Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 523/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 523/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 1665/107/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr.523/C./2015
Ședința publică de la 29 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. L.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe contestatoarea R. A. SRL și pe pârât ., pârât . IMPOZITE SI TAXE DIN C. DIRECTIEI ECONOMICE, pârât P. C. NOSLAC - PRIN PRIMAR SI SERVICIUL DE IMPOZITE SI TAXE, pârât PRIMARUL C. NOSLAC, având ca obiect contestație act administrativ fiscal DISPOZITIE 54/18.03.2015, DECIZIE 2/04.02.2015, OBLIGATII DE PLATĂ 7/12.01.2015.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
La data de 16 iunie 2015 reclamanta a depus la dosar concluzii scrise..
Se constată că,mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 iunie 2015 când pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 29 iunie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub dosar nr._ contestatoarea societate R. A. SRL, cu sediul in L. Mureșului, .. A.. inregistrata la ORC sub nr. JOI /1360/2005, CUI RO_, Banca Transilvania reprezentata prin administrator G. I., domiciliat in ..256, jud.A. cu CNP_, identificat cu CI . nr._, a solicitat în contradictoriu cu pârâții:
., avand CUI_, cu sediul in localitatea Noslac, nr.78, jud.A.
. Impozite si Taxe din cadrul Direcției Economice, cu sediul in localitatea Noslac, nr.78, jud.A.
PRIMĂRIA C. NOSLAC prin PRIMAR si prin SERVICIUL DE IMPOZITE SI TAXE, cu sediul in localitatea Noslac, nr.78, jud.A.
PRIMARUL C. NOSLAC, cu sediul in localitatea Noslac, nr.78, jud.A., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
l.Anularea Dispoziției nr.54/18.03.2015 emisa de Primarul C. Noslac, a Deciziei de Impunere pe anul 2015 emisa sub nr.2/04.02.2015 de . si Taxe si a inscrisului intitulat Obligații de Plata emis de ..7/12.01.2015ț ca fiind nelegale si netemeinice sub aspectul cuantumului taxei pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări, si exonerarea subscrisei de la obligația de plata a sumei de de_ lei reprezentând taxa de foraje si excavari pentru balastiere, a sumei de 1890 lei reprezentând majorați precum si a celorlalte majorați si penalitati de intarziere care vor fi calculate in continuare, sume pe care subscrisa nu le datorez.
2.Sa se dispună suspendarea executării actelor administrativ-fiscale mai sus menționate, respectiv a Dispoziției nr.54/l 8.03.2015 emisa de Primarul C. Noslac, a Deciziei de Impunere pe anul 2015 emisa sub nr.2/04.02.2015 de . si Taxe si a inscrisului intitulat Obligații de Plata emis de ..7/12.01.2015 pana la soluționarea definitiva a prezentei cauze.
Solicită obligarea intimaților la plata tuturor cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii se arată următoarele:
Prin inscrisul intitulat “Obligații de Plata” nr.7/12.01.2015 (comunicat la data de 23.01.2015) reclamanta a fost notificata ca figurează in evidentele fiscale ale C. Noșlac cu suma de_ lei reprezentand taxa de foraje si excavari pentru balastiere, fiind invitata ca in termen de 15 zile de la primirea acestui inscris sa facă plata sumei indicate, pentru a limita curgerea penalităților de intarziere. In cuprinsul acestui inscris s-a făcut mențiunea ca aceasta scrisoare constituie instiintare de plata si este comunicată in temeiul art.137 din OG 92/2003R (text de lege care se refera la executarea silita in cazul ,ori lor solidari, inaplicabil așadar situației de fata, intrucat fata de reclamantă nu a fost promovata procedura executării silite).
Totodată, pe seama reclamantei a fost comunicata decizia de impunere pentru anul 2015, avand nr. 2/04.02.2015, prin care i-a fost adusa la cunoștința împrejurarea ca, in conformitate cu prevederile Legii 571/2003 privind codul fiscal, a normelor metodologice si a OG 92/2003 privind codul de procedura ;al, precum si in conformitate cu HCL nr.23/2014 a C. Noslac, reclamanta ar avea o obligație bugetara de_ lei reprezentând taxa de foraje si excavari pentru balastiere -16.02.03 (??) la care au fost calculate majorări pana la data de 04.02.2015, in suma de 1890 lei.
Decizia de impunere prin care au fost calculate majorări de intarziere, a fost emisa înainte de împlinirea celor 15 zile de la data comunicării inscrisului intitulat Obligații de plata. De aceea, calcularea și stabilirea majorărilor de intarziere s-a realizat in mod nelegal.
Decizia de impunere reprezintă un titlu de creanța, apt sa devină titlu executoriu, in condițiile legii.
Împotriva “Deciziei de Impunere pe anul 2015”, si impotriva inscrisului intitulat “Obligații de Plata”, reclamanta a formulat contestație la organul emitent (inregistrata sub nr. 714/19.02.2015), in temeiul art. 205,206, 207 si art.209 din codul de procedura fiscal OG 92/2003R, solicitând revocarea / anularea celor doua acte administrative fiscale ca fiind nelegale si netemeinice, exonerarea reclamantei de la obligația de plata a sumei ce reprezintă taxa pentru foraje si excavari de_ lei, precum si de la plata majorărilor in suma de 1890 lei, precum si a celorlalte majorări si penalitati de intarziere care vor fi calculate in continuare, sume pe care nu le datorează.
Contestația a fost respinsa ca “nefondata si neintemeiata” prin Dispoziția nr.54/18.03.2015 emisa de Primarul comunei Noslac, care nu a fost motivată in fapt si in drept, aceasta fiind pronunțata fara o analiza a tuturor motivelor invocate de către reclamantă in susținerea contestației.
După parcurgerea acestei proceduri, a formulat prezenta acțiune in contencios administrativ, in temeiul art.218 alin.2 din OG 92/2003 si a Legii 554/2004.
Apreciază ca Dispoziția nr.54/18.03.2015, Decizia de Impunere nr.2/04.02.2015 si inscrisul intitulat Obligații de Plata sunt netemeinice si nelegale, pentru considerentele pe care le va expune in cele ce urmeaza.
In privința limitelor in care este investita instanța de contencios administrativ. arată faptul ca a inteles sa conteste atat Dispoziția Primarului emisa in soluționarea contestației cat si Decizia de Impunere si inscrisul intitulat Obligații de Plata, intrucat acestea din urma doua acte pot fi analizate de către instanța de contencios sub aspectul legalității si temeiniciei, fiind operațiuni administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecații, respectiv a deciziei emise in soluționarea contestației.
