Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 550/2015. Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Decizia nr. 550/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 6891/176/2014

Acesta este document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

DECIZIA Nr. 550/A/2015

Ședința publică de la 30 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. F.

Judecător B. M. B.

Grefier M. R.

Pe rol se află apelul formulat de petenta apelantă P. L. împotriva sentinței civile nr. 3014/2014, pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR._.

La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost reținute în încheierea de ședință din data de 25.06.2015, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la data de astăzi.

TRIBUNALUL

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, la data de 13.08.2014, sub dosar nr._, petenta P. L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., să dispună:

- în principal, constatarea nulității procesului –verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.07.2014;

- în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul și în consecință, exonerarea sa de plata amenzii contravenționale ce i-a fost aplicată prin procesul-verbal de contravenție contestat, în sumă de 810 lei.

Fără cheltuieli de judecată.

În motivarea plângerii petenta a arătat că în fapt, prin procesul –verbal de contravenție sus-menționat a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 810 lei pe motiv că nu ar fi comunicat în termen de 5 zile de la înștiințare, datele persoanei care ar fi condus autoturismul proprietatea sa, în data de 04.06.2014.

Petenta a susținut că procesul –verbal de contravenție este lovit de nulitate având în vedere că în cuprinsul acestuia nu sunt trecute ocupația și locul său de muncă, așa cum prevede imperativ legiuitorul.

De asemenea, nu sunt arătate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, precum și locul exact al săvârșirii faptei sau întocmirii procesului –verbal, referindu-se generic doar la municipiul A. I..

În plus, petenta a susținut că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa sa, fără vreun martor asistent și nu poartă ștampila unității emitente.

Petenta a mai arătat faptul că, înștiințarea la care se face referire în procesul-verbal contestat, nu i-a fost comunicată, ea neavând cunoștință până la data comunicării procesului –verbal de acea solicitare.

A mai arătat petenta că procesul –verbal de contravenție i-a fost comunicat prin agent poștal, recomandat, iar acea solicitare la care se face referire i-ar fi fost afișată de către organul de poliție pe ușa imobilului său, aspect menționat și în procesul –verbal de contravenție, însă ea nu a luat cunoștință de aceasta decât cu ocazia comunicării procesului –verbal de contravenție pe care îl contestă prin prezenta plângere.

În subsidiar, petenta a susținut că sancțiunea amenzii contravenționale aplicate poate fi înlocuită cu sancțiunea avertisment, având în vedere disp. art.5 din OG nr.2/2001, precum și pericolul social redus al faptei săvârșite, cu atât mai mult cu cât este vorba și de o culpă a poliției în comunicarea acelei înștiințări pentru care a fost sancționată.

În drept sunt invocate disp. art.31 din OG nr.2/2001, art.192 și urm. din Codul de procedură civilă.

În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisurile anexate plângerii, respectiv copia procesului –verbal de contravenție contestat și plicul cu care acesta i-a fost comunicat, copia cărții de identitate a petentei, copia certificatului de înmatriculare al autovehiculului ( fl.7-10), precum și proba cu martori.

Plângerea este legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei

( fl.6).

Intimatul, fiind legal citat, a depus la dosar întâmpinare ( fl.18) prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de către petentă, având în vedere că prin procesul –verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată contravențional pentru încălcarea prevederilor art.39 din OUG nr.195/2002 republicată, text de lege care prevede că, „ Proprietarul sau deținătorul mandant al unui vehicul este obligat să comunice poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei care i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice”, ca temei legal de sancționare indicând dispozițiile art. 102 alin.1 pct.14 din OUG nr.195/2002, republicată.

Intimatul a arătat că starea de fapt este cea reținută de către agentul constatator în cuprinsul procesului –verbal de contravenție și că sancțiunea aplicată petentului reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport de criteriile stabilite de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, astfel că trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege.

În ce privește procesul –verbal de contravenție contestat de petent, s-a arătat că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art.16 alin.1, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din OG nr.2/2001, modificată, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile anexate întâmpinării, respectiv: raportul agentului constatator din data de 06.10.2014 ( fl.19) și procesul –verbal de îndeplinire a procedurii de afișare a procesului –verbal de contravenție ( fl.20).

