Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1841/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1841/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 8467/176/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE Nr. 44/A/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător B. A. A.
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de petentul apelant B. E. împotriva Sentinței Civile nr. 1841/2014, a Judecătoriei Alba Iulia în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A..
Obiectul cauzei anulare proces verbal de contravenție - AP NR._
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul apelant, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
La data de 05.01.2015 intimatul a depus la dosar întâmpinare.
La data de 27.01.2015 petentul apelant a depus la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei.La chitanță a anexat copia citației emisă în acest sens.
Petentul apelant se legitimează cu CI datele personale ale acestuia fiind consemnate în caietul de ședință al grefierului.
Instanța în temeiul art.95 pct.2 din Codul de Procedura Civilă supune dezbaterii competența de soluționare a pricinii.
Petentul apelant susține că Tribunalul A. este competent să soluționeze pricina.
Instanța în temeiul art. 95 pct.2 din Codul de Procedura Civilă, constată că Tribunalul A. este competent general, material și teritorial să judece prezentul apel;.
Petentul apelant susține că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului. Învederează instanței că își susține cauza și fără mandatarul său.
Petentul apelant solicită admiterea apelului formulat. Solicită instanței a se face dreptate. Susține in esenta că nu a furat lemnele, că a avut bonul de la pădurar, făcând astfel dovada de proveniență a bunurilor, însă nu a avut asupra sa foaia de transport.
Solicită a se vedea că a demonstrat cu martori faptul că nu a furat lemnele, având dovezi in acest sens. Susține că atunci cand a fost oprit nu a avut bonul de transport asupra sa, dar l-a adus ulterior. Susține că după 2 ore a demonstrat cu pădurarul că lemnele le ducea la fiica sa și nu ca să facă comerț cu ele, având acte pe acestea. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 19.11.1013, in dosar nr._, petentul B. E. a formulat o plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ emis la data de 12.11.2013 de către agentul constatator din cadrul Postului de poliție Întregalde, prin care solicită: anularea procesului verbal de constatare a contravenției și a efectelor acestuia, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivare, petentul arată că în data de 12.11.2013 a transportat material lemnos din ., în baza Avizului de însoțire nr._ din 29.03.2013 emis de Ocolul Silvic Abrud, dată la care a fost sancționat contravențional de către agentul constatator din cadrul Postului de poliție Întregalde în baza art. 19 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 171/2010, care prevede că: ,,se sancționează cu amendă de 2.000 lei până la 5.000 lei și confiscarea materialelor lemnoase în cauză în cazul transportului materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare”.
Petentul susține că, sancționarea acestuia s-a realizat în mod abuziv întrucât acest a prezentat actele de proveniență a materialului lemnos. Mai mult decât atât, petentul susține că procesul verbal de constatare a contravenției este nelegal, întrucât agentul constatator nu a menționat în cuprinsul acestuia ocupația și locul de muncă al contravenientului, nu a depus la dosar ordinul de serviciu în baza căruia a acționat la constatarea și sancționarea contravenientului, precum și faptul că procesul verbal de constatarea a contravenției nu a fost întocmit după modelul, forma și conținutul prevăzut de art. 42 din Legea nr. 171/2010.
De asemenea, petentul susține că fapta săvârșită nu întrunește condițiile de tipicitate, deoarece în baza Avizului de însoțire nr._ din 29.03.2013 emis de Ocolul Silvic Abrud, acesta a obținut în mod legal materialul lemnos, făcând astfel dovada de proveniență a bunurilor.
Totodată, petentul arată că pentru aceleași motive, nici măsura complementară de confiscare a materialului lemnos nu se impune a fi luată.
În drept, petentul invocă dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, petentul a atașat cererii de chemare în judecată: o copie după Avizul de însoțire nr._ din 29.03.2013 (fila 9) și a solicitat instanței audierea martorilor H. G., domiciliat în T., C. Victoriei nr. 92 A, . și P. I., domiciliat în loc. Întregalde nr. 14, jud. A..
Plângerea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
Intimata a formulat întâmpinare prin care arată că, fapta contravențională săvârșită de petent a fost constatată direct de agentul competent să constate și să sancționeze contravențiile aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, iar procesul verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1, precum și cele de la art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Intimata susține că, petentul a fost sancționat contravențional la data de 12.11.2013, în baza art. 19 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010, întrucât a transportat material lemnos fără a avea asupra sa documentele de provenință, acesta prezentând avizul de însoțire nr._ din 29.03.2013 a doua zi, la data de 13.11.2013.
De asemenea, intimata se apără arătând faptul că, sancțiunea aplicată este rezultatul corectei individualizării realizate în raport de criteriile stabilite de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, intimata invocă prevederile O.G. nr. 2/2001 si ale Legii 171/2010.