Conform dispozițiilor art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă în condițiile legii.
Ca urmare, atunci când procedura administrativa a fost finalizata printr-o decizie prin care a fost soluționat fondul contestației, acțiunea in justiție se îndreaptă împotriva deciziei de soluționare a contestației administrative, instanța de contencios administrativ fiind investita cu dezlegarea fondului raportului juridic fiscal in măsura in care autoritatea competenta a soluționat contestația pe fondul său.
Astfel, actul administrativ vătămător la care face referire art. 1 alin.(l), art. 8 alin(l) art.10 alin/n art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, este decizia emisa in soluționarea contestației formulata împotriva)/ deciziei de impunere, deoarece aceasta decizie a soluționat definitiv in sistemul cailor administrative de atac fondul raportului de drept fiscal.
Dispozițiile legale menționate din codul de procedura fiscală, nu instituie jurisdicții speciale administrative in sensul art. 21 (4) din Constituție si art. 6 din legea nr.554/2004, ci reglementează proceduri de recurs administrativ prin care se dă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate, sau organelor superioare acestora, de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona in limitele prevăzute de lege, in acest sens statuând in mod constant Curtea Constituționala prin deciziile sale (decizia nr. 409/2004, 563/2006, 673/2006).
În concluzie, actele de soluționare de către organele administrative a contestațiilor, respectiv a reclamațiilor formulate potrivit dispozițiilor Codului de procedura fiscală, nu sunt acte de jurisdicție, ci acte administrative supuse cenzurii instanței de judecata și ca urmare decizia pronunțată de organul fiscal sau al administrației publice locale în soluționarea contestației, fiind dată în cadrul unei proceduri administrative prealabile și nu în cadrul unei jurisdicții speciale administrative, este susceptibilă de a fi atacată la instanța de judecat Decizia de impunere nu reprezintă un act administrativ fiscal ce poate fi contestat direct la instanța de contencios administrativ, fara a fi atacata si decizia emisa in soluționarea contestației (decizia de impunere putând fi atacata doar impreuna cu Decizia emisa in soluționarea contestației, potrivit art.210 C.pr.fiscaîa).
Obiectul acțiunii în contencios administrativ îl reprezintă, conform codului de procedura fiscală, decizia de soluționare a contestației formulata în condițiile art. 205, 206 din Codul de procedura fiscal, insa, pe cale accesorie, instanța este investita si cu verificarea legalității si temeiniciei deciziei de impunere si a inscrisului intitulat Obligații de Plata.
Decizia de impunere, este analizată de către instanța de contencios administrativ, însă numai în situația în care se solicită și anularea Deciziei prin care a fost soluționată contestația împotriva deciziei de impunere, având în vedere dispozițiile art. 18 alin. 2 din Lg. 554/2004, care sunt în sensul că instanța este competentă a analiza si a se pronunța si asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecații. Din acest considerent a inteles sa atace si decizia de impunere si inscrisul intitulat obligații de plata, ale căror legalitate trebuie analizata de către instanța de contencios, sens in care a formulat prezenta acțiune impotriva Dispoziției nr.54/18.03.2015, impotriva deciziei de impunere si a inscrisului intitulat obligații de plata.
Potrivit art.43 din OG 92/2003 (c.pr.fisc.):
(1)Actul administrativ fiscal se emite în scris, pe suport hârtie sau în formă electronică.
(2)Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie cuprinde următoarele elemente:
a)denumirea organului fiscal emitent;
b)data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;
" c)datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz;
d)obiectul actului administrativ fiscal;
e)motivele de fapt;
f) temeiul de drept;
g)numele persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
h)semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum și ștampila organului fiscal emitent;
i)posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;
j)mențiuni privind audierea contribuabilului.
DIN PUNCT DE VEDERE FORMAL, Decizia de impunere si inscrisul intitulat Obligații de plata apar ca fiind nelegal intocmite si in consecința - lovite de nulitate din perspectiva art.9 Cod proc.fiscala si art.6 par. 1 al CEDO, respectiv din perspectiva art. 43 alin. 2 lit. e) și f) Cod procedură fiscală.
1. Nerespectarea dreptului la apărare. Conform prevederilor art. 9 Cod procedură fiscală și art. par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, înainte de luarea oricărei decizii în materie fiscală este necesară ascultarea contribuabilului. Or, după cum se poate observa, în cazul deciziei de impunere contestate nu s-a procedat la audierea (reprezentantului) societății noastre, motiv pentru care acestea sunt, din punct de vedere formal, nelegale. In măsura in care s-ar fi procedat la audierea contribuabilului, reclamanta ar fi avut posibilitatea de a aduce lămuririle si dovezile necesare, astfel incat cele doua acte sa nu fie emise.
În context, menționează că prin decizia civilă nr. 2615/21.05.2009, înalta Curte de Casație și Justiție a sancționat drastic încălcarea dreptului la apărare, într-o situație similară, de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj.
2. Lipsa motivării în fapt și în drept a dispoziției nr. 54/2015, a deciziei de impunere si a inscrisul intitulat Obligații de plata. Conform dispozițiilor art. 43 alin. 2 lit. e) și f) Cod procedură fiscală, orice act administrativ fiscal trebuie să cuprindă motivarea în fapt si temeiul de drept al emiterii actului, și mențiunile privind audierea contribuabilului, sub sancțiunea nulității actului administrativ fiscal.
Întrucât în speță decizia de impunere si inscrisul intitulat Obligații de plata nu a fost motivat nici în fapt și nici în drept, se impune cu forța evidenței concluzia că acestea sunt nule absolut. In lipsa acestor elemente nu se poate verifica legalitatea si temeinicia deciziei de impunere ori a dispoziției emisa in soluționarea contestației. Simpla trimitere generica, in cuprinsul deciziei de impunere si a dispoziției nr.54/2015, la prevederile codului fiscal si a normelor metodologice de punere in aplicare, sau la prevederile codului de procedura fiscala, fara indicarea expresa si exacta a articolului de lege incident in speța, nu satisface exigentele motivării in drept a deciziei.
