Despăgubire. Sentința nr. 2015/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 1454/107/2013*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ_ /2015
Ședința publică de la 3 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
Grefier. V. L.
Pe rol se află se află acțiunea în contencios formulată de reclamanta B. S., în contradictoriu cu pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, ., având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților
Procedura de citare legal îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânarea pronunțării din data de 17.02.2015 și 24.02.2015, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ la data de 13.02.2013, (f.1 și urm.) reclamanta B. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele . ABRUD, STATUL ROMÂN prin AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, solicitând:
1. Obligarea . Abrud de a se conforma dispozițiilor legale, dacă instanța va aprecia că soluționarea Notificării este de competența unității deținătoare, în speță . Abrud;
2. Obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a se conforma dispozițiilor legale, în sensul emiterii unei dispoziții, dacă această instituție apreciază că se impune analizarea dosarului reclamantei nr._/CC, întocmit în baza Deciziei nr. 83/2008 emisă de . Abrud, prin care se propunea acordarea de măsuri reparatorii de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
3. Obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a accepta și a da soluționarea legală în Dosarul nr._/CC, întocmit în baza Deciziei nr. 83/2008 emisă de . Abrud, dacă, în baza expertizei, instanța va aprecia că imobilele notificate nu pot fi restituite în natură și se va dispune acordarea de măsuri reparatorii de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
4. Obligarea pârâtelor sus menționate de a-i plăti cheltuielile de judecată ce vor fi ocazionate de prezenta acțiune judecătorească.
În motivarea acțiunii, a arătat reclamanta că are domiciliul în comuna L., ., județul A., și că a constatat că după 11 ani de la depunerea Notificării în baza Legii nr. 10/2001, pentru imobilele (construcții și terenuri), preluate abuziv de către stat, soțului ei B. I. G., cu prilejul înființării Combinatului Minier al Cuprului R. Poieni, în prezent . Abrud, entitățile investite cu soluționarea Notificării sus menționate, care în speța de față sunt . Abrud și C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, au opinii diferite cu privire la imobilele în discuție, sub aspectul modului de soluționare a notificărilor și au dat soluții contradictorii pentru cazul prezentat, iar în final au abandonat soluționarea notificării depuse și că pârâtele au fost chemate în judecată ca entități investite cu soluționarea Notificării depuse în baza Legii nr. 10/2001.
Că prin Decretul Prezidențial nr. 201/01.09.1981 și Decretul Prezidențial nr. 102/23.05.1984, soțul ei B. I. G. a fost expropriat de construcțiile și terenurile aflate în proprietatea sa, în ., Județul A., în scopul asigurării condițiilor de depozitare a sterilului, în cadrul obiectivului Combinatul Minier al Cuprului R. Poieni, în prezent . Abrud. Decretele menționate mai sus nu se află publicate în buletinele oficiale din vremea respectivă, având aplicată, prin sigilare, sintagma: Nu se publică în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România.
Că în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, art. 2 alin. 1 lit. f exproprierea a fost abuzivă. Exproprierea abuzivă s-a concretizat sub mai multe forme, din care doar trei: a) încadrarea tuturor terenurilor expropriate ca fiind în afara perimetrului construibil al localității; b) plafonarea despăgubirilor ce se puteau acorda pentru construcțiile din mediul rural, la suma de 35.000 lei; c) instituirea taxei de protecție a terenurilor expropriate, ce reprezenta peste 80 % din tarifele de deviz și care se întorcea înapoi la stat, în timp ce sumele achitate deținătorilor de terenuri agricole, cu titlu de despăgubire, reprezentau mai puțin de 20 % din suma la care a fost evaluat terenul expropriat (conform Decretului Consiliului de Stat nr. 467/1979).
Că în baza Legii nr. 10/2001 a depus la executorul judecătoresc S. A., Notificare, înregistrată cu nr. 214 N/14.02 2002, prin care solicită despăgubiri bănești, pentru imobilele expropriate soțului ei B. I. G.. Prin Notificarea depusă, nu a solicitat restituirea în natură, deoarece chiar și atunci, cu 11 ani în urmă, a apreciat că imobilele nu pot fi restituite în natură, din motive obiective evidente: pericolul alunecării haldelor de steril situate în amonte de . nivelului apelor poluate din iazul de decantare, lipsa utilităților de strictă necesitate, izolarea și poluarea.
