Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 40/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 40/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 8993/176/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE Nr. 40/A/2015
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. A. A.
Judecător M. P.
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe petentul apelant H. O. V. împotriva sentinței civile nr. 1065/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A..
Obiectul cauzei anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că:
Mersul dezbaterilor si concluziile partilor, au fost consemnate in încheierea ședinței publice din 08.01.2015, cand instanta, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amanat pronuntarea pentru data de 15.01.2015, când, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pentru data de azi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra apelului de față
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia în dosarul nr._, petentul H. O. V. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, în principal, anularea procesului verbal . nr._ încheiat la 14.12.2013 de intimata Inspectoratul de Poliție al Județului A., exonerarea de plata amenzii aplicate, anularea sancțiunii complementare, constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule și în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii petentul a arătat că procesul verbal este nul pentru că nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute la art. 16 și 17 din OG 2/2001, respectiv lipsește mențiunea privind locul în care a fost întocmit. În fapt, petentul nu a fost oprit în trafic, ci se afla deja intrat în curtea imobilului în care locuiește, pe .. 32, în momentul în care agentul de poliție i-a cerut actele.
De asemenea, petentul a arătat că agentul constatator nu a consemnat real circumstanțele în care s-ar fi petrecut fapta contravențională. Astfel, deși în cuprismul procesului verbal apare mențiunea „nu am nici o obiecțiune”, aceasta este scrisă de agentul care a întocmit procesul verbal, petentul semnând din cauza stării de emoție provocată de faptul că a fost abordat de către un echipaj de poliție la miezul nopții în curtea imobilului în care locuiește.
Petentul mai arată că faptei îi lipsește una dintre caracteristicile obligatorii a unei contravenții, respectiv intenția ca formă a vinovăției.
În fapt, petentul arată că la data de 14.12.2013 se deplasa dinspre Pensiunea Steaua Nordului către locuința personală. După ce a ajuns acasă, a parcat autoturismul lângă casă, a coborât din autoturism și a intrat pe poarta curții, a fost abordat de un echipaj de poliție care l-a întrebat dacă a condus autoturismul pe . dacă a consumat băuturi alcoolice. La răspunsul acestuia cum că ar fi băut o bere, echipajul de poliție a întocmit proces verbal și i-a suspendat dreptul de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Petentul consideră că acea măsură a fost netemeinică și nelegală, deoarece a fost luată fără a se ține cont de împrejurările faptei și fără a exista o dovadă temeinică în acest sens. Arată că, într-adevăr, a fost la o petrecere, dar nu ține minte să fi consumat acolo băuturi alcoolice, deoarece nu se hotărâse să vină acasă cu mașina personală sau cu un taxi. Înspre miezul nopții a fost sunat de către soție să vină acasă de urgență să aducă medicamentele pe care le avea la el, deoarece fiica lor nu se simțea bine. În acest condiții instinctiv s-a urcat imediat în mașină și a venit în grabă acasă. Pe drum a luat cu el o doză de bere, urmând să o consume acasă, având în vedere că a plecat când petrecerea abia începuse. După ce a ajuns acasă, a parcat autoturismul și apoi a consumat berea în viteză și a coborât din autoturism.
Conform prev. art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie să fie direct proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, a pericolului social al acesteia, la individualizarea ei trebuind să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și de urmarea produsă.
Petentul arată că sancțiunea aplicată nu corespunde cerințelor art. 21 din OG 2/2001.
De asemenea, petentul arată că fapta reținută în sarcina sa întrunește elementele unor acuzații în materie penală, în sensul art. 6 parag. I din CEDO, întrucât câmpul de aplicare al OUG 195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are un caracter represiv și preventiv, așa cum a stabilit CEDO în cauza A. contra României.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție, prev. de paragraful 2 al art. 6 din CEDO. Această prezumție duce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că cel care face o susținere trebuie să o dovedească, dar singura dovadă privind conducerea sub influența băuturilor alcoolice este propria declarație a petentului, care nu poate fi reținută ca probă, având în vedere condițiile în care aceasta a fost consemnată. Rezultatul alcooltest nu poate fi reținut, deoarece măsurătoarea nu s-a făcut în condițiile în care petentul ar fi participat în trafic, ci în curtea casei acestuia, după ce în prealabil a avut timp suficient să consume băuturi alcoolice.
În dovedirea plângerii s-a solicitat admiterea probelor cu înscrisuri și testimonială.
În drept, au fost invocate prev. art. 118 din OUG 195/2002.
Petentul a depus la dosar, în copie, procesul verbal atacat (f. 9)
Plângerea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 24), intimata a solicitat respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că petentul a fost surprins în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . mun. A. I., iar întrucât avea viteză s-a încercat oprirea acestuia, însă la vederea echipajului de poliție petentul a virat pe . de poliție au pornit în urmărirea acestuia folosind mijloacele speciale de avertizare luminoasă din dotarea autospecialei, însă conducătorul autoturismului a accelerat, oprind la un moment dat lângă un imobil, după care a coborât și a alergat spre ușa de acces în curtea imobilului, însă nu a putut intra întrucât aceasta era închisă. În continuare, agentul constatator s-a legitimat, i-a adus la cunoștință motivul opririi, după care i s-au solicitat conducătorului auto documentele personale, constatând cu această ocazie că acesta consumase băuturi alcoolice, întrucât emana miros specific.
Petentul a fost testat cu aparatul alcooltest, în urma acestuia rezultând valoarea de 0,21 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Cu privire la susținerea petentului că lipsește mențiunea privind locul în care a fost întocmit procesul verbal, intimata arată că acesta este precizat, respectiv . I..
