Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 26-03-2015, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 1173/298/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 233/A/2015
Ședința publică de la 26 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. P. - președinte secție
Judecător D. C.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul F. V. împotriva sentinței civile nr. 890/2014, pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av. G. I. pentru apelant și c.j. C. G. pentru intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentanta intimatului depune la dosar delegație.
In temeiul art. 131 c.pr.civ. coroborat cu art. 195 din OG 2/2001 instanta constata ca este competenta general, teritorial si material sa solutioneze prezentul apel.
În baza art. 238 din c.pr.civ. estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind azi.
Avocatul apelantului depune la dosar în circumstanțiere două caracterizări ale apelantului.
In baza art. 237 pct. 7 raportat la art. 258, 265 din c.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Tribunalul constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul apelantului solicită în principal admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și admiterea plângerii formulate de petent, având în vedere că sentința apelată este nelegală și netemeinică. În subsidiar, dacă se va constata că actul atacat este legal și temeinic, solicită înlăturarea sancțiunii privind suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile. În considerentele sentinței atacate instanța de fond nu a analizat apărările petentului, prin raportare la locul săvârșirii faptei (care este generic precizat, respectiv localitatea Lancrăm) și aspectul legal de neaplicarea marjei de toleranță a aparatului radar cu care s-a înregistrat viteza, în pofida normelor nr._ a Biroului Român de Metrologie Legală. Ambele aspecte nu au fost deloc analizate de instanța de fond deși, în opinia sa, erau esențiale pentru a se stabili temeinicia și legalitatea actului de constatare. În ceea ce privește marja de toleranță arată că a dovedit cu doctrină și jurisprudență, cu înscrisuri emanate de la Biroul Român de Metrologie Legală într-o cauză similară, aspectul privind neacordarea marjei de eroare prevăzută de normele de metrologie legală. Conform art. 34 al. 2 din OG nr. 2/2001, instanța hotărăște asupra sancțiunii aplicate, atât sancțiunea principală câr și sancțiunea complementară. Viteza cu care circula petentul (101 km/h) depășește cu un km viteza pentru care se impunea aplicarea sancțiunii complementare. În acest sens intimatul a invocat un pretins pericol social grav al faptei, însă consideră că acest pericol social nu subzistă în diferența de un km. Dacă petentul ar fi circulat cu viteza de 100 km/h (și în această situație nu se aplica pedeapsa complementară) pericolul social ar fi fost același. În circumstanțiere arată că petentul este șofer auto profesionist, angajat al unei firma de transport. Suspendarea dreptului de a conduce are efecte dezastruoase asupra subzistenței familiei petentului. Petentul este singurul din familie care aduce venituri. Petentul nu a mai avut niciodată permisul anulat sau suspendat și acesta are o comportare bună în familie și societate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond. Solicită să se constate că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit. În ceea ce privește locul săvârșirii contravenției acesta a fost corect individualizat în cuprinsul procesului verbal de contravenție de către agentul constatator. În ceea ce privește marja de eroare la care face referire apelantul solicită să se constate că măsurătorile au fost efectuate cu cinemometrul Autovision iar asupra acestora nu se poate interveni, în sensul adăugării sau scăderii vreunei erori. Față de solicitarea subsidiară a petentului solicită respingerea acesteia, având în vedere gradul de pericol social al faptei, prin depășirea în localitate a vitezei admise cu peste 50 km/h. Depune la dosar ca practică judiciară decizia nr. 516/R/2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
În replică, avocatul apelantului arată că orice aparat este supus verificărilor metrologice și care are o marjă de eroare, pe care Biroul Român de Metrologie Legală a stipulat-o în normele de metrologie legală invocată. O toleranță de un km consideră că este firească.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 07.07.2014 sub dosar nr._, petentul F. V. în contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE AL JUDEȚULUI A., a solicitat:
- anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 29.06.2014, prin care a fost sancționat contravențional cu suma de 765 lei și i s-a suspendat dreptul de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile;
- restituirea amenzii de 385,5 lei achitată și înlocuirea acesteia cu avertisment, precum și restituirea permisului de conducere,
- înlocuirea sancțiunii prevăzute la art. 102/3/e din OUG 195/2002 cu cea prevăzuta la art. 108 alin 1 punctul d, alin. 3 respectiv: "depășirea cu 41 - 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic".
