Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 47/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 47/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 1131/175/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE Nr. 47/A/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător B. A. A.
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de intimatul apelant INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. împotriva sentinței civile nr. 1005/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._, în contradictoriu cu petenta intimata C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A. BUCUREȘTI - reprezentată legal prin director general I. SMEELANU.
Obiectul cauzei anulare proces verbal de contravenție: PROCES VERBAL . NR._/21.02.2014
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Față de lipsa părților instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare se constată de asemenea lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
La data de 29.12.2014, petenta intimata a depus la dosar întâmpinare.
Instanța în temeiul art. 95 pct.2 din Codul de Procedura Civilă, constată că Tribunalul A. este competent general, material și teritorial să judece prezentul apel.
Instanța având în vedere actele depuse la dosar, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud la data de 13.03.2014, petenta C. Naționala "Poșta Română1" S.A., cu sediul în București, ., sector 2, înregistrată ia Registrul Comerțului nr. J4G/8636/13S8, cod unic de înregistrare RO_, legal reprezentată prin Domnul Director General - I. S., în termen legal, în conformitate cu prevederile art. 31 alin.l din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 194 din Codul de procedură civilă, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului A., prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- în principal, admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție . nr._/21.02.2014, întocmit de către agent constatator S. M., din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A. și exonerarea sa de la plata amenzii aplicate.
- în subsidiar, în ipoteza reținerii elementelor constitutive ale unei contravenții săvârșită de subscrisa, să se dispună în temeiul dispozițiilor art. 1, art. 5 alin. 2 lit. a și alin. 5, art. 7 și art. 34 din O.G. 2/2001 cu modificările ulterioare publicării înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, pentru următoarele motive:
Considerații prealabile:
- organul de poliție a constatat că, C.N.P.R. nu a luat măsuri de asigurare a transportului de valori în conformitate cu prevederile legale.
în excepție:
1. invocă excepția nulității procesului verbal de contravenție în temeiul art. 16, alin 7, din OG nr. 2/2001, având în vedere că nu s-a adus la cunoștința contravenientului dreptul de a
formula obiecțiuni.
Agentul constatator nu și-a respectat obligația de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni, cu privire la faptele consemnate de agentul constatator în procesul verbal. Potrivit legii, agentul constatator are obligația de a consemna în procesul verbal obiecțiunile contravenientului cu privire la conținutul acestuia, precum și mijloacele de probă de care contravenientul înțelege să se servească în cauză. Formularea obiecțiunilor este extrem de importantă deoarece agentul constatator, în mod nelegal nu aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni. Prin această nesocotire a unei dispoziții imperative a legii, se produce o vătămare contravenientului.
Cu toate că art. 19 din OG nr. 2/2001 în mod firesc permite încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului această normă trebuie interpretată și înțeleasă în legătură cu prevederile art. 16 alin. 7, în sensul ca încheierea procesului verbal în lipsa contravenientului trebuie să fie urmare a refuzului acestuia expres sau tacit de a se prezenta în fața agentului constatator, nu în sensul îngrădirii contravenientului de la dreptul de a face obiecțiuni.
În considerarea acestor aspecte, petenta solicită admiterea excepției și anularea procesului verbal de contravenție . nr._/21.02.2014.
De asemenea, petenta arată că înțelege să invoce excepția lipsei calității C. N. Poșta Română S.A. de subiect activ al contravenției reținute în sarcina acesteia, prin raportare la prevederile art. 16 alin. 6 din O.G. nr.2/2001;
-articolul 3 (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor prevede: ,,în funcție de importanța, specificul și valoarea bunurilor pe care le dețin, conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), cu sprijinul de specialitate al poliției, pentru sistemele civile de pază, sau al jandarmeriei, pentru cele militare, stabilesc modalități concrete de organizare și de executare a pazei";
-art. 4 din aceeași lege prevede: „Răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin. (1)" ;
-art. 26, alin. 5 „Efectivele necesare pazei transporturilor bunurilor și valorilor, inclusiv a celor cu caracter special, se stabilesc de comun acord, de către conducătorul unității care asigură efectivele de pază și cel al unității beneficiare, prin planul de pază și prin contract".
Subliniaza că, în speță, contravenientul a fost identificat de agentul constatator ca fiind C. Națională Poșta Română S.A. si nu conducătorul unității, astfel cum este prevăzut în Legea nr. 333/2003.
Chiar art. 52 prevede: ,,Conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), în care funcționează sisteme de pază, au următoarele obligații:
b) răspund de organizarea și funcționarea pazei unităților, bunurilor și valorilor pe care le dețin, cu orice titlu;
e) încheie contracte de prestări servicii în domeniul pazei.
Chiar dacă s-ar invoca prevederile art. 61 alin. 2 din Legea nr. 333/2003 prin care legiuitorul a menționat că amenda poate fi aplicată și persoanei juridice, considerăm că în speță nu este vorba de o răspundere alternativă care poate fi antrenată în funcție de aprecierea organului constatator, ci intenția legiuitorului a fost aceea de fi identificată și o altă persoană responsabilă pentru cazurile când nu se prevede în textul normativ exact persoana responsabilă (la alin. 1 există mai multe fapte contravenționale care nu pot fi imputate doar conducătorului unității ci și societății comerciale: de exemplu: neîntocmirea planului de pază, conform art. 5 alin. (3), sau a celui de transport de bunuri ori valori, conform art. 26 alin. (1), si neîndeplinirea sarcinilor prevăzute în acestea ori a masurilor stabilite de unitatea de jandarmi.
