice și revocarea măsurilor stabilite prin sus amintitele procese-verbale, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:

Prin sentința civilă nr. 926/2014 a Judecătoriei S., a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională introdusă de subscrisa împotriva proceselor-verbale întocmite de intimații din prezenta cauză.

Instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu există niciun motiv pentru care să constate nulitatea proceselor-verbale de contravenție atacate și că apărarea formulată de subscrisa petentă, sub aspectul temeiniciei, este nerelevantă față de starea de fapt reținută în sarcina noastră și încadrarea în drept a contravenției.

Un prim aspect care dovedește eroarea pe care se bazează soluția instanței de fond este reprezentat de confuzia cu privire la natura înscrisului de la fila nr. 58, pe care aceasta îl citează, și care nu este un proces-verbal de control al exploatării datat în 02.07.2014, ci este chiar procesul-verbal de predare a parchetului din data de 18.07.2014. Din acest document, care este în mare parte ilizibil, nu reiese dacă exploatarea masei lemn oase era sau nu începută la momentul întocmirii lui, pentru a crea instanței de fond opinia că proveniența înscrisă în cele 15 avize de însoțire primare este menționată ilegal.

Apreciază că, în mod paradoxal, motivarea instanței de fond nu are la bază aceeași stare de fapt cu cea care reiese din susținerile agentului constatator. Astfel, în timp ce agentul constatator susține că subscrisa am emis și înregistrat în programul SUMAL un nr. de 15 avize primare din partida 634 Valea Prigoanei, fără ca această partidă să fi fost predată către subscrisa, instanța de fond reține, citând documente inexistente în dosar și care nu au fost menționate nici în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției, că nu a fost începută exploatarea masei lemnoase în partida sus menționată, concluzionând astfel că proveniența înscrisă în cele 15 avize primare este menționată ilegal.

Prin urmare, această diferență de opinii reprezintă o modificare a stării de fapt descrisă în procesul-verbal atacat. Astfel, dacă în procesul-verbal se constată că subscrisa am emis și înregistrat în SUMAL un nr. de 15 avize primare înainte ca partida pentru care aveam autorizație de .exploatare să fie predată, instanța de fond reține o altă stare de fapt, respectiv că exploatarea masei lemnoase nu era începută la momentul emiterii avizelor primare, asta însemnând că materialul lemnos înscris în aceste avize primare provine dintr-o altă sursă, despre care nu există nicio mențiune dacă a fost sau nu autorizată, această situație având, de fapt, caracterele infracțiunii de tăiere de arbori fără drept, faptă prevăzută de art. 108 din Codul silvic.

Aceeași optică se întâlnește și în întâmpinarea depusă în faza de fond de intimatul I.T.R.S.V. Cluj-N., prin care acesta încearcă să modifice starea de fapt reținută în procesul-verbal de constatare a contravenției și să inducă ideea că subscrisa am exploatat o altă partidă decât cea pentru care am achitat taxele și aveam autorizație, fără să specifice care ar fi această partidă exploatată ilegal.

În această situație, instanța de fond a evitat motivarea sentinței pe fapta reținută în procesul-verbal, respectiv lipsa predării parchetului, și s-a îndepărtat de aceasta bazându-și motivarea pe un document care nu există în dosar și care nu a fost menționat nici în procesul-verbal de constatare a contravenției. Astfel, instanța de fond a încercat să dovedească o altă faptă decât cea reținută, motivând cu documente inexistente în dosar proveniența ilegală a materialului lemnos și, mai puțin, fapta descrisă în procesul verbal, cea de exploatare a parchetului anterior predării acestuia.

În ceea ce privește fapta reținută și modul ei de sancționare, fapta de exploatare a masei lemnoase anterior predării parchetului nu este prevăzută ca fiind de natură contravențională de Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice și, ca atare, nu este nici pedepsită de aceasta. Făcând o paralelă cu dreptul penal, putem spune că ne aflăm într-o situație identică cu cea în care acțiunea penală nu poate fi exercitată atunci când fapta nu este prevăzută de legea penală.

