Contestaţie la executare. Decizia nr. 91/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 91/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 1584/175/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 91/A/2015
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. M.
Judecător C. C.
Grefier M. U.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de contestatorul C. G., prin reprezentant R. E., împotriva Sentinței civile nr.904/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat reprezentantul legal al apelantei, R. E. care solicită apelarea cauzei la sfârșitul listei întrucât avocata sa are cauze de susținut la Curtea de Apel Alba Iulia.
Față de solicitarea reprezentantei apelantului, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, au răspuns reprezentantul legal al apelantei, R. E. asistată de avocat T. C. N., lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Instanța, în temeiul art. 131 alin 1 Cod de procedură civilă, pune în discuție verificarea competenței.
Avocata apelantului apreciază că instanța este competentă să soluționeze prezentul apel .
Instanța, în baza disp. art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, în baza disp. art. 238 alin.1 Cod procedură civilă, pune în discuție durata estimativă necesară pentru cercetarea procesului.
Avocata apelantului estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.
Instanța, având în vedere poziția exprimată de mandatara apelantului,estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind la termenul de astăzi.
În continuare, avocata apelantului solicită instanței ca o cerere subsidiară, restituirea unor înscrisuri depuse în original și în copie la dosarul instanței de fond.
Instanța respinge cererea având în vedere că este o procedură specială prevăzută de regulamentul de ordine interioară în conformitate cu care restituirea înscrisurilor se face de instanța unde au fost depuse înscrisurile.
În continuare, avocata apelantului declară că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat în baza disp. art. 482 coroborat art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocata apelantului solicită admiterea apelului pentru motivele detaliate în scris pe care le rezumă oral.
Învederează instanței că această executare nu are suport legal întrucât apelantul a achitat suma de 751 lei cu titlul de impozit teren extravilan, plata acestuia fiind justificată cu chitanță, iar dreptul de a cere executarea silită a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1904 lei s-a prescris. Apreciază eronată susținerea instanței de fond conform căreia aceste cheltuieli de judecată care derivă dintr-o hotărâre judecătorească ar reprezenta conform Codului fiscal creanțe fiscale având în vedere că izvorul cheltuielilor de judecară este o hotărâre judecătorească, nu un impozit și sume accesorii.
Cu cheltuieli de judecată în apel și la instanța de fond reprezentând onorariu avocat și taxele de timbru, sens în care depune chitanța nr.65/14.10.2014 reprezentând onorariu avocat în apel.
Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține apelul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud sub dosar nr._ contestatoarea C. G. reprezentată prin președinte R. E. a solicitat, în contradictoriu cu intimata . primar P. T., ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună:
- în principal: anularea titlului executoriu nr.282/04.04.2014 și a somației nr. 282/04.04.2014 emise de către creditoare precum și a tuturor actelor emise în dosarul de executare nr. 282/04.04.2014 și încetarea executării silite, suspendarea executării care face obiectul dosarului de executare nr. 282/04.04.2014, până la soluționarea definitivă a contestației la executare, obligarea creditorului la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces, în conformitate cu dispozițiile art. 453 NCPC.
- în secundar: anularea parțială a titlului executoriu nr. 282/04.04.2014 și a somației nr. 282/04.04.2014 emise de către creditoare precum și a tuturor actelor emise în dosarul de executare nr. 282/04.04.2014 și încetarea executării silite în ceea ce privește obligația fiscală de plată a cheltuielilor de judecată, suspendarea executării care face obiectul dosarului de executare nr.282/04.04.2014, până la soluționarea definitivă a contestației la executare doar în ceea ce privește obligația de plată a cheltuielilor de judecată, obligarea creditorului la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces, în conformitate cu dispozițiile art.453 NCPC.
Referitor la obligația fiscală reprezentând cheltuielile de judecată, Composesoratului G. i s-a respins de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ și Fiscal o cerere de revizuire în anul 2010, mai precis prin Decizia nr. 2783/2010, pronunțată la data de 26.05.2010 în dosarul nr. 1197/_, fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1904 lei.
Această hotărâre a fost pronunțată în data de 26.05.2010 astfel că, potrivit prevederilor art. 705 NCPC dreptul de a executa aceste cheltuieli de judecată de către creditoare s-a prescris.
În cazul hotărârilor judecătorești, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămâneri lor definitive. Prin urmare, în cazul de față, decizia este definitivă de la data pronunțării, respectiv data de 26.05.2010, astfel că termenul de prescripție prevăzut de lege - 3 ani - art. 705 NCPC, art. 2517 Cod civil, s-a împlinit în data de 26.05.2013.