Mai mult, petenta apreciază că prin noile prevederi legislative din martie 2012 se conturează și mai bine intenția legiuitorului de a sancționa chiar conducătorul unității, având în vedere că prin Normele metodologice aprobate prin HG nr. 301/11.04.2012 se menține linia directoare stabilită prin Legea nr. 333/2003, considerându-se persoana responsabilă tot conducătorul unității:
Art. 99 (4): Conducătorii unităților răspund de soluționarea în termen a măsurilor stabilite în procesul-verbal prevăzut la alin. (1).
Art.66 (3): Pentru protecția factorilor poștali aflați în serviciul de distribuire a unor sume de bani conducerea companiei are obligația să asigure dotarea necesară care să prevină sustragerea documentelor deținute, prin elementele prevăzute la alin.2 sau alte măsuri similare pentru descurajarea agresiunilor asupra personalului de serviciu.
În concluzie, reiese în mod evident că persoana responsabilă de asigurarea condițiilor minime de securitate și pentru transportul de valori sau pentru paza oficiilor poștale este tot conducerea companiei, respectiv conducătorul acesteia și nu societatea comerciala însăși.
În concluzie, în mod clar și incontestabil, persoana responsabilă de luarea măsurilor de protecție și pază astfel cum este stabilită prin lege este conducătorul unității.
3. Petenta invocă Excepția prematurității aplicării amenzii raportat la termenul de 24 luni acordat prin H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea normelor metodologice de sp"ieare a legii nr. 335/2003 conform prevederilor art. 7 alin (1), modificai prin Hotărârea nr. 1.017. /" 11.12.2013, în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei si securității.
În procesul-verbal organul de politie a precizat că, C.N. Poșta Română S.A. nu a luat măsuri de asigurare a transportului de valori. Consideră că termenul de 24 luni prevăzut de art. 7 din HG nr. 301/2012 modificat prin Hotărârea nr. 1.017. /II. 12.2013 este un termen legal suspensiv care indică data, până la care unitățile prevăzute trebuie să îndeplinească criteriile impuse de acest act normativ.
Răspunderea unităților poate fi analizată numai după împlinirea termenului dacă până atunci nu s-au conformat măsurilor stabilite prin actul normativ.
Agentul constatator crede că poate încheia procese verbale si stabili termene de la sine putere, considerăm că s-a creat o confuzie sau lucrătorul din cadrul Inspectoratului Județean de Politie A. nu cunoaște legislația în vigoare.
Legiuitorul a stabilit un termen (art. 7 din HG nr. 301/20, modificat prin Hotărârea nr. 1.017. /II.12.2013) în funcție de volumul și natura măsurilor care trebuie întreprinse pentru . unităților, pentru că aceste condiții pot fi îndeplinite numai în urma efectuării unor acte de dispoziție (de cumpărare, de achiziție a acestor bunuri, de asigurare a resurselor financiare în vederea achiziției de mijloace de transport blindate, semiblindate sau special amenajate, calificarea personalului de pază propriu si atestarea acestuia pentru a fi înarmat cu arme de foc), urmând ca ulterior împlinirii termenului stabilit în procesul-verbal, unitățile să fie sancționate.
Societățile private pot acționa nelimitat în privința fondurilor societății, în acest caz, hotărârea asociatului de a se conforma prevederilor ilegale este personală, nelimitată de nicio hotărâre a unor organe de conducere.
În schimb, în cazul unei societății comerciale cu capital de stat (acționarii C.N. Posta Română S.A. sunt. Statul Român și Fondul Proprietatea) hotărârile, inclusiv cele de achiziționare sunt limitate de Adunarea Generală a Acționarilor.
Art. 7 din HG nr. 3QÎ/20Î2 modificat prin Hotărârea nr. 1.017. /li. 12,2013 prevede: (1) în termen de d4 luni de ia data intrăm în vigoare a prezentei hotărâri, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, cu modificările și completările ulterioare, a societăților specializate de pază și protecție și a celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite in normele metodologice aprobate prin hotărâre. În continuare, invocă prevederile art. 2 (1) din Legea nr. 303/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor și valorilor.
Din interpretarea coroborată a acestor articole legislative reiese că amenda stabilită de agentul constatator este prematur aplicată.
Astfel, HG nr, 301/2012 modificat prin Hotărârea nr. 1.017, /1l,12 2013 a intrat în vigoare ia data de 16 iunie 2012, legiuitorul acordând un termen de 24 luni pentru . companiilor în privința prevederilor legale de pază și securitate, termen calculat astfel până ia data de 16 iunie 2014, Ori. după cum se poate observa agentul constatator a încheiat procesul-verbal ia data de 21.02.2014, anterior expirării termenului 24 luni.
4. Petenta invocă excepția nulității procesului verbal de contravenție ca urmare a lipsei elementelor obligatorii de individualizarea faptei în lumina noilor prevederi legislative.
Conform art. 57 din HG nr. 301/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 335/17.05.2012, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, vă rugăm să luați în considerare prevederile acestui act normativ care detaliază si împarte pe categorii faptele contravenționale în funcție de valoarea transportată.
În conformitate cu art. 57 din HG nr. 301/2012, derularea transportului bunurilor și valorilor se realizează cu îndeplinirea anumitor cerințe în funcție de suma transportată.
La lit. c) a articolului menționat se prevede că: transporturile bunurilor și valorilor în cuantum sau cu o valoare cuprinsă între 10.000 și 100.000 euro ori echivalentul în lei se asigură cu mijloace de transport blindate, semiblindate sau special amenajate, însoțite cu personal de pază propriu calificat și atestat ori agenți ai unei societăți specializate de pază și protecție, înarmați cu arme de foc, în condițiile legii, iar la alin. (2) se prevede că: pentru bunurile și valorile în cuantum de sub 10.000 euro sau echivalentul în lei nu este obligatorie organizarea transportului de valori, în condițiile legii.