De asemenea, în legătură cu menționarea petentului că a consumat o bere după ce a ajuns acasă și a parcat autoturismul, coborând abia după aceea din acesta, intimata arată că era imposibilă consumarea de băuturi alcoolice în acest interval, întrucât de la momentul în care petentul a parcat autovehiculul până la sosirea echipajului de poliție au trecut aproximativ 5 secunde. Mai mult, dacă petentul ar fi consumat berea înainte să coboare din mașină, așa cum susține acesta, aparatul etilotest nu ar fi putut detecta alcool în aerul expirat, deoarece trebuie să treacă o perioadă de timp rezonabilă până când alcoolul începe să se asimileze și este detectat de către aparat, or testarea a fost efectuată imediat ce acesta a coborât din autoturism.
În drept, au fost invocate prev. OG 2/2001 și OUG 195/2002.
Intimata a depus la dosar raportul agentului constatator, rezultatul testului alcooltest, buletin de calibrare al aparatului alcooltest ., nr. 0379 și cazierul auto al petentului (f. 25-29).
Prin sentința civilă nr. 1065/2014 a Judecătoriei Alba Iulia a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul H. O. V., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/14.12.2013, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE A JUDEȚULUI A., instanța având în vedere următoarele considerente:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la 14.12.2013 de intimata Inspectoratul de Poliție al Județului A., petentului i s-au aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 720 lei și sancțiunea complementată, constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002, reținându-se că în data de 14.12.2013, ora 23,26 pe . A. I. petentul a condus auto Toyota cu numărul de înmatriculare_ în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice. Rezultatul alcooltestului efectuat cu aparatul marca Drager . – 0379, nr. test_ a fost de 0,21 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 17 și art. 34 alin.1 din O.G.nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța reține că procesul verbal . nr._ încheiat la 14.12.2013 (f.9) cuprinde toate mențiunile stipulate în mod expres sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În ceea ce privește fapta reținută în sarcina petentului, prevăzută de art. 102 alin.3 lit.a) din ROUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, respectiv conducerea sub influența băuturilor alcoolice instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție agentul constatator a reținut că petentul a săvârșit fapta la data de 14.12.2013, ora 23.25.
Petentul a fost testat cu aparatul marca Drager . – 0379, nr. test_ și rezultatul a fost de 0,21 mg/l alcool pur în aerul expirat, astfel cum rezultă din înscrisul atașat la fila 28 dosar, aparatul fiind calibrat conform buletinului de calibrare aflat la fila 29 dosar.
Petentul a susținut prin plângerea formulată că a consumat băuturi alcoolice după ce parcat autoturismul, cu toate că la momentul semnării procesului verbal de contravenție, la rubrica „ alte mențiuni”, petentul a arătat că nu are nici o obiecție.
Petentul nu contestă faptul că după ce a parcat autoturismul, echipajul de poliție a sosit la fața locului într-un timp foarte scurt (câteva secunde), ocazie cu care a fost testat pentru stabilirea alcoolemiei. Dacă petentul ar fi consumat berea înainte să coboare din mașină, așa cum susține acesta, aparatul nu ar fi putut detecta alcoolul în aerul expirat, deoarece trebuie să treacă o perioadă suficientă de timp până când alcoolul începe să se asimileze și este detectat de aparat, ori testarea a fost efectuată imediat după ce petentul a coborât din autoturism. Chiar și martora H. A. I. arată că din momentul în care a sosit soțul său și până a venit mașina poliției, au trecut aproximativ 2 minute.
Sub aspectul proporționalității sancțiuni aplicate (principală și complementară), instanța reține că aceasta este aplicată în limitele prevăzute de lege, fiind corect individualizată de către intimat, având în vedere pericolul social al faptei săvârșite. Astfel, fapta petentului este o faptă de pericol, simpla prezentă a alcoolului în organismul unui conducător auto determinând o stare de pericol deosebit de mare pentru siguranța circulației rutiere, fără a avea relevanță faptul că nu au rezultat pagube sau victime omenești și, prin urmare, nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului și nici înlăturarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Din aceste considerente, prima instanța constată că procesul verbal de contravenție . nr._/14.12.2013 este legal și temeinic, astfel încât urmează a respinge plângerea formulată de petentul H. O. V., ca neîntemeiată.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul H. O. V., solicitând admiterea apelului si modificarea in tot a sentinței atacate, in sensul admiterii plângerii împotriva procesului verbal de contravenție ., numărul_ întocmit de IPJ A. - SR A., încheiat la data de 14.12.2013 in localitatea A. lulia, asa cum a fost formulata.
Solicită admiterea apelului, având in vedere ca pentru a adopta sentința atacata, instanța de fond a reținut in mod greșit starea de fapt.
Astfel, cu privire la circumstanțele in care s-a încheiat PV de contravenție, s-au depus in probatiune: procesul verbal atacat, raportul agentului constatator si depoziția martorei H. A. luliana.
Petentul a solicitat instanței sa anuleze PV ce contravenție având in vedere ca acesta nu cuprinde descrierea reala a stării de fapt care a dus la sancționarea petentului. Intimata a solicitat menținerea acestuia ca fiind temeinic si legal; insa deja in întâmpinare a prezentat o alta stare de fapt decât cea consemnata in PV.
In adoptarea hotărârii sale, instanța de fond a avut in vedere doar descrierea făcuta în procesul verbal, fara a tine seama de depoziția martorei, de cele cuprinse in raportul agentului constatator, in adresa de răspuns a IPJ A. sau de cele afirmate de către intimata in întâmpinare.