Mai arată că prin Decizia nr. 83/2008 conducerea . Abrud, constată că petentul are calitate de persoană îndreptățită a beneficia de despăgubiri conform art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/ 2001, mai constată că imobilele construcții si terenuri nu pot fi restituite în natură și propune acordarea de măsuri reparatorii de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Deoarece Decizia nr. 83/2008 emisă de . Abrud nu respingea Notificarea depusă, propunând acordarea de măsuri reparatorii, pe care le solicitase în Notificare, nu avea motive pentru a ataca decizia în instanță, în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin 3 din Legea nr. 10/2001, astfel cum era în vigoare la momentul emiterii deciziei. De la depunerea Notificării până la emiterea deciziei trecuseră deja 6 ani și a privit decizia ca o soluționare dată Notificării. Face precizarea că la data depunerii Notificării, imobilele expropriate făceau obiectul excepțiilor cuprinse în art. 16 din Legea nr. 10/2001, iar principiul prevalentei restituirii în natură a fost instituit ulterior, odată cu modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005.
Că datorită faptului că în procesele verbale, întocmite la data exproprierilor se prevedea expres că terenurile și construcțiile expropriate sunt situate în afara perimetrului construibil al comunei L., prin Decizia nr. 83/ 2008, . Abrud constată că terenurile, în suprafață de 62.361 mp, expropriate cu Decretul nr. 201/01.09.1981 și terenurile în suprafață 11.757 mp., expropriate cu Decretul 102/23.05.1984, care se aflau, la data exproprierii, în afara perimetrului construibil al localității, conform proceselor verbale ale comisiilor județene de evaluare, intră sub incidența art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și în conformitate cu art. 4 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 și a art. V Titlul I din Legea nr. 247 / 2005, dispunând înaintarea Notificării către comisia constituită potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 din cadrul Primăriei L.. Nedispunând de teren excedentar, care să poată fi restituit în natură și neexistând asemenea terenuri nici în comunele limitrofe, C. locală L. de fond funciar a emis hotărâri și a întocmit dosare cu propunerea de a se acorda despăgubiri pentru terenurile expropriate cetățenilor din zona Geamăna.
Prin Hotărârea nr. 854/2007 C. Județeană A. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor a invalidat propunerea Comisiei locale L. de fond funciar, cu motivarea că terenurile solicitate de către petenți nu cad sub incidența legilor fondului funciar, datorită faptului că la data preluării la stat, în baza decretelor de expropriere, aceștia au primit despăgubiri bănești și prin urmare nu a existat o preluare abuzivă. Procesele verbale întocmite de către comisiile județene de evaluare evidențiază faptul că sumele primite drept despăgubire de către cetățenii expropriați au fost de 10 ori mai mici decât sumele la care a fost evaluată valoarea terenurilor expropriate. În procesul verbal nr. 75/06.10.1981, încheiat în vederea evaluării terenurilor și construcțiilor expropriate în baza Decretului prezidențial nr. 201/01.09.1981 se constată că: - 93.151 mp. teren arabil clasa a III-a de calitate, s-a evaluat conform Legii nr. 59/1974 la tariful de 2,50 lei/mp., revenind suma de 232.878 lei, dar cetățenii expropriați au fost despăgubiți la tariful de 0,40 lei/mp., revenind suma de 37.261 lei, conform Decretului Consiliului de Stat nr. 467/1979; - 815.026 mp. fâneață și pășune clasa a IV-a de calitate s-a evaluat conform Legii nr. 59/1974 la tariful de 1,80 lei/mp., revenind suma de 1.467.047 lei, dar cetățenii expropriați au fost despăgubiți la tariful de 0,10 lei/mp., revenind suma de 81.503 lei, conform Decretului Consiliului de Stat nr. 467/1979; - 118.940 mp. livadă și livadă cu fâneață clasa a III-a de producție s-a evaluat conform Legii nr. 59/1974 la tariful de 7,50 lei / mp., revenind suma de 892.050 lei, dar cetățenii expropriați au fost despăgubiți la tariful de 2,10 lei/mp., revenind suma de 249.774 lei, conform Decretului Consiliului de Stat nr. 467/1979.
Mai susține reclamanta că urmare a Deciziei nr. 83/2008 emisă de . Abrud, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin Adresa nr. 41.925 - 41.936 CC/11.05.2010 și ulterior prin Adresa nr. 41.925 - 41.936 CC/29.04.2011 a remis către . Abrud un număr de 12 dosare, inclusiv dosarul ei, folosind drept pretext faptul că respectivele construcții nu au fost demolate. În adresele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților este invocat principiul prevalentei restituirii în natură a imobilelor notificate, cu trimitere la art. 16 și art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Conform art. 7 alin 9 al Regulamentului privind organizarea și funcționarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, președintele comisiei, care este una și aceeași persoană cu președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților era obligat ca: Dacă pe baza constatărilor Secretariatului, C. Centrală stabilește că imobilul pentru care s-a consemnat /propus plata de despăgubiri în natură este restituibil în natură, prin decizie motivată va proceda la restituirea acestuia. Decizia de restituire în natură astfel emisă va urma regimul juridic prevăzut de art. 23 alin 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Art. 23 alin 4, devenit art. 25 alin 4, mai precizează că: decizia face dovada proprietății persoane are forța probatorie a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie.