Or, nemenționarea exactă a sumei care se transporta, pentru a se constata dacă contravenientul îndeplinea condițiile legale privind transportul de valori, în sensul că fie era obligat să aibă mijloace de transport blindate, semiblindate sau special amenajate, cu personal de pază propriu calificat si atestat ori agenți ai unei societăți specializate de pază și
protecție, si aceste persoane să fie înarmate cu arme de foc, fie nu era obligat să organizeze transportul de valori. în căzu! în care transporta va lor: sub 10.000 euro, constituie un dubiu care împiedică antrenarea răspunderii contravenționale a subscrisei, atât timp cât nu există dovezi în acest sens.
Prin urmare, considerând că și în cazul răspunderii contravenționale se aplică prezumția de nevinovăție, dar și principiu/ in dubio pro reo, solicită a se observa ca nemenționarea sumei transportate și implicit individualizarea sancțiunii aplicate conduce automat la anularea sancțiunii, chiar dacă sancțiunea a fost aplicată în alt temei legislativ, atât timp cât legiuitorul a înleles prin normele metodologice în funcție de suma transportată, înlăturând chiar răspunderea în căzui în care suma transportată este sub 10,000 euro.
De asemenea., art. 63 alin. 2 din H.G. nr. 301/2012, dispune cA„ Mijloacele din dotarea efectivă se stabilesc în funcție de bunurile si valorile transportate* prin pianul de pază."
În considerarea acestor aspecte, solicită admiterea excepțiilor și anularea procesului verbal de contravenție . nr._/21.02.2014.
În ceea ce privește, petenta arată că în fapt, în data de 21.02.2014 organul de poliție a reținut, în mod eronat în sarcina C.N. „Poșta Română" S.A., ca abatere contravențională, faptele prevăzute la art. 3 pct. 16 din H.G. 301/2012, respectiv a constatat că, nu a luat măsuri de asigurare a transportului de valori în conformitate cu prevederile legii, respectiv cu auto blindat, semiblindat sau special amenajat, dotată cu dispozitive tehnice cu pază și alarmare pe compartimentul de valori, cu personal de pază înarmat cu arme de foc.
Raportat la prevederile și excepțiile menționate face precizarea că, se impune analizarea următoarelor aspecte:
- unde se afla autoutilitara, în curtea subunității poștale, în trafic? Care este gradul pericolului social creat?
Lipsa menționării sumei transportate se asimilează cu situația favorabilă petentuluî, ceea ce conduce la concluzia că subscrisa nu era obligată să asigure transportul valorilor si bunurilor cu personal de pază înarmat cu arme de foc, deoarece se transportau valori sub 10.000 euro;
Locul identificării autovehiculul este de asemenea important deoarece transportul valorilor ca este o activitate în mișcare care nu poate avea loc decât în afara subunității poștale, or agentul a constatat transportul la subunitatea poștala, constatând prin urmare o activitate statică și nu una dinamică. în acest caz, ne întrebăm cum de a constatat agentul că activitatea de transport se efectua în condiții ilegitime, atât timp cât autovehiculul era la subunitatea poștala?
Gradul de pericol social este un element important de analizat, considerând că și legiuitorul s-a raportat la această condiție atunci când a individualizat faptele funcție de nivelul sumei transportate, iar având în vedere că sumele transportate erau până în 10.000 euro consideră că se impune anularea procesului-verbal de contravenție pe considerentul lipsei graduluiu de pericol social creat prin fapta contravențională.
Agentul constatator crede că poate încheia procese verbale și stabili cuantumul amenzii de la sine putere, considerăm că s-a creat o confuzie sau lucrătorul din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție A. nu cunoaște legislația în vigoare.
În situația care se va insista asupra fondului cauzei solicită a se observa că nici sub acest aspect nu este temeinic și legal procesul verba atacata, întrucât legiuitorul a stabilit un termen (art. 7 din NG nr. 301/20, modificat prin Hotărârea nr. 1017/11.12.2013 în funcție de volumul si natura măsurilor care trebuie întreprinse pentru . unităților.
Prin urmare, în considerarea tuturor motivelor consideră că amenda a fost aplicată prematur raportat la termenul de 24 luni acordat prin H.G. nr. 301/2012, fapta a fost aplicată altei persoane decât cea prevăzută de lege ca fiind răspunzătoare, ceea ce atrage nulitatea PV de contravenție; nu au fost cuprinse toate elementele de identificare cerute de legiuitor, agentul constatator nu stăpânește normele legislative care stau la baza întocmirii unui proces verbal de contravenție sau este rău intenționat.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
În probațiunii petenta a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul verbal contestat, cu titlu de jurisprudență: Sentința Civilă nr. 1624/20.03.2013, pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr._, Sentința Civilă nr. 7150/11.07.2013, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, Sentința Civilă nr. 83/2014, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._/300/2013 (fl. 6-15).
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor cu modificări și completări, ale H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003, respectiv ale O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, dispozițiile Noului Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la fl. 22-23, intimatul a solicitat respingerea plângerii formulată de petentă și menținerea ca legală și temeinică a procesului-verbal.
Intimatul apreciază că plângerea petentei este neîntemeiată întrucât sub aspectul legalității, procesul verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar sub aspectul temeiniciei
arată că agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Intimatul arată că în fapt, în data de 21.02.2014, lucrătorii de poliție din cadrul Poliției mun. Aiud, aflați în timpul executării atribuțiilor de serviciu, au efectuat un control la Oficiul Poștal Aiud pe linia respectării prevederilor Legii 333/2003, cu această ocazie constatându-se faptul că transportul de valori se efectuează fără respectarea prevederilor legale, respectiv fără mijloace de transport blindate, semiblindate sau special amenajate, dotate cu dispozitive tehnice de pază și alarmare pe compartimentul de valori, cu personal de pază și protecție, înarmați cu arme de foc.
