Pretentii. Sentința nr. 541/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 541/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 1398/107/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 541/C./2015
Ședința publică de la 02 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. A. A.
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul V. C. V. și pe pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. ȘI SERVICIUL FISCAL ORASENESC CIMPENI, prin reprezentant în teritoriu AJFP A., având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor.
Procedura legal îndeplinită, fara citarea partilor.
Mersul dezbaterilor si concluziile partilor, au fost consemnate in Incheierea Sedintei publice din 17.06.2015 cand instanta, din lipsa de timp pentru deliberare, in temeiul art. 396 din Noul Cod de Procedura Civila, a amanat pronuntarea pentru data de azi,încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin actiunea in contencios administrativ inregistrata la data de 21.04.2015, in dosarul cu nr. de mai sus, reclamantul V. C. V., a solicitat în contradictoriu cu paratele DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE B. și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. - SEVICIUL FISCAL ORĂȘENESC CIMPENI:
1. Anularea DECIZIEI nr. 1475 din 17.10.2014 emisa de DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE B. - Serviciul de soluționare contestații si pe cale de consecința sa se anuleze DECIZIA PRIVIND STABILIREA SUMEI REPREZENTÂND TIMBRUL DE MEDIU PENTRU AUTOVEHICULE nr. 3218 din data de 04.08.2014;
2. Obligarea pârâtei ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. - SEVICIUL FISCAL ORĂȘENESC CIMPENI la plata sumei de 1.114 lei achitata cu titlul de timbru de mediu, ca plata nedatorata, suma ce urmează a fi actualizata cu rata inflației de la data restituirii;
3. Obligarea pârâtei ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. - SEVICIUL FISCAL ORĂȘENESC CIMPENI la plata dobânzii legale aferenta sumei de la pct. 2 de la data plații, 04.08.2014, si pana la data restituirii efective.
1. Precizări preliminare
In fapt, in data de 21.07.2014 a achiziționat in baza contractului de vanzare-cumparare încheiat cu dl. R. R., autoturismul marca Mercedes -Benz model_, având nr. de identificare WDD2120021A113442, fabricat in anul 2009, acesta nefiind înmatriculat in România. Vehiculul achiziționat provine din Germania, având prima înscriere in circulație la data de 19.10.2009.
Pentru a înmatricula acest autoturism in România, a fost obligat sa plătească timbrul de mediu in cuantum de 1.114 lei, calculat prin Decizia privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule nr. 3218 din data de 04.08.2014. D. fiind faptul ca, înmatricularea acestui autoturism era imposibila fară plata acestei taxe, in data de 04.08.2014 am achitat aceasta taxa prin chitanța ., nr._ din 04.08.2014 emisa de către Trezoreria Câmpeni.
Temeiul perceperii acestei sarcini fiscale si modul de calcul al acesteia sunt prevăzute de O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, in vigoare la 04.08.2014.
La data de 11.08.2014 a formulat Contestație împotriva Deciziei privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule nr. 3218 din data de 04.08.2014.
La data de 23.10.2014 i-a fost comunicata Decizia nr. 1457/17.10.2014 prin care DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE B. a respins contestația formulată de subsemnatul ca fiind neîntemeiata.
2. Taxa este prelevată cu încălcarea dreptului comunitar
Arată ca, prin OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule s-a adoptat o nouă reglementare intrată în vigoare la data de 15 martie 2013 și în esență quasi-identică cu dispozițiile Legii nr. 9/2012 aflate în vigoare de la data de 1 ianuarie 2013 și până la abrogarea acestui act normativ de către OUG nr. 9/2013. Așadar, considerentele ce le vom formula in cele ce urmează vizează situația autovehiculelor de ocazie achiziționate din statele membre ale Uniunii Europene raportat la dispozițiile art. 110 TFUE in lumina O.U.G. nr. 9/2013 care pot fi avute in vedere, mutatis mutandis, si în ceea ce privește autovehiculele second-hand dobândite din alte state membre ale Uniunii în vederea punerii acestora în circulație în România în perioada de timp cuprinsă între 1 ianuarie 2013 și 15 martie 2013, când Legea nr. 9/2012 a avut un conținut similar reglementării actualmente în vigoare.