În drept au fost invocate prevederile OG nr.2/2001 și ale OUG nr.195/2002 republicată.

Prin sentința civilă nr. 3014/2014, Judecătoria A. I. a respins ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta P. L., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 22.07.2014 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A..

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 22.07.2014 petenta a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 810 lei de către intimatul I. Județean de Poliție A., în cuprinsul procesului verbal reținându-se că aceasta în calitate de proprietară a autoturismului, cu nr. de înmatriculare_ nu a comunicat în termen de cinci zile de la solicitarea poliției nr._/05.06.2014 care a fost efectuată prin afișare la domiciliul sau la data de 25.06.2014 de agent G. M., datele persoanei care a condus auto cu nr._ în data de 04.06.2014, ora 7,36 pe DJ 107 H în localitatea Galda de Jos.

Fapta, astfel cum a fost ea descrisă în procesul verbal contestat întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și sancționate de art. 39 raportat la art. 102 alin. 1, pct. 14 din OUG nr. 195/2002.

Examinând cu precădere procesul verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 22.07.2014 sub aspectul legalității întocmirii sale, prin prisma motivelor ce pot fi reținute din oficiu, instanța a apreciat că procesul verbal antemenționat a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale imperative, edictate pentru încheierea sa valabilă.

În considerarea celor expuse, instanța a reținut faptul că procesul verbal . nr._, întocmit la data de 22.07.2014 cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator (fila 7).

În ceea ce privește criticile de nelegalitate formulate de petentă cu privire la procesul verbal de contravenție în sensul că se încalcă prevederile art. 16 din OG 2/2001 deoarece nu se indică nici ocupația și locul de muncă a contravenientului, că nu este trecut un martor asistent și că procesul verbal nu poartă ștampila unității emitente, instanța a apreciat că împrejurările învederate de petentă nu conduc eo ipso la nulitatea procesului-verbal de contravenție, ci numai sub rezerva dovedirii unei vătămări. Plecând de la premisa enunțată, instanța a apreciat că din punct de vedere formal (al condițiilor de formă), petenta nu a dovedit nicio vătămare, sancțiunea nulității poate interveni doar în cazul în care petenta face dovada unei vătămări. Or, în cauză, aceasta nu a invocat în ce constă vătămarea și nici nu a făcut dovada acesteia.

Neîntemeiate se privesc apărările petentei referitoare la faptul că în procesul verbal nu sunt arătate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și locul exact al săvârșirii faptei sau întocmirii procesului verbal, întrucât din examinarea procesului verbal . nr._, întocmit la data de 22.07.2014, rezultă cu certitudine împrejurările în care a fost săvârșită fapta.

În ceea ce privește critica petentei referitoare la faptul că în procesul verbal de contravenție s-a trecut locul săvârșirii faptei de o manieră generică - A. I. nu poate fi primită de instanță ca echivalând cu lipsa consemnării locului săvârșiri faptei câtă vreme în procesul verbal agentul constatator a consemnat domiciliul petentei ca fiind în A. I., ., . iar în cazul săvârșirii contravențiilor prin omisiune de tipul celei reținute în sarcina petentei locul nu poate fi decât la domiciliul acesteia adică în A. I., ., ., jud. A..

Față de cele mai sus expuse, instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție întrunește exigențele edictate de prevederile OG nr. 2/2001 ca o garanție de legalitate a acestuia.

Procedând la cercetarea temeiniciei procesului verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 22.07.2014, instanța a reținut următoarele:

Actul normativ special cu aplicabilitate în domeniul contravențional, respectiv OG nr. 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale ale dreptului administrativ privind prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal încheiat.