Reclamanta mai arată că, evitând a-și asuma răspunderea emiterii unei dispoziții/decizii de restituire în natură a construcțiilor notificate, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a lăsat întreaga responsabilitate a soluționării notificărilor pe seama unității deținătoare, care în speța de față este . Abrud. Pe de altă parte, dacă conducerea . Abrud, dorește cu adevărat soluționarea Notificării, atunci trebuie să știe că, pe lângă restituirea în natură pentru terenul liber și construcțiile rămase nedemolate, (Legea nr. 10/2001, art. 10 alin. 1), avea și posibilitatea compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluționarea notificărilor, cu acordul persoanei îndreptățite. (Legea nr. 10/2001, art. 10 alin. 10).
Că din corespondența purtată de . Abrud cu forul său tutelar, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, prin Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie reiese că, punându-se problema solicitării Asociației Geamăna privind soluționarea pe cale legală a unor dosare remise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților către unitatea deținătoare: Subiectul nu a fost luat în discuția Consiliului de Administrație al Societății. (Adresa nr. 1923/24.11.2011). În timp ce Conducerea . Abrud, unitate deținătoare și entitate investită cu soluționarea notificărilor invocă faptul că nu poate dispune de bunurile al cărui proprietar este Statul Român prin Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, care deține întregul pachet de acțiuni, Ministerul sus menționat susține că nu are calitatea de unitate deținătoare a bunurilor revendicate ci doar de acționar al . Abrud, care este entitate investită cu soluționarea notificărilor. întrebarea firească este dacă unitatea deținătoare poate dispune acordarea în compensare a unor bunuri sau servicii, fără avizul forului tutelar, care este proprietarul acestor bunuri.
D. pentru care solicită chemarea în judecată, în calitate de pârâte, a entităților investite cu soluționarea Notificării, având ca obiect al .acțiunii Legea nr. 10/2001, entități care au dat soluții contradictorii pentru cazul prezentat și care în speța de față sunt:
I. . Abrud, care, deși avea cunoștință de respingerea repetată de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a Deciziei nr. 83/2008, conținând propunerile sale pentru acordarea de măsuri reparatorii de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca urmare a afirmării principiului prevalentei restituirii în natură, nu a respectat, în speța de față, prevederile legale, care i-ar fi permis soluționarea reală a acestui caz, iar în final a abandonat soluționarea Dosarului nr. 41.936/CC, ce conține Decizia 83 / 2008;
II. STATUL ROMÂN prin AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR care deși a apreciat că se impune analizarea dosarului, în privința verificării legalității respingerii cereri de restituire în natură, nu s-a conformat dispozițiilor legale, în sensul emiterii unei decizii/dispoziții, pentru a-i da posibilitatea să o atace, dacă ar fi considerat necesar, în condițiile art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247 / 2005.
În drept, a invocat: art. 112 și următoarele din Codul de procedură civilă; Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989; HG 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001; Legea nr. 137/ 2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării; Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale; HG nr. 1634/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri; OUG nr. 81/2007 pentru accelerarea proceduri de acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv; Regulament privind organizarea și funcționarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, aprobat prin Decizia Primului Ministru nr. 425/30.08.2005; Legea nr. 30/1994 privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție (Primul protocol adițional la convenție, Paris, 20.03.1952, art. 1, Protecția proprietății).
A anexat acțiunii: 1. Notificarea nr. 214 N/14.02.2002, depusă de B. S. la executorul judecătoresc S. A.; 2. Decizia nr. 83/01.08.2008, prin care se constată că imobilele construcții și terenuri nu pot fi restituite în natură și se propune acordarea de măsuri reparatorii de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; 3. Adresa nr. 41.925 - 41.936/CC din 11.05.2010, din partea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților către . Abrud; 4. Adresa nr. 41.925 - 41.936/CC din 29.04.2011, din partea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților către . Abrud; 5. Adresa nr. 142.023/17.02.2011, din partea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, Direcția Generală Juridică și Relații Instituționale, către conducerea Asociației Geamăna; 6. Adresa 1.923 din 24.11.2011 din partea . Abrud către Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri; 7. Procesul verbal nr. 75/06.10.1981, încheiat de către comisia de evaluare întrunită în baza Decretului prezidențial nr. 201 / 01.09A9SI și înregistrat la Consiliul popular al Județului A. nr. 8.349/6.10.1981.
Pârâta . Abrud, succesoare în drepturi a Filialei A. I. Abrud SA (fosta Sucursală Minieră Abrud) - societate comercială cu capital de stat din cadrul MINISTERULUI ECONOMIEI, COMERȚULUI ȘI MEDIULUI DE AFACERI a depus întâmpinare (f.20), solicitând respingerea acțiunii.