Detaliază in cele ce urmează motivele pentru care consideră faptul ca, prevederile O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule sunt abuzive, discriminatorii, ilegale si incompatibile cu dreptul comunitar.
Dispozițiile art. 110 TFUE prevăd faptul că „ (1) Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare; (2) De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție".
Așadar, scopul art. 110 TFUE3 poate fi enunțat relativ simplu, respectiv „acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 28-30 TFUE prin taxarea internă discriminatorie"". Cum Tratatul interzice taxele vamale la import și la export, precum și taxele cu efect echivalent, aceste din urmă prevederi ar fi lipsite de conținut dacă produsele străine ar putea fi supuse unui regim fiscal mai sever fată de produsele interne ulterior traversării frontierei statului membru a acestor produse, dezavantajându-se prin acest procedeu produsele importate aflate în raport de concurență cu produsele indigene.
Cu toate ca legislația actuala incidența a fost una îndelung dezbătută de către legiuitor, dorindu-se in principal găsirea unei formule legislative care sa nu mai conțină deficientele vădite a celor anterioare, in mod evident nu s-a reușit nici de aceasta data.
Astfel, prin OUG nr. 9/2013 legiuitorul a încercat înlăturarea văditei diferențe de tratament fiscale fată de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene în vederea punerii lor în circulație în România și produsele naționale, prin stabilirea faptului că timbrul de mediu se va datora și pentru produsele naționale cu privire la care nu s-au achitat sarcinile fiscale anterior prevăzute de reglementările anterioare (art. 4 alin. 1 lit. c din OUG nr. 9/2013), precum și pentru acele autovehicule pentru care chiar dacă aceste sarcini fiscale s-au aplicat, ulterior persoanele cărora li s-au efectuat aceste prelevări de natură fiscală au obținut restituirea lor ca urmare a unei proceduri judiciare (art. 4 alin. 1 lit. d din OUG nr. 9/2013). Raportat la cele cuprinse în art. 4 alin. 1 lit. d din OUG nr. 9/2013 conform cărora timbrul de mediu se datorează și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, coroborat cu faptul că legiuitorul a mărit cuantumului sarcinii fiscale la principalele autovehicule importate de către resortisanții statului Român (respectiv autovehiculele cu categoria de poluare Euro 3 și Euro 4) considerăm că legiuitorul a urmărit, printre altele, și să descurajeze cetățenii în a se adresa instanțelor de judecată în vederea restituirii prelevărilor fiscale realizate în baza reglementărilor anterioare.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 9/2013, timbrul de mediu se datorează în următoarele situații:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea tară plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
In ceea ce privește, situația reglementata de art. 4 lit. a din OUG nr. 9/2013, si anume situația autoturismelor importate din alte state membre în vederea punerii lor în circulație în România arătam ca acestea contravin dispozițiilor art. 110 TFUE.
Așadar, cum a arătat anterior referitor la domeniul de incidența al art. 110 TFUE, pe de o parte, si făcând trimitere la hotărârile CJUE pronunțate le cauzele T., N., M., pe de alta parte, in baza normelor unionale aplicabile, normelor fiscale interne nu le este permis sa favorizeze vânzarea autovehiculelor second-hand naționale, corelativ descurajând importul de vehicule second-hand similare.
Cu toate acestea, precizează că același efect favorizant fată de produsele naționale îl prezintă și dispozițiile OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu, cel puțin în raport cu autovehiculele de ocazie importate din statele membre ale Uniunii Europene.