Așa cum a arătat și în plângerea inițială, caracterul legal al provenienței materialului lemnos confiscat poate fi dovedit invocând dispozițiile art. 20, alin. (5) din Normele anexă a H.G. nr. 996/2008, care prevăd că "Masa lemnoasă și materialele lemnoase care nu sunt înregistrate și pentru care nu se introduc documente în sistemul SUMAL sunt considerate fără proveniență legală". Din cele arătate mai sus, reiese foarte clar că fapta subscrisei nu.se încadrează în definiția contravenției reținute, materialul lemnos care ne-a fost confiscat a fost exploatat în baza unei autorizații de exploatare valabile, pentru care s-a licitat și s-au plătit taxe legale, și era înregistrat în avize de însoțire primare introduse în sistemul SUMAL, astfel încât nu putea fi declarat ca fiind fără proveniență legală.

Singura discuție care poate să apară în această cauză este legată de predarea spre exploatare a parchetului din care provenea materialul lemnos, și care s-a făcut de O.S. B. cu întârziere față de momentul emiterii autorizației de exploatare pentru același parchet. Apreciază că acest aspect are mai mult natură administrativă, și nu imprimă un caracter nelegal provenienței materialului lemnos, atâta timp cât toate documentele de exploatare și transport au fost întocmite corect și legal. Așa cum dispozițiile art. 12 din Ordinul nr. 1540/2011 nu prevăd sancțiuni pentru începerea exploatării parchetului înainte de predarea acestuia, nici pentru întârzierea ocolului silvic în predarea acestor parchete nu sunt prevăzute sancțiuni, deși aceste întârzieri pot provoca daune însemnate titularilor autorizațiilor de exploatare.

În ceea ce privește cea de a doua faptă și sancționată de art. 21, lit. h) din Legea nr. 171/2010, arată faptul că în ziua de vineri, 25.07.2014, am constatat lipsa avizelor de însoțire primare de la nr._ la nr._, și a acționat în consecință, publicând un anunț în acest sens în ziarul local, anunț care a apărut în data de luni, 28.07.2014, și care ne era necesar pentru ca, în baza acestuia, să anunțe organismele prevăzute de legislație.

Menționează faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 8, alin. (5) din Normele anexă a H.G. nr. 996/2008, pierderea formularelor ori a documentelor de proveniență se declară în termen de 24 de ore de la constatare. în cazul nostru, a constatat dispariția acestor documente în ziua de vineri, 25.07.2014, și, conform dispozițiilor legale, putea declara dispariția acestora inclusiv luni, 28.07.2014, termenul legal prelungindu-se până în prima zi lucrătoare. Reprezentantul nu a mai reușit să respecte acest termen, deoarece agenții constatatori au constatat și sancționat fapta chiar în ziua de luni,28.07.2014, deci în interiorul termenului pe care îl avea la dispoziție pentru a ne conforma reglementărilor legale.

Apreciază că aplicarea unei sancțiuni, atâta timp cât termenul legal pentru îndeplinirea unei obligații nu era scurs, reprezintă un abuz care a provocat subscrisei o vătămare ce nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului-verbal.

În drept, invocăm dispozițiile O.G. nr. 2/2001, ale Legii nr. 171/2010 și H.G. nr. 996/2008.

Intimatul Comisariatul de Regim Silvic si Cinegetic Cluj Napocaf (fostul ITRSV Cluj-N.) a depus întâmpinare solicitând respingerea căii de atac având în vedere următoarele motive:

Apelanta nu face altceva decât să reia motivele invocate și în prima instanță și nu depune alte probe prin care să susțină o altă stare de fapt, acestea fiind clarificate de prima instanța. Instanța, din probatoriul administrat, coroborat cu jurisprudența în materie în mod temeinic si legal a constatat ca procesul-verbal de sancționare și aplicare a contravenției a fost legal întocmit, iar instanța a apreciat că procesul-verbal este corect întocmit în pofida susținerilor petentei, care sunt nefondate.