Cu privire la procesul verbal, instanța de fond a apreciat ca acesta este corect întocmit, doar raportandu-l la condițiile de nulitate absoluta, prevăzute in art. 17 din OG 2/2001, fara a verifica îndeplinirea tuturor cerințelor de legalitate, prevăzute la art. 16 din OG 2/2001 - acestea fiind neregulile pe care petentul le a invocat. De asemenea, judecătorul a avut in vedere prevederea art. 34 din OG 2/2001, raportata la cauza Salabiaku contra Franței si Aktieholag c Suediei, fara a tine seama in mod temeinic de aspectele obligatorii care decurg din soluția data in cauza A. contra României.(aceasta din urma fiind si de data mai recenta si orientata mai clar fata de realitățile din România)
Astfel, se poate într-adevăr aprecia ca din economia textului de lege a art. 34 din OG 2/2001 procesul verbal face dovada situației de fapt si a încadrării de drept pana la proba contrara. Dar aceasta doar in condițiile respectării cerințelor de legalitate prevăzute la art. 16 din aceeași lege, care menționează ca OBLIGATORII descrierea completa si corecta a circumstanțelor. Insa in mod evident aici nu este cazul.
Asa cum a invocat, cu rea-credinta agentul de politie nu a menționat corect locul întocmirii procesului verbal si faptul ca petentul nu a fost oprit in trafic sau urmărit. Contradicțiile apar chiar din compararea actelor depuse de către intimata: in raportul agentului constatator acesta recunoaște ca petentul era la poarta casei sale, pe .. 32, fara a fi fost surprins la volan. Mai mult, acesta recunoaște ca echipajul de politie se afla in misiune de supraveghere cu aparatul radar (care face înregistrare video automata !!!), dar in răspunsul intimatei se arata ca nu exista înregistrare video ! In aceste condiții exista doua explicații posibile: ori cele relatate de către agentul de politie nu sunt reale, ori aceștia stăteau la pânda cu aparatul video închis, măsurând doar viteza si așteptând o eventuala "recunoștința" din partea șoferilor care, fiind surprinși mergând cu viteza peste limita legala, erau "iertați" de către polițiști. Oricare dintre aceste variante infirma prezumția de realitate a celor consemnate, conform art. 34 din OG 2/2001.
Mai mult, proba testimoniala administrata contrazice cele invocate de către intimata, in sensul ca ar fi trecut doar câteva secunde intre momentul in care s-a oprit mașina petentului si cel in care a fost oprit de către polițiști.
Instanța nu a respectat proporționalitatea intre scopul urmărit de către autoritățile statului de a nu lasa nesanctionate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, si respectarea dreptului de pare al persoanei sancționate contravențional. Agenților constatatori le era la îndemâna sa pornească aparatul video de pe autoturism. Aceștia nu au pornit inregisrarea sau, daca au înregistrat au refuzat sa depună proba video deoarece aceasta proba ar fi infirmat cele menționate in procesul verbal.
Apreciază ca aspectele menționate mai sus dovedesc cu claritate ca instanta de fond a reținut in mod greșit situația de fapt.
Pentru argumentele de mai sus si cele deja invocate prin plângerea depusa si concluziile scrise, solicită admiterea apelului si rejudecand, a se pronunța o soluție prin care sa se dispună anularea procesului verbal de contravenție.
Nu s-a solicitat administrarea de noi probe.
Apelul a fost legal timbrat.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Aspectele prezentate în cererea de apel nu constituie motive întemeiate care să conducă la admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție.
In fapt prin sentința apelată s-a respins plângerea contravențională a petentului îndreptată împotriva procesului-verbal ., nr._, încheiat la data de 14.12.2013, de către agent constatator M. C., din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A. - Poliția Municipiului A. I..
Arată că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond si formă impuse, sub sancțiunea nulității, de art. 17 din O.G. nr.2/2001. Referitor la temeinicia procesului-verbal, vinovăția petentului a fost dovedită prin probele administrate în cauză, iar acesta nu a reușit să răstoarne, prin probele propuse, prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat.
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 102,alin.3, lit.a din OUG 195/2002 republicată, text de lege care stabilește următoarele: "(3) Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a IV-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: a) conducerea sub influenta băuturilor alcoolice, daca fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune. "
Temeinicia procesului-verbal contestat este susținută din punct de vedere probator de o probă științifică clară, rezultatul testării petentului cu aparatul alcooltest marca Drager, ., nr. 0379, relevând o valoare de 0,21 mg/l alcool pur în aerul expirat, valoare față de care agentul constatator a reținut săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 102 alin.3 lit. a din OUG 195/2002 republicată. De asemenea, aparatul alcooltest corespunde din punct de vedere tehnic, dovada fiind buletinul de calibrare depus la dosar.
Petentul a susținut prin plângerea formulată că a consumat băuturi alcoolice după ce a parcat autoturismul, cu toate că, la momentul semnării procesului-verbal de contravenție, la rubrica „alte-mențiuni", petentul a arătat că nu are nicio obiecție. Arata faptul că, din momentul în care petentul H. O. V. a coborât din autoturism și până a ajuns echipajul de poliție în dreptul lui, au trecut aproximativ 5 secunde, timp în care acesta nu a consumat nimic. Dacă acesta consuma o doză de bere înainte să coboare din mașină în fața imobilului, aparatul etilotest nu detecta alcool în aerul expirat, deoarece trebuie să treacă o perioadă de timp până când alcoolul începe să se asimileze și este detectat de către aparat, ori testarea a fost efectuată imediat după ce petentul a coborât din autoturism.
