Anulare act administrativ. Sentința nr. 481/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 481/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 11786/107/2012*
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 481/C./2015
Ședința publică de la 15 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. M. B.
Grefier M. R.
Pe rol rejudecarea cauzei privind pe reclamantul R. B. și pe pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost reținute în încheierea de ședință din data de 09.06.2015, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la data de astăzi.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 2.11.2012, reclamantul R. B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generala a Finanțelor Publice A.
- anularea Deciziei de soluționare a Contestatiei nr. 43/04.05.2012 emisa de DGFP A., a Deciziei de Imputare nr 110/13.02.2012 emisa de DGFP A. si a Raportului de Inspecție Fiscala nr._/13.02.2012 emis de către Serviciul de Inspecție Fiscala Persoane Fizice 2 si exonerarea sa de plata sumei de 116.617 lei, reprezentând TVA de plata in suma de 72.249 lei, majorari de inrtarziere aferente TVA in suma de 33.528 lei si penalitati de intarziere aferente TVA in suma de 10.140 lei, și obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare s-a arătat că prin decizia de impunere atacata emisa in baza Raportului de Inspecție Fiscala incheiat la data de 10.02.2012 organul fiscal a stabilit in sarcina sa obligații fiscale in suma de 116.617 lei reprezentând TVA de plata in suma de 72.249 lei, majorari de inrtarziere aferente TVA in suma de 33.528 lei si penalitati de intarziere aferente TVA in suma de 10.140 lei.
Împotriva deciziei de impunere sus amintite a formulat contestatie la DGFP A. care a fost respinsa prin Decizia nr. 43.din 4 mai 2012 comunicata la data de 7 mai 2012.
Arată că nu indeplinește calitatea de persoana impozabila in scop de TVA prin raportare la operațiunile realizate. nefiind indeplinite cerințele prev de art 126 al 1 lit c si d din Legea 571/2003 care prevăd ca livarea bunurilor sau prestarea serviciilor sa fie realizate de o persoana impozabila, astfel cum este definita la art. 127 al 1, actionand ca atare, si livarea bunurilor sau prestarea serviciilor sa rezulte din una din activitatile economice prev la art 127 al 2. Aceste condiții trebuie indeplinite cumulativ.
Din art 127 al 1, art 7 pct 20 și art 127 din Codul fiscal, reiese că definind activitatea economica prin raportare la activitatile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, legiuitorul fiscal a avut in vedere activitatile care implica etapele procesului economic de producție, distributie si prestarea de servicii si nu aspectul ca din punctul de vedere al legii comerciale persoana care a efectuat livrarea sau prestarea de servicii sa exercite o activitate de producător, comerciant sau de prestator de servicii.
Faptul ca o activitate este considerata economica, indiferent daca persoana care o realizeaza exercita o activitate de producător, comerciant sau de prestator de servicii, rezulta inclusiv din interpretarea per a contrario a prevederilor pct 3 alin 1 teza I-a din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Codului fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004 (forma in vigoare la data de 10.10.2008), potrivit carora, in sensul art 127 al 2 Codul fiscal, obținerea de venituri de către persoanele fizice din vanzarea locuințelor proprietate personala sau a ltor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale, nu va putea fi considerata activitate economica cu excepția situatiilor in care se constata ca activitatea respectiva este desfasurata in scopul obținerii de venituri cu caracter de contituitate in sensul art 127 alin 2 din Codul fiscal.
Din cele expuse mai sus rezulta ca de esența activitatii economice este obținerea de venituri pe o baza continua astfel ca simpla dobândire si simpla vanzare a unui imobil nu constituie prin ea insasi o activitate economica.
Faptul ca a făcut un schimb de teren cu Primaria si ulterior a vândut un teren nu conferă caracterul continuu al activitatii sale, prin urmare nu este relevanta pentru determinarea activitatii sale ca avand caracter economic pentru anii 2008-2009 caracterizarea acesteia pe baza numărului operațiunilor realizate in decursul unui an calendaristic a fost introdusa abia din 01.01.2010 prin HG 1620/2009.
Asa fiind, se poate conchide ca activitatile din anii 2008-2009 nu pot fi incadrate in noțiunea de activitate economica in sensul art 127 al 2 din Codul fiscal, astfel cum aceasta era definita in momentul realizarii acestor opratiuni si ca o consecința nu poate avea calitatea de persoana impozabila in sensul art 127 al 1 din Codul fiscal, iar concluzia organului fiscal ca trebuia sa se inregistreze ca persoana fiscala in data de 10.10.2008 apare ca fiind lipsita de fundament.