Așa după cum se poate observa apreciază că reclamanta încearcă să ducă în eroare instanța, încercând să se sustragă răspunderii deși a săvârșit o faptă sancționată de lege, respectiv a emis un număr de 15 avize de însoțire primare in perioada 09.05._14 fără ca partida nr-_ sa fie predata spre exploatare de către Ocolul Silvic conform prevederilor OM. 1540/2011. Apelanta menționează faptul ca soluția primei instanțe este eronata deoarece înscrisul de la fila nr.58 este ilizibil, insa precizează faptul ca aceasta dorește sa duca in eroare onorata instanța, deoarece din acest rezulta cu certitudine ca apelanta nu a exploatat material lemnos din aceasta partida, acest aspect este întărit de constatările cu propriile simțuri ale agențiilor constatatori, astfel a rezultat faptul ca petenta a emis in fond fictiv avize pentru cantitatea de material lemnos înscrisa in procesul verbal de contravenție. Totodată ca onorata instanța sa afle adevărul agenții constatatori s-au deplasat la sediul petentei la data de 08.07.2014, unde au constatat faptul ca operatorul economic are depozitul închis, iar pe poarta acestuia era un afiș din care rezulta ca tot personalul este in concediu pana in data de 28.07.2014, si ca la aceasta data se va relua activitatea. Agenții constatatori au luat legătura cu administratorul societății, iar acesta a menționat faptul ca este plecat in concediu, si ca in data de 28.07.2014, se reia activitatea societății. Totodată menționează faptul ca in urma interogării programului SUMAL in data de 08.07.2014 si in data de 28.07.2014 s-a constatat faptul ca petenta a emis un număr de 15 avize de însoțire primare in perioada 09.05._14, in sensul in care a menționat in mod ilegal partida nr._ ca proveniența a materialului lemnos pentru cantitatea de 511,179 mc. Astfel susținerile apelantei ca a introdus avizele de însoțire in SUMAL si ca ar avea proveniența legala sunt neîntemeiate deoarece acesta a emis avize de însoțire fără ca sa exploateze faptic material lemnos din partida nr._, iar ulterior când a aflat ca urmează sa se efectueze control cu privire la aceste avize, acesta a menționat ca nu le mai găsește.

Pentru ca onorata instanța sa înțeleagă de ce a precizat faptul ca petenta a menționat in mod ilegal ca proveniența partida nr._ pentru cantitatea de 511,179 mc, arată faptul ca conform procesului de predarea a parchetului nr. 2265/18.07.2014 întocmit de către Ocolul Silvic B. si petenta din care rezulta cu certitudine ca partida a fost predata pentru exploatare doar in data de 05.07.2014. După cum se poate observa partida nr._ nu a fost predata pentru exploatare in luna mai al anului 2014, in acest sens arată ca conform procesului verbal de predare a parchetului la data de 05.07.2014 in partida nr._ nu era începută exploatarea masei lemnoase, sen in care avizele menționate in procesul verbal de contravenție in perioada 09.05._14 nu au proveniența legala. Astfel credem cu certitudine ca cantitatea de 511,179 mc înscrisa pe cele 15 avize primare emise in perioada 09.05._14 la care a fost menționata proveniența in mod ilegal provine din tăieri ilegale de arbori. Din datele puse la dispoziție de către Ocolul Silvic B., respectiv procesul verbal de controlul exploatării întocmit in data de 02.07.2014 rezulta faptul ca exploatarea masei lemnoase nu este începută, un aspect pentru care credem cu certitudine ca proveniența înscrisa pe cele 15 avize de însoțire primare este menționata ilegal. Totodată precizam faptul ca apelanta face referire la art. 108 Codul Silvic privind tăierea ilegala de arbori, insa arătam faptul instanța dorește sa lămurească aspectul privind tăierea ilegala a cantități de 551,179 mc, înscrisă pe cele 15 avize de însoțire, poate solicita date la IPJ A. despre dosarul penal înregistrat in acesta cauza.

Totodată apelanta susține faptul ca aceasta deținea autorizația de exploatare nr._/05.05.2014, insa menționam faptul ca încearcă sa duca in eroare instanța deoarece predarea parchetului a fost efectuata la data de 05.07.2104, ori după cum se poate observa nu avea temei legal sa emită cele 15 avize primare emise in perioada 09.05._14.