Pe de alta parte, nici unul dintre actele administrativ fiscale nu cuprind mențiuni in sensul ca s-ar fi procedat la audierea contribuabilului
Nici unul dintre actele contestate (Dispoziția nr.54/2015, Decizia de impunere si inscrisul intitulat "Obligații de plata") nu satisfac cerințele prevăzute de art.43 c.proc.fisc, in sensul ca nu conțin motivele de fapt si de drept. Cele doua acte nu conțin referiri la modul de calcul al sumei de_ lei, de unde rezulta aceasta si care este temeiul legal si faptic pentru impunerea acesteia, precum si perioada pentru care aceasta este calculata. Totodată, in cuprinsul acestora nu se menționează care este data de la care acestea isi produc efectele.
Simplul fapt ca decizia de impunere face referire la prevederile Legii 571/2003 privind codul fiscal, HG 44/2004 ori la OG 92/2003 nu satisface cerința de a cuprinde motivele de fapt si de drept ale actului administrativ fiscal.
3.Emiterea deciziei de impunere s-a făcut fara înștiințarea reclamantei cu privire la depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale.
Potrivit art. 83 alin.4 din OG 92/2003 privind codul de procedura fiscala, Nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale.
Raportat la acest text de lege, decizia contestata apare ca fiind intocmita in mod nelegal, caci organele administrative nu ne-au înștiințat ca a fost depășit termenul pentru depunerea declarației fiscale si sub acest aspect, decizia de impunere apare ca fiind lovita de nulitate, caci ori de cate ori legea prevede o anumita procedura, aceasta trebuie respectata sub sancțiunea nulității Având in vedere faptul ca nu au fost instiintati cu privire la depășirea termenului de depunere a declarației fiscale, pe seama sa s-a produs o vătămare ce deriva din faptul ca in măsura in care ar fi fost instiintati, s-ar fi conformat obligațiilor legale si ar fi depus documentele justificative din care sa rezulte situația faptica a excavarilor, pentru ca in funcție de aceste elemente sa se stabilească in ce măsura este datorata taxa ori, eventualul cuantum al taxei, potrivit art. 267 alin. 4 din Legea nr. 571/2003.
ANALIZÂND PE FOND actele administrativ-fiscale supuse analizei, acestea apar ca netemeinice si nelegale raportat la considerentele pe care le expune.
Titlul de creanță fiscală este actul juridic prin care se stabilește și se individualizează, fie de către organele fiscale, fie de către contribuabil, mărimea unei obligații fiscale (impozite, taxe, contribuții, amenzi etc), pe fiecare contribuabil, pentru o materie impozabilă, pe o perioadă de timp.
„Titlul de creanță" fiscală nu obligă la plata obligațiilor fiscale menționate în acesta, până la termenul de plată stabilit prin lege, ci numai constată existența acestora. După expirarea termenului de plată stabilit prin lege, „titlul de creanță" își schimbă radical (prin efectul legii) regimul juridic în „titlul executoriu", ceea ce înseamnă că impozitele, taxele, contribuțiile menționate în acesta devin obligatoriu de plătit.(art.l41 cod procedura fiscal)
Din cuprinsul deciziei de impunere rezulta faptul ca suma de_ lei ar reprezenta taxa de foraje și excavări necesară studiilor geotehnice, insa din cuprinsul deciziei nu rezulta pentru ce perioada este aceasta calculata. înscrisul intitulat Obligații de plata conține o anexa - proces-verbal - in care rezulta faptul ca suma debitelor pentru anii 0-2014 este de_ lei, iar debitul pentru anul in curs (2015) este de 0 (zero) lei.
Taxa pentru foraje si excavari este prevăzuta la art.267 alin.4 din Legea 571/2003 -Taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavari necesară studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze și petrol, precum și altor exploatări se calculează înmulțind numărul de metri pătrați de teren afectat de fora} sau de excavație cu o valoare stabilită de consiliul local de până la 50.000 lei.
Art. 267 alin. (4) | Intre 0 și 8 |
Taxa pentru eliberarea | lei,inclusiv pentru |
autorizației de foraje sau excavari | fiecare m2afectat |
Prevederi similare sunt regăsite si in normele metodologice de aplicare a codului fiscal, prevederi din partea 296A2 (Norme Metodologice din 2004) la data 2010-08-03 pentru Art. 267, alin.( 4 ) din titlul IX, capitolul V
ANEXA Nr. 1 la normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului DC din Codul fiscal CAPITOLUL V: Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și a autorizațiilor
■ CAPITOLUL V: Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și a autorizațiilor | |
i . Art. 267 alin. (4) | între |
i Taxa pentru eliberarea autorizației de | 0 și 7 lei |
foraje sau excavari | inclusiv |
pentru | |
fiecare | |
i | m2 afectat |
Taxa prevăzuta de art.267 alin.4 Cod fiscal este datorata pentru eliberarea autorizației de foraje si excavari, nu pentru activitatea de exploatare efectiva.
Nivelul acestei taxe este stabilit prin Hotărâre de Consiliu Local.
Reclamanta dețin permisul de exploatare nr._/30.09.2014 pentru exploatarea unei cantități de 35.000 mc de nisipuri si pietrișuri in perimetrul de exploatare Noslac vest nr.top.4060-00-171. Potrivit schitelor anexate permisului de exploatare, activitatea de exploatare urma sa aiba loc ., intinsa pe parcursul a 4 trimestre.
Perimetrul de exploatare este de aproximativ_ mp, fiind foarte probabil ca taxa pentru foraje" si excavari necesară studiilor geotehnice stabilita prin decizia de impunere arătata raportat la intreaga suprafața, de_ mp, si raportat la un cuantum al taxei aferente anului 2014, de 7 lei/mp afectat.
Pentru activitatea de exploatare din acest perimetru, se datorează taxa către ANRM, respectiv in contul bugetului de stat, iar nu taxa datorata bugetului local, prevăzuta de art.267 C.proc.fiscal.
Mai inainte de a intreprinde activitatea de exploatare a nisipului si pietrișului, reclamanta nu a efectuat lucrări de foraje si excavari necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, exploatărilor de cariere, balastierelor, sondelor de gaze și petrol, precum și altor exploatări, respectiv pentru prospectarea terenului cuprins in perimetrul de exploatare. Tocmai de aceea, nu s-a solicitat eliberarea unei autorizații de foraje sau excavari, potrivit art.267 alin.4 cod fiscal, motiv pentru care, nici nu este datorata taxa menționata in Decizia de impunere si in inscrisul intitulat Obligații de plata.
Pe de alta parte, Primăria Noslac pretinde achitarea sumei de_ lei cu titlu de taxa de foraje si excavări (si majorările aferente) cand, in realitate, taxa prevăzuta de art.267 alin.4 cod fiscal trebuie achitată in vederea eliberării autorizației pentru foraje si excavari.