Prima dată când creditoarea a înștiințat composesoratul cu privire la suma reprezentând cheltuieli de judecată a fost la data de 10.03.2014, când i-a fost înmânată președintelui composesoratului adresa nr.1031/10.03.2014. În acest sens, creditoarea nu mai are nici un drept în continuarea executării silite a sumei reprezentând cheltuieli de judecată - acestea fiind prescrise.
Referitor la plata obligației fiscale reprezentând impozit pe teren extravilan, contestatoarea a precizat că va achita această obligație și și-au achitat-o în fiecare an, nu a rămas în nici un an restanți cu plata impozitului pe teren. De asemenea, contestatoarea a arătat că acest impozit este doar pe anul 2014 - primele 6 luni, iar acestea încă nu s-au încheiat, la fel cum încă nu s-a încheiat nici anul fiscal 2014, astfel că obligarea lor prin executarea la plată a sumei reprezentând impozitul nu este una exigibilă.
În drept: art. 172-173 C.pr.fiscală, art. 705 NCPC, art. 711 și următoarele NCPC, art. 2517 Cod civil.
În probațiune la dosar s-au depus înscrisuri: copii certificate după somație și titlul executoriu, copie certificată după decizia nr. 2783/26.05.2010, copie certificată adresa nr. 1031/10.03.2014, ordin de plată impozit teren pajiști din 06.05.2014, certificat de înregistrare fiscală, în copie, dovada calității de președinte a reprezentantului legal al composesoratului .
La data de 17.06.2014 s-a depus întâmpinare de către intimată, prin care s-a solicitat respingerea contestației la executare invocând excepția lipsei calității procesuale active.
Intimata a apreciat că din actele depuse la dosarul cauzei, numita R. E. nu face dovada calității de reprezentant al Composesoratului G..
Pe fondul cauzei, potrivit art. 260 Codul fiscal, impozitul /taxa pe teren se plătește anual în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie inclusiv. Astfel termenul scadent pentru plata impozitelor și taxelor locale aferente primului semestru este 31 martie 2014. După această dată vor fi calculate majorări de întârziere de 2% din cuantumul obligațiilor fiscale principale neachitate în termen, calculate pentru fiecare lună sau fracțiune de lună.
La solicitarea instanței cu adresa nr. 2699/03.06.2014 Primăria comunei Stremț a comunicat, în copie înscrisurile din dosarul execuțional nr. 282/04.04.2014 (fl. 26-36).
Prin sentința civilă nr.904/2014 instanța de fond a constatat faptul că prin Decizia nr. 2783/2010 pronunțată de ÎCCJ, în dosar nr. 1197._, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul C. G. în contradictoriu cu intimații . și . a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1904 lei către intimata . care nu a plătit-o până la data formulării contestației la executare silită, în raport de care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pe motiv că hotărâre de mai sus a rămas irevocabilă la data de 26.05.2010.
Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost respinsă, reținându-se că potrivit art. 119 din Legea nr.215/2001 „constituie patrimoniu al unității administrativ-teritoriale bunurile mobile și imobile care aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum și drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial.”
Dispozițiile de mai sus se coroborează cu prevederile art. 21 al. 5 din același act normativ, potrivit cărora despăgubirile primite de unitățile administrativ-teritoriale în urma hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată se constituie în venituri la bugetele locale. Despăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunțate de instanța de judecată și rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local.
S-a stabilit că este vorba de o creanță fiscală, prin raportare la prevederile art. 110 al. 3 din OG nr. 92/2003, potrivit cărora „Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere;
b) declarația fiscală;
c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii;
d) declarația vamală;
e) decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile;
f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale;
g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28;
h) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească.”
Prin urmare, instanța de fond a precizat că ne aflăm în situația unor creanțe fiscale, iar termenul de prescripție este de 5 ani, în ceea ce privește dreptul de a cere executarea silită a creanțelor, conform art. 131 din actul normativ de mai sus, și începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
În ceea ce privește anularea titlului executoriu nr.282/04.04.2014 și a somației nr. 282/04.04.2014 emise de către creditoare precum și a tuturor actelor emise în dosarul de executare nr. 282/04.04.2014 și încetarea executării silite., suspendarea executării care face obiectul dosarului de executare nr. 282/04.04.2014, instanța a reținut că cererile sunt neîntemeiate întrucât în titlul executoriu de mai sus este menționat ca și debit restant impozitul pe teren extravilan în cuantum de 751 lei care a fost achitat integral de către contestator potrivit OP cu nr. 01/06.05.2014 aflat la fila 17 din dosar, sumă achitată pe parcursul procesului care reprezintă o recunoaștere fără echivoc a datoriei, care este irevocabilă. De fapt, prin contestația la executare afirmă că va achita suma datorată, deci singura chestiune care trebuia clarificată era cea a cheltuielilor de judecată, dacă sunt sau nu prescrise.