Referitor la locul săvârșirii contravenției, în procesul-verbal de contravenție este menționat locul în care H. O. V. a fost observat de echipajul de poliție conducând autoturismul Toyota cu nr._, și anume .>
Așa cum reiese din raportul agentului constatator, conducătorul auto a fost detectat de la distanță de aparatul radar în timp ce conducea cu viteza de 90 km/h, pe un sector de drum unde viteza legală este de 50 km/h, dar, datorită faptului că numărul de înmatriculare nu se vedea, nu a mai fost înregistrat vide și nu a mai fost sancționat pentru depășirea limitei de viteză.
în virtutea efectului devolutiv al apelului, solicită să se analizeze legalitatea temeinicia procesului-verbal de contravenție în baza apărărilor formulate prin întâmpinarea la plângerea contravențională și a probelor depuse la dosarul cauzei.
Având în vedere că procesul-verbal a fost legal întocmit și vinovăția petentului a fost dovedită prin probele administrate în cauză, apreciază că apelul este nefondat.
In drept, invocă dispozițiile art.205-208 din Codul de procedura civilă, O.G. nr.2/2001 și OUG 195/2002 republicată.
Examinand sentinta primei instante, prin prisma motivelor de apel invocate, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la 14.12.2013 de intimata Inspectoratul de Poliție al Județului A., petentului i s-au aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 720 lei și sancțiunea complementară, constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002, reținându-se că în data de 14.12.2013, ora 23,26 pe . A. I. a condus auto Toyota cu numărul de înmatriculare_ în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice. Rezultatul alcooltestului efectuat cu aparatul marca Drager . – 0379, nr. test_ a fost de 0,21 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Petentul apelant a semnat procesul verbal de constatare a contraventiei specificand expres ca nu are nicio obiectiune.
Referitor la criticile de nelegalitate a procesului verbal contestat, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:
Independent de starea de fapt relevata/relatata prin intampinare, este evident ca, atat prima instanta cat si instanta de control judiciar, se raporteaza in solutionarea cauzei, la starea de fapt retinuta prin Procesul verbal de contraventie contestat si nu la cea retinuta prin intampinare, intrucat plangerea dedusa judecatii primei instante, este formulata impotriva procesului verbal de contraventie, nicidecum impotriva intampinarii IPJ A..
Astfel cum rezulta din considerentele sentintei apelate, prima instanta a analizat legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, raportandu-se la starea de fapt retinuta in procesul verbal contestat.
In mod corect a retinut prima instanta ca procesul verbal de contraventie nu are vicii de natura a atrage cazuri de nulitate absoluta a acestuia, ce ar putea fi invocate din oficiu, in sensul prevederilor art.17 din Og nr. 2/2001.
Este indiscutabil ca, din oficiu, instanta este tinuta sa invoce si sa analizeze doar cauzele de nulitate absoluta, nu si cele de nulitate relativa, care trebuie invocate de partea interesata.
In mod corect a retinut prima instanta ca, procesul verbal . nr._ încheiat la 14.12.2013, cuprinde toate mențiunile stipulate în mod expres sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, intrucat, . numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și semnătura agentului constatator.
Referitor la locul incheierii procesului verbal, potrivit mentiunii inserate in cuprinsul acestuia, acesta a fost incheiat in A. I., iar faptul ca acesta nu ar fi fost incheiat in trafic, ci, la domiciliul petentului apelant, este lipsit de relevanta, nefiind de natura a-i aduce vreo vatamare petentului, in contextul in care, pe de o parte, acesta l-a semnat fara obiectiuni, iar, pe de alta parte, chestiunile referitoare la ingerarea alcoolului de catre apelant si conducerea astfel, a autovehiculului pe drumurile publice, tin de temeinicia procesului verbal de contraventie, urmand a fi analizate in cele ce urmeaza, inclusiv sub aspectul existentei vreunui dubiu de natura a-i profita apelantului.
Urmarirea apelantului de catre agentii intimatei, pe drumurile publice, fara a pune in functiune semnalele luminoase, poate tine eventual de tactica acestora in identificarea si constatarea contraventiilor, neputand fi privita ca un viciu de nelegalitate a procesului verbal de contraventie. Pe de alta parte, aceste sustineri ale petentului apelant nu se bucura de nici un suport probator, dimpotriva, fiind in contradictie cu sustinerile agentului intimatului, care, in Raportul din 24.01.2014, invedereaza ca, urmarirea autoturismului condus de petent, s-a facut folosindu-se mijloacele speciale de avertizare luminoasa din dotarea autospecialei. In plus, in speta nu se analizeaza intrunirea elementelor constitutive ale faptei constand in nerespectarea semnalelor agentilor de politie.
Apoi, dubiul pe care petentul apelant incearca sa-l creeze, in ceea ce priveste constatarile agentului intimatei privind conducerea unui autovehicul pe drumurile publice, sub influenta bauturilor alcoolice, este inlaturat de propria-i atitudine .
Astfel, la fila 9 a dosarului primei instante, se afla copia procesului verbal de conraventie contestat, din care rezulta ca acesta, a fost semnat pentru luare la cunostinta de catre petentul apelant, cu precizarea expres inserata la rubrica Alte mentiuni: `` Nu am nicio obiectiune ``.