Pe cale de excepție invocă excepția puterii lucrului judecat, motivat de faptul că pe rolul Tribunalului A. a existat dosarul_ având ca obiect fond - Legea 10/2001 reclamantă B. S. și pârâtă ., dosar în care s-a pronunțat sentința civilă 1674/2012, hotărâre prin care a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantă prin nerecurare. Excepția puterii lucrului judecat este un principiu de interes general, potrivit căruia ceea ce s-a hotărât printr-un act de jurisdicție, se consideră că exprimă adevărul și judecata nu mai poate fi reluată. Această excepție este reglementată de Cod procedură Civilă și Cod Civil. Este lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecată (speța de față), are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți făcute între ele și în contra lor în aceeași calitate. Este o prezumție legală și absolută. codul de procedură civilă reglementează puterea lucrului judecat ca o excepție de fond, peremtorie și absolută.
Pe fondul, arată pârâta că își menține susținerile formulate în întâmpinarea nr. 530/21.03.2012 depusă în dosar nr._, pe care o anexează împreună cu anexele acesteia (Anexa) și actele care au stat la baza emiterii Decizie nr. 83/2008.
În drept, art. 205 - 208 Codul de procedură civilă, art. 166 Codul de procedură civilă și 1201 Codul civil (în vigoare la data depunerii cererii de către reclamant).
La data de 14.03.2013, reclamanta și-a precizat acțiunea (f.70), arătând că formulează acțiune în contencios administrativ, prin care înțelege să cheme în judecată pârâții C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și .:
- Să fie obligată pârâta . să transmită pârâtei C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Decizia nr. 83/2008 și toate actele care au stat la baza emiterii acesteia în vederea emiterii titlului de despăgubire;
- Să fie obligată pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită în favoarea sa decizia pentru acordarea de despăgubiri sub forma titlului de despăgubire pentru construcțiile și terenul aferent acestora la care face referire pârâta . în Decizia nr. 83/2008;
- să se ia act că înțelege să renunțe la judecată față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
În motivarea cererii precizate, reclamanta arată că:
Prin Decizia nr. 83/2008 pârâta . a constatat că este îndreptățită să beneficieze de despăgubiri, conform art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele construcții și teren aferent ce nu pot fi restituite în natură și a propus acordarea de măsuri reparatorii de către pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
După primirea deciziei și a actelor care au stat la baza emiterii acesteia, pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu adresele nr._ -_ CC/11.05.2010 și nr._ -_ CC/29.04.2011, a restituit pârâtei . un număr de 12 dosare, între care și cel al ei, pe motiv că respectivele construcții nu au fost demolate și pot fi restituite în natură.
Susține reclamanta că datorită unui blocaj de comunicare între cele două pârâte nici până în prezent nu a fost soluționată notificarea pe care a formulat-o în temeiul Legii nr. 10/2001.
Susține apoi că imobilele construcții nu pot fi restituite în natură deoarece sunt afectate de activitatea de prelucrare a minereului de cupru desfășurată de pârâta ., iar pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este în culpă pentru nesoluționarea notificării.
Motiv pentru care a formulat acțiunea ce formează acțiunea dosarului mai sus menționat.
Arată că în cauză au calitate procesuală pasivă doar pârâtele . și pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele Guvernului României, respectiv Statului Român. Nu are calitate procesuală pasivă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cum din eroare am trecut în cererea inițială, considerând că pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ar fi o structură subordonată acestei autorități.
Susține că Tribunalul A. este competent să soluționeze prezenta cauză, în primă instanță, având în vedere prevederile Legii nr. 2/01.02.2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Potrivit art. X din lege, alin. 1 al art. 20 din Titlul VII, Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 a fost modificat în sensul că, competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul.
Iar potrivit art. XXII din Legea nr. 2/2013 procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite se judecă de instanțele devenite competente potrivit Legii nr. 2/2013. În alin. 3 al art. XXII din Legea nr. 2/2013 se prevede că procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a acestei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit acestei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.
Este adevărat că la data introducerii acțiunii competența materială de soluționare a cauzei revenea Curții de Apel A. I., însă, în raport cu dispozițiile Legii nr. 2/2013 competența revine Tribunalului A..
Însă prin OUG nr. 62/2010 și prin OUG nr. 4/2012, aprobate prin Legea nr. 117/2012, s-a dispus suspendarea, până la data de 15.05.2013, a emiterii titlurilor de despăgubire, titlurilor de conversie precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005.
Arată reclamanta că această prevedere legală nu o împiedică să se adreseze instanței de judecată pentru ca în temeiul Legii nr. 10/2001 să se stabilească dacă imobilele construcții și teren aferent pot fi restituite sau nu în natură și dacă sunt îndreptățită ia măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma titlurilor de despăgubire sau a altor măsuri compensatorii.