In lumina celor anterior prezentate, menționează faptul că, pe de o parte, parcul auto intern este compus într-o proporție relativ importantă de autovehicule (bunuri naționale în accepțiunea art. 110 TFUE) cu privire la care s-a achitat deja taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (ex-art. 2141 Cod fiscal), taxa de poluare (OUG nr. 50/2008) sau taxa pentru emisiile poluante (Legea nr. 9/2012), taxă care nu a fost restituită ulterior prelevării, astfel încât o însemnată parte din piața autovehiculelor de ocazie interne sunt scutite de aplicarea sarcinii fiscale prevăzute de OUG nr. 9/2013. Pe de altă parte, autovehiculele similare importate din alte state membre UE (bunuri ale altor state membre, în sensul art. 110 TFUE) vor fi supuse unei astfel de sarcini fiscale cu ocazia primei lor înmatriculări în România (art. 4 lit. a din OUG nr. 9/2013).
Prin acest efect al OUG nr. 9/2013, persoanele care urmăresc achiziționarea unui autovehicul sunt direcționate înspre dobândirea unui autovehicul național din categoria acelora nesupuse plății timbrului de mediu, în timp ce în ipoteza achiziționării unui autovehicul dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, invariabil această sarcină fiscală se va aplica cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România (art. 4 alin. 1 lit. a din OUG nr. 9/2013), astfel încât rezultă fară niciun dubiu caracterul indirect discriminator fată de produsele importate al actualei reglementări interne, efect contrar dispozițiilor art. 110 TFUE care prohibesc o atare consecință.
Prin urmare, consideră că dispozițiile OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu sunt contrare dispozițiilor art. 110 TFUE în ceea ce privește autoturismele de ocazie achiziționate din alte state membre unionale în vederea punerii acestora în circulație în România întrucât au drept efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale exceptate de la plata timbrului de mediu descurajându-se în acest mod importul produselor similare a altor state membre, aspect care jurisprudența CJUE 1-a sancționat în cauza I. T..
Din considerentele enunțate rezultă că dispozițiile O.U.G. nr. 9/2013 sunt incompatibile cu art. 110 din TFUE și trebuie eliminate de la aplicare, cu consecința că încasarea taxei de timbru apare în speță ca fiind lipsită de temei legal (deoarece o dispoziție fiscală națională incompatibilă cu o dispoziție comunitară/european nu poate produce niciun fel de efecte juridice, de la data edictării ei).
Regimul instituit prin O.U.G. nr. 9/2013 este contrar articolului 110 TFUE, întrucât se aplică retroactiv unor evenimente impozabile intervenite înainte de . O.U.G. nr. 9/2013 și perpetuează astfel practica discriminatorie constatată de Curte în Hotărârea T. (in același sens pronunțându-se si Comisia Europeana.
Trebuie precizat ca, Concluziile Avocatului General Melchior Wathelet prezentate la 15 mai 2014 in Cauza C-331/13, I. N. N. împotriva Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu, Administrației Fondului pentru Mediu, au fost in sensul ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național de impozitare a vehiculelor precum cel instituit prin articolele 4 și 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule. "
Așadar se poate anticipa o nou hotărâre a CJUE prin care se va constatat neconformitatea acestei taxe cu dreptul european, pentru motivele ilustrate in cazul Concluziilor mai sus indicate.
Respectarea principiului priorității dreptului comunitar precum și cel al aplicării sale directe incumbă în primul rând autorităților judecătorești, astfel cum a statuat Curtea Europeană de Justiție în cazul Simmenthal II5 din 1978: "Instanța națională care a fost invitată să aplice dreptul comunitar are obligația de a aplica aceste dispoziții în plenitudinea lor și să refuze din oficiu aplicarea oricărei norme juridice naționale contrare, chiar dacă este ulterioară și nu are nevoie ca într-un astfel de caz să aștepte intervenția prealabilă a unor instrumente legislative, constituționale sau procedurale."
In același sens s-au pronunțat doctrina si jurisprudența naționala care a confirmat nelegalitatea perceperii taxei.6
Pentru toate aceste considerente, solicită a se dispune anularea Deciziei de soluționare a contestației si pe cale de consecința a se anula Decizia privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule, si a se dispune restituirea sumei achitate cu titlu de timbru de mediu.