Art.2 alin.4 lit.d din Legea 50/1991 definește lucrările de foraje si excavari ca fiind acele lucrări de cercetare si de prospectare a terenurilor - foraje și excavari - necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, exploatărilor de cariere, balastierelor, sondelor de gaze și petrol, precum și altor exploatări;
In mod evident, forajele si excavarile necesare pentru efectuarea studiilor si prospecțiunilor presupun lucrări efectuate asupra unei suprafețe reduse din totalul perimetrului de exploatare.
Tocmai de aceea, textul art. art.267 alin.4 din Legea 571/2003 prevede in mod expres faptul ca Taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavari necesară studiilor geotehnice se datorează pentru fiecare metru pătrat AFECTAT in mod efectiv, nu pentru fiecare metru pătrat cuprins in perimetrul de excavare.
In acest sens, trebuie făcuta distincția intre taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavari necesară studiilor geotehnice, prevăzuta de art.267 alin.4 cod fiscal si taxa pentru activitatea de prospecțiune, exploatare si explorare a resurselor minerale, prevăzuta de art.44 din Legea 85/2003, care prevede ca Titularii licențelor/permiselor sunt obligați la plata către bugetul de stat a unei taxe pentru activitatea de prospecțiune, explorare si exploatare a resurselor minerale, precum si a unei redevențe miniere.
Așa cum rezultă și din adresa nr. VI /_/03.06.2013 emisă de Curtea de Conturi a României și adresată Asociației Profesionale a Producătorilor de A. Minerale din România anexată) dar general valabila in ceea ce privește modul de interpretare a legii:
„Din informațiile prezentate de APPA sentințele judecătorești pronunțate de către diverse instanțe și punctul de vedere al Direcției generale de legislație fiscală din cadrul Ministerului Finanțelor Publice ,rezultă că taxa prevăzută de Codul Fiscal pentru executarea de foraje și excavații necesare studiilor geotehnice trebuie să se aplice doar pentru suprafața afectată de operațiunile respective, care este cu mult mai mică decât suprafața aferentă perimetrului de exploatare (spre ex Taxa de studii geotehnice pentru 200 m.p. Afectați in timp ce perimetrul de exploatare este de 20.000 m.p.).
Suprafața de foraj este mai mică, fiind calculată prin însumarea fiecărui punct de foraj și excavare, operațiune prin care se determină calitatea substanței minerale, urmând ca în etapa a doua să se treacă la exploatare.
Prin urmare, taxa pentru obținerea autorizației de foraje si excavații necesară studiilor geotehnice este diferită de taxa anuală de exploatare ,acestea având temeiuri diferite-prima in Codul Fiscal iar a doua în Legea 85/2003 a minelor, modalități diferite de calcul cât si beneficiari diferiți ai taxelor (bugetul de stat, respectiv bugetul local)
Față de limpezimea explicațiilor Curții de Conturi este de prisos să încerce să completeze în vreun fel argumentarea pentru care taxa datorată se circumscrie strict suprafeței afectată de foraje/excavări necesară studiilor geotehnice (in măsura in care acestea sunt efectuate) iar nu pentru întreaga suprafață înscrisă în permis, pentru care a achitat alte taxe către ANRM.
Obligațiile de plata stabilite prin decizia de impunere atacata reprezintă in realitate un mix intre taxa prevăzuta de art.267 alin.4 cod fiscal si taxa prevăzuta de legea 85/2003, ceea ce apare ca fiind ilegal.
In cazul unui raționament contrar celui expus chiar de Curtea de Conturi, s-ar ajunge la o dubla impunere, achitandu-se de doua ori o suma raportat la intreaga suprafața cuprinsa in perimetrul de exploatare, atat in temeiul art.267 alin.4 cod fiscal, cat si in temeiul art.44 din Legea 85/2003.
În ipoteza de școală, de neacceptat pentru noi, în care s-ar face abstracție de poziția Curții de Conturi a României în chestiunea analizată, temeiurile ce urmează sunt de asemenea de natură să susțină contestația reclamantei.
In realitate, lucrările de foraje si excavari necesare studiilor geotehnice, respective pentru prospectarea terenului, nu au fost făcute, insa, chiar si in ipoteza in care s-ar presupune prin absurd ca astfel de lucrări ar fi avut loc, fata de considerentele anterior expuse, este cat se poate de evident faptul ca taxa pentru eliberarea autorizației de foraje si excavari trebuia calculata in funcție de suprafața afectata in mod concret de lucrările de prospecțiune (lucrări care, prin definiție, se desfășoară pe o suprafața mica, din totalul suprafeței din perimetrul de exploatare).
Mai inainte de a demara activitatea de exploatare a nisipului si pietrișului in cadrul perimetrului de exploatare, și-a pus problema efectuării unor lucrări de prospectare a terenului, respectiv de forare si excavare pentru efectuarea unui studiilor geotehnice si de exploatare, lucrări pe care in final nu le-a realizat. Pentru aceasta, s-a efectuat o planificare care prevedea 5 puncte in cadrul perimetrului de exploatare, a căror întindere insuma 125 mp, in vederea efectuării forajelor si excavarilor necesare pentru efectuarea studiilor.
Cum studiile nu au fost realizate, nici taxa nu se justifica a fi achitata insa, in subsidiar, in ipoteza in care s-a aprecia necesitatea achitării taxei prevăzute de art.267 alin.4 c.fiscal, aceasta taxa nu poate fi calculata decât prin raportare la suprafața de 125 mp, nu prin raportare la cea de_ mp, cat reprezintă întregul perimetru de exploatare.
Efectuarea forajelor si exploatărilor necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, etc. presupune, efectuarea unor prospecțiuni pentru a se putea stabili in ce măsura este sau nu rentabila efectuarea unei activități de exploatare in acea zona (verificandu-se calitatea solului, natura mineralelor etc). In măsura in care, in urma unui astfel de studiu ar rezulta ca este rentabila exploatarea si explorarea resurselor minerale,o astfel de activitate poate fi amarata.
Urmarea logica a acestui raționament este aceea ca, taxa pentru eliberarea autorizației pentru foraje si excavari nu poate ajunge la ordinul zecilor sau sutelor de mii de lei, in condițiile in care, exista riscul ca, in urma studiilor efectuate, sa se dovedească ca ar fi nerentabila exploatarea resurselor minerale din zona analizata, si o astfel de activitate sa nu fie inceputa.