Dispozițiile legale mai sus menționate se referă la suspendarea emiterii titlurilor de despăgubire până la data de 15.05.2013. A accepta un alt punct de vedere ar însemna o încălcare a liberului acces la justiție garantat de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cel mai rău caz instanța poate să dispună suspendarea judecării cauzei până după data de 15.05.2013 sau să dea un termen de judecată după această dată.
Înțeleg să invoce excepția necompetenței materiale a Secției civile a Tribunalului A., de soluționare a acțiunii din dosarul mai sus menționat. Așa cum a arătat mai sus, în cauză este vorba de o acțiune care vizează refuzul unei autorități a unei autorități a administrației publice centrale de emitere a unui act administrativ. Competența de soluționare a acesteia revine instanței de contencios administrativ, respectiv secției de contencios administrativ, potrivit Legii nr. 554/2004, precum și a prevederilor Legii nr. 2/2013.
De aceea solicită transpunerea dosarului de la Secția civilă la Secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului A..
Pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare (f.76) împotriva cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta B. S., prin care înțelege să invoce:
- excepția necompetenței materiale a Secției I Civilă, din cadrul Tribunalului A., privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă;
- excepția prematurității cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Susține pârâta în apărarea sa că, consideră conținutul cererii introductive de instanță formulată de către reclamant ca fiind neclar, motiv pentru care solicită să se pună în vedere reclamantului să-și precizeze acțiunea, în sensul de a preciza în contradictoriu cu cine înțeleg să se judece.
Astfel, Hotărârea Guvernului nr. 361/2005, modificată și completată prin H.G nr. 240/2006, în privința aplicării Legii nr. 10/2001, reglementează atribuțiile ce revin Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, fără ca acestea să includă competențe în privința emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, asigurând numai organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Cât privește C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, menționăm că, prin Titlul VII din actul normativ amintit mai sus, au fost reglementate atât sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr.10/2001, cât și înființarea unei entități, respectiv C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu atribuții în privința emiterii deciziilor conținând titlurile de despăgubire .
I. Cu privire la excepția necompetenței materiale a instanței sesizate, arată că examinarea legalității și temeiniciei deciziilor emise de C. Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, ca și obligarea acesteia la emiterea deciziei în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, legiuitorul a stabilit-o în competenta instanței specializate de contencios administrativ.
Astfel, potrivit art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, stabilește în mod expres faptul că este de competența secției de contencios administrativ din cadrul tribunalului în a cărui rază domiciliază reclamantul soluționarea cauzelor având ca obiect anularea deciziilor Comisiei Centrale ori obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Normele de drept care consacră competența funcțională a instanțelor de judecată au caracter imperativ, opinie susținută de necesitatea respectării principiului specializării judecătorului, așa cum în mod corect a reținut și înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite în Decizia nr. XV/2007. Mai mult decât atât, dispozițiile mai sus amintite sunt dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, potrivit principiului specialia generalibus derogant. Având în vedere cele menționate, solicită să se admită excepția necompetenței Secției I Civile a Tribunalului A., iar pe cale de consecință, declinarea soluționării cauzei către instanța competentă material să o soluționeze, respectiv Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului A..
II. Cu privire la prematuritatea cererii formulate, în contextul intrării în vigoare a OUG nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012, precizează:
Așa cum rezultă și din nota de fundamentare a OUG nr. 4/2012, în perioada de suspendare, prelungită prin Legea nr.117/_ până la data de 15.05.2013, urmează a fi adoptat un act normativ, ceea ce justifică, încă o dată, oprirea procedurilor de acordare a despăgubirilor. Prin actul normativ mai sus amintit, legiuitorul a stabilit suspendarea emiterii deciziilor de către CCSD, suspendarea emiterii titlurilor de conversie de către ANRP, precum și suspendarea oricăror proceduri cu privire la evaluarea imobilelor. Suspendarea procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire urmărește implementarea Hotărârii CEDO din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României. Prin această suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se vor emite titlurile de plată, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor. În privința resurselor financiare pentru plata despăgubirilor, respectiv cele prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, acestea nu mai există în prezent, după cum rezultă și din nota de fundamentare a Legii nr. 117/2012.
Astfel, noul act normativ trebuie să se întemeieze pe o imagine de ansamblu a numărului de persoane cărora trebuie să le fie plătite despăgubiri, persoane aflate în aceeași situație, asupra posibilelor resurse existente și a cuantumului acestor despăgubiri posibil a fi achitate în mod real, așa cum recomandă hotărârea CEDO amintită. Măsurile propuse nu aduc o restrângere a drepturilor persoanelor îndreptățite, ci prevăd acordarea unui interval de timp în vederea identificării de către statul român a măsurilor necesare pentru continuarea procesului de acordare a despăgubirilor, în contextul epuizării Fondului Proprietatea și în vederea corelării cu momentul adoptării proiectului de act normativ privind implementarea hotărârii pilot pronunțată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care va reglementa și modalitatea în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor. O asemenea măsură nu contravine Convenției Europene a Drepturilor Omului și Protocolului adițional nr. 1, pentru că statul român a aplicat același principiu tuturor celor aflați în situații identice și s-a încadrat în limitele de apreciere ale impactului economic al măsurilor asupra ansamblului statului, astfel încât măsura legislativă este temeinic justificată. Prin instituirea acestui termen, obligațiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în toate ipotezele si implicit dreptul afirmat de reclamanți, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile, sunt afectate de un termen suspensiv în curs de desfășurare.