3. Cu privire la dobânzile solicitate în mod evident, prelevarea unei taxe cu încălcarea dreptului european antrenează două obligații în sarcina statului membru responsabil pentru încălcarea dreptului comunitar: obligația de restituire a taxei prelevate nelegal și obligația de reparare a prejudiciului cauzat contribuabilului prin prelevarea efectuată.
În ceea ce privește prejudiciul acesta se obiectivează în lipsirea sa de suma de bani plătită nedatorat în perioada cuprinsă între data prelevării taxei de mediu 04.08.2014 și data restituirii efective a taxei de mediu.
De altfel jurisprudența CJUE in cauza I. a confirmat ca subsemnatul sunt îndreptățit la plata dobânzii legale.
In temeiul art. 411 alin. 2 Cod procedura civila solicitam onoratei instanțe judecarea prezentei cauze si in lipsa subsemnatului.
In drept, art. 117, 205, 206, 207 din O.G. nr. 92/2003, art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, CEDO, juridprudenta comunitara invocata.
In probațiune solicitam administrarea probei cu următoarele înscrisuri:
Contractul de vânzare - cumpărare din 21.07.2014;
- Decizia privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule nr. 3218 din data de 04.08.2014, Chitanța ., nr._ din 04.08.2014 emisa de către Trezoreria Câmpeni Certificat înmatriculare Germania, Factura din 14.07.2014, Decizia nr.1475/17.10.2014 Contestațiile înregistrate.
Actiunea a fost legal timbrata.
Pârâta Direcția Regionala a Finanțelor Publice B., prin reprezentant teritorial Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., in nume propriu si pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Câmpeni, a formulat și depus ÎNTÂMPINARE prin care solicită respingerea acțiunii reclamantului pentru motivele de fapt si de drept dezvoltate in continuare.
In fapt, se solicita restituirea timbrului de mediu, reglementata de Legea nr. 9/2013, ca fiind nelegala si discriminatorie. Acest act normativ transpune considerentele avute in vigoare de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea T. C402/2009 si N., fiind adoptat in vederea atingerii unor standarde cât mai ridicate în ceea ce privește protecția mediului, unul dintre obiectivele prioritare ale tarii noastre fiind dispunerea de un parc național auto cu o performanta de mediu mai ridicata si în consecința o mai buna calitate a aerului, în conformitate cu obiectivele si normele de drept europene. Precizam ca practica instanțelor de judecata este unanima in sensul ca Legea nr. 9/2012, varianta in vigoare la data de 17.10.2013 este conforma cu art. 110 TFUE, taxa fiind legala si nediscriminatorie.
Pe fondul creșterii masive, la nivel global, a utilizării autovehiculelor, cunoscut fiind impactul negativ al acestora, concretizat prin degajarea în atmosfera a unor mari cantități de gaze toxice si cu efect de sera, poluarea fonica, generarea unor cantități considerabile de deșeuri solide si lichide, s-a constatat nevoia nu doar de menținere a masurilor legale menite sa duca la scăderea nivelului poluării prin astfel de mijloace, dar si de sporire a efortului legislativ în acest sens prin adaptarea la noile norme anti-poluare introduse la nivel comunitar.
Prezenta lege a fost adoptata pentru a elimina posibile discriminări apărute din aplicarea vechilor reglementari privitoare la taxa perceputa pentru emisiile provenite de la autovehicule si pentru punerea în concordanta a viziunii interne de combatere a poluării cu semnalele primite de la Uniunea Europeana. în acest sens Legea privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a modificat anumite elemente în modul de taxare si a introdus reglementari care dau posibilitatea recuperării diferentelor de taxa apărute prin aplicarea noilor prevederi, dar mai ales a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu, prin taxarea unitara indiferent de proveniența autovehiculului.