In lumina acestui raționament, textul art.267 alin.4 cod fiscal a prevăzut ca Taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavari necesară studiilor geotehnice.. se calculează înmulțind numărul de metri pătrați de teren afectat de forai sau de excavație cu o valoare stabilită de consiliul local.
Taxa impusa prin decizia atacata a fost calculata raportat la intreaga suprafața a perimetrului de exploatare (_ mp), ceea ce este profund nelegal, si raportat la o suma de 7 lei/mp, cu privire la care reprezentanții Primăriei Noslac au precizat ca ar reprezenta taxa aferenta anului 2014 (pentru foraje si excavari) stabilita prin HCL nr.23/2014. Un astfel de cuantum al taxei nu a fost stabilit insa nici prin HCL 23/2014, nici printr-o alta Hotărâre a Consiliului Local Noslac.
Prin HCL nr.65/27.11.2014 s-a aprobat nivelul taxelor pentru anul 2015, cuantumul taxei pentru foraje si excavari fiind de 1 leu/mp afectat. Ori, este cel puțin de neinteles ca de la un an la altul (2014-2015) cuantumul taxei sa varieze de la maxim la minim, fara nicio justificare legala si temeinica.
Toate hotărârile adoptate de Consiliul Local Noslac sunt publicate pe site-ul oficial al Primăriei,-ww.primarianoslac.ro., astfel ca vizualizând atat HCL 23/2014, HCL 3/2014 si HCL85/2013 (anexate prezentei contestații), cat si anexele acestor hotărâri (care poarta stampila instituției) se constata ca nu exista vreo hotărâre a consiliului local prin care sa se fi prevăzut un cuantum al taxei de 7 lei/mp pentru lucrările prevăzute de art.267 alin.4 cod fiscal. In anexa HCL 23/2014, publicata pe site-ul primăriei, singura care a fost adusa la cunoștința publicului interesat, nu se indica cuantumul de 7 lei/mp pentru taxa prevăzuta de art.267 alin.4 cod fiscal.
De aceea, instituirea unilatrala si retroactiva al unui astfel de cuantum al taxei pentru foraje si excavari, fara niciun temei juridic, in lipsa adoptării unei Hotărâri de Consiliu Local in acest sens, nu poate reprezenta decât un abuz de drept.
Pe de alta parte, este cel puțin inexplicabila variația de la maxim spre minim a cuantumului taxei pentru eliberarea autorizației de foraje si excavari, de la 7 lei/mp pentru anul 2014, la 1 leu/mp pentru anul 2015. Nu ar exista niciun raționament pentru o astfel de presupusa diminuare a cuantumului acestei taxe de la un an la altul, respectiv de la 7 lei/mp, la 1 lei/mp., dupa cum, tot asa, nu exista niciun fundament pentru care calculul presupusei taxe pentru eliberarea autorizației de foraje si excavari sa se raporteze la valorile anului 2014 si nu la valorile anului 2015.
Potrivit mențiunilor din decizia de impunere, din inscrisul intitulat obligații de plata si din procesul-verbal anexat, rezulta faptul ca impunerea s-a făcut retroactiv, in ianuarie 2015, stabilindu-se obligații de plata aferente anului 2014.
Pentru aceasta trebuie menționat faptul ca la data de 11.11.2014, in favoarea reclamantei a fost eliberat un certificat de atestare fiscal pentru persoane juridice, din care rezulta faptul ca la acea data, reclamanta nu avea nicio obligație neonorata către bugetul local Noslac. Aceleași împrejurări rezulta si din certificatul de atestare fiscala emis la data de 09.10.2014.
In lipsa oricăror documente si dovezi (stabilite potrivit art.134 alin.3 din HG 44/2004), Primăria Noslac a presupus ca s-ar fi efectuat lucrări de foraje si excavari in perioada 12 noiembrie - 31 decembrie 2014 (aceasta perioada fiind dedusa din aceea ca la data de 11.11.2014- data eliberării certificatului fiscal, reclamanta nu avea obligații de plata neonorate fata de bugetul local), pentru a emite decizia de impunere cu privire la obligații de plata aferente anului 2014, fara a solicita niciun fel de document sau de explicații contribuabilului. In aceasta situație, întrebarea legitima este de ce nu s-a emis inscrisul intitulat obligații de plată, si decizia de impunere, in anul 2014.
Tot astfel, la fel de bine, se putea presupune, in lipsa oricăror dovezi, ca aceste presupuse lucrări ar fi avut loc la inceputul anului 2015, decizie care ar fi părut a fi mai inspirata, având in vedere faptul ca decizia de impunere si inscrisul intitulat obligații de plata au fost emise in ianuarie 2015, nu in 2014.
Potrivit schitelor anexate permisului de exploatare, activitatea de exploatare urma sa aiba loc ., intinsa pe parcursul a 4 trimestre. Având in vedere faptul ca permisul de exploatare este valabil in perioada 01.10._15, cele 4 trimestre urmează a fi apreciate prin raportare la aceasta perioada. In consecința, schitelor anexate permisului de exploatare si potrivit planificării, in perioada octombrie-decembrie 2014 (primul trimestru) nu putea fi exploatata decât un sfert din suprafața aferenta perimetrului de exploatare, urmând ca restul de trei pătrimi din suprafața acestuia sa fie exploatata pe parcursul anului 2015.
Având in vedere o astfel de stare a lucrurilor, precum si conținutul hotărârilor de consiliu local publicate pe site-ul oficial al primăriei privind cuantumul taxei, apreciez ca stabilirea din oficiu si in mod retroactiv- pentru anul 2014, atat a obligațiilor de plata, cat si a cuantumului taxei prevăzute de art.267 alin.4 c.fiscal, contravine legii si bunei credințe, care trebuie sa existe inclusiv in raporturile dintre cetățean si administrația publica.
In acest context, consideră ca si in ipoteza in care s-a dorit impunerea unei taxe in sarcina sa, aceasta nu putea fi calculate decât, cel mult, la valoarea de 1 leu/mp., aferenta anului 2015.
Emiterea Deciziei de impunere s-a făcut fara temei legal.
Potrivit art. 267 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări necesară studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze și petrol precum și altor exploatări de calculează înmulțind numărul de metri pătrați afectați de forai sau de excavație cu valoarea stabilită de către consiliul local.
Dispoziții similare se regăsesc si la pct. 134 al.4 din nr.HG 44/2004 care prevăd că "taxa pentru eliberarea autorizației prevăzute la alin. 1 se plătește anticipat și se calculează pentru fiecare metru pătrat sau fracțiune de metru pătrat afectat de oricare dintre operațiunile prevăzute la alin.l"
Desi textul de lege este atat de clar incat nu ar trebui sa lase urme de interpretări, in interpretarea acestuia a intervenit si Curtea de Conturi a României, arătând ca taxa pentru foraje si excavari trebuie achitata raportat la fiecare metru pătrat excavat in mod efectiv.