Or, atât sub imperiul vechiului Cod civil, cât si potrivit noului Cod civil, creditorul - titular al unui drept afectat de un termen suspensiv - nu poate cere realizarea dreptului, respectiv executarea obligației corelative acestui drept. înainte de împlinirea termenului.
În contextul celor prezentate, în ceea ce privește excepția prematurității emiterii titlurilor de despăgubire, ca urmare a adoptării OUG nr. 4/2012 și ulterior a Legii nr. 117/2012, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu prematuritatea emiterii acestora, până la expirarea termenului de suspendare, astfel că, pentru identitate de rațiune această soluție o considerăm aplicabilă și speței deduse judecății. Dezlegarea excepției de prematuritate este indisolubil legată și clarificarea unui alt aspect și anume acela dacă există neconcordanțe între dispozițiile art. 6 din CEDO - referitoare la durata rezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, referitor la protecția proprietății omului, la care România este parte, și prevederile OUG 4/2012 și Legii nr.117/2012. Ținând cont de greutățile întâmpinate în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor, îndeosebi sub aspect financiar, având în vedere și numărul mare al cererilor de restituire formulate de foștii proprietari, prin măsurile luate pentru accelerarea acestei proceduri, legiuitorul a stabilit un criteriu obiectiv pentru soluționarea acestor cereri, respectiv acela al ordinii cronologice în care au fost înregistrate opțiunile, asigurându-se astfel egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație. În sfera dreptului comunitare, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Prin măsura adoptată de legiuitorul român (OUG nr. 4/2012 modificată prin Legea nr. 117/2012), s-a urmărit asigurarea unui just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității. În raport de aceste considerente, nu există neconcordanțe între dispozițiile art. 6 din CEDO - referitoare la durata rezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, referitor la protecția proprietății omului, la care România este parte, și prevederile OUG nr. 4/2012, Legii nr. 117/2012. Conform unei evaluări aproximative, suma necesară pentru a plăti despăgubirile către foștii proprietari se ridică la suma de 21 miliarde de Euro, PIB-ul României pentru anul 2009 fiind de 120 miliarde de Euro, iar suma despăgubirilor plătite efectiv până în prezent fiind de 84 milioane de Euro. Ponderea acestor cheltuieli în PIB reprezintă o sarcină excesivă care pune într-un real pericol interesele generale ale colectivității.
De aceea, suspendarea procedurii de emitere a titlurilor de despăgubire nu produce consecințe incompatibile cu normele stabilite prin Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și urmărește un scop legitim, și anume acela de a nu crea noi nedreptăți disproporționate. Bugetul are un însemnat rol stabilizator al economiei naționale, iar cheltuielile statului cu aceste despăgubiri nu pot destabiliza procesul complex al distribuirii produsului social net în economia națională, între stat, pe de o parte, și populație, pe de altă parte. Cât timp procedura administrativă de emitere a titlurilor de despăgubire este suspendată, demersul inițiat de reclamantă este prematur.
În cuprinsul art. 13 alin.1 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente se arată că: Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă (...), se constituie (...) C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. denumită în continuare C. Centrală, care are, în principal, următoarele atribuții: a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire; b) ia alte măsuri, necesare aplicării prezentei legi.
În acest context, Legea nr. 247/2005. în cuprinsul Titlului VII, reglementează Regimul stabilirii si plătii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Prin urmare, acesta este cadrul normativ în virtutea căruia C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor își exercită atribuțiile mai sus amintite. Astfel, în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării, etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de Capitolul V, Secțiunea I intitulată Valorificarea titlurilor de despăgubire, introduse de pct.26 din OUG nr. 81/2007, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În ceea ce privește dosarul de despăgubiri al reclamantei, susține pârâta că acesta a parcurs atât etapa transmiterii și înregistrării prevăzute de Titlul VII din Legea 247/2005 (fiind înregistrat la Secretariatul CCSD cu nr._/CC), precum și etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului solicitat a fi restituit. Ca urmare a verificării, dosarul reclamantei a fost returnat ., în vederea reanalizării sub aspectele semnalate, prin adresa nr._-_/CC/29.04.2011 (pe care o atașăm în copie). Astfel, din cuprinsul referatelor ce au stat la baza emiterii deciziei, reiese faptul că obiectivele miniere pentru care au fost expropriate imobilele, nu sunt construite la capacitatea proiectată, construcțiile nu au fost demolate, iar îndreptățite continuă să locuiască în aceste imobile.