In acest sens, o prima modificare majora introdusa de Legea privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este cea privitoare la aplicarea unitara a taxării autovehiculelor pentru care se solicita una dintre operațiunile prevăzute la art. 4 din Lege, indiferent de proveniența acestora, înlaturându-se astfel favorizarea indirecta a celor autohtone. Pentru un autovehicul, modul de calcul al taxei va fi identic, indiferent daca taxa va fi achitata la momentul primei înmatriculări în România, fara distincție între un autovehicul produs în tara sau străinătate, ori daca este nou sau vechi.
Un alt element consacrat în noua reglementare este taxarea echitabila, prin acordarea posibilității solicitării restituirii diferenței dintre valoarea taxei calculata conform noilor prevederi si cuantumul taxei plătite. Persoanele care au plătit taxa care sancționa poluarea produsa în circulație, cu ocazia înmatriculării autovehiculului, indiferent ca aceasta s-a efectuat în baza prevederilor din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sau în baza prevederilor OUG nr. 50/2008, pot solicita restituirea diferenței de cuantum, rezultata în urma aplicării noii modalități de calcul la elementele avute în vedere la momentul înmatriculării.
Taxa se calculează pe baza unor criterii obiective, respectiv tipul motorizării, capacitatea cilindrica, emisia de C02 si norma de poluare, luându-se în considerare si deprecierea autoturismului. Astfel, pentru condiții identice, taxa pentru emisiile provenite de la autovehicule va avea același cuantum, indiferent ca este vorba de un autovehicul second-hand, care se înmatriculează pentru prima data în România, sau un autovehicul second-hand înmatriculat în România si pentru care se transcrie dreptul de proprietate, dar pentru care nu s-a achitat taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule sau taxa pe poluare pentru autovehicule.
Timbrul de mediu constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu si se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Astfel, organele fiscale teritoriale au încasat taxa, la solicitarea reclamantului, într-un cont deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu.
F. de cele ce preced, se constata ca timbrul de mediu este conform normelor de drept comunitar, considerent pentru care solicită respingerea acțiunii reclamantului.
Analizand actele si lucrarile cauzei, instanta a retinut urmatoarele:
Prin chiar actiunea introductiva, partea reclamanta a invederat ca, in fapt, in data de 21.07.2014, a achiziționat in baza contractului de vanzare-cumparare încheiat cu dl. R. R., autoturismul marca Mercedes -Benz model_, având nr. de identificare WDD2120021A113442, fabricat in anul 2009, acesta nefiind înmatriculat in România. Vehiculul achiziționat provine din Germania, având prima înscriere in circulație la data de 19.10.2009.
De asemenea, din actele depuse la dosar, necontestate de parata, rezultă că partea reclamanta este dobanditoarea unui autoturism folosit marca Mercedes -Benz model E220, având nr. de identificare WDD2120021A113442, care a mai fost inmatriculat ., (in speta Germania, fl.17-20, 23-24) apoi, a facut obiectul unui transfer al dreptului de proprietate, partea reclamanta aparand ca semnatara contactului de vanzare cumparare depus in copie certificata pentru conformitate cu originalul la fila 17 a dosarului cauzei, datat 21.07.2014, vanzator figurand numitul R. R..
Prin Decizia nr.3218/04.08.2014, s-a stabilit ca timbrul de mediu datorat pentru autovehiculul antementionat, este in cuantum de 1114 lei, suma pe care, reclamantul a achitat-o potrivit Chitantei . nr._,emisa de Trezoreria Campeni, depusa in copie la fila 15 a dosarului cauzei.
Prin Decizia nr. 1475/17.10.2014, a fost respinsa contestatia formulata de reclamant, impotriva Deciziei nr.3218/04.08.2014, privind stabilirea sumei reprezentand timbrul de mediu, parata retinand in esenta conformitatea perceperii in speta a timbrului de mediu, cu exigentele impuse de principiile comunitare in materie.(fl.10-13)
Pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse, acțiunea este lipsita de temei, urmand a fi respinsa ca atare.