♦ In principal înțelege sa invoce nelegalitatea stabilirii taxei pentru autorizarea execuției de foraj și excavații (prin decizia de impunere contestata si prin inscrisul intitulat Obligații de plata) intrucat in aceasta situație nu sunt incidente prevederile art. 267 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, activitatea de exploatare a resurselor minerale fiind reglementata de Legea nr.85/2003 care stabilește condițiile de utilizare a suprafeței de teren ocupata de aceasta activitate. Astfel, potrivit art.44 din Legea 85/2003
(1) Titularii licențelor/permiselor sunt obligați la plata către bugetul de stat a unei taxe pentru activitatea de prospecțiune, explorare si exploatare a resurselor minerale, precum si a unei redevențe miniere.
(2) Taxa anuală pentru activitatea de prospecțiune se stabilește la 250 lei/kmp.
(3) Taxa anuală pentru activitatea de explorare se stabilește la 1.000 lei/kmp; aceasta se dublează după 2 ani și devine de 5 ori mai mare după 4 ani.
(4) Taxa anuală pentru activitatea de exploatare se stabilește la 25.000 lei/kmp.
(5) Valoarea taxelor prevăzute la alin. (2)-(4) va fi reactualizata anual, la propunerea autorității competente, prin hotărâre a Guvernului, in funcție de rata inflației.
(6) Taxele prevăzute la alin. (2)-(4) se datorează anual si se plătesc anticipat pentru anul viitor, pana la data de 31 decembrie a anului in curs.
Aceasta taxa a fost achitata de către reclamantă
Redeventa miniera cuvenita bugetului de stat se stabilește la incheierea licenței ori la eliberarea permisului de exploatare conform art.45 din Legea 85/2003.
F. de prevederile legale de mai sus apreciază ca in mod nelegal s-a stabilit in sarcina sa obligația de plata a taxei de forare si excavare calculate doar in mod aparent, formal, in conformitate cu art. 267 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, la suprafața de_ mp, pe de o parte datorita faptului ca activitatea de exploatare a resurselor minerale este reglementata de Legea 85/2003, care are un caracter special in raport cu prevederile codului fiscal, iar pe de alta parte, nu exista nici un indiciu si nici o dovada a faptului ca a fost efectiv excavata întreaga suprafața de 13.500 mp., si cu atat mai puțin - ca acest lucru s-ar fi intamplat in anul 2014.
In acest sens s-a pronunțat . Tribunalul Cluj in dos.nr._, prin sentința civila nr.371/2012 ,pe care o anexează, precum si prin sentința civila nr. 1417/2014 pronunțata de Tribunalul Cluj in dos.nr. nr._ .
In subsidiar, in ipoteza in care se va aprecia ca taxa prevăzuta de art.44 din legea 85/2003 si cea prevăzuta de art. 267 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 nu se exclud reciproc (desi au temeiuri legale diferite si destinatari diferiți, respectiv bugetul local si bugetul statului), dispoziția, decizia de impunere si inscrisul intitulat Obligații de plata apar ca fiind lovite de nulitate din perspectiva faptului ca taxa s-a stabilit raportat la intreaga suprafața de_ mp, cu toate ca in mod corect, aceasta ar fi trebuit sa fi calculata prin raportare exclusiva la suprafața afectata de lucrările de prospectare, de forare si excavare in vederea efectuării studiilor, studii pe care subscrisa am intenționat sa le realizeze asupra unei suprafețe de 125 mp.
Această taxă prevăzuta de art. 267 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 se achită pentru autorizarea execuției de foraj și excavații și nu constituie o taxă pentru suprafața ocupată pentru activitatea de explorare a resurselor minerale, o astfel de taxă fiind reglementată de un alt act normativ, respectiv de art.44 din Legea nr. 85/2003.
Este adevărat că reclamanta avea obligația de a plați și o taxă pentru întreaga suprafață ocupată pentru activitatea de exploatare a resurselor minerale,însă această taxă se datorează în baza Legii nr.85/2003 (care a fost achitata) și nu pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări prevăzută de Legea nr.571/2003, cele doua taxe (daca nu se exclud, asa cum a arătat mai sus că este și aprecierea Curții e Conturi) fiind diferite sub aspectului modului de calcul .
In ciuda acestor dispoziții legale, suma pretinsă a fost calculată pentru întreaga suprafață de_ mp pentru care societății i s-a emis permis de exploatare, respectiv pentru toata suprafața ocupată pentru activitatea de exploatare a resurselor minerale, stabilită ca perimetru de exploatare prin permisul de exploatare eliberat de Agenția Națională pentru Resurse Minerale, cu toate ca, in realitate, din acest perimetru de_ mp, a fost afectata in mod efectiv de exploatare doar o suprafața mai mica, in prezent lucrările de exploatare a resurselor minerale nefiind încheiate.
Stabilirea unei taxe pentru emiterea autorizației de foraje sau excavari raportat la intreaga suprafața ce reprezintă perimetrul de exploatare, stabilita prin permisul de exploatare, contravine dispozițiilor legale, deși textul de lege face referire expresa la terenul afectat in mod efectiv de foraj sau excavație. Astfel, atat baza de calcul a acestei taxe este eronata, cat si taxa in sine, taxa pe care, astfel cum am arătat anterior, nu o datorează.
Procedând de o asemenea manieră de calcul s-au încălcat atât dispozițiile legale mai sus citate (art. 267 alin. 4 din Legea nr. 571/2003),cât și dispozițiile pct. 134 al.4 din nr.HG 44/2004 care prevăd că "taxa pentru eliberarea autorizației prevăzute la alin. 1 se plătește anticipat și se calculează pentru fiecare metru vătrai sau fracțiune de metru vătrai afectat de oricare dintre operațiunile prevăzute la alin.l"
Cererea pentru eliberarea autorizației de foraje, care are natura unei declarații fiscale, trebuie depusa cu 30 zile înainte de data începerii operațiunilor, potrivit art. 134 alin.3 din HG 44/2004: Cererea pentru eliberarea autorizației de foraje si excavari are elementele constitutive ale declarației fiscale si se depune la structura de specialitate in a cărei raza de competenta teritoriala se realizează oricare dintre operațiunile prevăzute la art. 267 alin. (4) din Codul fiscal, cu cel puțin 30 de zile inainte de data începerii operațiunilor.