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 29.06.2014 prin procesul verbal . nr._, întocmit de către agentul constatator N. D., din Serviciului Rutier, a fost sancționat contravențional cu suma de 765 lei, reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 29.06.2014, ora 09.13 în Lancrăm "a condus auto marca F. cu nr._ pe . de 101 km/h înregistrat radar montat MAI_ HARD".
Agentul constatator a stabilit sancțiunea avertisment și sancțiunea amenzii în cuantum de 765 lei, dar nu a stabilit în mod clar și concis pentru care din contravențiile săvârșite a stabilit sancțiunea avertismentului și pentru care dintre contravenții a stabilit sancțiunea amenzii, în condițiile în care agentul constatator a constatat o faptă contravențională pentru care s-a stabilit o amendă de 765 lei.
Mai arată petentul că potrivit dispozițiilor art.10 din OG nr.2/2001 actualizată, dacă o persoană săvârșește mai multe contravenții constatate prin același proces verbal, sancțiunea se aplică pentru fiecare în parte, iar apoi acestea se cumulează, dar fără a se depășii limitele indicate la alin.2. Este deci necesar ca mai întâi să se individualizeze sancțiunea aplicată pentru fiecare faptă în parte și doar apoi se pot cumula. Numai procedând în această maniera se poate verifica ulterior dacă sancțiunile au fost aplicate în cadrul limitelor legale, precum și dacă la individualizarea sancțiunilor s-au respectat prevederile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.
Astfel, consideră că în cauza dedusă judecații s-a aplicat un alt sistem sancționator decât cel reglementat în mod explicit de OG nr.2/2001, iar acesta nu permite verificarea legalității sancțiunii pentru fiecare dintre faptele reținute, întrucât s-a stabilit atât sancțiunea avertismentului, cât și sancțiunea amenzii, fără a se stabilii pentru care dintre contravențiile săvârșite au fost aplicate sancțiunile respective, întrucât s-a stabilit săvârșirea unui număr de 1 contravenție, iar sancțiunile aplicate pentru acestea sunt în număr de 2, respectiv avertisment și 1 amenda aplicată.
Totodată, mai arată petentul că în cuprinsul procesului verbal atacat este menționat faptul că fapta a fost săvârșita în locul "Lancrăm" fără a se indica locul unde a fost săvârșită această contravenție, locul stabilit de agentul constatator fiind menționat in mod generic, dar nu precis, adică . acesteia lipsind cu desăvârșire sau o adresa exactă așa cum este prevăzut de art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, întrucât . oriunde. Această cerință nu este îndeplinită nici din descrierea faptei, întrucât agentul constatator a consemnat
faptul ca petentul "a condus auto marca F. cu nr._ pe .> Conform jurisprudenței în materie, "în cazul în care descrierea faptei lipsește cu desăvârșire sau aceasta este descrisă doar în mod generic, precum și in cazul in care orice mențiune privind împrejurările in care fapta a fost săvârșita este inexistența, duce la aplicarea sancțiunii nulității absolute a actului constatator al contravenției", întrucât aceasta face imposibilă aprecierea gravitații faptei săvârșite și implicit a sancțiunii aplicate.
Referitor la descrierea necorespunzătoare a faptelor contravenționale,solicită să se constate faptul că modalitatea în care au fost descrise în cuprinsul procesului verbal este prea ambiguă pentru se considera că reprezintă o descriere a faptei care să respecte exigentele unui proces verbal corect întocmit. Aceste detalii sunt necesare atât pentru instanță să poată verifica existența acestei fapte și pentru a se verifica dacă individualizarea sancțiunii s-a realizat în mod corect, cât și pentru petent, care în absența acestor detalii nu poate să facă dovada unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal, întrucât la descrierea faptei nu se mai specifică cu claritate în dreptul cărui imobil de pe . cu această viteză.