Cu privire la motivele invocate în plângere de către petentă, arată că aceasta nu are motive temeinice care să-i justifice cererea deoarece:
•Cu privire la susținerile petentei referitoare la termenul de 24 luni acordat prin art. 7 alin.1 din HG 301/2012, consideră că termenul invocat de petentă nu este incident în speță întrucât acesta nu este aplicabil măsurilor minimale care trebuie îndeplinite de unități. Ori aceste condiții, respectarea condițiilor minimale, așa cum reiese și din denumire, reprezintă condițiile minime pe care trebuie să le îndeplinească unitățile prevăzute de lege timp de 24 luni, urmând ca mai apoi aceasta să se alinieze și celorlalte prevederi stabilite prin HG 301/2012.
•Cu privire la excepția lipsei calității C.N. Poșta Română de subiect activ al contravenției invocate de petentă învederează instanței că aceasta este inadmisibilă din următoarele considerente: potrivit art. 52 din Legea nr. 333/2003 conducătorii unităților prevăzute la art. 2, alin 1, în care funcționează sisteme de pază au anumite obligații. Art. 60 din aceeași lege stabilește faptele care constituie contravenții, iar art. 61, alin 2 prevede faptul că " sancțiunea amenzii poate fi aplicată și persoanei juridice." în aceste condiții, sancțiunea se poate aplica atât conducătorului unității cât și societății în cauză, astfel că, în mod corect, agentul constatator a aplicat sancțiunea C.N. Poșta Română.
De asemenea, arată că în conf. cu prev. art. 4, alin. 2 din HG 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protecția persoanelor (sancțiunile prevăzute la alin. (1) pot fi aplicate și persoanei juridice, după caz), subiect activ al contravenției este și persoana juridică.
• În art. 16 alin. (1) din OG 2/2001 sunt enumerate datele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu procesul-verbal de constare a contravenției. În cadrul alin. (7) al aceluiași articol 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 s-a prevăzut că, ,,în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare".
În legătură cu instituirea acestei obligații, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, este de observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art. 16 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă.
Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanța. Astfel, prin acest text de lege se prevede ca"lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se ca numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia in considerare si din oficiu, se impune ca in toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie sa le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor menționarea in procesul verbal contravențional a obiecțiunilor petentului, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției sa nu poate fi invocata decât daca s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Actul de sancționare și constatare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovada până la proba contrară, sarcina probei conform art. 249 din Legea nr. 134 privind C. pr. civ. revine petentului și nu intimatului.
Procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin Decizia 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a), forța probantă a procesului verbal este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, hotărârea din 22 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloace de probă și să invoce orice argument pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, întrucât fapta comisa de către petentă a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, actul de constatare si sancționare a contravenției se bucura de prezumția de legalitate si temeinicie și face totdeauna dovada până la proba contrarie, astfel încât sarcina probei revine petentului și nu intimatului, conform art. 249 din Legea nr. 134 privind C. pr. civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. (3), art. 249 și 315 alin. (1) din Legea nr. 134 privind C. Pr. Civ., OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, HG 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protecția persoanelor.
În probațiune intimatul a depus la dosarul cauzei în copie următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator (f.24) și procesul-verbal proces-verbal . nr._ din data de 21.02.2014f.25).
Prin sentința civilă nr. 1005/2014 a Judecătoriei Aiud a fost admisa plângerea contravențională formulată de petentul C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/21.02.2014, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., anulat procesul-verbal de contravenție . nr._/21.02.2014 și exonereată petenta de la plata amenzii în cuantum de 5000 lei. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, avându-se în vedere următoarele considerente:
Instanța a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.02.2014, petentul C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SAa fost sancționat contravențional de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ALBAcu amenda în cuantum de 5000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct 16 din HG 301/2012, menționându-se că în urma controlului din data de 21.02.2014 s-a constatat că petenta nu a luat măsuri de asigurare a transportului de valori în conformitate cu prevederile legii, respectiv cu auto blindată, semiblindată sau special amenajată, dotată cu dispozitive tehnice de pază și alarmare pe compartimentul de valori, cu personal de pază înarmat cu arme de foc.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16-17 din O.G.nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului. De altfel, petentul nu a invocat încălcarea niciunei condiții de formă prevăzute de lege pentru încheierea valabilă a procesului-verbal, cu excepția dispozițiilor art.16 alin.7 Cod pr civ, întrucât agentul constatator, nu i-a adus la cunoștință faptul că poate formula obiecțiuni..
Față de acestmotiv de nulitate, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.17 din O.G. nr.2/2001, doar lipsa mențiunilor indicate de acest text de lege atrage nulitatea procesului-verbal, care trebuie constatată și din oficiu de către instanță, reprezentând un caz de nulitate necondiționată de existența unei vătămări, spre deosebire de situația menționată în art.16 alin.7, astfel cum rezultă din interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii care a făcut obiectul deciziei nr.XXII din 19.03.2007 în legătură cu aplicarea dispozițiilor art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001.
Potrivit acestei din urmă decizii, “situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din ordonanță. Astfel, prin acest text de lege se prevede că lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, specificându-se că numai în astfel de situații nulitatea se constată și din oficiu
În raport cu aces tcaracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitateaprocesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toatecelelaltecazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuiesă le întrunească un asemenea act, inclusive cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitateaprocesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuitpărții o vătămarece nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.”