În probațiune, intimata solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: copia procesului verbal de contravenție (fila 25), raportul agentului constatator (filele 23-24), procesul verbal întocmit la data de 12.11. 2013 (fila 26), copie după Avizul de însoțire nr._ din 29.03.2013 (fila 27), declarația numitului M. V. (fila 28), precum și a probei testimoniale cu audierea martorilor N. M. C., M. V., F. E., F. N. și a subcomisarului F. M..
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care susține că procesul verbal . nr._ emis la data de 12.11.2013 este nelegal, întrucât fapta nu întrunește condițiile de tipicitate ale contravenției iar sancționarea acestuia este netemeinică, fapt pentru care solicită anularea efectelor procesului verbal contestat.
În drept, petentul invocă dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
La termenul din data de 13.03.2014 instanța a încuviințat ambelor părți administrarea proba cu înscrisurile depuse la dosar.
La termenul din 12.06.2014, instanța a administrat proba testimonială încuviințată, respectiv: declarația martorului P. I. (fila 63) și declarația martorului H. G. (fila 64), iar la ultimul termen de judecată din data de 18.09.2014 s-a luat declarația martorului N. M. C. (fila 76) și a martorei M. V. (fila 75).
Prin sentința civilă nr. 1841/2014 a Judecătoriei Alba Iulia, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. E., împotriva procesului-verbal de contravenție în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A.,, instanța având în vedere următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ emis la data de 12.11.2013 (fila 7) s-a reținut în sarcina petentului faptul că, în data de 12.11.2013, ora 13:00, a condus pe D.J.107 K Întregalde automobilul mixt marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ ce tracta remorca cu nr. de înmatriculare_, transportând atât în automobil cât și în remorcă cantitatea de 1,2 mc lemn de foc de esență fag, de diferite dimensiuni și lungimi, fără a poseda în momentul opririi actele de proveniență pentru acestea, faptă ce constituie contravenție potrivit art. 19 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010.
Instanța verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 17 și art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, legalitateaprocesului verbal de constatare și sancționare a contravenției constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeinicieiprocesului verbal de contravenție, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 19 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice „ constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei și confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte: b) transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare”.
Astfel, pentru a fi incidentă sancțiunea prevăzută la art. 19 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 171/2010 este suficient ca transportul materialului lemnos să se realizeze fără a se deține avizele de însoțire a acestuia.
Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor P. I.(f.63), H. G. (f.64) M. V.(f.75), declarații ce se coroborează și cu înscrisurile de la dosarul cauzei (f.25-29) rezultă că în momentul transportului materialul lemnos nu era însoțit de documentele legale de proveniență și transport, așa cum prevăd dispozițiile în vigoare. Având în vedere că documentele de proveniență a materialului lemnos trebuie să însoțească transportul acestora, din punctul de plecare în punctul de sosire, nefiind permisă întocmirea și prezentarea ulterioară a documentelor de proveniență, instanța constată că în cauză a fost pe deplin făcută proba încălcării de către petent a dispozițiilor art. 19 alin. lit. b din Legea 171/2010, astfel cum s-a reținut în procesul verbal de constatare a contravenției din 12.11.2013.
Mai mult decât atât, instanța reține că avizul de însoțire nr._ prezentat agentului constatator în data de 13.11.2013, prin care petentul a făcut dovada de proveniență a materialului lemnos, este expirat, fiind eliberat în data de 29.03.2013 la momentul achiziționării cantității de material lemnos.
Chiar și în ipoteza în care petentul ar fi avut asupra sa documentele de proveniență a materialului lemnos la data controlului realizat de agentul de poliție, acesta tot ar fi fost pasibil de sancționare, întrucât în baza art. 19 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 171/2010 era necesar ca petentul să aibă asupra sa, la momentul transportului, avizul de însoțire a mărfii valabil, respectiv pentru data de 12.11.2013 și nu pe cel din 29.03.2013 de la momentul achiziționării mărfii.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii principale a amenzii, instanța constată că petentului i-a fost aplicată o amendă de 2.000 lei, în limitele legale. În raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că sancțiunea amenzii în cuantumul aplicat corespunde gradului de pericol social al faptei, deoarece acest cuantum reprezintă minimul legal, fapta fiind considerată a prezenta o gravitate sporită de către legiuitor prin stabilirea unei amenzi minime în acest cuantum.
Cu privire la măsura confiscării materialului lemnos, instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin 1 din Legea nr. 171/2010, fapta contravențională prevăzută de art. 19 alin 1 lit. b din același act normativ se sancționează și cu confiscarea materialului lemnos.
Cum instanța a reținut ca fiind dovedită de către intimat săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art. 19 alin 1 lit. b din Legea nr. 171/2010, măsura confiscării materialului lemnos pentru care nu s-a putut face dovada provenienței legale la momentul controlului apare ca fiind legală.