Potrivit art. 4 din OUG 9/2013, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Or, prin actiunea in contencios administrativ demarata, partea reclamanta nu a sustinut si cu atat mai putin nu a facut dovada ca ar detine adeverinta de la trezorerie din care rezulta ca a fost achitata si nerecuperata taxa pe emisii poluante.
Instanta insa retine ca, raportat la situatia spetei, OUG 9/2013, nu contine principii contrare celor in materie de libera circulatie a marfurilor, instituite de CJCE in aplicarea art,. 110 TFUE, intrucat:
Prin Hotărârea pronunțată în cauza Weigel (2004) CJCE a stabilit că obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre Așadar, rolul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Cu privire la natura taxei de poluare, CJCE s-a pronunțat în cauzele reunite C-290/2005 Nadasdi și C-333/2005 N., ocazie cu care a statuat că o taxă care nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, în vederea punerii în circulație nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din tratat ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din Tratatul CE.
În ceea ce privește art. 90 din Tratat, trebuie reținut că CJCE a apreciat cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 Nadasdi și C-333/2005 N. că o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de . legii privind taxele de înmatriculare (în speță, de poluare) nu este relevantă. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză (în speță Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv (Ungaria) și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 par.1 din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicând o taxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Prin Hotărârea CJ a Uniunii Europene din 7.04.2011, pronuntata în cauza T. C‑402/09, s-a stabilit că art. 110 din TFUE (fostul art. 90 TCE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Examinând reglementarea din România Curtea a concluzionat că rezultă fără echivoc că aceasta are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. În aceste condiții, nu se poate contesta că OUG nr. 50/2008, act normativ aplicabila anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 9/2012, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În ceea ce privește obiectivul protecției mediului menționat de guvernul român, astfel cum a subliniat în mod corect domnul T. (…), acesta ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
Referitor la OUG nr. 50/2008, cu modificările aduse prin OUG nr. 218/2008 și OUG nr. 7/2009, prin Hotărârea Curții (Camera întâi) din 7 iulie 2011 "Impozite interne – Articolul 110 TFUE – Taxă pe poluare aplicată cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor", în Cauza C‑263/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Gorj (România), prin decizia din 24 martie 2010, primită de Curte la 27 mai 2010, în procedura I. N., s-a stabilit că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În această din urmă hotărâre, s-a arătat:
„26. Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea T., citată anterior, o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
27. Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii T., citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008, între versiunea inițială a OUG nr. 50/2008 și versiunile ulterioare ale acesteia.”
În aceste condiții, taxa de poluare stabilită prin O.U.G. nr. 50/2008 în varianta inițială, în vigoare până la data de 15.12.2008 și varianta ulterioară datei de 16.02.2010 contravenea art. 110 TFUE (fostul art. 90 TCE), întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și a autoturismelor noi produse în România.
Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă sa diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato - in speță, taxă menită sa descurajeze importul de banane in Italia).
Data achiziționării autoturismului este lipsită de relevanță sub aspectul legii aplicabile. In speta, potrivit sustinerilor reclamantului din actiunea introductiva, timbrul de mediu a fost achitat la data de04.08.2014, copia chitantei . nr._ depusa la fila 15 a dosarului cauzei, nefiind integrala, in sensul ca nu s-a xerocopiat integral decat partial, partea inferioara cu data achitarii, permitandu-se totusi deductia ca . fost 04.AUG.2014.
Ca atare sunt aplicabile dispozitiile OUG 9/2013.
Potrivit art. 2 alin.1 litera i) din OUG 9/2013, prin înmatriculare se intelege operațiunea administrativă ce constă în înscrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare, precum și a numărului de înmatriculare;
Potrivit art. 4 din OUG 9/2013, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
Raportat la aceasta situatie, instanta constata ca nu se poate retine nicio discriminare, cata vreme, achitarea timbrului de mediu, este conditionata strict si exclusiv de înscrierea în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din Romania, indiferent ca autovehiculul a fost achizitionat din Romania sau dintr-un alt stat comunitar. Reclamantul a subliniat faptul ca, autovehiculul in discutie nu a mai fost inmatriculat in Romania; asadar, el este primul proprietar din Romania, care doreste inmatricularea acestuia in Romania.