Având în vedere cele menționate mai sus, agenții constatatori au întocmit procesul verbal de constatare a contravenției silvice si in lipsa unui martor, acest lucru fiind posibil conform prevederilor OG 2/2001 cu completările si modificările ulterioare. Considerăm că scopul legiuitorului a fost de a menține acest echilibru fragil al naturii prin impunerea tuturor agenților economici, care activează în domeniu, a unor măsuri si reguli stricte prin care să se poată verifica cît mai exact și scrupulos, materialul lemnos exploatat, acesta nefiind interesat de profitul realizat ci de protejarea naturii, care și așa este destul de văduvită de unii agenți economici care își permit să interpreteze subiectiv, sa aibă un comportament agresiv cu agenții constatatori sau chiar să ignore legile speciale, considerând că sancțiunile acestora sunt prea aspre și vor sancțiuni blânde ca își poată desfășura în continuare activitatea. Spre exemplu, în țările civilizate, unde se aplică legislația silvică si de mediu, o pată de ulei provenită de la reparația unui utilaj forestier în pădure, duce la anularea autorizației de exploatarea a acelui agent economic. Apelantul invoca faptul materialul lemnos avea proveniența legala si ca nu intra sub incidența art. 19, alin 1 lit a din Legea 171/2010, insa menționează faptul ca se afla in eroare deoarece in perioada 09.05._14, in care au fost emise avizele de însoțire in cauza acesta nu a efectuat exploatarea materialului lemnos din partida nr._, aspect confirmat si susținut de procesul verbal de predare spre exploatare întocmit de Ocolul Silvic B. la data de 02.07.2014 si semnat de apelanta. Totodată apelanta mai susține faptul ca potrivit art. 20, alin 5 din normele HG 996/2008, masa lemnoasa care nu este înregistrata in SUMAL este considerata fără proveniența, insa arată faptul ca petenta este in eroare deoarece, a fost sancționată conform prevederilor art. 19. alin 1 lit a din Legea 171/2010. Totodată apelanta mai arata faptul ca a fost sancționat pentru faptul ca a pierdut avizele de însoțire primare de la nr._-_ si face dovada ca respectat prevederile art.8 alin 5 din Normele HG 996/2008, insa arătam faptul ca au dispărut tocmai avizele emise de societate in perioada 09.05._14 din partida nr._ si arată faptul ca in perioada 08.07.2014, -28.07.2014 operatorul economic a avut depozitul închis, iar in data de 08.07.2014 agenții constatatori au găsit pe poarta depozitului un afiș, din care rezulta ca tot personalul este in concediu pana in data de 28.07.2014, si că la această dată se va relua activitatea. După cum se poate observa operatorul economic si din actele depuse de petenta, aceasta a anunțat ISV A. doar la data de 29.07.2014, după ce a fost sancționat, iar susținerile acesteia privind respectarea prevederilor art.8 alin 5 din Normele HG 996/2008, sunt nefondate. Consideră faptul ca adresele prin care apelanta înștiințează ca pierdut avizele de însoțire in cauza sunt întocmite ulterior efectuării controlului, deoarece in data de 25.07.2014, angajații societății se aflau in concediu. In urma verificării documentelor, au constatat faptul că aceasta, a emis un număr de 15 avize de însoțire primare in perioada 09.05._14, in sensul in care a menționat in mod ilegal partida nr._ ca proveniența a materialului lemnos pentru cantitatea de 511,179 mc, faptă prevăzută și sancționată de prevederile art. 19 lit. a) coroborat cu art. 23 din Legea 171/2010 cu modificările și completările ulteriore. Totodată apelanta invoca faptul ca procesul verbal nu este întocmit corect si arătam faptul ca procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor OG nr.2/2001, nefiind incidența nicio cauza de natura sa atingă nulitatea procesului verbal contestat, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege. Totodată arătam faptul ca procesul de constatare a contravenției silvice a fost întocmit in termenul legal, conform prevederilor art. 16 si 17 din OG nr. 2/2001. Mai mult, din Anexa 1 la procesul-verbal de contravenție si procesul de confiscare valorica a materialului lemnos, care este parte integrantă din procesul verbal de constatare a contravenției, rezultă clar ce avize le care stau la baza procesului verbal și în temeiul cărora s-a făcut confiscarea, motiv pentru care susținerile petentei ca procesul verbal de contravenție si procesul verbal de confiscare sunt netemeinice si nelegale, aceste observații este nesusținute si nefondate.