Precizează că dosarul nu a fost retransmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor.
De altfel, procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 este o procedură specială, căreia nu îi sunt aplicabile termenele și condițiile procedurale generale din legea contenciosului administrativ.
Referitor la etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, menționează că în prezent această etapă este suspendată, în condițiile OUG nr. 4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
În drept, a invocat Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 247/2005, HG nr. 1095/2005, OUG nr. 81/2007, OUG nr. 4/2012, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 2/2013, art. 115-118 din Codul de procedură civilă.
În probațiune: Adresa nr._-_/CC/29.04.2011.
Prin încheierea nr. 1382/2013 din 29.05.2013, Secția I civilă a admis excepția de necompetență a secției și a dispus transpunerea cauzei la Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.
Dosarul a fost înregistrat la această secție sub nr._ .
La data de 6.08.2013, reclamanta B. S. a depus o a doua precizare la acțiunea în contencios administrativ (f.20 dosarul nr._ ), prin care arată că înțelege să cheme în judecată pârâtele C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și ., solicitând:
- Să se stabilească, că imobilele pentru care pârâta . a emis Decizia nr. 83/2010 nu pot fi restituite în natură, iar aceasta nu poate să-i acorde bunuri sau servicii în compensare și drept consecință:
- Să fie obligată pârâta . să transmită pârâtei C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, Decizia nr. 83/2008 și toate actele care au stat la baza emiterii acesteia în vederea emiterii deciziei de compensare prin puncte;
- Să fie obligată pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită în favoarea reclamantei decizie de compensare prin puncte pentru construcțiile și terenurile aferente acestora la care face referire pârâta . în Decizia nr. 83/2008;
- Să se ia act că înțelege să renunțe la judecată față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
În motivarea acestei precizări a acțiunii, arată că după depunerea la data de 20.03.2013 a precizării acțiunii în contencios administrativ au fost adoptate Legea nr. 165/15.05.2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, precum și HG nr. 401/19.06.2013 pentru aprobarea normelor de aplicare a acestei legi.
Prin Legea nr. 165/2013 a fost înființată pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (art. 3 pct. 4 lit. g, art. 18 alin. 3 ) și care funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare. Iar prin Decizia nr. 249/21.06.2013, dată de Primul Ministru, a fost aprobat Regulamentul privind organizarea și funcționarea pârâtei C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Față de această împrejurare a depus prezenta precizare a acțiunii în contencios administrativ, prin care să cheamă în judecată entitatea succesoare a pârâtei C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv pe pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Așa cum a arătat în precizarea anterioară, prin Decizia nr. 83/2008 pârâta . a constatat că sunt îndreptățit să beneficiez de despăgubiri, conform art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele construcții și teren aferent ce nu pot fi restituite în natură și a propus acordarea de măsuri reparatorii de către pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
După primirea deciziei și a actelor care au stat la baza emiterii acesteia, pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu adresele nr._ -_ CC/11.05.2010 și nr._ -_ CC/29.04.2011, a restituit pârâtei . un număr de 12 dosare, între care și cel al reclamantei, pe motiv că respectivele construcții nu au fost demolate și pot fi restituite în natură.
Datorită unui blocaj de comunicare între cele două pârâte nici până în prezent nu a fost soluționată notificarea pe care am formulat-o în temeiul Legii nr. 10/2001.
Susține că imobilele construcții și terenuri nu pot fi restituite în natură deoarece sunt afectate de activitatea de prelucrare a minereului de cupru desfășurată de pârâta ., iar aceasta nu este în măsură să-i acorde bunuri sau servicii, ca măsuri compensatorii.
De aceea, prin prezenta precizare înțelege să solicite instanței să stabilească acest fapt, pe bază de probe, apoi să fie obligată pârâta . să trimită întregul dosar în care a emis Decizia nr. 83/2008 la pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care să fie de asemenea obligată să emită decizia de compensare prin puncte.
În drept, invocă prevederile art. 1, art. 2, art. 16 și urm. din Legea nr. 165/2013, prevederile art. 1, alin. 2 și urm. din Legea nr. 10/2001.
Din actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele:
În primul rând, se va lua act că reclamanta a înțeles să renunțe la judecată față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin a doua precizare la acțiunea în contencios administrativ (f.20 dosarul nr._ ).
Apoi, tribunalul constată că reclamanta a solicitat, prin a doua precizare la acțiunea în contencios administrativ (f.20 dosarul nr._ ): să se stabilească, că imobilele pentru care pârâta . a emis Decizia nr. 83/2010 nu pot fi restituite în natură, iar aceasta nu poate să-i acorde bunuri sau servicii în compensare și drept consecință: să fie obligată pârâta . să transmită pârâtei C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, Decizia nr. 83/2008 și toate actele care au stat la baza emiterii acesteia în vederea emiterii deciziei de compensare prin puncte.