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7; Dupa cum se observa, oricum, nici in aceasta situatie, achitarea timbrului de mediu, nu este conditionata de provenienta initiala, nationala sau intracomunitara a autovehiculului ci, de imprejurarea ca acesta urmeaza a fi reintrodus in parcul national iar la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului. Or reclamantul nu a invocat faptul ca autovehiculul s-ar afla in aceasta situatie.
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; Or, reclamantul nu a invocat faptul ca, pentru respectivul autovehicul ar fi fost achitata in prealabil taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Or, reclamantul nu a invocat nici faptul ca s-ar afla in aceasta situatie.
Instanta retine ca achitarea timbrului de mediu, este conditionata strict si exclusiv de transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, indiferent ca autovehiculul a fost achizitionat din Romania sau dintr-un alt stat comunitar; respectiv de transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule indiferent ca autovehiculul a fost achizitionat din Romania sau dintr-un alt stat comunitar;.
Practic achitarea timbrului de mediu, nu mai are nicio legatura cu caracterul transfrontalier al circulatiei autovehiculului respectiv, (nemaiputandu-se invoca astfel nici protejarea industriei auto nationale) si nici cu exceptarea unei anumite categorii de autovehicole noi de la plata taxei, esenta fiind ca, incepand cu data de 15.03.2013, timbrul reglementat de OUG9/2013, se achita atat pentru autovehiculele noi, cat si pentru autovehiculele rulate, indiferent de provenienta lor si, indiferent ca la prima inmatriculare in Romania au fost bunuri second hand sau noi, aceasta intrucat, prin autovehicul rulat se intelege (potrivit art. 2 alin.1 litera b din OUG 9/2013), autovehiculul care a mai fost inmatriculat .(deci si autovehiculul second hand, dar si cel nou, care a mai fost inmatriculat)
In sensul celor mai sus expuse, sunt si principile si reperele trasate de CJUE, in cauza C-76/14-Cauza M., avand ca obiect cererea de Decizie preliminara formulata in temeiul art. 267 TFUE, de Curtea de Apel Brasov, principii si repere in conformitate cu care:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul:
-că nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă,
-că se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.
Raportat la toate cele ce preced, instanta retine ca, in speta, perceperea timbrului de mediu reglementat de OUG nr. 9/2013, cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către reclamant, in calitate de prim proprietar din România care doreste inmatricularea acestuia in Romania și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, respecta exigentele antementionate, impuse in interpretarea 110 TFUE, de catre CJUE, in cauza C-76/14-Cauza M..
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, prezenta acțiune va fi respinsa, fiind lipsita de temei, neputand fi retinuta raportat la situatia autovehiculului in speta, nicio forma de discriminare.
In speta nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge actiunea in contencios administrativ, exercitata de partea reclamanta V. C. V., cu domiciliul procesual ales la Avocat S. R.-E., cu sediul in Cluj-N., .. 59, jud. Cluj, in contradictoriu cu paratele: D. BRASOV si SERVICIUL FISCAL Campeni, ambele cu sediul la reprezentantul in teritoriu AJFP A.- A. I., ., jud. A..
F. cheltuieli de judecata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Recursul si motivele de recurs se depun la Tribunalul A., sub sanctiunea nulitatii.
Pronuntata in sedinta publica azi 02.07.2015
Președinte, B. A. A. | ||
Grefier, R. C. Concediu Legal, Semneaza Grefier Sef Sectie |
Red.Tehnored. ABA/ Ex.5/14.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 136/2015. Tribunalul ALBA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 141/2015.... → |
|---|