Arată faptul ca daca agenți constatatori apreciau ca acesta fapta este de natura penala aceștia încadrau fapta conform Codului de Procedura Penala si nu întocmeau procesul verbal de constatare a contravenției silvice. . susține faptul ca conform Codului de Procedura Penala minimul amenzii este de 3000 lei si ca este cu mult inferior minimului prevăzut de art 19 din Legea 171/2010, insa aceasta afirmație este nefondata atâta timp cat fapta constatata de agenții constatatori nu întrunește caracterul unei infracțiuni prevăzute de Codul de Procedura Penala. Arătam onoratei instanțe ca . se afla . si dorește sa duca si instanța in eroare, făcând o paralela intre Legea 171/2010 si Codul de Procedura Penal, deoarece fapta așa cu a fost constatat nu întrunește elementele constitutive unei infracțiuni prevăzuta de Codul de Procedura Penal, iar operatorul economic nu poate susține aceste lucruri in apărarea sa. Contravenția este definita ca fiind fapta săvârșita cu vinovăție prevăzuta si sancționată ca atare prin legi si alte acte normative, iar infracțiunea este fapta săvârșita cu vinovăție care este prevăzuta de legea penala. Descrierea faptei este clara si la obiect, așa cum reiese din procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, cât și din procesul verbal de confiscare valorică aferent. Instanța reiterat faptul ca procesul verbal de contravenție . nr._/28.07.2014, a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG nr.2/2001, nefiind incidența nici o cauza de natura sa atingă nulitatea procesului verbal contestat, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege. Conținutul constitutiv al contravenției este unul foarte clar, obligând la constatarea ca operatorul economic a expediat materialul lemnos cu avize primare înscriind proveniența ilegala pe cele 15 avize de însoțire emise în perioada 09.05._14, încălcând altfel art. 19 alin. 1 lit a din Legea 171/2010

Mai mult, conform dispozițiilor deja existente în Constituția noastră, și anume, articolul 44 alin. 9 din Constituția stipulează clar că: „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii", și pornind de la această bază, prin Legea nr. 171/2010 legiuitorul arată în mod clar ce bunuri pot fi confiscate, cine le poate confisca, în ce condiții, motiv pentru care apreciem că apelanta nu încearcă altceva decât să se sustragă răspunderii stabilite în sarcina sa, ca urmare a săvârșirii unor fapte sancționate de lege și pe care ea însăși le-a comis.