Pentru aceste motive, prima instanța respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 453 C.pr.civ. care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată, prima instanța respinge cererea petentului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul B. E., arătând că a fost sancționat contravențional cu amenda in cuantum de 2000 lei în temeiul art. 19 alin.l, lit. b din Legea 171/2010, pentru comiterea contravenției prevăzute de același text de lege.
Solicită trimiterea dosarului la instanța competentă să judece prezentul apel și care să dispună casarea sentinței civile pronunțate în acest dosar și anularea procesului verbal având ., nr._, precum și a tuturor consecințelor acesteia și a se dispune obligarea pârâtei la plata cheltuielile de judecată pricinuite de prezentul proces.
Instanța prin sentința civilă nr. 1841/2014 a respins în mod neîntemeiat plângerea contravențională formulată de către apelant, respingând în același timp și cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța, în mod eronat a reținut că, având în vedere că documentele de proveniență a materialului lemnos trebuie să însoțească transportul acestora, din punctul de plecare în punctul de sosire, nefiind permisă întocmirea și prezentarea ulterioară a documentelor de proveniență, instanța a constatat că a în cauză ar fi pe deplin făcută proba încălcării de către petent a dispozițiilor art. 19 alin.l lit.b. din Lege, astfel cum s-a reținut în procesul verbal de constatare a contravenției din 12.11.2013. Apreciază că în acest caz nu este incident acest text legal în condițiile în care, pentru a fi tipică fapta, este necesar ca actele de proveniență să fi fost întocmite și prezentate ulterior solicitării exprese a organului competent. In lumina acestui text, conduita incriminată este de fapt obținerea actelor de proveniență după ce acestea au fost solicitate spre prezentare, iar prezentarea ulterioară poate fi interpretată ca fiind o modalitate prin care poate fi acoperită carența constatată de către organele competente.
Reiterează faptul că la momentul la care a fost constatată așa-zisa abatere contravenționlă, petentul deținea acte de proveniență ale materialului lemnos, și implicit nu a fost nevoie să fie întocmite ulterior constatării contravenției spre a fi prezentate, așa cum cere textul de lege pentru ca fapta să fie tipică. Apreciază că instanța a făcut o interpretare extensivă a textului Legii 171/2010, depășindu-se astfel competențele. Practic instanța a fost chemată să analizeze și să constate carențele procesului verbal constatare a contravenției și în niciun caz nu trebuia să procedeze la reîncadrarea faptei, această din urmă competență revenindu-i de fapt agentului constatator. Practic, instanța a procedat la schimbarea faptei reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, din „ transportul materialului lemnos fără a poseda acte de proveniență pentru acesta " în „ transportul materialului lemnos fără aviz de însoțire „
Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că instanța a apreciat în mod defectuos, faptul că chiar și în ipoteza în care petentul ar fi avut asupra sa documentele de proveniență a materialului lemnos la data controlului realizat de agentul de poliție, acesta ar fi fost tot pasibil de sancționare, întrucât în baza art. 19 alin.l lit.b din Legea nr. 171/2010 era necesar ca petentul să aibă asupra sa, la momentul transportului avizul de însoțire a mărfii valabil, respectiv pentru data de 12.11.2013 și nu pe cel din 29.03.2013. Acest text legal ar fi fost incident numai în ipoteza în care la momentul solicitării nu erau emise pe seama sa acte valabile din care să rezulte proveniența materialului lemnos și nu ipoteza în care nu deține actele în materialitatea lor.
Apreciază că între cele două ipoteze există diferențe de substanță foarte consistente, aspecte care nu au fost avute în vedere la momentul când a analizat temeinicia și legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției. în acest context se cuvine a fi făcută distincția între fără a avea acte de proveniență și fără a avea asupra sa acte de proveniență. Fapta de a nu avea acte de proveniență într-adevăr justifică aplicabilitatea textului evocat de textul de lege, dar acesta nu este cazul raportat la elementele speței, în condițiile în care singura faptă de care s-ar face vinovat este faptul că nu avea asupra sa actele de proveniență ale materialului lemnos, între cele două fapte nu există echivalență - așa cum în mod eronat a apreciat instanța.
Remarcă faptul că instanța a interpretat corect dispozițiile Legii 171/2010, dar a omis un element esențial, și anume faptul că obiectul prezentei plângeri contravenționale a fost anularea procesului verbal de constatare a contravenției având . nr._ emis la data de 12.11.2013, în cuprinsul căruia, fapta de care se face vinovat contravenientul este " a fost oprit în timp ce conducea pe DJ 107 R în fața postului de Poliție Întregalde automobilul cu remorca constatându-se că transporta atât în automobil cât și în remorca - cantitatea de l,2mc lemn de esența fag de diferite dimensiuni și lungimi fără a avea acte de proveniență pentru acestea ", și nu reîncadrarea abaterii contravenționale. Apreciază că instanța trebuia să fi avut în vedere numai fapta pe care a săvârșit-o așa cum a fost ea consemnată în procesul verbal de constatare a contravenției și să nu depășească limitele învestirii sale.