În acest sens, instanța constată faptul că petentul nu a făcut dovada faptului că a avut obiecțiuni, cu atât mai mult cu cât în procesul verbal se menționează că a fost întocmit în lipsă.
Mai are instanța în vedere și faptul că petenta a avut posibilitatea să formuleze orice apărări față de cele consemnate în procesul-verbal, inclusiv cu privire la situația de fapt diferită pe care a prezentat-o în chiar cuprinsul plângerii contravenționale, astfel încât nu s-a dovedit a fi existat, prin încălcarea dispozițiilor art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001, o vătămare care nu se putea înlătura decât prin anularea acelui act, ceea ce era necesar, în conformitate cu decizia instanței supreme.
În privința temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că petenta a invocat în primul rând excepția lipsei calității Companiei Naționale Poșta Română SA de subiect activ al contravenției reținute, motivat de faptul că persoana juridică nu are calitate de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa.
Având în vedere că excepția lipsei calității procesuale privește calitatea părții în proces și nu calitatea cerută pentru a putea fi sancționată contravențional, va califica instanța excepția invocată ca fiind apărare de fond și o va analiza ca atare.
Potrivit art. 4 din lg 333/2003 răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin 1.
Fapta contravențională reținută în sarcina petentei este prev de art. 3 pct 16 din HG 301/2012.
Potrivit art. 52 alin 1 lit a din lg 333/2003, conducătorii unităților prev la art. 2 alin 1 în care funcționează sisteme de pază, au următoarele obligații: răspund de organizarea și funcționarea pazei unităților, bunurilor și valorilor pe care le dețin cu orice titlu, iar potrivit art. 61 alin 2 din același act normativ sancțiunea amenzii poate fi aplicată și persoanei juridice.
De asemenea și prev art. 4 alin 2 HG 301/2012 prevăd că sancțiunile prev la alin 1 pot fi aplicate și persoanei juridice, după caz.
Față de dispozițiile legal mai sus menționate, rezultă că sancțiunea contravențională poate fi aplicată atât conducătorilor unităților cât și persoanei juridice, instanța reținând prin urmare că raportat la acest aspect, procesul verbal este legal întocmit.
A mai invocat petenta în plângerea formulată, prematuritatea aplicării amenzii, față de dispozițiile HG nr. 1017/2013 privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, care prevede că „În termen de 24 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, cu modificările și completările ulterioare, a societăților specializate de pază și protecție și a celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre."
Având în vedere textul de lege menționat, precum și faptul că respectivele prevederi ale HG 1017/2013 au intrat în vigoare la data de 16.12.2013, instanța apreciază că petenta avea obligația de a se conforma dispozițiilor HG 301/2012 până la data de 16.12.2015 și prin urmare, la data întocmirii procesului verbal nu exista obligația petentei de a se conforma dispozițiilor legale în baza cărora a fost sancționată. Apreciază instanța că termenul de 24 de luni prevăzut de HG 1017/2013 este un termen suspensiv care indică data până la care unitățile prevăzute trebuie se conformeze măsurilor stabilite de textul de lege; prin urmare, răspunderea acestor unități nu poate fi angajată anterior împlinirii acestui termen.
Față de faptul că data săvârșirii contravenției reținută prin procesul verbal este 21.02.2014, dată anterioară împlinirii termenului de 24 de luni prev de HG 1017/2013, dată la care nu exista în sarcina petentei obligația prev de art. 3 pct 16 din HG 301/2012, va admite instanța plângerea formulată, va anula procesul-verbal de contravenție . nr._/21.02.2014 și va exonera petenta de la plata amenzii în cuantum de 5000 lei.
Totodată, instanța, în temeiul art. 453Cod pr civ va lua act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Inspectoratul de Poliție al Județului A., prin care a solicitat trimiterea dosarului spre competentă soluționare Tribunalului A., care prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea apelului formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului-verbal de contravenție contestat ca fiind legal și temeinic întocmit
Consideră nelegală și neîntemeiată hotărârea instanței de fond și solicită schimbarea acesteia, în sensul menținerii ca legal și temeinic a procesului-verbal atacat, din următoarele considerente:
In fapt, la Judecătoria Aiud a fost înregistrată sub număr de dosarul civil nr._, plângerea contravențională formulată de petenta C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 21.02.2014, de către agent constatator S. M. din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A. - Poliția Municipiului Aiud.
Prin procesul-verbal de contravenție susmenționat petenta- intimată a fost sancționată cu amenda în cuantum de 5000 lei întrucât în data de 21.02.2014, lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Municipiului Aiud, aflați în timpul executării atribuțiilor de serviciu, au efectuat un control la Oficiul Poștal Aiud pe linia respectării prevederilor Legii 333/2003, cu această ocazie constatându-se faptul că transportul de valori se efectuează fără respectarea prevederilor legale, respectiv fără mijloace de transport blindate, semiblindate sau special amenajate, dotate cu dispozitive tehnice de pază și alarmare pe compartimentul de valori, cu personal de pază și protecție, înarmați cu arme de foc.
Fapta săvârșită de către petenta este prevăzută de art. 3, pct. 16 din H.G. 301/2012 și sancționată de art. 4, alin. 1, lit. c din același act normativ.
Procesul-verbal de contravenție a fost anulat, admițându-se excepția prematurității aplicării amenzii, și reținându-se că la data întocmirii procesului-verbal de contravenție, petenta nu avea obligația de a se conforma dispozițiilor legale în baza cărora a fost sancționată, întrucât termenul de 24 de luni prevăzut de H.G. 1017/2013 care a modificat H.G, 301/2012, este un termen suspensiv care indică data până la care unitățile prevăzute trebuie să se conformeze măsurilor stabilite de textul de lege.