Totodată, instanța își va circumscrie analiza prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aplicabil prin prisma art. 11 și 20 din Constituție, sens în care, pentru a califica dacă sancțiunea amenzii intră în câmpul de aplicare al noțiunii autonome de „acuzație în materie penală”, instanța va avea în vedere, dincolo de calificarea din dreptul intern, scopul sancțiunii (cauza Kadubec c. Slovaciei) și natura și gravitatea acesteia (cauza Garifallou c. Greciei).

Așadar, atâta timp cât norma juridică a cărei încălcare îi este imputată petentului are un caracter general și urmărește un scop represiv, în pofida cuantumului relativ scăzut al amenzii, instanța concluzionează că aceasta are atât caracter de constrângere a petentului, dar și punitiv, astfel că sancționarea cu amendă echivalează cu aducerea unei acuzații în materie penală, în accepțiunea autonomă uzitată în jurispudența Curții EDO.

Stabilit fiind acest fapt, instanța va avea în vedere jurisprudența Curții EDO, mai exact cauzele Salabiaku împotriva Franței, precum și Janosevic împotriva Suediei, în care, Curtea a stabilit, sub aspectul sarcinii probei că art. 6 par. 2 nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept, însă prin reglementarea acestora, statele membre trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.

Cu alte cuvinte, în aprecierea temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța va avea în vedere asigurarea unui just echilibru pe de o parte între prezumția de nevinovăție ce îi este garantată de dispozițiile convenționale anterior evocate și dreptul la apărare garantat de par. 1 al art. 6 și pe de altă parte prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucură procesul verbal atacat.

În acord cu cele anterior expuse, instanța are în vedere inclusiv considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 219/2008 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 403/2008), în conformitate cu care „din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contraventiei nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, [...], ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la aparare".

Analizând probatoriul administrat în cauză, în acord cu principiile statuate în cauza N. c. României, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 39 din OUG 195/2002 proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat sa comunice politiei rutiere, la cererea acesteia si in termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.

Nerespectarea obligațiilor amintite mai sus sunt sancționate de legiuitor conform art. 102 alin. 1, pct. 14 cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni.

În lumina celor evocate, instanța a reținut că petentul contestă situația descrisă în procesul verbal, în sensul că cele consemnate în procesul verbal atacat nu sunt conforme realității întrucât intimata nu i-a comunicat adresa nr._/05.06.2014, aceasta luând cunoștință de solicitarea intimatei doar când i-a fost comunicat procesul verbal de contravenție prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

În conformitate cu prevederile art. 16 alin. 6, art. 33 și 34 din OG nr. 2/2001, petentul are dreptul de a propune probe în dovedirea susținerilor sale. Or, petentul s-a rezumat la face simple afirmații în fața instanței nefiind dovedite prin nici un mijloc de probă.

Din înscrisul depus în probațiune de către intimată la fila 20 rezultă că aceasta i-a comunicat petentei adresa_ din data de 05.06.2014 prin afișare pe ușa principală a locuinței în prezența unui martor, procedură ce satisface exigențele art. 163 Cod procedură civilă care reprezintă dreptul comun în materie de comunicare acte de procedură.

Aspectul învederat de petentă referitor la faptul că acesteia nu i s-a comunicat adresa_ din data de 05.06.2014 prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, această obligație îi incumbă intimatei doar în situația când se comunică procesul verbal de contravenție iar nu cu privire la alte adrese sau acte de procedură.

Concluzionând, instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 22.07.2014 este susținut probator, în timp ce afirmațiile petentei sunt nedovedite și prin urmare, neîntemeiate.

Consecința acestui fapt îl reprezintă – în aprecierea instanței – răsturnarea prezumției de nevinovăție de care se bucură în virtutea par. 2 al art. 6 din Convenția Drepturilor Omului petentul, concomitent cu validarea/confirmarea prezumției de temeinicie a actului administrativ supus controlului judecătoresc.

Sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, văzând dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța a apreciat că aceasta este corespunzător dozată, imperativul furnizării de date corecte și în timp util către organele de poliție prin descurajarea obstrucționării îndeplinirii atribuțiilor specifice organelor de ordine fiind unul de importanță majoră în considerarea potențialelor urmări pe care le-ar putea avea nesocotirea acestor reguli de conviețuire socială. Gravitatea faptei contravenționale rezultând indubitabil și din modul în care legiuitorul a înțeles să o încadreze în clasa de sancțiuni cea mai gravă la regimul circulației pe drumurile publice, motiv pentru care instanța a apreciat că nu se impune înlocuirea a amenzii cu sancțiunea avertismentului, astfel cum a solicitat petenta în subsidiar.

În consecință, instanța a respins plângerea formulată de petentă și a menținut procesul verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 22.07.2014 ca legal și temeinic, văzând că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 3014/2014 a formulat apel petenta P. L. solicitând în contradictoriu cu intimatul I.P.J. A., admiterea apelului, schimbarea sentinței A. I., si rejudecând-se cauza în fond, în principal. să se constatate nulitatea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 22.07.2014, iar în subsidiar să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul și, drept consecință, să fie exonerată de la plata amenzii contravenționale în sumă de 810 lei, stabilită prin acest act, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului a arătat că:

În fapt:

Prin procesul verbal dedus judecății a fost sancționată contravențional cu amendă contravențională în sumă de 810 lei pe considerentul că nu ar fi comunicat în termen de 5 zile de la înștiințare datele persoanei care ar fi condus autoturismul proprietatea sa în data de 04.06.2014.

Susține că procesul verbal este lovit de nulitate pentru următoarele considerente: art. 16 din Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede imperativ faptul că “ (1) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția... ”.

Arată că ocupația si locul său de muncă NU sunt trecute, asa cum prevede imperativ legiuitorul.

De asemenea NU sunt arătate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, precum si locul exact al săvârșirii faptei sau întocmirii procesului verbal, referindu-se generic doar la un municipiul A. I..

Mai mult, procesul verbal a fost întocmit în lipsa sa, fără vreun martor asistent si NU poartă stampila unității emitente.

Aspectul cel mai important îl constituie însă faptul că înștiințarea la care se face referire în procesul verbal dedus judecății NU i-a fost comunicată, situație în care nu a avut cunoștință până la data comunicării procesului verbal de acea solicitare.

Mai evidențiază faptul că procesul verbal i s-a comunicat prin agent poștal, recomandat, iar acea solicitare la care se face referire i s-ar fi afișat de către un organ de poliție pe ușa imobilului meu (aspect menționat chiar în procesul verbal). Consideră că dacă i s-ar fi comunicat în mod normal prin scrisoare recomandată, ar fi putut da curs solicitării poliției cu privire la persoana care a condus autoturismul, respectiv fiul său, în termenul solicitat de 5 zile, însă NU A LUAT LA CUNOȘTINȚĂ DE ACEA SOLICITARE DECÂT CU OCAZIA COMUNICĂRII PROCESULUI VERBAL DEDUS JUDECĂȚII.

În subsidiar,susține ă se poate dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile imperative ale legii cadru a contravențiilor, respectiv ale Ordonanței nr. 2 /2001, actualizată, prin art. 5 se statuează expres că:

“(1) Sancțiunile contravenționale sunt principale si complementare.

(2) Sancțiunile contravenționale principale sunt:

a)avertismentul:

b)amenda contravențională;

c)prestarea unei activități în folosul comunității; ”

Or, raportat la contextul în care s-a produs fapta contravențională și la pericolul social reduc consideră că se impune aplicarea sancțiunii avertismentului, cu atât mai mult cu cât este vorba și de o culpă din partea poliției în comunicarea acelei solicitări pentru care a fost sancționată, iar petenta NU am mai avut până în prezent vreo sancțiune contravențională.

In drept: art. 466 și urm. din C.pr.civ., art. 31 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

La data de 08.04.2014 intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., în calitate de intimat a formulat întâmpinare la apelul formulat de petentă împotriva sentinței civile nr. 3014/2014, pronunțată de către Judecătoria A. I., în dosarul civil nr._ solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.

Arătă că aspectele prezentate în cererea de apel nu constituie motive întemeiate care să conducă la admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție.