Soluția de respingere a plângerii formulate este defapt rezultatul greșitei înțelegeri a instanței a faptului că o plângere contravențională trebuie analizată strict din prisma Regalității și temeiniciei sale raportat la fapta descrisă în acest document.
În considerente, având în vedere cele expuse deja mai sus, instanța a dispus măsura confiscării materialului lemnos, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 din Legea 171/2010, fapta contravențională prevăzută de acest articol se sancționează și cu confiscarea materialului lemnos. Raportat la fapta reținută de organul constatator în procesul verbal contestat, și anume transportul de lemne fără acte de proveniență în modalitatea individualizată, faptă care în fond nu există, nu se poate aplica măsura confiscării.
Potrivit procesului verbal-verbal având . nr._ din data de 12.11.2013, a fost sancționat în temeiul art. 19 alin.l lit. b din Legea 171/2010. Așa cum rezultă din încadrarea faptei făcută de către agentul constatator, a fost sancționat pentru că a transportat lemne fără a poseda acte de proveniență a materialului lemnos transportat. Instanța, prin sentința civilă pronunțată a reținut faptul că a transportat materiale lemnoase fără aviz de însoțire. Mai mult decât atât, ține să precizeze faptul că, instanța s-a pronunțat asupra unui aspect care nu s-a cerut, și-a depășit limitele învestirii, și a avut în vedere toate aspectele invocate de pârâtă în întâmpinare, prin care aceasta a dorit să complinească unele aspecte lipsă ale procesului verbal contestat.
Pornind de la faptul că fapta individualizată în procesul verbal este transportul materialului lemnos fără a poseda acte de proveniență, apreciaza că instanța a extins aplicabilitatea textului legal în mod nejustificat. Instanța a fost învestită să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei procesului verbal contestat și nu să procedeze la o reîncadrare a faptei, prin asumarea chestiunilor noi invocate de pârâtă în întâmpinarea formulată.
Mai mult decât atât, nu poate fi omis faptul că, fapta de care se face vinovat nici măcar nu există, în condițiile în care documentele de proveniență ale materialului lemnos transportat au existat la data constatării faptei, iar singurul aspect ce îi poate fi reproșat este că nu le avea efectiv asupra sa. Ține să precizeze faptul că sancțiunea nu doar că nu este netemeinică, ea nici măcar nu există din prisma elementelor sale de tipicitate. Atât timp la momentul constatării contravenției, actele de proveniență în materialitatea lor existau, simplul fapt că nu le avea asupra sa nu justifică încadrarea acestei conduite prevederile art. 19 alin.l lit.b.din Legea 171/2010.
In motivarea în drept a soluției, instanța arată că potrivit dispozițiilor art. 19 alin.l lit. b din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 2000 și până la 5000 lei și confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte: b.) transportul materialelor lemnoase fară avizele de însoțire ori fară documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare. Trebuie remarcat faptul că instanța a avut în vedere o altă faptă, care nu a fost consemnată în procesul verbal de constatare a contravenției, depășind astfel în mod evident limitele învestirii sale.
Având în vedere aceste elemente, apreciaza că instanța nu a analizat temeinicia și legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției strict sub aspectul faptei de a transporta material lemnos fară a poseda acte de proveniență ci s-a referit chiar si în motivarea în drept la transportul materialelor lemnoase fară avizele de însoțire. Apreciaza că această carență de judecată se cuvine a fi îndreptată prin reanalizarea legalității și temeiniciei procesului verbal de constatare a contravenției contestat.
Din analiza celor enumerate mai sus considera că Sentința civilă nr. 1841/2014 este rezultatul unei interpretări eronate a plângerii cu care a fost învestită instanța, precum și a încadrării legale a contravenției constatate de către organul constatator aspect care determină în mod evident desființarea procesul verbal de contravenție . nr._ precum și anularea tuturor efectelor acestuia. Mai mult decât atât, analizând considerentele hotărârii pronunțate remarcă faptul că instanța și-a depășit competențele procedând la reașezarea încadrării juridice a abaterii contravenționale prin complinirea carențelor constatate prin preluarea acestor noi elemente din întâmpinarea formulată de intimată.
Având în vedere cele expuse mai sus considera că sentința civilă atacată este nelegală, iar desființarea ei este singurul remediu prin care poate fi îndreptată eroarea de judecată produsă.
In drept, invoca dispozițiile art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. a depus întâmpinare prin care arată că petentul apelant B. E. a fost sancționat contravențional pentru nerespectarea prevederilor art. 19 alin.l litb din Legea 171/2010.