Consideră că în mod eronat prima instanță a admis excepția prematurității aplicării sancțiunii din următoarele considerente:
Art.7, alin. 1 din H.G. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor [intrată în vigoare la data de 16.06._, a fost modificat prin H.G. 1017/2013 având următorul conținut "În termen de 24 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, cu modificările și completările ulterioare, a societăților specializate de pază și protecție și a celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre. "
> Data intrării în vigoare a HG 301/2012 a fost 16.06.2014, iar termenul de 24 de luni prevăzut de art 7 din acest act normativ s-a împlinit la data de 15.06.2014, dată până la care unitățile trebuiau să îndeplinească exigențele impuse de acest act normativ, urmând ca răspunderea acestora să poată fi angajată numai după împlinirea termenului, dacă până atunci nu s-au conformat măsurilor stabilite prin hotărâre.
> Având în vedere că data constatării contravenției a fost 21.02.2014, rezultă că sancțiunea s-a aplicat anterior împlinirii termenului de 24 de luni prevăzut de art. 7 din H.G. 301/2012, însă având în vedere natura săvârșirii contravenției, apreciază că aceasta este săvârșită în formă continuă prin omisiune, elementul constitutiv al contravențiilor constând în neluarea măsurilor privind modul de funcționare a unității potrivit cerințelor stabilite în H.G. 301/2012. Astfel, intimata-petentă nu a făcut dovada că modul său de funcționare a fost stabilit potrivit cerințelor prevăzute în normele metodologice aprobate prin H.G. 301/2012 până la data de 15.06.2014, dată la care s-a împlinit termenul de 24 de luni acordat prin art. 7 din H.G. 301/2012.
În concluzie, solicită instanței de judecată admiterea apelului așa cum a fost formulat și schimbarea sentinței civile nr. 1005/2014 a Judecătoriei Aiud, în sensul menținerii actului atacat ca legal și temeinic.
In drept, apelul se întemeiază pe dispozițiile art. 476 - 479 din Codul de procedură civilă, situație care face posibilă schimbarea în tot a hotărârii apelate.
Referitor la introducerea în termen a apelului, arătă faptul că Sentința civilă nr. 1005/2014 a fost comunicată și înregistrată în evidențele instituției la data de 29.10.2014, arătă că apelul este formulat în termenul legal de 30 zile, raportându-Se la prevederile art. 468 alin.l din Codul de procedură civilă.
Petenta intimata C. Națională Poșta Română S.A., în temeiul dispozițiilor art. 471 alin. 5 din Noul Cod de Procedură Civilă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de către Inspectoratul de Poliție al Județului A., împotriva Sentinței civile nr. 1005 pronunțată de Judecătoria Aiud în ședința publică din data de 06.10.2014 și pe cale de consecință menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Consideră că susținerile invocate de intimat prin apelul formulat sunt neîntemeiate pentru următoarele
1. în fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 21.02.2014 de către un agent constatator din cadrul I.PJ. A., intimata a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 5.000 lei, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 3 pct.16 din H.G. nr. 301/2012 și sancționată de art.4 lit. b din H.G. nr. 301/2012, respectiv societatea petentă nu a luat măsuri de asigurare a transportului de valori în conformitate cu prevederile legii.
Solicită instanței să ia în considerare faptul că, în conformitate cu art. 57 din HG nr. 301/2012, derularea transportului bunurilor și valorilor se realizează cu îndeplinirea anumitor cerințe în funcție de suma transportată.
La lit. „c" a articolului menționat se prevede că: transporturile bunurilor și valorilor în cuantum sau cu o valoare cuprinsă între 10.000 și 100.000 euro ori echivalentul în lei se asigură cu mijloace de transport blindate, semiblindate sau special amenajate, însoțite cu personal de pază propriu calificat și atestat ori agenți ai unei societăți specializate de pază și protecție, înarmați cu arme de foc, în condițiile legii,
De asemenea, la alin. „2" se prevede că: pentru bunurile și valorile în cuantum de sub 10.000 euro sau echivalentul în lei nu este obligatorie organizarea transportului de valori, în condiții/e legii.
Ori, nementionarea exactă a sumei care se transportă, pentru a se constata dacă contravenientul îndeplinea condițiile legale privind transportul de valori, în sensul că fie era obligat să aibă mijloace de transport blindate, semiblindate sau special amenajate, cu personal de pază propriu calificat și atestat ori agenți ai unei societăți specializate de pază și protecție, și aceste persoane să fie înarmate cu arme de foc, fie nu era obligat să organizeze transportul de valori, în cazul în care transporta valori sub 10.000 euro, constituie un dubiu care împiedică antrenarea răspunderii contravenționale a subscrisei, atât timp cât nu există dovezi în acest sens.
Potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 cu modificările si completările ulterioare: „(1) Mijloacele auto destinate transportului bunurilor și valorilor sau celui cu caracter special, prevăzute la art. 25, se dotează cu dispozitive tehnice de pază, alarmare, monitorizare, localizare și supraveghere, destinate să asigure securitatea persoanelor însoțitoare, a bunurilor, a valorilor și produselor speciale transportate, și se echipează cu tehnică de comunicații radio pe frecvențele aprobate conform legii."
Având în vedere faptul că, nu au fost expuse în cuprinsul procesului verbal niciun fel de elemente din care să rezulte amplitudinea socială a pretinsei încălcări a legii de către unitate, apreciază că sancțiunea dată de către agentul constatator depășește raportul legal de proporționalitate dintre gradul de pericol social, împrejurările în care a fost săvârșită presupusa faptă contravențională, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, urmarea produsă și cuantumul amenzii. Neexistând niciun prejudiciu real si concret, fie de natura financiară, fie de natura socială pe care unitatea sa-l fi produs societății în ansamblu prin fapta reținută de agentul constatator, consideră că procesul verbal a fost încheiat în mod nelegal și netemeinic, cu depășirea competențelor date de lege în sarcina agentului constatator.