Totodată petenta mai solicita înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment, insa acesta solicitare este nejustificata deoarece fapta așa cum a fost reținuta are un grad de pericol social ridicat. Fapta, așa cum a fost comisă de petenta, a fost apreciată ca nu poate fi doar o simplă scăpare, iar din documentele verificate a rezultat că s-a comis o faptă prevăzută și sancționată de lege, au aplicat dispozițiile legale speciale în materie, iar agenții constatatori, ținând cont de circumstanțe, au individualizat corect sancțiunea, la minimul prevăzut de lege pentru o astfel de faptă, dar multiplicată de 5 ori, conform art. 23 din Legea nr. 171/2010. Considerăm că scopul legiuitorului a fost de a menține acest echilibru fragil al naturii prin impunerea tuturor agenților economici, care activează în domeniu, a unor măsuri și reguli stricte prin care să se poată verifica cît mai exact și scrupulos, materialul lemnos exploatat, acesta nefiind interesat de profitul realizat ci de protejarea naturii, care și așa este destul de văduvită de unii agenți economici care își permit să interpreteze subiectiv, sau chiar să ignore legile speciale, considerând că sancțiunile acestora sunt prea aspre și vor sancțiuni blânde ca își poată desfășura în continuare activitatea. Dacă nici această atitudine de recunoaștere a faptei nu este luată în considerare de către instanță, atunci subscrisa nu mai are altceva de făcut decât să întocmească statistici cu "defrișările" legale, deoarece specialiștii din domeniu nu pot trage pe nimeni la răspundere, dacă justiția judecă în mod subiectiv. Totodată, prin intermediul instituțiilor abilitate și cu sprijinul instanțelor de judecată se poate limita exploatarea nerațională și abuzivă a materialului lemnos și îmbogățirea peste noapte a unor persoane, sub apanajul unei aparențe de legalitate, în detrimentul celorlalți. Pe de alta parte instanța trebuie sa observe ca din datele făcute publice in ultimi ani, județul A., este printre primele locuri in tara cu cele mai multe tăieri ilegale de pădure. Or, in aceste condiții fapta petentei nu este lipsita de pericol social. Or, scopul legiuitorului, care a reglementat regimul silvic, a fost tocmai acela de a preveni astfel de practici datorită pericolului social ridicat (comparabil cu o faptă penală, deoarece regenerarea unei păduri poate dura și generații întregi), dispunând aplicarea directă a unei sancțiuni pecuniare,considerată descurajantă pe viitor. Nu în ultimul rând dorim să arătăm că temeinicia unui proces verbal trebuie analizată și prin prisma garanțiilor recunoscute de art.6 CEDO, care face parte din dreptul intern, în temeiul art. 11 din Constituția României care are prioritate fată de legislația internă, în temeiul aceluiași act normativ.

Consideră că procesul verbal de constatare a contravenției, împreună cu actele anexă, cuprinde fapte adevărate, care nu au putut fi infirmate, prin probele depuse, de petenta, iar din punctul de vedere a mențiunilor prevăzute în mod obligatoriu de lege pentru valabilitate, este corect întocmit.

De asemenea, solicita sa se aibă in vedere si practica judiciara in care s-a pronunțat in dosarul nr._ a Judecătoriei Cluj-N. prin Sentința Civila nr. 1165/2013 si rămasa definitiva prin Decizia nr.191/2014 a Tribunalului Cluj, dosarul nr._ a Judecătoriei Huedin prin Sentința Civila nr. 678/2013 si rămasa definitiva prin Decizia Civila 496/2014 a Tribunalului Cluj, dosarul nr nr._ prin Sentința Civila nr.91/2014 rămasa definitiva prin Decizia nr. 49/A/2014 a Tribunalului Cluj si dosarul nr._ a Judecătoriei Cluj N. in care s-a pronunțat Tribunalul Cluj prin Hotărârea 1271/16.12.2014, Judecătoria Aiud, prin Sentința Civila nr. 1091/2013 aceasta fiind schimbata prin Hotărârea nr. 114/A/2014, a Tribunalului A.(anexata) s-au pronunțat asupra unor procese verbale de contravenție întocmite la fel ca in acesta cauza, pentru operatori economici care nu au respectat prevederile art 19 din Legea 171/2010, iar prin Sentințele Civile menționate mai sus, s-au respins plângerile contravenționale

In drept ne întemeiem cererea pe dispozițiile art. 205 C.p.c; Legea nr. 171/2010 cu modificările și completările ulterioare, Legea 46/2008 cu modificările și completările ulterioare, OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, HG 996/2008 cu modificările și completările ulterioare OM 19/2014.

Petenta apelantă .. a depus răspuns la întâmpinare solicitând a nu se lua în considerare susținerile intimatului și admiterea apelului așa cum a fost formulat.

Observă că, din nou, întâmpinarea pentru care formulăm prezentul răspuns este întocmită doar pe baza unor presupuneri. Astfel, sintagma "crede cu certitudine", pe care intimatul o folosește frecvent în întâmpinare, nu este însoțită și de probe care să o dovedească.