Consideră că sentința instanței de fond este legală și temeinică, iar motivele de apel sunt nefondate, intrucat:
In fapt, la data de 12.11.2013, agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe Drumul Județean 107K, când a oprit pentru control automobilul mixt marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, ce tracta remorca cu numărul de înmatriculare_, care transporta material lemnos. Conducătorul auto, identificat ca fiind B. E., a declarat că nu are asupra sa documente pentru materialul lemnos transportat, motiv pentru care a fost invitat la sediul Postului de Poliție Întregalde, unde, în prezența mai multor persoane, i s-a adus la cunoștință faptul că va fi sancționat contravențional conform Legii 171/2010, pentru faptul că a transportat material lemnos fară documente de proveniență.
Fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției. Se au în vedere dispozițiile art. 19 alin.l lit. b din Legea nr. 171/2010 potrivit cărora constituie contravenție silvică și se sancționează cu amendă de 2.000 până la 5.000 și confiscarea materialelor lemnoase, transportul materialelor lemnoase fară avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare.
Dispozițiile art. 19 alin.l lit.b din Legea 171/2010, în temeiul cărora a fost sancționat petentul sancționează transportul materialului lemnos fară aviz de însoțire, ceea ce presupune că pentru existența contravenției este necesar ca transportatorul să nu dețină asupra sa documentele legale, din punctul de încărcare, în punctul de sosire.
Solicită a se observa că fapta a fost reținută în mod temeinic în sarcina petentului. Astfel, în momentul transportului materialul lemnos nu era însoțit de documentele legale de proveniență și transport, așa cum prevăd dispozițiile în vigoare. Având în vedere că documentele de proveniență a materialului lemnos trebuie să însoțească transportul acestora, din punctul de plecare în punctul de sosire, nefiind permisă întocmirea și prezentarea ulterioară a documentelor de proveniență, în mod corect instanța a constatat temeinicia procesului-verbal de contravenție.
Apreciază de asemenea, că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21, alin.3 din O.G. nr.2/2001. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege.
Având în vedere cele expuse mai sus, solicită a se respinge apelul formulat de către apelantul B. E. și a se menține ca temeinică și legală sentința civilă nr. 1841/2014 pronunțată de către Judecătoria A. I., în dosarul civil nr._ .
In drept, invocă prevederile O.G.2/2001, ale Legii 171/2010.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de petentul apelant tribunalul constată că:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ emis la data de 12.11.2013 s-a reținut în sarcina petentului apelant faptul că, în data de 12.11.2013, ora 13:00, a condus pe D.J.107 K Întregalde, automobilul mixt marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, ce tracta remorca cu nr. de înmatriculare_, transportând atât în automobil cât și în remorcă cantitatea de 1,2 mc lemn de foc de esență fag, de diferite dimensiuni și lungimi, fără a poseda în momentul opririi actele de proveniență pentru acestea.
Petentului apelant i-a fost aplicata amenda contraventionala de 2000 lei fiindu-i confiscata si cantitatea de 1,2 metri cubi lemn de foc, fag fasonat.
Potrivit art. 19 alin.1 din legea 171/2010:
Constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 2.000lei până la 5.000 lei și confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte:
b) transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare;
Analizand grupat criticile aduse sentintei pronuntate de prima instanta, in ceea ce priveste existenta faptei retinute in sarcina petentului apelant, instanta de control judiciar retine ca, raportat la prevederile precitate ale art.19 alin.1 din legea nr. 171/2010, este necontestat ca, de vreme ce acest text de lege sanctioneaza, transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare, rezulta ca legiuitorul sancționează nu inexistența totală a documentelor legale pentru materialul lemnos transportat, ci absența acestora în timpul transportului, astfel încât depunerea actelor respective în instanță, sau chiar ulterior constatarii lipsei lor asupra celui care efectueaza transportul, nu poate avea ca efect exonerarea de răspundere contravențională, obligatia de detinere in timpul efectuarii transportului, a documentelor legale pentru materialul lemnos transportat, fiind una de rezultat si nu de mijloace, astfel ca, petentul nu trebuia sa demareze transportul, fara a avea asupra sa, avizul de insotire primar, faptul ca respectivele documente existau la momentul efectuarii controlului, dar nu se aflau asupra sa, fiind lipsit de relevanta, sub aspectul existentei faptei si vinovatiei acestuia.
Ca atare, distinctiile pe care incearca sa le faca apelantul, intre: a nu fi emise actele de provenienta, (a nu avea acte de provenienta), pe de o parte, respectiv a nu avea asupra sa acte de provenienta, pe de alta parte, sunt lipsite de relevanta, sub aspectul existentei contraventiei prevazute de art. 19 alin.1 din Legea 171/2010.