Potrivit art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, conform art. 102 alin. 3 pct. E din OUG 195/2002, constituind contravenție și sancționându-se cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei de a depăși cu mai mult de 50 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Marja de eroare a aparatului radar este recunoscută de către organele competente care utilizează această aparatură, ca fiind de 4%. Or, în cauză, aplicând această marjă de eroare, in condițiile in care se vor depune la dosarul cauzei planșele foto, rezultă o viteză de rulare de (101 km/h x 4% = 4,04 km; 101 km/h - 4, 04 km/h = 96.96 km/h, 96.96 km/h -50km/h=46.96km/h) ce a depășit viteza legală, dar nu cu peste 50 km/h, pentru a putea atrage aplicarea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere. În acest sens solicită să se aibă în vedere înlocuirea sancțiunii prevăzute la art. 102/3/e din OUG 195/2002 cu cea prevăzută la art. 108 alin 1 punctul d, alin. 3 respectiv: "depășirea cu 41 - 50 km/h a vitezei maxime admise........" în condițiile în care, după cum se poate observa din cuprinsul procesului verbal atacat, la momentul în care a agentul constatator a stabilit sancțiunea și completat această rubrică a stabilit de fapt sancțiunea prevăzută de art.108 și ulterior a modificat cu OUG 195/2002, putându-se observa această modificare.
Petentul solicită să se aibă în vedere și cuantumul mare al amenzii în valoare de 765 lei, arătând că este singurul întreținător al familiei, precum și raportat la veniturile sale financiare și al venitului minim pe economie.
În drept: s-au invocat dispozițiile OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002, art.411 pct.2 N.C.pr.civ.
În probațiune a depus înscrisuri și a solicitat administrarea altor probe care conduc la soluționarea prezentei cauze.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei (f. 18), intimatul I. DE POLITIE AL JUDEȚULUI A., a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal așa cum a fost întocmit. Se mai arată că procesul verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art.16 alin 1 cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute prevăzute de art.17 din Ordonanța nr.2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor.
Intimatul a depus la dosar: raportul agentului constatator, cazierul auto al petentului, atestatul operatorului radar și buletinul de verificare metrologică al aparatului radar, înregistrarea video a contravenției pe suport CD (f.19-25). În probațiune s-au încuviințat înscrisurile și înregistrarea video.
Prin sentința civilă nr. 890/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petentul F. V. împotriva Procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 29.06.2014 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., ca nefondată, pentru următoarele motive:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 29.06.2014 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., s-a reținut că petentul a circulat la data de 29.06.2014 în Lancrăm, cu autovehiculul F., cu numărul de înmatriculare_, pe . de 101 km/h, înregistrat cu aparatul R. montat pe MAI_ hard B08, faptă prevăzută de art.121/1 din Regulament, pentru care a fost sancționat cu amendă contravențională de 765 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, în temeiul art. 102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 republicată.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța va analiza în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție.
În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional .
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat cercetarea judecătorească în vederea aflării adevărului, asigurând contestatorului dreptul la un proces echitabil.
Instanța constată că săvârșirea faptelor reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Între procesul-verbal și probele depuse de intimat în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, înregistrarea video confirmă viteza avută de autoturismul condus de petent de 101 km/h, (f.25), astfe că se desprinde faptul că cele reținute în sarcina petentului de către intimat sunt fondate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că s-a făcut cu respectarea prevederilor legale incidente.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul F. V. solicitând:
1. In principal: admiterea prezentului apel si, constatând ca sentința atacata este lipsita de legalitate si temeinicie sa se dispună schimbarea in tot a acesteia si, in consecința, anularea procesului verbal de contravenție atacat ca lipsit de legalitate si temeinicie.
2. In subsidiar Daca in pofida argumentelor se va constata constata ca actul atacat este legal si temeinic, in temeiul art.31 al.2 din OG nr.2/2001 sa dispuneți asupra sancțiunii in sensul inlaturarii sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile.
3. F. cheltuieli de judecata.
pentru următoarele motive:
In fapt prin plângerea formulata impotriva actului de constatare atacat s-au adus critici atat cu privire la legalitatea acestuia (lipsa înscrierii locului exact al săvârșirii faptei, precum si inscrierea a doua sancțiuni principale, respectiv amenda si avertisment) precum si cu privire la temeinicia acestuia (viteza de 101 km/h se afla in interiorul marjei de eroare pe care Normele de Metrologie Legala le prevăd pentru cinemometrele prin care se măsoară viteza de circulație).