Prin urmare, considerând că și în cazul răspunderii contravenționale se aplică prezumția de nevinovăție, dar și principiul in dubio pro reo, solicită a se observa că nementionarea sumei transportate și implicit individualizarea sancțiunii aplicate conduce automat la anularea sancțiunii, chiar dacă sancțiunea a fost aplicată în alt temei legislativ, atât timp cât legiuitorul prin normele metodologice a înțeles să clasifice gravitatea acestor sancțiuni în funcție de suma transportată, înlăturând chiar răspunderea în cazul în care suma transportată este sub 10.000 euro.
Conform acestor articole de lege, doar faptul că petenta a efectuat transport de bunuri sau valori cu ocazia săvârșirii faptei din data de 21.02.2014 de peste 10.000 euro poate determina răspunderea contravențională.
Cu privire la cuantumul sancțiunii aplicate, solicită a se aprecia că acesta este prea ridicat, date fiind dificultățile financiare de notorietate cu care se confruntă C.N. Poșta Română S.A., așa încât aplicarea unei sancțiuni contravenționale nu sunt de natură să corijeze conduita C.N. Poșta Română S.A.
Potrivit art. 5 alin 5 din OG nr. 2/2001 „Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite"iar în art. 21 din același act normative "Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal."
Solicită a se reține că, sancțiunea juridică are un dublu rol, educativ (se aplică o singură dată) pentru că urmărește îndreptarea celui vinovat și preventiv determinând abținerea de la săvârșirea de fapte antisociale, respectiv un rol represiv, de pedepsire a celor ce nesocotesc dreptul. Legalitatea sancțiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.
2. Prin Sentința civilă nr. 1005 din data de 06.10.2014, instanța de fond a admis plângerea contravențională, motivând că amenda stabilită de agentul constatator este prematur aplicată, fără respectarea termenului de 24 luni prevăzut de legiuitor, ținând seama că H.G. nr. 301/2012 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 335 din 17 mai 2012 și a intrat în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării, astfel cum prevede art. 8 alin. 1 din H.G. nr. 301/2012, iar procesul verbal de contravenție a fost întocmit la 21.02.2014.
Solicită a se lua în considerare faptul că, potrivit art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 301/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 335 din 17 mai 2012. în vigoare la data aplicării sancțiunii, cu modificările și completările ulterioare, termenul de 24 de luni, care se prorogă până la data de 01.01.2016, este un termen legal suspensiv care indică data până la care unitățile prevăzute la art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 trebuie să îndeplinească criteriile impuse de acest act normativ. Răspunderea unităților poate fi angajată numai după împlinirea termenului dacă până atunci nu s-au conformat măsurilor stabilite prin actul normativ. C.N. Poșta Română S.A. este de bună credință și încearcă să se încadreze în termenul prevăzut de legiuitor în H.G. nr. 301/2012, art. 7 alin. 1 și să reglementeze problemele pentru care a fost sancționată.
Solicită a se lua în considerare faptul că, textul menționat la art. 7 alin. 1 din HG nr. 301/2012 nu face nicio distincție între obligațiile noi impuse prin H.G. nr. 301/2012 sau cele anterioare, preluate și de HG nr. 301/2012. Or, potrivit principiului de drept exprimat în adagiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici cititorul nu trebuie sa distingă), solicită a se reține că CN Poșta Română S.A. a fost sancționată, prin procesul verbal de contravenție . nr._/21.02.2014, pentru o faptă pentru care legiuitorul a instituit un termen de intrare în legalitate.
Fapta reținută în sarcina reclamantei nu era incriminată la data săvârșirii ei, respectiv 21.02.2014, dată situată în termenul de 24 de luni prevăzut de art. 7 alin 1 din HG nr. 301/2012, încălcându-se principiul legalității incriminării faptei reținute în sarcina C.N. Poșta Română S.A.
2. în ceea ce privește legalitatea și temeinicia procesului verbal, solicită a se reține următoarele:
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999.)
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
în strânsă legătură cu cele mai sus expuse, potrivit căruia sancțiunile contravenționale pot fi aplicate persoanelor care au săvârșit o faptă contravențională, solicită a se observa că LIPSEȘTE VINOVĂȚIA ca element constitutiv, în absența căruia nu se poate aplica sancțiunea prevăzută de lege.
Pornind de la definiția legală prevăzută de art. 1 din O.G. nr. 2/2001, învederează că nu există vinovăția ca element subiectiv al abaterii contravenționale.
Pentru aspectele precizate solicită, respingerea apelului ca neîntemeiat și pe fond să se mențină sentința pronunțată de prima instanță ca temeinică și legală.
În drept, se invocă dispozițiile art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă, Legii nr. 333/2003, O.G. nr. 2/2001 și H.G. nr. 301/2012, cu modificările și completările ulterioare.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de apelant, Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 21.02.2014, cu ocazia controlului efectuat la aceeasi data la Oficiul Poștal Aiud, s-a retinut că, nu au fost luate de catre conducerea companiei masuri de asigurare a transportului salariilor in conformitate cu prevederile legii, respectiv cu auto blindata, semiblindata sau special amenajata, dotata cu dispozitive tehnice, de paza si alarmare, pentru compartimentul de salarii, respectiv cu personal de paza inarmati cu arme de foc.