Deși contestatoarea a depus cauțiunea în cuantum de 265,50 lei potrivit recipisei de consemnare cu nr._/1 din data de 16.06.2014, care a fost trimisă în original la Casa de valori a instanței, pentru considerentele expuse s-a apreciat că cererea de suspendare a executării silite este neîntemeiată, sens în care a fost respinsă.
Urmare a celor reținute mai sus, instanța a respins și contestația la executare silită formulată de contestatorul C. G., ca neîntemeiată, iar în ceea ce privește cauțiunea, prin interpretarea dispozițiilor art. 719 al. 6 Ncpc, care prevăd că suma achitată de contestator se indisponibilizează, urmând a servi la acoperirea creanțelor din titlu executoriu, a dispus ca recipisa de consemnare în original, cu nr._/1 din data de 16.06.2014 să se comunice intimatului . taxe și impozite, după rămânerea definitivă a sentinței, pentru a se proceda conform dispozițiilor legale invocate.
La data de 22.10.2014 contestatorul C. G., reprezentat legal prin președinte R. E., a formulat apel împotriva Sentinței civile nr. 904/2014 pronunțata de către Judecătoria Aiud in dosar nr._, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate cu consecința admiterii contestației la executare așa cum a fost formulata .
In primul rând, se precizează că contestatoarea apelantă a achitat suma de 751 lei având natura de impozit teren extravilan, menționat in somația si titlul executoriu nr. 282/04.04.2014, ce face obiectul prezentului dosar, cu chitanța cu nr._/1 din data de 16.06.2014, depusă la dosar, astfel că această creanță nu există la ora actuală si nu mai exista nici la momentul pronunțării hotărârii atacate .
In al doilea rând, susține că dreptul de a cere executarea silită a cheltuielilor de judecata in cuantum de 1904 lei s-a prescris, astfel ca hotărârea instanței de fond este nelegală prin respingerea acestei apărări.
Susținerea instanței de fond ca aceste cheltuieli de judecată derivând dintr-o hotărâre judecătoreasca reprezintă creanțe fiscale in accepțiunea Codului fiscal si a OG nr.92/2003 sunt eronate, având în vedere faptul ca izvorul acestor cheltuieli de judecata este o hotărâre judecătoreasca civila, nu un impozit sau alte sume accesorii acestuia si nici o hotărâre judecătoreasca penala așa cum este prevăzut in articolul invocat de către instanța din OG nr. 92/2003 si Normele metodologice .
Prin urmare, aceste cheltuieli de judecata nu fac parte din categoria creanțelor fiscale așa cum sunt ele prevăzute si definite de către legislația fiscala .
In cazul hotărârilor judecătorești, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive. Prin urmare, în cazul de față, decizia este definitiva de la data pronunțării, respectiv data de 26.05.2010 ( de altfel si creditoarea intimata in titlul executoriu atacat a si menționat termenul legal de plata ca fiind anul 2010), astfel că termenul de prescripție prevăzut de lege - 3 ani - art.705 NCPC, art. 2517 cod civil - s-a împlinit la 26.05.2013. Prima dată când creditoarea intimata a înștiințat composesoratul cu privire reprezentând cheltuielile de judecata a fost la data de 10.03.2014, când i-a fost înmânată președintelui composesoratului o adresa nr. 1031/10.03.2014.
In acest sens creditoarea intimata nu mai are nici un drept in continuarea executării silite nici a sumei reprezentând impozit teren extravilan - care au fost achitate si nici a sumei reprezentând cheltuielile de judecata - acestea fiind prescrise
Cu cheltuielile de judecată aferente atât la fond cât si in apel .
In drept: art.480, art.476 NCPC
Apelul este legal timbrat (fila 17).
Intimata, deși legal citată, nu a depus întâmpinare.
Procedând la soluționarea apelului, Tribunalul retine următoarele:
La data de 04.04.2014 Primăria Stremț a emis somația și titlul executoriu nr. 282, prin care contestatorul fost obligat să plătească suma de 751 lei, cu titlu de impozit teren extravilan și 1.904 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Potrivit disp. art.260 alin.1 Cod fiscal „ Impozitul/taxa pe teren se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie inclusiv.”
Contestatorul a achitat impozitul pe teren la data de 06.05.2014, după data introducerii contestației la executare, însă exigibilitatea obligației de plată a acestui impozit a intervenit la data de 31.03.2014, așa cum prevăd în mod clar dispozițiile legal menționate mai sus, astfel că în mod corect, organul fiscal a emis titlul executoriu nr.282/04.04.2014, în conformitate cu disp. art. 141 alin.1 și 2 Cod pr. fiscală, pentru creanța în sumă de 751 lei.