Se susține, în continuare, că societatea nu ar fi exploatat partida pentru care aveam autorizație de exploatare și că acest aspect este întărit de constatările cu propriile simțuri ale agenților constatatori Intimatul nu depune, însă, niciun înscris în care aceste constatări să fie materializate Deja "misteriosul" proces-verbal de control al exploatării, întocmit în data de 02.07.2014, la care face referire atât intimatul în întâmpinarea depusă în faza de fond, cât și instanța în considerentele hotărârii, nu a fost depus de către intimat nici în faza de judecată în fond și nici anexat întâmpinării la apel. Cu toate acestea, atât instanța de fond cât și intimatul folosesc acest document, inexistent în dosarul cauzei, ca fundament în teoria cu care apără temeinicia și legalitatea proceselor-verbale atacate.

Așa cum a menționat și în cererea de apel, documentul de la fila 58, la care instanța face referire în considerentele hotărârii, este de fapt procesul-verbal de predare a parchetului spre exploatare, document în care nu apare nicio referire la un eventual proces-verbal de control al exploatării, și din care nu reiese dacă exploatarea masei lemnoase era sau nu începută la momentul întocmirii lui, pentru a crea instanței de fond opinia că proveniența înscrisă în cele 15 avize de însoțire primare este menționată ilegal.

Cu privire la caracterul legal al provenienței lemnului, apreciem că temeiul legal al emiterii avizelor primare de însoțire este reprezentat de existența autorizației de exploatare, care stabilește exact condițiile și termenele de exploatare, lipsa procesului-verbal de predare a parchetului apărând ca un aspect care are mai mult natură administrativă, și nu imprimă un caracter nelegal provenienței materialului lemnos, atâta timp cât toate documentele de exploatare și transport au fost întocmite corect și legal

In ceea ce privește a doua contravenție reținută, intimatul consideră că societatea a întocmit adresele prin care înștiințam despre pierderea avizelor primare ulterior efectuării controlului, fără să observe că anunțul publicat în ziarul local a apărut chiar în ziua efectuării controlului, fiind evident faptul că anunțul a fost trimis anterior zilei în care a fost publicat.

Examinând apelul formulat de petenta . împotriva sentinței civile nr. 926/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, Tribunalul apreciază că nu este fondat având în vedere următoarele aspecte:

Astfel cum a reținut și instanța de fond, prin procesul verbal de constatare a contravenției silvice . nr._ încheiat în data de 28.07.2014 a fost sancționată petenta apelantă ., reținându-se că în urma verificărilor efectuate în programului SUMAL s-a constatat faptul că în perioada 09.05._14 petenta a emis și înregistrat în programul SUMAL un număr de 15 avize primare din partida Valea Prigoanei, partidă care nu a fost predată către . de către OS B. spre exploatare.

Totodată, prin procesul-verbal atacat petenta a fost sancționată pentru că nu a anunțat pierderea avizelor de însoțire primare indicate în Anexa 1 a PV, de la nr._-_.

Petenta a fost sancționată reținându-se că a încălcat prevederile art. 19 alin.1 lit. a și 21 lit. h din Legea 171/2010.

S-a încheiat și procesul verbal de dare în custodie a bunurilor confiscate . nr._ din 28.07.2014.

Contrar celor menționate de petenta apelantă prin calea de atac formulată, motivarea instanței de fond face o corectă apreciere a tării de fapt și de aplicare la aceasta a prevederilor legale.

Eroarea invocată de apelantă vizând înscrisul de la fila 58 nu există, întrucât procesul verbal de predare/primire a parchetului/suprafeței, încheiat între reprezentantul ocolului silvic B. – pădurarul de canton, și reprezentantul titularului autorizației de exploatare s-a încheiat la data de 05.07.2015, fiind semnat fără obiecțiuni inclusiv de reprezentantul societății în cauză.

Niciunde în cuprinsul acestui proces verbal nu este menționat că s-a exploatat din această partidă anterior datei de 05.07.2015, lucru care nici nu se putea realiza față de lipsa predării fizice, deci a individualizării parcelei de exploatat.

Procesul verbal de predare/primire a parchetului/suprafeței afectate înregistrat sub nr. 2265/18.07.2014 la Ocolul Silvic B. constituie un act autentic în sensul art. 269 NCPC.