In consecinta, sunt lipsite de suport, sustinerile apelantului, in conformitate cu care, prima instanta ar fi interpretat gresit prevederile art.19 alin.1 din Legea 171/2010, respectiv si-ar fi depasit limitele investirii, prin aceea ca, ar fi procedat la schimbarea faptei retinuta prin procesul verbal contestat, din transportul materialului lemnos, fara a poseda acte de provenienta pentru acesta, in transportul materialului lemnos fara aviz de insotire.
Prin apararile formulate atat prin obiectiunile inserate in Procesul verbal de contraventie, cat si in fata primei instante si in apel, petentul apelant s-a prevalat de imprejurarea ca, la momentul efectuarii detinea si a prezentat agentului intimatei, actele de provenienta a lemnelor, respectiv Avizul de insotire primar nr._/ 29.03.2013, insa acesta nu ar fi fost luat in considerare, in mod abuziv, de catre intimat.
Este adevarat ca, apelantul a depus la dosar Avizul de insotire primar nr._/ 29.03.2013, in care este mentionat si actul de provenienta a materialului lemnos transportat, anume Bonul Fiscal nr. 1249/12.11.2012. (fl.9)
Insa, chiar si admitand ca ar fi prezentat acest aviz cu ocazia si in momentul controlului efectuat de agentul intimatului, (si nu a doua zi, cum sustine acesta din urma), pentru argumente ce vor fi mai jos expuse, instanta de control judiciar a retinut ca, la data de 12.11.2013, Avizul de însoțire primar nr._/ 29.03.2013, nu mai putea produce efectele juridice in vederea carora a fost emis, neputand inlatura incidenta prevederilor art. 19 alin.1 litera b din Legea 171/2010.
Astfel, potrivit art. 2 litrera e din Anexa 1 a HG 996/2008- in vigoare la data emiterii avizului de insotire primar din 29.03.2013, avizul de însoțire, este documentul care însoțește materialul lemnos, cu scopul de a atesta proveniența legală a acestuia, pe perioada transportului și/sau pe perioada depozitării;
Potrivit art. 3 din Anexa 1 a HG 996/2008,
(1) documentele de proveniență a materialelor lemnoase sunt: actul de punere în valoare, avizul de însoțire, declarația vamală de import, documentele intracomunitare, registrul de intrări-ieșiri material lemnos.
(7) Avizul de însoțire este și document de proveniență numai atunci când în baza lui se emite alt aviz de însoțire, și anume:
a) la transbordarea materialelor lemnoase dintr-un mijloc de transport în altul;
b) la achiziționarea materialelor lemnoase de către achizitori;
c) la expedierea materialelor lemnoase cumpărate din piețe, târguri, oboare, precum și din centre de sortare și prelucrare și altele asemenea.
Potrivit art.4 din Anexa 1 a HG 996/2008,
(1) Documentul de însoțire a materialelor lemnoase, altele decât cherestelele, este avizul de însoțire primar.
(5) Pe durata transportului, termenul de valabilitate a avizelor de însoțire prevăzute la alin. (1) și (2) este de maximum 48 de ore de la data și ora plecării, dată și oră ce se consemnează în mod obligatoriu în acest document.
In speta insa, astfel cum rezulta din copia acestuia, depusa la fila 9 a dosarului primei instante, Avizul de insotire primar nr._, data din 29.03.2013, avand mentionata ca data si ora a plecarii transportului 29.03.2013, ora 16,30, destinatar fiind insusi petentul apelant BAIESAN E., iar Punctul de descarcare mentionat-Teius, .> Asa fiind, raportat dispozitiile precitate ale art. 4 alin.5 din Anexa 1 a HG 997/2008 inseamna ca valabilitatea Avizului de insotire primar nr._/ 29.03.2013, a incetat cel tarziu la data de 31.03.2013, ora 16,30.
Or, controlul efectuat de intimat, a avut loc la data de 12.11.2013, deci dupa mai bine de 7 luni de la data emiterii avizului.
Potrivit art. 3 alin. 7 din Anexa 1 a HG 996/2008, avizul de însoțire este și document de proveniență numai atunci când în baza lui se emite alt aviz de însoțire, și anume:
a) la transbordarea materialelor lemnoase dintr-un mijloc de transport în altul;
b) la achiziționarea materialelor lemnoase de către achizitori;
De asemenea, potrivit art. 4 alin.11 litera b din Anexa HG996/2008, în cazul vânzării materialelor lemnoase, pe avizele de însoțire expeditorul este persoana vânzătoare, iar destinatarul este persoana cumpărătoare.
Or, nicicand apelantul nu a prezentat alte avize de insotire decat cel emis in 29.03.2013, in care figura ca destinatar si care oricum nu mai era valabil la data de 12.11.2013.