Aceasta releva faptul ca, la acel moment, petentul apelant, in deplina cunostinta de cauza, si-a asumat starea de fapt retinuta in procesul verbal de contraventie, fiind putin probabil ca, o persoana diligenta si prudenta, asa cum trebuie sa fie un conducator auto, aflat in fata organelor de politie si expus riscului de a fi sanctionat contraventional si de a-i fi suspendat permisul de conducere, nu ar fi avut prezenta de spirit, sa solicite mentionarea in procesul verbal de contraventie a circumstantelor in care sustine ca s-ar fi petrecut fapta contraventinala.
Invocata emotie a petentului apelant, nu poate justifica rezonabil, semnarea de catre acesta a unui proces verbal de contraventie, cu al carui continut sa nu fie de acord.
Pe de alta parte, in situatia in care, procesul verbal de contraventie ar contine alte mentiuni, decat cele facute de petent, in mod normal si corect, o persoana care si-ar asuma gravitatea unor asemenea afirmatii, ar trebui sa-si asume si demararea procedurilor judiciare de inscriere in fals, impotriva emitentului actului - ceea ce, desigur, in speta nu s-a solicitat, astfel ca, apararile petentului raman la nivelul unor simple afirmatii, lipsite de suport.
Situatia este similara si in ceea ce priveste mentiunea: ``Conducatorul auto era singur in autoturism``. De altfel, instanta de control judiciar remarca faptul ca, petentul nu neaga faptul ca ar fi fost singur in autoturism, ci, alegatiile sale, sunt axate pe imprejurarea ca, de vreme ce procesul verbal de contraventie a fost incheiat in fata locuintei acestuia, iar apelantul nu se mai afla in autoturism in momentul abordarii lui de agentii de politie, aceasta mentiune ar fi de natura a atrage anulabilitatea procesului verbal de contraventie- aparare de asemenea nefondata, cata vreme este indiscutabil ca, fapta retinuta in sarcina petentului apelant se savarseste in timpul conducerii autoturismului pe drumurile publice, timp in care, nu s-a sustinut si nici nu s-a facut dovada ca in autoturism s-ar fi aflat altcineva decat petentul.
Lipsite de relevanta sub aspectul existentei faptei reținute in sarcina sa, sunt si susținerile apelantului privind contradicțiile dintre actele depuse de către intimata, contradictii constand in aceea ca: in raportul agentului constatator acesta recunoaște ca petentul era la poarta casei sale, pe .. 32, fara a fi fost surprins la volan, respectiv ca, echipajul de politie se afla in misiune de supraveghere cu aparatul radar, iar in răspunsul intimatului se arata ca nu exista înregistrare video!
Instanța de control judiciar reamintește ca, petentul apelant a fost sancționat nu pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu depasirea vitezei legale- situație in care era relevanta înregistrarea imaginilor oferita de aparatul radar, ci, pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, sub influenta băuturilor alcoolice, fapt constatat urmare testării petentului cu aparatul marca Drager . – 0379, nr. test_, testare care in mod evident, natural si firesc, a avut loc după ce petentul s-a dat jos de la volan, nicidecum in timp ce conducea autovehiculul pe drumul public.
Referitor la temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției:
Prin apararile formulate, petentul apelant sustine in esenta ca, in realitate, ingerarea unei cantitati de alcool, care s-a resimtit in aerul expirat, ar fi avut loc dupa ca a ajuns acasa, in perioada imediat anterioara testarii lui de catre organele de politie care, l-au urmarit pana la domiciliul sau.
Aceste susțineri ale petentului au fost in mod judicios înlăturate de către prima instanța, pentru considerente pe care, instanta de control si le insuseste ca atare, retinand in plus urmatoarele:
Astfel cum s-a retinut in cele ce preced, nu poate fi ignorat faptul ca procesul verbal de contraventie a fost semnat da catre apelant, fara obiectiuni, ceea ce releva faptul ca, la acel moment, petentul apelant, in deplina cunostinta de cauza, si-a asumat starea de fapt retinuta in procesul verbal de contraventie, fiind putin probabil ca, o persoana diligenta si prudenta, asa cum trebuie sa fie un conducator auto, aflat in fata organelor de politie si expus riscului de a fi sanctionat contraventional si de a-i fi suspendat permisul de conducere, nu ar fi avut prezenta de spirit, sa solicite mentionarea in procesul verbal de contraventie a circumstantelor in care sustine ca s-ar fi petrecut fapta contraventionala. Invocata emotie a petentului apelant, nu poate justifica rezonabil, semnarea de catre acesta a unui proces verbal de contraventie, cu al carui continut sa nu fie de acord.
Apoi, din depozitia martorei H. A. I., rezulta ca, intre momentul sosirii petentului apelant la domiciliul din C. P. nr. 32 si momentul sosirii in aceeasi locatie, a agentilor de politie, au trecut aproximativ doua minute.
Acest interval de timp, este, in opinia instantei de control judiciar, insuficient pentru ca, pretinsa cantitate de alcool ingerata de petent, dupa sosirea sa la domiciliu, sa se resimta in aerul expirat, cu ocazia testarii cu aparatul marca Drager.
Aceasta in contextul in care, prin chiar plangerea dedusa judecatii primei instante, petentul recunoaste ca in seara respectiva, participase la o petrecere si nu tine minte sa fi consumat acolo bauturi alcoolice, deoarece nu se hotarase daca sa vina acasa cu masina personala sau cu taxi-ul.
Instanta de control judiciar, retine ca, in mod rational, dubiul in legatura cu conducerea pe drumurile publice a autovehiculului sau apelarea la serviciile taxi, se naste dupa consumul de alcool, si nu inainte, intrucat inainte nu exista vreun temei care sa justifice rezonabil un asemenea dubiu, cu atat mai mult cu cat, din spusele petentului, la petrecere ajunsese cu masina proprie.