Or, pârâta . ABRUD și-a îndeplinit toate obligațiile legale, emițând Decizia nr. 83/2008, prin care a constatat imposibilitatea restituirii în natură a imobilelor, propunând acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și remițând dosarul reclamantei către această comisie (f.6 dosarul nr._ ).
Mai mult, ulterior, în timpul procesului, a retrimis dosarul reclamantei la C. Națională pentru Compensarea Imobilelor prin Adresa nr. 183/14.01.2014 (f.67 dosarul nr._ )., pentru deliberare conform prevederilor Legii nr. 165/2013 și emiterea deciziei de compensare prin puncte, împreună cu tot dosarul aferent.
În consecință, capetele de cerere prim și secund din a doua precizare la acțiunea în contencios administrativ (f.20 dosarul nr._ ) au rămas fără obiect.
În privința capătului al treilea din a doua precizare la acțiunea în contencios administrativ (f.20 dosarul nr._ ), în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
Pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR nu a refuzat expres sau implicit soluționarea cererii reclamantei. De aceea, cererea reclamantei împotriva acestei pârâte este neîntemeiată, din moment ce pârâta nu a refuzat soluționarea cererii reclamantei.
Astfel, pe de o parte, după prima transmitere a Deciziei nr. 83/2008, dosarul de despăgubiri al reclamantei, susține pârâta că acesta a parcurs atât etapa transmiterii și înregistrării prevăzute de Titlul VII din Legea 247/2005 (fiind înregistrat la Secretariatul CCSD cu nr._/CC), precum și etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului solicitat a fi restituit.
Ca urmare a verificării, dosarul reclamantei a fost returnat ., în vederea reanalizării sub aspectele semnalate, prin adresa nr._-_/CC/29.04.2011 (pe care o atașăm în copie). Astfel, din cuprinsul referatelor ce au stat la baza emiterii deciziei, reiese faptul că obiectivele miniere pentru care au fost expropriate imobilele, nu sunt construite la capacitatea proiectată, construcțiile nu au fost demolate, iar îndreptățite continuă să locuiască în aceste imobile.
Astfel, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a soluționat cererea reclamantei.
Soluția acestei autorități administrativ jurisdicționale putea face eventual obiect al unei acțiuni în contencios administrativ, iar nu invocarea refuzului dea soluționa cererea.
Apoi, întrucât . ABRUD a retrimis dosarul reclamantei la C. Națională pentru Compensarea Imobilelor prin Adresa nr. 183/14.01.2014 (f.67 dosarul nr._ )., pentru deliberare conform prevederilor Legii nr. 165/2013 și emiterea deciziei de compensare prin puncte.
Iar C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR nu a soluționat încă dosarul, reclamantei B. S., ci urmează să îl analizeze în concordanță cu prevederile noului act normativ - Legea nr. 165/2013 – în sensul emiterii deciziei de compensare prin puncte sau a altei soluții date cererii reclamantei.
Instanța nu poate impune COMISIEI NAȚIONALE PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR o modalitate anume de soluționare a cererii reclamantei.
Potrivit Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizare a procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și a Hotărârii nr. 401/2013 de aprobare a Normelor de aplicare a acestei legi, care stabilesc un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a Legii 165/2013, art. 34 - în care C. Națională pentru Compensarea Imobilelor are obligația soluționării dosarelor aflate în cauză, conform dispozițiilor noii legi.
C. Națională pentru Compensarea Imobilelor nu poate fi pusă în situația de a soluționa în un anume fel cererea reclamantei, potrivit Legii nr. 165/2013.
O asemenea acțiune precum cea a reclamantei poate fi introdusă doar după finalizarea acestui proces jurisdicție administrativă, conform Legii nr. 165/2013, și doar după aceea, dacă reclamanta ar fi în ipoteză nemulțumită de soluția Comisiei, va putea abia atunci să o atace la instanța judecătoreasca competentă, conform art. 35 al Legii nr. 165/2013.
Având în vederea acestea, se va respinge acțiunea în contencios formulată și ulterior precizată la 6.08.2013 (fila 20) de reclamanta B. S. în contradictoriu cu pârâtele C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și ..
Pentru aceste motive.
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea reclamantei B. S., cu domiciliul procesual ales în Ighiu, satul Șard, nr. 385, județul A., la judecata acțiunii în contencios în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sectorul 1.
Respinge acțiunea în contencios formulată și ulterior precizată la 6.08.2013 (fila 20) de reclamanta B. S. în contradictoriu cu pârâtele C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sectorul 1, și ., cu sediul în Abrud, Piața P. D., nr. 1, județul A..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul A., potrivit art. 490 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. C. V. L.
Redactat DC/9.04.2015/Tehnoredactat VL/9.04.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 589/2015. Tribunalul ALBA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 148/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