Rigoarea pe care legiuitorul a inteles sa o imprime transportului si transmiterii drepturilor asupra materialului lemnos, rezulta si din prevederile art.11 din Anexa HG 996/2008, in conformitate cu care,
(1) În cazul întreruperii transportului, transportatorul se adresează celui mai apropiat ocol silvic. La ocolul silvic se confirmă întreruperea prin consemnarea acesteia pe avizul de însoțire. Consemnarea este certificată prin semnătura șefului ocolului silvic și prin aplicarea ștampilei ocolului silvic.
(2) Anunțarea evenimentului se face în perioada de valabilitate a avizului de însoțire.
Ca atare, raportat la normele stricte, clare si lipsite de echivoc, privind provenienta, circulatia si comercializarea materialelor lemnoase, apelantul nu a facut dovada in conditiile legii, ca, la momentul efectuarii controlului si intocmirii procesului verbal de contraventie detinea cu privire la materialul lemnos transportat,avizele de însoțire ori documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare.
Aceasta intrucat, raportat la dispozitiile legale mai sus expuse, provenienta, circulatia si comercializarea materialelor lemnoase nu se probeaza decat in conditiile si cu documentele de provenienta reglementate de art. 3 din Anexa HG 996/2008, nicidecum cu declaratii de martori, fie ei chiar padurarul care avea stiinta despre provenienta materialului lemnos respectiv-in speta martorul P. I., a carui depozitie va fi avuta in vedere cu ocazia individualizarii sanctiunii.
In plus, documentele prevazute de art.19 alin.1 litera b, din Legea 171/2010, trebuie detinute in timpul efectuarii transportului si prezentate la momentul efectuarii controlului, nu ulterior.
Astfel, este necontestat in speta ca, la momentul efectuarii controlului in trafic de catre agentii intimatei, petentul, care transporta materialul lemnos, nu avea asupra sa, documentele antementionate – aspect recunoscut de petentul apelant, prin chiar motivele de apel – fl.4-dosar nr._ -apel, respectiv relevat de martorul M. V.-fl.75, dosarul primei instante.
Raportat la continutul constitutiv al faptei prevazute de art. 19 alin.1 litera b din legea 171/2010, care sanctioneaza, transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare, instanta de control judiciar retine ca textul legal sancționează nu inexistența totală a documentelor legale pentru materialul lemnos transportat, ci absența acestora în timpul transportului, astfel încât depunerea actelor respective în instanță, sau chiar ulterior constatarii lipsei lor asupra celui care efectueaza transportul, nu poate avea ca efect exonerarea de răspundere contravențională, obligatia de detinere in timpul efectuarii transportului, a documentelor legale pentru materialul lemnos transportat fiind una de rezultat si nu de mijloace, astfel ca, petentul apelant nu trebuia sa demareze transportul, fara a avea asupra sa, avizul de insotire primar, prezentarea ulterioara a acestor documente, fiind lipsita de relevanta, sub aspectul existentei faptei si vinovatiei.
Oricum, in speta, astfel cum s-a retinut in cele ce preced, chiar daca l-ar fi prezentat agentului intimatei la momentul efectuarii controlului, Avizul de insotire primar nr._/29.03.2013, nu mai era valabil la data de 12.11.2013.
Asa fiind, in mod corect a fost retinuta in sarcina petentului apelant, savarsirea contraventiei prevazute de art.19 alin.1 litera b din Legea 171/2010.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, față de criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, Tribunalul retine ca nu poate fi ignorat faptul că, petentului apelant nu i-a fost contestata calitatea de proprietar asupra cantitatii de 1,2 metri cubi masa lemnoasa lemn de foc fag fasonat transportata si ulterior confiscata, in procesul verbal de contraventie nefiind indicat un alt proprietar, in conditiile in care, potrivit art. 24 alin.3 din Og nr. 2/2001, agentul constatator are obligatia sa stabileasca cine este proprietarul bunurilor confiscate si, daca acestea apartin unei alte persoane decat contravenientul, in procesul verbal se va mentiona daca este posibil, datele de identificare ale proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care, identificarea nu a fost posibila. De altfel, din depozitia martorului P. I., padurar in ., lemnul transportat de petent, era cel cumparat in primavara-potrivit Avizului de insotire nr,_/29.03.2013, fiind vizibil faptul ca, era vechi si nu avea coaja verde.
In plus, cantitatea de lemn pentru care petentul apelant nu a fost in masura sa prezinte aviz primar de insotire valabil este redusa – 1,2 mc.
Asa fiind, in contextul tuturor celor mai sus expuse, este de necontestat ca, pentru sancționarea petentului este suficient avertismentul, fără a fi necesară o sancțiune pecuniară.
Trebuie observat și faptul că amenda aplicată are o valoare considerabila –2000 lei, iar potrivit art. 5 alin.5 din Og nr.2/2001, sanctiunea savarsita, trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, grad de pericol social care in speta este scazut, aplicarea sanctiunii avertismentului fiind indestulatoare pentru ca petentul sa costientizeze ca nu este suficienta existenta unei facturi si/sau a unui aviz de insotire primar expirat, pentru transportul unei cantitati de material lemnos ci ca, avizul trebuie sa fie valabil si detinut cu ocazia si in timpul efectuarii transportului.