Într-adevăr, potrivit art. 81 Cod procedură fiscală, reclamanta avea obligația de a depune declarațiile fiscale in termenele stabilite de Codul fiscal, iar nedepunerea declarației fiscale (art. 83 alin. 4 din Codul de procedură fiscală) dădea dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat.
Astfel, potrivit art.83 alin.4 din OG 92/2003 privind codul de procedura fiscala, Nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale. O astfel de instiintare nu s-a făcut insa.
Raportat la acest text de lege, decizia de impunere contestata apare ca fiind întocmita in mod nelegal, caci organele administrative nu i-au instiintat ca a fost depășit termenul pentru depunerea declarației fiscale si sub acest aspect, decizia de impunere apare ca fiind lovita de nulitate, caci ori de cate ori legea prevede o anumita procedura, aceasta trebuie respectata sub sancțiunea nulității. Având in vedere faptul ca nu au fost instiintati cu privire la depășirea termenului de depunere a declarației fiscale iar pe seama reclamantei s-a produs o vătămare ce deriva din faptul ca in măsura in care ar fi fost instiintati, s-ar fi conformat obligațiilor legale si ar fi depus documentele justificative din care sa rezulte faptul ca nu s- au realizat lucrări de forare si excavare in vederea efectuării studiilor, care este suprafața excavata in mod efectiv, dar si perioada in care au avut loc lucrările de excavare, pentru ca in funcție de aceasta suprafața sa se stabilească eventuala taxa, potrivit art. 267 alin. 4 din Legea nr. 571/2003.
Însă, stabilirea din oficiu nu se poate face decât prin raportare la criterii legale sub aspectul datei de la care obligația este scadentă și sub aspectul cuantumului sumei datorate, aspecte care nu au fost avute în vedere in declarația de impunere si in înscrisul intitulat Obligații de plata, iar ulterior - in dispoziția nr.54/2015, din cuprinsul cărora nu rezultă data de la care curge obligația și nici modul concret de calcul al acesteia ori perioada pentru care a fost calculate.
Pe de altă parte, nedepunerea declarațiilor fiscale în termenul legal atrage ca operațiune fiscală stabilirea obligației fiscale din oficiu, dar după cum s-a arătat această stabilire din oficiu a obligației nu are natură unei sancțiuni în sensul perceperii unei sume mai mari decât cea legal datorată. ", In sensul celor susținute de către reclamantă s-a pronunțat si CURTEA DE APEL ORADEA -Secția " .comercială, de C. administrativ și Fiscal prin DECIZIA NR.653/CA/2009 - Ședința publică din 3 decembrie 2009 si Tribunalul Bihor, prin sentința nr.354/CA din 6 mai 2009, (www.jurisprudentacedo.... anexează.
Toate motivele mai sus indicate au fost cuprinse si in cadrul contestației formulate împotriva deciziei impunere, adresata organului emitent. Cu toate acestea, astfel cum rezulta din conținutul Dispoziției nr.54/2015, aceste motive nu au fost analizate in niciun fel cu ocazia soluționării acestei contestații, in cuprinsul dispoziției atacate nefiind făcuta nicio referire la considerentele care au determinat înlăturarea apărărilor noastre. Acest lucru echivalează cu nemotivarea, in fapt si in drept, a dispoziției atacate, respective cu încălcarea prevederilor art.43 din codul de procedura fiscala.
Pentru aceste considerente solicită admiterea prezentei contestații.
IN D.: dispozițiile art.267 al.4 din Legea nr.571/2003, art. 7,10,11,14,15,18 din Legea nr. 544/2004 ; art 134 din HG 44/2004, art.205-218 C.proc.fiscala.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au arătat următoarele:
1.Față de prevederile art. 21 și art. 77 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care dispun că primăria unității administrativ teritoriale este o structură funcțională cu activitate permanentă, ce duce la îndeplinire hotărîrile adoptate de consiliul local respective dispozițiile emise de primar,
În temeiul art. 245 și următ. Din NCPC înțelege să invocăm excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Noșlac, în prezentul litigiu, întrucât această entitate împrocesuată nu este investită de lege cu atribuții și competențe legale, fiind lipsită de personalitate juridică.
2.În privința petitului din acțiune privind suspendarea executării actelor administrativ fiscale atacate, solicită instanței să observe faptul că acest petit este nemotivat în fapt și în drept în sensul cerut de art. 194, lit. d și e din NCPC.
In aceste condiții solicită să se facă aplicarea art. 196, alin. 1 din NCPC în sensul anulării acestui petit.
3.în măsura în care instanța nu face aplicarea art. 196 alin. 1 din NCPC în privința petitului 2 din acțiune,
Apreciază că nu sunt întrunite cerințele prevăzute la art. 14 și art. 15, cu raportare la art. 2, alin. 1 lit. ș și t din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în privința suspendării celor 3 acte administrativ fiscale atacate
Actele administrative atacate au fost emise în acord cu prevederile legale și nu sunt în măsură să ducă la întrunirea cumulativă a celor două condiții de suspendare a actului administrativ prevăzut la art. 2, alin. 1 lit. ș și t din Legea nr. 554/2004.
Actele atacate au fost emise în temeiul:
-art.267 alin. 4 din Legea nr. 571/2003, privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare;
-pct. 134, alin. 3 și 4 din HGR nr. 44/2004, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, care precizează că cererea pentru eliberarea autorizației de foraje și excavări are elementele constitutive ale declarației fiscale și se depune cu cel puțin 30 de zile înainte de începerea operațiunilor la structura de specialitate în a cărei rază teritorială se realizează operațiunile evidențiate al art. 267 alin. 4 din Codul fiscal;
- Deciziei nr. 54/2014, pct. 2.4., pag. 15, 16 pronunțată de Camera de Conturi a Județului A., prin care față de persoana juridică/contribuabilul/intimate pârâtă ., au fost diminuate nejustificat veniturile comunei Noșiac, în sumă de 94.500 lei"r prin nestabilirea, neînregistrarea și neîncasarea veniturilor rezultate din taxa pentru eliberarea autorizației de exploatări balastieră - pct. 134 din HGR nr. 44/2004, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare;
-Hotărârii nr. 23/17.04.2014 adoptată de Consiliul Local Noșiac, în vederea modificării HCL nr. 85/2013 și nr. 3/03.02.2014, privind impozitele și taxele locale pe anul 2014;
Cum actele atacate au fost emise în acord cu prevederile legale arătate, corespunzător actului de control al curții de conturi,
Solicită instanței respingerea cererii de suspendare a executării actelor atacate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii introductive din prezentul dosar.