S-a arătat ca prin aplicarea normei de metrologie legala (pct.3.1.1. lit. "e" din NML 021-05/23.11.2005 aprobata prin Ordinul nr.301/2005 a Biroului de Metrologie Legala, modificat prin Ordinul nr. 187/2009 a aceluiași BRML, n.n.) se creaza posibilitatea de a circula cu o viteza sub 100 km/h necesara pentru a se lua măsura complementara a suspendării dreptului de a conduce.
De asemenea cu privire la individualizarea sancțiunilor s-a solicitat a se avea in vedere situația familiala a subsemnatului petent-apelant.
In pofida acestor argumente instanța fondului a respins ca nefondata plângerea formulata impotriva actului de constatare atacat, reținând in esența ca "sub aspectul legalității acesta a fost incheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente...". Sub aspectul temeinciei aceasi instanța susține ca pretinsa fapta a fost constatata printr-un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic (aspect pe care noi nu l-am contestat) si ca "din vizualizarea CD-ului cu inregistrarea abaterii se desprinde faptul ca cele reținute...sunt fondate" iar cu privire la individualizarea sancțiunii intanta retine ca s-a făcut cu respectarea prevederilor legale incidente, in aceasta constând intreaga motivare a sentinței atacate.
Susține ca hotărârea atacata este lipsita de legalitate si temeincie pentru următoarele motive:
1. Instanța fondului nu a analizat in considerente susținerile si apărările noastre prin raportare la motivele invocate, limitandu-se sa aprecieze ca sub aspectul legalității actul de constatare a fost incheiat cu respectarea dispozițiilor legale si ca sub aspectul temeinciei, din vizualizarea CD-ului se desprinde faptul ca cele reținute sunt fondate.
Astfel instanța fondului nu răspunde absolut deloc aspectelor invocate de noi cu privire la lipsa consemnării in actul de constatare a locului săvârșirii faptei si constatării contravenției. Dupa cum nu ni se răspunde absolut deloc nici cu privire la aspectele invocate de noi relativ la aplicarea marjei de toleranta a cinemometrului cu care s-a efectuat inregistrarea. Asta in măsura in care apărarea noastră si motivația plângerii noastre tocmai in cele doua aspecte mai sus arătate consta.
Or, neanalizarea apărării si susținerilor in plângerea contravenționala prin raportare la motivele invocate echivalează cu nepronuntarea asupra fondului Jcauzei. Asta in măsura in care instanța fondului retine aceste doua aspecte în preambulul considerentelor dar nu le analizează deloc, pe niciunul.
2. Astfel chiar daca aspectul invocat de către petent cu privire la legalitatea actului de constatare relativ la lipsa locului exact al săvârșirii contravenției poate sa fie subiectiv si criticabil, instanța fondului se impunea sa-1 analizeze si sa motiveze de ce acest aspect nu este intemeiat.
3. In ceea ce privește aspectul de netemeinicie invocat relativ la aplicarea marjei de toleranta a cinemometrelor cu care s-a realizat inregistrarea (+/- 3 % pentru cinemometrele in regim staționar si +/- 4 % pentru cele in regim de deplasare conform NML 012-05/2005 a BRML cu modificările ulterioare) acesta nu a fost analizat absolut deloc de instanța fondului, desi, in opinia noastră, este esențial pentru a se stabili temeinicia actului de constatare. Pentru ca, asa cum a decis doctrina in materie atunci cand a statuat ca "prin efectul aplicării erorii maxime tolerate prevăzute de norma de metrologie, se - constata ca intervalul inauntrul căruia se poate afla viteza autovehiculului, in cazurile expuse exemplifica tiv, atrage incidența a doua fapte contravenționale prevăzute de OUG nr.l95/2002, sancționate distinct, una din ele fiindu-i, insa, favorabila contravenientului.