Asa fiind, aplicarea unei sancțiuni mai blânde decât amenda minimă legală, este în măsură să realizeze o prevenție eficientă cu privire la săvârșirea altor fapte contravenționale, precum și o sancționare corectă în funcție de circumstanțele concrete existente la încheierea procesului –verbal.
Ca atare, amenda aplicată de către organele de control reprezintă o sancțiune disproporționată raportat la situația concretă de fapt, așa încât Tribunalul, a procedat la reindividualizarea sancțiunii, în sensul înlocuirii cu avertisment, a amenzii în cuantum de 2000 lei, aplicata pentru contraventia prevazuta de art. 19 alin.1 litera b.
Retinand ca potrivit art. 5 alin.5 din Og 2/2001, sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, iar potrivit art.5 alin.6 din Og nr.2/2001, sanctiunile complementare se aplica in functie de natura si de gravitatea faptei, instanta de control judiciar, constata ca proportionalitatea trebuie sa existe, atat in ceea ce priveste sanctiunea principala cat si in ceea ce priveste sanctiunea complementara. Ca este asa, rezulta si din textul art. 5 alin.6 din Og 2/2001, in conformitate cu care, sanctiunile complementare, se aplica in functie de natura si de gravitatea faptei.
Or, in conditiile in care, s- a stabilit ca raportat la circumstantele spetei, in ceea ce-l priveste pe petent, se impune inlocuirea cu avertisment a sanctiunii amenzii contraventionale, pentru identitate de ratiune, se impune si inlaturarea sanctiunii complementare a confiscarii cantității de 1,2 mc lemn de foc de esență fag fasonat, intrucat, nu se justifica mentinerea unei sanctiuni complementare, pentru o fapta care, atrage sanctiunea avertismentului si nu a amenzii.
O acceptiune contrara, ar echivala cu a lipsi de efect solutia de inlocuire a amenzii contraventionale cu avertisment, intrucat, pentru aceleasi considerente pentru care, pentru aceeasi fapta se apreciaza oportuna inlocuirea sanctiunii principale cu avertisment, se impune si se justifica si inlaturarea sanctiunii complementare aplicate, lipsa de pericol a aceleiasi contraventii si a aceluiasi contravenient, neputand fi retinuta diferit in cazul sanctiunii complementare.
Pentru toate considerentele de fapt si de drept expuse, in temeiul art. 480 alin.1 din Codul de Procedura Civila, va admite apelul declarat de apelantul petent Baisan E., împotriva Sentinței Civile nr. 1841/2014, a Judecătoriei Alba Iulia.
Va schimbasentința apelată și, în consecință:
Va admite în parte plângerea formulată de petentul Baisan E., împotriva Procesului Verbal de contravenție . nr._/12.11.2013, încheiat de intimatul IPJ A..
Va inlocui cu avertisment sancțiunea amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal contestat.
Va inlătura sancțiunea complementară a confiscării cantității de 1,2 mc lemn de foc fag, fasonat, aplicata prin Procesul verbal contestat.
Raportat la solutia dispusa si la prevederile art.453 din Codul de Procedura Civila, va respinge cererea apelantului petent, privind acordarea cheltuielilor de judecată, intrucat, din economia dispozitiilor art. 453 din Codul de Procedura Civila, rezulta ca, doar partea din a carei culpa a fost demarata procedura judiciara finalizata, poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata.
Or, inlocuirea amenzii cu avertisment, nu exclude existenta contravenției si implicit a vinovatiei petentului apelant in comiterea ei, astfel ca, fiind evident ca petentul apelant este culpabil de intocmirea procesului verbal de contraventie contestat, nu exista nici un temei pentru exonerarea sa de plata cheltuielilor de judecata, prin punerea acestora in sarcina celeilalte parti.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul petent Baisan E., împotriva Sentinței Civile nr. 1841/2014, a Judecătoriei Alba Iulia.
Schimbă sentința apelată și, în consecință:
Admite în parte plângerea formulată de petentul Baisan E., împotriva Procesului Verbal de contravenție . nr._/12.11.2013, încheiat de intimatul IPJ A..
Înlocuiește cu avertisment sancțiunea amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal contestat.
Înlătură sancțiunea complementară a confiscării cantității de 1,2 mc lemn de foc fag, fasonat, aplicata prin Procesul verbal contestat.
Respinge cererea apelantului petent, privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.01.2015.
Președinte, M. P. | Judecător, B. A. A. | |
Grefier, R. C. |
Tehnored. RC
Red.Tehnored. ABA/ Ex.4/ 20.02.2015
Jud.fond. G. A.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 47/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