În fapt:

Prin sentința apelată s-a respins plângerea contravențională a petentei îndreptată împotriva procesului-verbal ., nr._, încheiat la data de 22.07.2014, de către agent constatator M. I., din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A. - Poliția Municipiului A. I..

Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție, apreciază că prima instanță în mod corect a reținut faptul că procesul-verbal de contravenție contestat a fost legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 16 din O.G. nr.2/2001, nefiind incident nicio cauză de natură să atragă nulitatea acestuia, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Procesul-verbal de contravenție cuprinde suficiente elemente care să permit o clară identificare a faptei de care este acuzată petenta, cu o suficientă descriere a locului, datei și modalității de săvârșire ce permite și o evaluare a gradului de pericol social.

Sub aspectul temeiniciei:

Prin procesul-verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 39 din OUG 195/2002 republicată, text de lege care prevede următoarele: „ Proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat sa comunice politiei rutiere, la cererea acesteia si in termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.” Ca temei legal de sancționare, indică dispozițiile art. 102, alin1, pct.14, din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, care stipulează următoarele: “(1) Constituie contravenții si se sancționează cu amenda prevăzută in clasă a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: 14. necomunicarea de către proprietarul sau utilizatorul unui vehicul, la solicitarea politiei rutiere, a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul spre a fi condus. ”

Consideră că în mod corect prima instanță a reținut faptul că din înscrisul depus către I.P.J. A. rezultă că i-a fost comunicată adresa nr._ din data de 05.06.2014, prin afișare ușa principală a locuinței, în prezența unui martor, procedură ce satisface exigențele art. 163 procedură civilă care reprezintă dreptul comun în materie de comunicare acte de procedură precum și faptul că obligația comunicării prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire revine doar în situația când se comunică procesul-verbal de! contravenție, iar nu cu privire la alte adrese sau acte de procedură.

Concluzionează că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.

În drept: dispozițiile art.205-208 din Codul de procedura civilă, O.G. nr.2/2001 și OUG 195/2002 republicată și depunem prezenta în două exemplare.

În temeiul art.223, alin.3 din Codul de procedura civilă, solicită judecarea cauzei și in lipsă.

Analizând apelul formulat în cauză, instanța de control judiciar reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 22.07.2014 petenta a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 810 lei de către intimatul I. Județean de Poliție A., în cuprinsul procesului verbal reținându-se că aceasta, în calitate de proprietară a autoturismului cu nr. de înmatriculare_, nu a comunicat în termen de cinci zile de la solicitarea poliției nr._/05.06.2014 care a fost efectuată prin afișare la domiciliul sau la data de 25.06.2014 de agent G. M., datele persoanei care a condus auto cu nr._ în data de 04.06.2014, ora 7,36 pe DJ 107 H în localitatea Galda de Jos.

Examinând cu precădere procesul verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 22.07.2014 sub aspectul legalității întocmirii sale, prin prisma motivelor ce pot fi reținute din oficiu, instanța de apel reține că procesul verbal . nr._, întocmit la data de 22.07.2014 cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește criticile de nelegalitate formulate de petentă cu privire la procesul verbal de contravenție în sensul că se încalcă prevederile art. 16 din OG 2/2001 deoarece nu se indică nici ocupația și locul de muncă al contravenientului, că nu este trecut un martor asistent și că procesul verbal nu poartă ștampila unității emitente, instanța de apel, la fel ca și prima instanță, apreciază că împrejurările învederate de petentă nu conduc eo ipso la nulitatea procesului-verbal de contravenție, ci numai sub rezerva dovedirii unei vătămări. Plecând de la premisa enunțată, instanța a apreciat că din punct de vedere formal (al condițiilor de formă), petenta nu a dovedit nicio vătămare; sancțiunea nulității poate interveni doar în cazul în care petenta face dovada unei vătămări. Or, în cauză, aceasta nu a invocat în ce constă vătămarea și nici nu a făcut dovada acesteia.

În acest sens este și Decizia nr. XXII /2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, în care se arată că: “Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.

Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".

În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.