Raportat la starea de fapt retinuta, agentul constatator al intimatului apelant a stabilit in sarcina petentei intimate, savarsirea contravenției prevăzute de art. 3 pct.16 din HG nr. 301/2012, sanctionata potrivit art. 4 alin.1 litera c din acelasi act normativ.
Referitor la prematura aplicare a sanctiunii de catre agentul intimatului apelant, instanta de control judiciar retine ca:
Potrivit art.7 alin.1 din HG nr. 301/2012, forma in vigoare la data de 21.02.2014 - data intocmirii procesului verbal contestat si cea a savarsirii contraventiei, in termen de 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, cu modificările și completările ulterioare, a societăților specializate de pază și protecție și a celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre.
Potrivit art. 8 al. 1 din HG nr. 301/2012, data intrării în vigoare a HG nr. 301/2012 a fost 16.06.2012, astfel ca, termenul de 24 luni prevăzut de art. 7 alin.1 din HG nr. 301/2012 urma să se împlinească la 16.06.2014, aceasta fiind data până la care unitățile trebuiau să îndeplinească exigențele impuse de acest act normativ, urmând ca răspunderea acestora să poată fi angajată numai după împlinirea termenului, dacă până atunci nu s-au conformat măsurilor stabilite prin actul normativ.
Asa fiind, cata vreme contravenția a fost constatata la data de 21.02.2014, data la care a fost incheiat si procesul verbal contestat, raportat la cele ce preced, rezulta ca la momentul constatarii contraventiei si aplicarii sanctiunii, petenta intimata se afla in termenul de gratie de 24 luni, prevăzut de art. 7 din HG nr. 301/2012.
In acest context, instanta de control judiciar retine ca in mod corect prima instanta a anulat procesul verbal contestat pentru considerente ce tin de prematura sanctionare a petentei, raportat la prevederile art.7 alin.1 din HG nr. 301/2012, insa, trebuie subliniat ca a retinut eronat ca data implinirii termenului de gratie de 24 de luni, este 16.12.2015, in loc de 16.06.2014, intrucat, termenul de gratie nu se calculeaza de la data intrarii in vigoare a actului normativ de prelungire a acestuia de la 18 luni la 24 de luni, ci, de la data de 16.06.2012, cand a intrat in vigoare actul normativ care prevedea acest termen de gratie, adica HG nr.301/2012- art.7 alin.1.
In ceea ce privește apărările apelantului in conformitate cu care, chiar daca raportat la data constatării contravenției - 21.02.2014, rezultă că sancțiunea s-a aplicat anterior împlinirii termenului de 24 de luni prevăzut de art.7 din H.G. 301/2012, totusi, având în vedere natura contravenției, aceasta este săvârșită în formă continuă, prin omisiune, elementul constitutiv al ei, constând în neluarea măsurilor privind modul de funcționare a unității, potrivit cerințelor stabilite în H.G. 301/2012, astfel ca, intimata-petentă nu a făcut dovada că modul său de funcționare a fost stabilit potrivit cerințelor prevăzute în normele metodologice aprobate prin H.G. 301/2012 până la data de 15.06.2014, dată la care s-a împlinit termenul de 24 de luni acordat prin art. 7 din H.G. 301/2012, instanta de control judiciar a retinut ca:
De vreme ce, potrivit art.7 alin.1 din HG nr. 301/2012, pana la data de 16.06.2014, petenta intimata trebuia sa se conformeze exigentelor si cerintelor impuse de Normele metodologice aprobate prin Hg 301/2012, rezulta ca, doar incepand cu data de 17.06.2014, ea poate deveni subiect activ al contraventiei constand in nerespectarea acelor cerinte si doar incepand cu data de 17.06.2014, se poate retine in sarcina sa, neindeplinirea obligatiilor de a face, stabilite prin actul normativ sanctionator.
Ca atare, doar incepand cu data de 17.06.2014, se poate retine savarsirea – in forma continua sau instantanee - a contraventiei retinute in sarcina petentei intimate. A accepta sustinerile apelantului echivaleaza cu a accepta ca procesul verbal de contraventie sanctioneaza comportamente si conduite viitoare ale petentei ca subiect de drept- ceea ce este inadmisibil, stiut fiind ca, natura unei contraventii de a fi continua, se apreciaza la momentul constatarii ei; in plus, pentru ca o contraventie sa devina continua, ea trebuie in primul rand sa existe, or, anterior implinirii termenului de gratie de 24 de luni, adica anterior datei de 16.06.2014, nu putem discuta despre existenta elementelor constitutive ale contraventiei retinute in sarcina petentei si cu atat mai putin de caracterul ei continuu.
Situatia este similara si in cazul aplicarii sanctiunii, fiind evident ca, printr-un act sanctionator, nu se poate sanctiona decat ilicitul constatat si comis – fie si in forma continua- pana la data constatarii lui.
Nimic nu impiedica apelantul ca incepand cu data de 17.06.2014, sa verifice si sa constate daca petenta si-a indeplinit obligatiile de a face, impuse de HG 301/2012 si normele metodologice aprobate prin aceasta.
Pentru toate considerentele de fapt si de drept expuse,
In temeiul art. 480 alin.1 din Codul de Procedura Civila,
Va respinge ca nefondat, apelul declarat de apelantul IPJ A. împotriva Sentinței Civile nr. 1005/2014 a Judecătoriei S..
In cauza nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul intimat IPJ A., împotriva Sentinței Civile nr. 1005/2014 a Judecătoriei Aiud.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.01.2015.
Președinte, M. P. | Judecător, B. A. A. | |
Grefier, R. C. |
Red.Tehnored.ABA
Tehnoredact R.C.
4 ex./ 16.02.2015
Jud.fond. V. M..
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1841/2015.... → |
|---|