In plus, daca prezenta petentului a fost solicitata acasa de urgenta, data fiind starea de boala a copilului sau, este putin credibil si cu atat mai putin probabil, ca, ajuns in fata porții, petentul nu se grabeste sa duca sotiei medicamentele pentru copilul bolnav, ci, prefera sa consume in viteza doza de bere luata de la petrecerea abia inceputa.
Tot astfel, este inexplicabil cum, starea de emotie si graba petentului apelant de a ajunge in casa si a da tratamentul medical copilului, s-au instalat abia dupa sosirea echipajului de politie, respectiv cu ocazia semnarii procesului verbal de contraventie si, nicidecum graba nu s-a instalat in timp ce consuma berea luata de la petrecere, in fata portii, in timp ce sotia si copilul asteptau medicamentele, in toiul noptii. In egala masura este inexplicabila reactia petentului de a actiona instinctiv, dupa ce a fost chemat de urgenta acasa, . urgenta, reprezentata de boala copilului sau. Contrar sustinerilor petentului, instanta de control judiciar, retine ca nu oricine in locul acestuia ar fi reactionat la fel, adica, ajuns acasa, inainte de a cobori din autoturism, ar fi consumat in viteza doza de bere luata de la petrecerea abia inceputa, in timp ce sotia si copilul asteptau medicamentele. Dimpotriva, tocmai in considerarea faptului ca starea de boala a unui copil poate reclama o urgenta si necesitatea transportarii acestuia la spital, pentru investigatii, reactia fireasca a unui parinte ar fi fost sa evite consumul de bauturi alcoolice.
Raportat la cele ce preced, instanta de control judiciar, retine ca, a primi asemenea aparari, ar echivala cu o profunda decredibilizare a actului de justitie, ceea ce este inacceptabil.
Este evident ca petentul a consumat bauturi alcoolice la petrecerea unde admite ca a participat si ca, rezultatul testarii cu aparatul marca Drager, nu este decat dovada acestui fapt cat si a faptului ca, în data de 14.12.2013, ora 23,26, petentul a condus pe . A. I. auto Toyota cu numărul de înmatriculare_ în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Referitor la criticile de nelegalitate a sentintei pronuntate de prima instanta, derivand din aceea ca, petentul apelant a fost testat cu un aparat neomologat - respectiv aparatul alcooltest marca „DRAGER,, critici sustinute oral de avocatul petentului, pentru prima data la termenul de judecata din 08.01.2015, prin raportare si referire la Decizia Civila nr. 289/A/2014, pronuntata de Tribunalul A. in dosar nr._ , decizie pe care a depus-o la dosarul cauzei, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:
In opinia petentului apelant, care se raporteaza si la Decizia Civila nr. 289/A/2014, pronuntata de Tribunalul A. in dosar nr._ , in esenta, agentul constatator, trebuia sa stabileasca concentratia de alcool in aerul expirat, cel putin cu ajutorul etilometrului, care este un mijloc omologat si verificat metrologic, sau prin recoltarea de probe biologice, nicidecum cu ajutorul etilotestului.
Potrivit Normei de metrologie legala NML 012-05, (Anexa a Ordinului nr.120 din 14.06.2005, al Ministrului Economiei si Comertului):
-Etilometrul, este un mijloc de masurare destinat masurarii automate a concentratiei masice de etanol in aerul alveolar expirat de catre o persoana;
-Etilotestul, este un mijloc de detectie care, semnaleaza prezenta etanolului, in aerul alveolar expirat; in cazul in care furnizeaza informatii de masurare, acestea nu sunt considerate suficient de exacte, astfel incat sa asigure garantiile necesare pentru constituirea de probe judiciare privind consumul de alcool;
Petentul apelant a fost sanctionat pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 102 alin.3 litera a din OUG nr. 195/2002, constand in conducerea sub influenta bauturilor alcoolice, daca fapta nu constituie potrivit legii, infractiune;
Din textul de lege precitat, rezulta ca, pentru a constitui contraventie, este suficient sa se constate conducerea autovehiculului sub influenta bauturilor alcoolice, adica sa fie semnalata prezenta etanolului, in aerul alveolar expirat, fara a interesa concentrația masica de etanol (alcool etilic) in aerul alveolar expirat de către o persoana, respectiva concentrație fiind relevanta doar in situația in care, se tinde la a se stabili existenta unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, spre exemplu, infracțiunea prevăzuta de art. 336 alin.1 din Codul Penal, care consta in conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoana care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sange.
Asa fiind, raportat la dispozitiile Normei de metrologie legala NML 012-05, etilotestul, ca mijloc de detectie care, semnaleaza prezenta etanolului, in aerul alveolar expirat, este un mijloc de proba suficient atunci cand cu acesta, se tinde a se dovedi, contraventia constand in conducerea unui autovehicul sub influenta bauturilor alcoolice, intrucat, pentru aceasta, nu intereseaza concentrația masica de etanol (alcool etilic) in aerul alveolar expirat.
Altfel spus, in aceasta situație, a constatării contravenției prevăzute de art. 102 alin.3 litera a din OUG nr. 195/2002, etilotestul nu furnizeaza informatii de masurare, ci doar de stabilire a existentei/prezentei etanolului, in aerul alveolar expirat, astfel ca, raportat la prevederile precitate ale Normei de metrologie legala NML 012-05, (Anexa a Ordinului nr.120 din 14.06.2005, al Ministrului Economiei si Comertului), interpretate per a contrario, aceste informatii sunt considerate suficient de exacte, incat sa asigure garantiile necesare pentru constituirea de probe judiciare privind consumul de alcool.