Ca atare, se observă că sunt neîntemeiate susținerile contestatorului în sensul că creanța fiscală reprezentând impozit pe teren nu este scadentă, deoarece la data de 04.04.2014 era expirat termenul de plată a impozitului pe teren, deci titlul executoriu a fost emis în mod corect pentru debitul respectiv.
In consecință, solicitarea contestatorului de anulare a actelor de executare constând in titlul executoriu și somația nr.282/04.04.2014 pentru suma de 751 lei este nefondată, astfel că soluția de respingere pronunțată de prima instanță este legală si temeinică.
Referitor la creanța în sumă de 1.904 lei reprezentând cheltuieli de judecată datorate de contestator în baza deciziei nr.2783/2010 a ÎCCJ, se constată că prima instanță a interpretat în mod eronat prevederile Codului de procedură fiscală atunci când a calificat acest debit ca reprezentând o creanță fiscală. Suma respectivă nu se încadrează în sfera impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal și nici în cea a drepturilor vamale, precum și pentru administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, așa cum prevăd disp. art. 1 Cod pr. fiscală.
De asemenea, nu sunt incidente nici disp. art.110 alin.3 lit. h Cod pr. fiscală întrucât acestea se referă la „ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească”. Așadar, este vorba despre o hotărâre judecătorească pronunțată în materie penală prin care au fost stabilite anumite sume cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului, ceea ce nu este cazul în speța de față, debitoarea datorând creditoarei cheltuieli de judecată izvorâte dintr-o hotărâre judecătorească pronunțată într-un litigiu de contencios administrativ, deci creanța are natură civilă.
Prin urmare, nu este incident termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 131 Cod pr. fiscală, ci cel de 3 ani stipulat de art.705 Cod pr. civilă, care începe să curgă de la data de 26.05.2010 (data rămânerii irevocabile a deciziei nr. 2783/2010 pronunțată de ÎCCJ, în dosar nr. 1197._ ), așa încât la data de 04.04.2014, când s-a inițiat procedura de executare silită împotriva debitoarei, acest drept era prescris.
Ca atare, Tribunalul retine că actele de executare întocmite pentru recuperarea sumei de 1.904 lei sunt nelegale si se impune a fi anulate deoarece s-a prescris dreptul de a obține plata acestui debit pe calea executării silite.
Având în vedere cele mai sus expuse, Tribunalul reține că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală cu privire la creanța în sumă de 1.904 lei, interpretând în mod eronat prevederile legale incidente, astfel că în temeiul art.480 alin.2 NCPC, va admite apelul declarat de contestatorul C. G. împotriva sentinței civile nr. 904/2014 a Judecătoriei Aiud pronunțată în dosarul nr._ și, în consecință, va schimba sentința atacată în sensul că va admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul C. G., în contradictoriu cu intimata . în parte somația nr. 282/04.04.2014 și titlul executoriu nr.282/04.04.2014 emise de creditoarea . de executare nr. 282/2014, în ce privește suma de 1904 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Va constat stins debitul în sumă de 751 lei reprezentând impozit teren, ca urmare a plății efectuate la data de 06.05.2014, conform OP nr.1/06.05.2014.
Față de disp. art.453 alin.2 NCPC, reținând culpa procesuală a intimatei, aceasta va fi obligată să plătească contestatorului suma de 373,52 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat ( 200 lei) și taxă judiciară de timbru (173,52 lei) proporțională cu pretențiile admise.
Va fi menținută in rest hotărârea atacată.
Intimata va fi obligată, in baza disp. art. 453 NCPC, să plătească apelantului suma de 320 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată in apel (onorariu avocat si taxă judiciară de timbru).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de contestatorul C. G. împotriva sentinței civile nr. 904/2014 a Judecătoriei Aiud pronunțată în dosarul nr._ și, în consecință:
Schimbă sentința atacată în sensul că admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul C. G., cu sediul în com. Stremț, ., jud. A., în contradictoriu cu intimata . în com. Stremț, ., jud. A. și, în consecință:
Anulează în parte somația nr. 282/04.04.2014 și titlul executoriu nr.282/04.04.2014 emise de creditoarea . de executare nr. 282/2014, în ce privește suma de 1904 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Constată stins debitul în sumă de 751 lei reprezentând impozit teren, ca urmare a plății efectuate la data de 06.05.2014, conform OP nr.1/06.05.2014.
Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 373,52 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține în rest hotărârea atacată.
Obligă intimata să plătească apelantului suma de 320 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2015
Președinte, G. C. M. | Judecător, C. C. | |
Grefier, M. U. |
Red./Tehnored. CC/4 ex./13.03.2015
Judecător fond: C. P.
| ← Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