In raport de elementele in fapt si in drept prezentate punctual, se retine faptul ca in materie contravenționala sunt aplicabile garanțiile procesuale 1 recunoscute de art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, care face parte din dreptul intern si are prioritate, ! in baza art.ll alin.2 si art.20 alin.2 din Constituția României, atunci cand exista neconcordante" (M.Ursuta, Contravențiile rutiere, 2010, București, pag. 161) In jurisprudenta Curții Europene, prin decizia Ozturk vs.Germania, s-a statuat ca si faptele contravenționale intra in . in materie penala, in funcție de calificarea din dreptul național, de natura faptei incriminate, de natura si gravitatea sancțiunilor. (M.Ursuta, Contravențiile rutiere, 2010, București, pag. 161). Or, asa cum a decis doctrina si practica in materie "faptele contravenționale prevăzute de Codul rutier, indeplinind aceste criterii pentru aspecte considerate acuzații in materie penala, contravenientului i se recunoaște si ; prezumția de nevinovăție, astfel ca sarcina probei in procedura desfășurata in fata instanței de judecata, revine in primul rand, organului constatator si nu petentului" (M.Ursuta, Contravențiile rutiere, 2010, București, pag.162).
In sensul celor de mai sus apreciem ca in cauza se impune anularea procesului verbal de constatare a contravenției intrucat exista cazul de nulitate - prevăzut de art.17 din O.G nr.2/2001 (nu s-a făcut o descriere corecta a faptei atat vreme cat agentul constatator nu a avut in vedere marja de eroare tolerata a cinemometrului, asa cum este ea prevăzuta de normele metrologice in vigoare). s De gsemenea, in sensul celor de mai sus s-a pronunțat si jurisprudenta contravenționala atunci cand a decis ca "Instanța retine ca din fotografia video radar depusa la dosar la fila 27, precum si din raportul agentului constatator reiese ca in data de 24.11.2012, petentul ar fi circulat in loc.Beclean, jud.Brasov cu o viteza de 103 km/h.Potrivit dispozițiilor pct.3.1.1. lit."c" din Norma de metrologie legala NML 021-05/23.11.2005, aprobata prin ordinul nr.301/2005 al Biroului R. de metrologie legala, in condiții normale de trafic pentru cinemometrele care funcționează atat in regim staționar, cat si in regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei eroarea maxima tolerata este de +/- 4 % din valoarea convențional adevărata pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h. Or, in cauza de fata, intimatul nu a făcut nici o dovada din care sa rezulte ca la măsurarea vitezei autovehiculului petentului s-a avut in vedere eroarea de măsurare precizata mai sus, astfel ca pe cale de consecința instanța apreciază ca măsurarea vitezei autovehiculului petentului face dovada absoluta pana la limita minima de la care incep erorile de măsurare, respectiv 98,88 km/h. Ca urmare, raportat la aceasta viteza, in speța nu sunt intrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat petentul, dat fiind faptul ca nu s-a făcut dovada unei depășiri cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise, ci doar depășirea cu 48,88 km/h a vitezei maxime admise de 50 km/h, fapta care se sancționează potrivit art.108 alin.3 lit. "d" pct.3 din OUG nr.195/2002 si nu potrivit art.102 alin.3 lit. "e" din același act normativ" (Sentința civila nr. 1399/2013 a Judecătoriei Fagaras). In sensul celor mai sus arătate anexam practica si doctrina invocata.
4.În subsidiar, în măsura in care in pofida celor susținute, instanța de apel va aprecia ca actul de constatare este pe deplin legal si temeinic, prin puterea pe care legea o da instanței de judecata (si nu si agentului constatator) atunci cand prin art.34 alin.l din OG nr.2/2001 a decis ca aceasta "hotărăște asupra sancțiunii", va solicitam sa dispuneți in la tu rărea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile, pentru următoarele aspecte:
-viteza cu care a circulat (101 km/h) depășește cu doar 1 km viteza pentru care se impune aplicarea măsurii complementare.
- petentul-apelant este conducător auto profesionist, angajat la o firma de transport rutier, iar lipsa dreptului de a conduce are efecte dezastruoase asupra subzistentei familiei mele compusa din 4 persoane (soția si doi copii) fiind singurul aducător de venituri din familie asa cum o sa dovedește si cu inscrisuri la judecata apelului.