In contextul celor mai sus expuse, sunt lipsite de temei sustineri in conformitate cu care, in esenta, agentul de politie trebuia sa stabilească concentrația de alcool in aerul expirat cu cel putin cu ajutorul etilometrului, care este omologat si verificat metrologic, sau prin recoltarea de probe biologice, nicidecum cu ajutorul etilotestului.
Pentru identitate de ratiune cu cele ce preced, au fost inlaturate si sustinerile petentului apelant, in conformitate cu care, in esenta:
- in mod nelegal nu i-au fost recoltate probe biologice, de sange, in vederea intocmirii procesului verbal de contraventie,
- in speta, trebuia folosit doar un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic anual de catre instituția abilitata in acest sens -Biroul R. de Metrologie Legala, astfel ca, in opinia petentului stabilirea concentrației de alcool in aerul expirat trebuia facuta de către politia rutiera cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic pentru preîntâmpinarea erorilor cu ocazia controlului.
Este adevarat ca potrivit art. 88 alin.4 din OUG nr. 195/2002, stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat se face de către poliția rutieră, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, insa, Tribunalul reaminteste ca, pentru stabilirea intrunirii elementelor constitutive ale contraventiei prevazute de art. 102 alin.3 litera a din OUG nr. 195/2002, este suficient sa fie semnalata prezenta etanolului, in aerul alveolar expirat, fara a interesa concentratia masica de etanol (alcool etilic) in aerul alveolar expirat de catre o persoana, respectiva concentratie fiind relevanta doar in situatia in care, se tinde la a se stabili existenta unei infractiuni la regimul circulatiei pe drumurile publice, spre exemplu, infractiunea prevazuta de art. 336 alin.1 din Codul Penal.
Tocmai de aceea, prin art. 88 alin.3 din Oug nr. 195/2002, legiuitorul a statuat ca, stabilirea prezenței alcoolului în aerul expirat (…) se face de către poliția rutieră, cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate.
Or, din coroborarea inscrisurilor depuse la filele 28 si 29 ale dosarului primei instante, instanta de control judiciar retine ca, aparatul Drager Alcooltest .-0379, cu care a fost testat petentul apelant la data de 14.12.2013, detine Buletinul de calibrare nr.C-da 2372-340 din 16.10.2013, data urmatoarei calibrari fiind 16.10.2014, Buletinul de calibrare fiind asumat de Directia Suport Tehnic din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aflandu-se astfel in perioada de valabilitate de 1 an.
Potrivit art.88 alin.5 din Oug nr. 195/2002, persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, testată de polițistul rutier cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și depistată ca având o concentrație de până la 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, îi poate solicita acestuia să i se recolteze mostre biologice în cadrul unităților sau instituțiilor medicale prevăzute la alin. (1), în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge.
Potrivit art. 88 alin.6 din Oug nr. 195/2002, persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, testată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și depistată ca având o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării mostrelor biologice, în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge.
Coroborand art. 102 alin.3 litera a din OUG nr. 195/2002, cu art. 88 alin.5 si 6 din Oug nr. 195/2002, Tribunalul retine ca, poate solicita recoltarea de probe biologice, persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, testată de polițistul rutier cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și depistată ca având o concentrație de până la 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Or, in speta, fiind vorba despre constatarea contraventiei prevazute de art. 102 alin.3 litera a din OUG nr. 195/2002, astfel cum s-a retinut in cele ce preced, nu a fost necesara testarea petentului apelant cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic si nici stabilirea concentrației de alcool pur în aerul expirat, astfel ca, raportat la prevederile art. 88 alin.5 din Oug nr. 195/2002, interpretate per a contrario, agentul constatator al intimatei, nu era tinut sa procedeze din oficiu la recoltarea de probe biologice.
Aceasta cu atat mai mult cu cat, informatiile furnizate de etilotestul folosit in speta, constand in detectia si semnalarea prezentei etanolului, (alcoolului etilic) in aerul alveolar expirat de catre petentul apelant se coroboreaza cu mentiunile facute de el insusi cu ocazia intocmirii procesului verbal de contraventie, asumat prin semnatura, mentiuni in conformitate cu care, nu a avut nicio obiectiune, iar celelalte aparari ale petentului apelant au fost inlaturate pentru motivele expuse pe larg de instanta de control in cele ce preced.
Așa fiind, raportat la toate cele mai sus expuse, instanța de control judiciar a înlăturat susținerile petentului apelant, in conformitate cu care, aparatul Drager Alcooltest utilizat pentru stabili contravenția reținuta in sa, nefiind omologat si verificat metrologic, rezultatele testării cu acest aparat nu constituie probe judiciare care sa poată fi luate in considerare de către instanțele judecătorești. Aceste sustineri sunt lipsite de suport si rupte de context, neputandu-se retine nici un dubiu cu privire la valabilitatea măsurătorilor efectuate.
In plus, se remarca faptul ca, din probele administrate, nu rezulta faptul ca, la momentul intocmirii procesului verbal de contraventie, petentul ar fi solicitat recoltarea de probe biologice.
F. a nega dreptul contravenientului de a solicita recoltarea de probe biologice, pana la momentul la care acest drept devine obligatie (art. 88 alin.6 din Oug nr. 195/2002), in cauza nu poate fi ignorat faptul ca, procesul verbal a fost semnat fara obiectiuni de catre petent, or, in masura in care acesta ar fi solicitat recoltarea de probe biologice, iar aceasta i-ar fi fost refuzata de agentul constatator, ar fi trebuit sa solicite inscrierea acestei mentiuni in procesul verbal. De altfel, in mod expres, petentul nu s-a prevalat de imprejurarea ca, ar fi solicitat recoltarea de probe biologice, ci, a facut trimitere la aceasta oportunitate abia la termenul de judecata din 08.01.2014, cand s-a prevalat de decizia nr. 289/A/2014, pronuntata de Tribunalul A. in dosar nr._, depusa cu titlul de practica judiciara.