În drept:
-art. 21 și art. 77 din Legea nr. 215/2001,
-prevederile O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
-art.267 alin. 4 din Legea nr. 571/2003, privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare;
-pct. 134, alin. 3 și 4 din HGR nr. 44/2004, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare,
-Decizia nr. 54/2014 pronunțată de Camera de Conturi a Județului A..
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Noșlac .
Conform art. 21 și 77 din legea nr. 215/2001 republicată, modificată și completată Primăria este o structură funcțională cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire hotărâre adoptate de Consiliu local respectiv dispozițiile emise de Primarul localității .
Pentru aceste motive, în cauză calitate procesuală pasivă au doar Unitatea Administrativă . C. Noșlac .
Ca atare, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei C. Noșlac și în consecință:
Va respinge acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în L. Mureșului, ., jud. A. în contradictoriu cu Primăria Comuni Noșlac.
Pe fondul cauzei instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 54/2014 pct. 24 pronunțată de Curtea de Conturi a Județului A. s-a reținut că veniturile C. Noșlac au fost diminuate nejustificat prin neînregistrarea și neîncasarea veniturilor din taxa pentru eliberarea autorizației de exploatare balastieră prev. de HGR nr. 44/2004 de la reclamantă.
Pornind de la această decizie a Curții de Conturi a Județului A., Consiliul Local al C. Noșlac - Serviciul Impozite și taxe a stabilit prin decizia de impunere pe anul 2015 obligații în sarcina reclamantei de plată a sumei de 94.500 lei reprezentând taxa de foraje și excavări pentru balastiere precum și majorări de întârziere în sumă de 1890 lei .
Împotriva acestei decizii de impunere și a obligațiilor fiscale reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă de Primarul C. Noșlac prin Dispoziția nr. 54/2015 .
Așa cum a invocat și reclamanta, Dispoziția nr. 54/2015 nu cuprinde o motivare ci o enumerare de texte legale care nu echivalează cu o argumentare în fapt și în drept.
Decizia nr. 54/2015 menționează atât acte normative cât și decizia Curții de Conturi ca temei pentru obligarea de plată și pentru emiterea deciziei fără a analiza criticile expuse de contestatoare, motiv pentru care s-a formulat prezenta contestație.
Din perspectiva nemotivării, în fapt și în drept a argumentelor care au determinat respingerea contestației pârâții au încălcat dispozițiile art.43 alin. 2 lit. 2 și f din Codul de procedură fiscală precum, și art.6 paragraf 1 al CEDO, impunându-se anularea actelor administrative.
Nefiind argumentate în fapt și în drept, aceste acte administrative nu pot fi verificate atât sub aspectul legalității cât și al temeiniciei deciziei de impunere sau a dispoziției nr.54/2015 .
Motivarea actelor administrative reprezintă o condiție de valabilitate a acestora, emitentului unui astfel de act revenindu-i obligația de a indica in mod neechivoc elementele de fapt și de drept care au stat la baza soluției adoptate, atât pentru a putea fi cunoscute de destinatar și in funcție de care să își poată formula eventualele apărări, dar și pentru ca instanța de judecată să poată exercita un control efectiv al legalității actului. D. obligația motivării tuturor actelor administrative poate funcționa ca o garanție a respectării legii și a ocrotirii drepturilor cetățenești.
Cerința motivării corespunzătoare a actelor administrative, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pentru care au fost adoptate, se regăsește și in Recomandarea (2007)7 a Comitetului de Miniștri (art.17pct.2), respectiv in Rezoluția (77)31 a Comitetului de Miniștri (principiul IV), fiind preluată și menționată în mod expres in Codul European al Bunei Conduite Administrative: „Fiecare decizie adoptată de Instituție, care poate afecta în mod negativ drepturile sau interesele unei persoane particulare, va menționa temeiurile pe care se bazează, indicând în mod clar faptele relevante și baza legală a deciziei”.
Simpla enumerare de articole de lege fără ca decizia să cuprindă elemente justificative concrete, aplicabile situației contribuabilului față de care se ia măsura, nu este de natură a suplini motivarea luării unor măsuri care se reflectă asupra patrimoniului contribuabilului, și pune instanța în imposibilitatea de a exercita controlul de temeinicie a măsurii luate.
Față de considerentele anterior menționate, reținând eludarea de către pârâtă cu ocazia emiterii Dispoziției 54/2015 de soluționare a contestației, a obligației de a motiva corespunzător respingerea contestației, instanța va constata întemeiată această critică urmând a o admite.
De asemenea va lua act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului 2 din cerere referitor la suspendarea executării actelor administrativ fiscale.
Va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtele ., . Impozite și Taxe și Primarul C. Noșlac, toți cu sediul în Noșlac, nr. 78,jud. A. și în consecință:
Va anula dispoziția nr. 54/18.03.2015 emisă de Primarul C. Noșlac și decizia de impunere pe anul 2015 emisă sub nr. 2/04.02.2015.
Va obliga pârâtele la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2300 lei (reprezentând 1/2 din onorariu avocațial și 1/2 din taxa judiciară de timbru).
Ținând cont de faptul că instanța a apreciat întemeiat primul motiv de nelegalitate invocat de către contestatoare, instanța nu va mai analiza și celelalte critici invocate de către . referitoare la diferența între taxe datorate pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări și taxa pentru activitatea efectivă, lipsa unei hotărâri de Consiliu Local privind cuantumul taxei și modul de calcul greșit al taxei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei C. Noșlac și în consecință
Respinge acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în L. Mureșului, ., jud. A. în contradictoriu cu Primăria Comuni Noșlac.
Ia act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului 2 din cerere referitor la suspendarea executării actelor administrativ fiscale.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtele ., . Impozite și Taxe și Primarul C. Noșlac, toți cu sediul în Noșlac, nr. 78,jud. A. și în consecință:
Anulează dispoziția nr. 54/18.03.2015 emisă de Primarul C. Noșlac și decizia de impunere pe anul 2015 emisă sub nr. 2/04.02.2015.
Obligă pârâtele la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2300 lei (reprezentând 1/2 din onorariu avocațial și 1/2 din taxa judiciară de timbru).
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2015.
Președinte, C. L. | ||
Grefier, D. M. |
Red. LC
Tehnored.MD/6ex/ 09.07.2015
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 434/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