-nu a mai avut niciodată permisul de conducere suspendat sau anulat. De altfel legiuitorul a decis in economia art.5 alin.3 pct.6 din OG nr.2/2001 ca sancțiunile complementare se aplica funcție de natura si gravitatea faptei".
In drept: art.466 si următoarele din C.proc.civ., art.l, art.16, art.17 si art.34 din OG nr.2/2001, art.180 alin.l din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, art.102 alin.3 lit. "e" din OUG 195/2002, Ordinul nr.301/2005 a BRML privind aprobarea NML 021-05 pct.3.1.1. lit. -Ordinul BRML nr. 187/2009 de modificarea a NML 021-05.
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefundat, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul legalității, procesul verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Sub aspectul temeiniciei învederăm onoratei instanțe că agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Totodată, se opune administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acestea nu respecta principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 29.06.2014 de către agent constatator P. N., din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A. - Serviciul Rutier A., apelantul a fost sancționat contravențional pentru faptul că a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 101 de km/h, prin urmare depășind cu 51 km/h limita maximă de viteză admisă pe un sector de drum în care limita este de 50 km/h.
Această faptă contravențională este prevăzută de art. 102, alin. 3, lit. e din OUG 195/2002 republicată text de lege care prevede: "Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. "
Ca măsuri complementare, s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile.
Referitor la aplicarea marjei de toleranță a cinemometrului cu care s-a realizat înregistrarea precizează faptul că nu se impune aplicarea marjei de eroare pentru înregistrarea efectuată de aparatul radar, având în vedere că aparatul tip AUTO VISION este testat metrologic potrivit buletinului de verificare metrologic, iar ulterior efectuării acestei testări nu se mai pune problema aplicării marjei de eroare, având în vedere că odată emis buletinul de verificare metrologică rezultă că funcția de înregistrare, care se activează automat, este perfect operațională. Daca ar fi fost depistate defecte sau dereglări funcționale, acestea ar fi fost semnalate, iar funcționarea cinemometrului blocată, lucru care nu s-a întâmplat, atâta timp cât a fost depusă înregistrarea radar.
De asemenea, apreciază că nu se impune înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, ori înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce, având in vedere gradul de pericol social crescut al faptei săvârșite de către petent, acesta circulând pe un sector de drum public cu limitare de viteză de 50 km/h cu o viteză dubla, riscul de a se produce un accident de circulație din care să rezulte victime omenești, fiind destul de ridicat.
Referitor la locul săvârșirii contravenției, acesta este individualizat în procesul-verbal de contravenție, respectiv . Lancrăm. Oricum, facem precizarea că instanța se va putea orienta, cu certitudine, că locul săvârșirii contravenției este în localitate de pe coordonatele GPS ale aparatului radar disponibile pe tot parcursul înregistrării sau al planșelor foto, dupa caz.
Procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin Decizia 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a), forța probantă a procesului verbal este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, hotărârea din 22 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orict; mijloace de probă și să invoce orice argument pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În drept, art. 456 și următoarele din C. Pr. Civ., OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Legea 136/1995, OUG 195/2002 .
Examinând apelul formulat de petentul F. V. împotriva sentinței civile nr. 890/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, Tribunalul apreciază că nu este fondat având în vedere următoarele aspecte:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 29.06.2014 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., s-a reținut că petentul apelant F. V. a circulat la data de 29.06.2014 în Lancrăm, cu autovehiculul F., cu numărul de înmatriculare_, pe . de 101 km/h, înregistrat cu aparatul R. montat pe MAI_ hard B08, faptă prevăzută de art.121/1 din Regulament, pentru care a fost sancționat cu amendă contravențională de 765 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, în temeiul art. 102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 republicată.
Potrivit art. 102, alin. 3, lit. e din OUG 195/2002: Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit art. 16 alin. 1 din OG 2/2001: Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu printre altele: descrierea faptei contravenționale cu indicarea locului în care a fost săvârșită …
În cazul de față, în procesul verbal atacat la rubrica locul săvârșirii contravenției se face mențiunea “Lancrăm” după care agentul constatator arată că cel în cauză “a condus auto F. cu nr. de înmatriculare_, pe .> Ca atare, Tribunalul apreciază că dispozițiile art. 16 din OG 2/2001 referitoare la menționarea locului săvârșirii contravenției de către agentul constatator au fost pe deplin respectate în cazul de față. Locul săvârșirii unei contravenții din punct de vedere al indicării acestuia se analizează în raport de fapta imputată contravenientului.