Potrivit art. 270 alin. 1 NCPC Înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii.

Înscrisul autentic se bucură de o prezumție de autenticitate și validitate, cel care îl folosește fiind scutit de orice dovadă; proba contrară trebuie să o facă partea care îl contestă;

Înscrisul autentic face dovadă până la declararea falsului (fiind necesară înscrierea în fals – ceea ce nu s-a întâmplat în speța de față) în ceea ce privește constatările personale ale agentului instrumentator, percepute prin propriile lui simțuri

În aceste condiții, menționarea de către petenta apelantă a sursei materialului lemnos ca fiind această partidă anterior datei predării este nereală, astfel cum a reținut agentul constatator și instanța de fond.

Potrivit art. 19 din legea 171/2010:

(1) Constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei și confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte:

a) expedierea sau transportul materialelor lemnoase fără proveniență legală;

Întrucât exploatarea și transportul lemnului s-a realizat – aspect necontestat de petentă, iar aceasta nu indică o altă sursă a lemnului care să fi fost legal exploatată, fapta reținută în sarcina contestatoarei întrunește elementele contravenției prevăzute de textul legal antemenționat.

Atât procesul verbal de contravenție, cât și motivarea instanței de fond privesc aceeași faptă descrisă în moduri diferite și nu fapte diferite, cum pretinde petenta. Instanța de fond nu menționează dacă sursa materialului lemnos este sau nu autorizată întrucât petenta însăși nu a indicat care este această sursă, pentru ca instanța și agenții constatatori să o verifice.

În ceea ce privește cea de a doua faptă, textul legal ce incriminează fapta ca și contravenție prevede următoarele:

Art. 21 - Constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei următoarele fapte:

h) nerespectarea prevederilor legale privind declararea pierderii, furtului sau distrugerii formularelor cu regim special ori documentelor de proveniență, a celor de însoțire, precum și a registrului de intrări-ieșiri de materiale lemnoase, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare;

Deși petenta pretinde că a anunțat pierderea în interval de 24 de ore de la descoperirea acesteia, această apărare este contrazisă de următoarele:

Este vorba despre pierderea unor avize de însoțire a mărfii, respectiv tocmai a acelor avize care indicau drept sursă a materialului lemnos partida_, or acestea priveau perioada mai 2014.

Petenta pretinde că a descoperit lipsa numai la data de 25.07.2015, or pentru acea dată reprezentanții societății au învederat agenților constatatori veniți la sediul unității că întreg personalul este în concediu, aspect demonstrat de aceștia și cu planșele foto depuse la dosar fil. 72 – 73 dosar fond.

Această apărare a petentei este înlăturată și de faptul că anunțul în ziar a dispariției este din chiar ziua controlului efectuat la sediul său, iar în mod oficial instituția abilitată a fost anunțată de pierderea avizelor ulterior încheierii procesului verbal de control.

Procesul verbal de contravenție fiind legal și temeinic întocmit, corect judecătoria S. a respins atât plângerea formulată împotriva acestuia, cât și cea împotriva procesul verbal de dare în custodie a bunurilor confiscate . nr._ din 28.07.2014, ca o consecință a respingerii primei plângeri.

Având în vedere aspectele menționate, Tribunalul va respinge apelul formulat în cauză și va menține sentința primei instanțe, în temeiul art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001 și al art. 480 alin. 1 Cod de procedură civilă.

În temeiul art. 453 NCPC, Tribunalul va respinge cererea petentei apelante . de obligare a ITRSV CLUJ N. la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de petenta . împotriva sentinței civile nr. 926/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ .

Respinge cererea petentei apelante . de obligare a ITRSV CLUJ N. la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.06.2015.

Președinte,

A. C. P. Președinte Secție

Judecător,

D. C.

Grefier,

E. B.

Red./Tehnored.PAC/5 ex/ 13 Iulie 2015

Judecător de primă instanță: S. R.

← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 523/2015....		Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 293/2015.... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 18-06-2015, Tribunalul ALBA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 18-06-2015, Tribunalul ALBA