În mod corect a reținut instanța de fond că din examinarea procesului verbal . nr._, întocmit la data de 22.07.2014, rezultă cu certitudine împrejurările în care a fost săvârșită fapta.

În ceea ce privește critica petentei referitoare la faptul că în procesul verbal de contravenție s-a trecut locul săvârșirii faptei de o manieră generică - A. I. nu poate fi primită de instanță ca echivalând cu lipsa consemnării locului săvârșirii faptei câtă vreme în procesul verbal agentul constatator a consemnat domiciliul petentei ca fiind în A. I., ., ., jud. A. iar în cazul săvârșirii contravențiilor prin omisiune de tipul celei reținute în sarcina petentei locul nu poate fi decât la domiciliul acesteia adică în A. I., ., ..

Față de cele mai sus expuse, instanța de apel apreciază că procesul verbal de contravenție întrunește exigențele edictate de prevederile OG nr. 2/2001 ca o garanție de legalitate a acestuia.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de apel reține că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Având în vedere aceste principii, instanța de apel reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță, condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

Nerespectarea obligațiilor amintite mai sus sunt sancționate de legiuitor conform art. 102 alin. 1, pct. 14 cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni.

Petenta contestă situația descrisă în procesul verbal, în sensul că cele consemnate în procesul verbal atacat nu sunt conforme realității întrucât intimata nu i-a comunicat adresa nr._/05.06.2014, aceasta luând cunoștință de solicitarea intimatei doar când i-a fost comunicat procesul verbal de contravenție prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

În conformitate cu prevederile art. 16 alin. 6, art. 33 și 34 din OG nr. 2/2001, petentul are dreptul de a propune probe în dovedirea susținerilor sale. Or, în mod corect a reținut prima instanță, petenta s-a rezumat la a face simple afirmații în fața instanței nefiind dovedite prin nici un mijloc de probă.

Din înscrisul depus în probațiune de către intimată la fila 20 dosar fond rezultă că aceasta i-a comunicat petentei adresa_ din data de 05.06.2014 prin afișare pe ușa principală a locuinței în prezența unui martor, procedură ce satisface exigențele art. 163 Cod procedură civilă care reprezintă dreptul comun în materie de comunicare acte de procedură.

În mod pertinent a reținut prima instanță că aspectul învederat de petentă referitor la faptul că acesteia nu i s-a comunicat adresa_ din data de 05.06.2014 prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, această obligație îi incumbă intimatei doar în situația când se comunică procesul verbal de contravenție iar nu cu privire la alte adrese sau acte de procedură.

În aceste condiții, instanța de apel reține că petenta se face vinovată de săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa.

Sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, văzând dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, și instanța de apel apreciază că aceasta este corespunzător dozată, imperativul furnizării de date corecte și în timp util către organele de poliție prin descurajarea obstrucționării îndeplinirii atribuțiilor specifice organelor de ordine fiind unul de importanță majoră în considerarea potențialelor urmări pe care le-ar putea avea nesocotirea acestor reguli de conviețuire socială. Gravitatea faptei contravenționale rezultând indubitabil și din modul în care legiuitorul a înțeles să o încadreze în clasa de sancțiuni cea mai gravă la regimul circulației pe drumurile publice, motiv pentru care instanța apreciază că nu se impune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, astfel cum a solicitat petenta în subsidiar.

Față de cele de mai sus, instanța va respinge apelul declarat de apelanta petentă P. L. împotriva Sentinței civile nr. 3014/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelanta petentă P. L. împotriva Sentinței civile nr. 3014/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă și executorie.

Pronunțată în ședința publică din 30.06.2015.

Președinte,

C. F.

Judecător,

B. M. B.

Grefier,

M. R.

Aflată în concediu de odihnă,

Semnează grefier șef

Red. BB

Tehnored. BB

4 ex. /06.08.2015

Jud. fond: F. S.

← Anulare act administrativ. Sentința nr. 276/2015. Tribunalul ALBA		Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 299/2015.... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 550/2015. Tribunalul ALBA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 550/2015. Tribunalul ALBA