Atâta timp cât cel în cauză a fost sancționat pentru depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime în localitate, orice mențiune suplimentară în actul sancționator ce face obiectul dosarului de față, ar apărea ca fiind superfluă.
În continuare, faptul că petentul apelant nu a respectat viteza legala este probat cu înregistrarea efectuata cu aparatul radar marca AUTOVISION, omologat si verificat metrologic, în termen de valabilitate si utilizat de un operator atestat, care a indicat că autovehiculul F., cu numărul de înmatriculare_, a circulat pe . Lancrăm, cu viteza de 101 km/h.
Cât despre marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar - invocată de către petentul apelant - Tribunalul consideră ca neîntemeiată această apărare, întrucât din interpretarea logică a dispozițiilor pct. 3.1.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005(în cuprinsul cărora a fost stabilită de către Biroul Român de Metrologie Legală marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar atât în condiții de laborator, cât și în condiții normale de trafic) rezultă că fiind vorba de erori tolerate, aceste marje nu pot influența viteza înregistrată de cinemometre, în condițiile în care se face dovada faptului că ele îndeplinesc cerințele metrologice și tehnice prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005.
Aparatul tip AUTO VISION este testat metrologic potrivit buletinului de verificare metrologic iar, ulterior efectuării acestei testări nu se mai pune problema aplicării marjei de eroare tocmai datorită faptului că, odată emis buletinul de verificare metrologică, rezultă că funcția de înregistrare, care se activează automat, este perfect operațională. Daca ar fi fost depistate defecte sau dereglări funcționale, acestea ar fi fost semnalate, iar funcționarea cinemometrului blocată, lucru care nu s-a întâmplat, atâta timp cât a fost depusă la dosar înregistrarea radar.
În continuare, instanța de control judiciar constată că atât la fond cât și în calea de atac petentul apelant a solicitat și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Tribunalul reține că potrivit art. 5 alin. 5, 6 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilita trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei.
Totodată, art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal.
Tribunalul constată că, pe de o parte, în ultima perioadă se confruntă cu o recrudescență fără precedent a evenimentelor rutiere care au la viteza excesivă în localități.
Pe de altă parte, petentul apelant a avut în fața instanței de fond o atitudine de nerecunoaștere a faptei și, ca atare, de neconștientizare a gradului de pericol social al faptei săvârșite, atitudine incompatibilă cu obținerea clemenței din partea instanței în sensul înlăturării sancțiunii complementare.
Deosebit de relevant este faptul că cel în cauză a condus cu o viteză excesivă, în localitate, pe un drum virajat și foarte aglomerat în orice moment al zilei, punând astfel în pericol, în mod direct siguranța celorlalți participanți la trafic.
Contravenția imputată petentului apelant nu trebuie privită prin prisma faptului că s-ar fi depășit viteza maximă cu doar 1 km/h. În cazul de față s-a depășit viteza maximă admisă pe acel sector de drum (în interiorul localității) cu mai mult de 50 km/h.
Faptul că, petentul apelant este conducător auto profesionist (astfel cum a susținut în calea de atac) nu poate duce la înlăturarea sancțiunii complementare, tocmai datorită faptului că cel care exercită o activitate cu titlu de profesie trebuie să fie mai conștient de riscurile încălcării dispozițiilor imperative ce reglementează acea activitate.
Având în vedere cele mai sus expuse, precum și dispozițiile art. 480 NCPC, Tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, având la bază o interpretare judicioasă a probelor administrate, astfel încât va respinge apelul formulat de petentul F. V. împotriva sentinței civile nr. 890/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de petentul F. V. împotriva sentinței civile nr. 890/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2015.
Președinte, A. C. P. - președinte secție | Judecător, D. C. | |
Grefier, I. C. |
Red./Tehnored. A.C.P.
4 ex./03.04.2015
Jud. fond: L. R.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 346/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 481/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