Chiar daca s-ar accepta ca . a fost facuta, iar agentul constatator nu i-ar fi dat curs, in speta, relevant este faptul ca, informatiile furnizate de etilotestul folosit, constand in detectia si semnalarea prezentei etanolului, (alcoolului etilic) in aerul alveolar expirat de catre petentul apelant, se coroboreaza cu imprejurarea ca petentul nu a formulat nicio obiectiune cu ocazia semnarii procesului verbal de contaventie, iar toate apararile formulate in cauza, au fost argumentat inlaturate - de prima instanta prin sentinta apelata, iar de instanta de control pentru considerentele expuse in cele ce preced.
Raportat la aceste imprejurari, agentul constatator nu era tinut sa aiba in vedere recoltarea de probe biologice, intrucat, in speta, fiind vorba despre constatarea contraventiei prevazute de art. 102 alin.3 litera a din OUG nr. 195/2002, nu a fost necesara testarea petentului apelant cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic si nici stabilirea concentrației de alcool pur în aerul expirat, fiind suficienta si conforma cu prevederile art. 88 alin.3 din Oug nr. 195/2002, stabilirea prezenței alcoolului în aerul expirat (…)de către poliția rutieră, cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat, acesta fiind etilotestul aparat Drager Alcooltest .-0379, cu privire la care s-a depus Buletinul de calibrare nr.C-da 2372-340 din 16.10.2013, data urmatoarei calibrari fiind 16.10.2014, Buletinul de calibrare fiind asumat de Directia Suport Tehnic din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aflandu-se in perioada de valabilitate de 1 an. (a se vedea in sensul celor mai sus expuse, si Decizia nr. Nr. 609/A/2014, pronuntata de Tribunalul Aba, Sectia de C. Administrativ Fiscal si Insolventa, in dosar nr._ )
Referitor la inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:
Potrivit art.21 alin.3 din Og nr.2/2001, sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama, de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si celelalte date inscrise in procesul verbal.
Potrivit art.5 alin.5 din Og nr. 2/2001, sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite.
Contraventia retinuta in sarcina petentului se inscrie in categoria acelora prin care legiuitorul a dorit sa ocroteasca valori sociale de o importanta majora, in speta viata, integritatea si siguranta participantilor la trafic, iar limitele legale ale sanctiunii amenzii contravenționale stabilite de legiuitor, coroborat cu sanctiunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce, denota scopul preventiv ce s-a dorit a –i fi imprimat acestei contraventii.
Faptul ca fapta retinuta in sarcina petentului nu s-a soldat cu producerea unui eveniment rutier, este lipsit de relevanta din perspectiva criteriilor de individualizare oferite de art.21 alin.3 din Og nr.2/2001, câta vreme, astfel cum s-a reținut in cele ce preced, scopul reglementarii acestei contravenții este unul preventiv, știut fiind ca odată produse evenimentele rutiere cauzate de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, sub influenta bauturilor alcoolice, consecințele pot fi uneori ireparabile.
In plus, nu poate fi ignorata nici atitudinea nesincera a petentului, dupa cum nici faptul ca apararile formulate, denota ca nu a inteles responsabilitatile ce-i revin in calitate de conducator auto si nici nu regreta fapta comisa, interesul major al acestuia fiind, ca prin aparari lipsite de orice suport, sa obtina anularea procesului verbal de contraventie si exonerarea astfel de executarea sanctiunilor aplicate.
In contextul celor mai sus expuse, avand in vedere gravitatea faptei retinute in sarcina petentului si riscurile la care, circuland sub influenta bauturilor alcoolice, i-a expus pe ceilalți participanți la trafic,
Vazand si criteriile de individualizare a sanctiunii contraventionale oferite de art. 21 alin.3 si art. 5 alin.5 din Og nr.2/2001,
Instanta de control judiciar retine ca nu se impune nici inlocuirea cu avertisment a sanctiunii amenzii contraventionale aplicate, si, pentru identitate de ratiune, nu se impune nici inlaturarea pedepsei complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce .
A proceda altfel, adica a inlocui cu avertisment sanctiunea pecuniara si a inlatura pedepsa complementara, ar echivala cu a lipsi de efect vointa legiuitorului, in conditiile in care, distinct de aspectul pecuniar al amenzii, confruntat fiind cu suspendarea permisului de conducere, cel putin pentru un interval de timp viitor, petentul va fi mai atent asupra consumului de bauturi alcoolice atunci cand urmeaza sa conduca autovehiculul pe drumurile publice.
Pentru toate considerentele de fapt si de drept expuse, in temeiul art.480 din Codul de Procedura Civila, va respinge apelul declarat de apelantul H. O. V., împotriva sentinței civile nr. 1065/2014 a Judecătoriei Alba Iulia.
In speta nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul H. O. V., împotriva sentinței civile nr. 1065/2014 a Judecătoriei Alba Iulia.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22.01.2015.
Președinte, B. A. A. | Judecător, M. P. | |
Grefier, R. C. |
Red. /Tehnoredact.ABA.
4 ex./02.02.2015
Jud.fond – S. P. I. C.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 23/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 34/2015.... → |
|---|