Problema dobândirii calitatii de persoana platitoare de TVA se poate pune doar cu privire la constructii dar numai incepand cu luna ianuarie 2010 cand a intrat in vigoare modificarea legislației adusa prin HG 1620/2009 si doar pentru tranzacțiile efectuate in trimestrul 2 al anului 2010.
In perioada supusa inspecției fiscale Direcția de Legislație in domeniu de la Agenția Naționala de Administrare Fiscala a emis doua adrese cu privire la modul de determinare a bazei impozabile pentru tranzactii imobiliare derulate de persoane fizice, respectiv Adresele_/31.03.2010 si_/03.05.2010 care abordeaza in mod diferit problema in discuție, ceea ce demonstrează fara echivic, ca dispozițiile legale erau cel puțin susceptibile de doua interpretări, incalcand astfel principiul certitudinii impunerii conform caruia legiuitorul- atunci cand elaboreaza norma fiscala si, autoritatea- atunci cand aplica norma pentru determinarea sarcinii fiscale le revine sarcina sa nu ajunga la interpretări arbitrare ci sa stabileasca in mod precis termenele, modalitatea si sumele de plata pentru fiecare plătitor pentru ca aceștia sa poata urmări si intelege sarcina fiscala ce le revine, precum si sa poata determina influenta deciziilor lor de management financiar asupra sarcinilor fiscale.
Ori, in situatia in care autoritatile stabilesc impozite si aplica sancțiuni in mod arbitrar sub unicul pretext ca acesta ar fi ordinul la nivel național, in mod cert nu exista concordanta cu principiul anterior mentionat, coroborat cu principiul statului de drept si al legalitatii in fata legii.
Din faptul ca insusi autoritatea competenta a avut o viziune incoerenta si inconsecventa asuipra acestor aspecte de ordin fiscal rezulta fara echivoc aparenta de nelegalitate a deciziilor de impunere emise de acestea in sarcina persoanelor fizice care au efectuat astfel de operații anterior anului 2008.
Ori, in dreptul fiscal functioneaza principiul de interpretare in dubio contra Jiscum, conform caruia prevederile legale incerte se interpretează in contra autoritatilor fiscale.
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare a arătat că dispozițiile art. 127 alin. 2 reprezintă transpunerea in legislație naționala a prevederilor art. 9 alin. 1 teza a ll-a din Directiva 112/2006/CE privind sistemul comun al TVA, articol ce conferă un domeniu foarte larg de aplicare a TVA, domeniu care cuprinde toate etapele de productie, distributie si furnizare de servicii. De asemenea, potrivit hotararii CEJ în cauza 186/89 W.M. van Tiem v Staatssecretaris van Financien, in, conformitate cu principiul neutralitatii sistemului TVA, termenul de “exploatare” se refera la toate operațiunile, oricare ar fi forma juridica a acestora, efectuate in scopul obținerii de venituri cu carcter de continuitate.
In perioada de referința, reclamantul a efectuat 9 tranzactii cu terenuri si constructii in valoare totala de 1.056.406 lei, respectiv:
-o tranzactie in anul 2008, in valoare totala de 214.850 lei, constând in teren curți constructii, cu depasirea plafonului de scutire 119.000 lei, conform art. 152 Cod fiscal;
-2 tranzactii in anul 2009, in valoare totala de 333.150 lei, dintre care o tranzactie constând in teren curți constructii, in valoare de 215.550 lei, si o tranzactie constând In apartament, in valoare de 117.600 lei, cu depasirea plafonului de scutire 119.000 lei, conform art. 152 Cod fiscal;
-6 tranzactii in anul 2010, in valoare totala de 508.306 lei, constând in apartamente, cu depasirea plafonului de scutire 119.000 lei, conform art.
152 Cod fiscal.
In luna septembrie 2008, reclamantul a realizat o cifra de afaceri din tranzactii imobiliare de 214.950 lei, cu depasirea plafonului de 35.000 euro, echivalentul a 119.000 lei, prevăzut la art. 152 alin. 1 Cod fiscal. In conformitate cu dispozițiile art. 152 alin. 6 Cod fiscal contribuabilul era obligat sa solicite inregistrarea ca plătitor de TVA pana la data de 10.10.2008 urmând a fi plătitor de TVA pentru tranzacțiile imobiliare, potrivit art. 141 alin. 2 lit. f, efectuate incepand cu data de 01.11.2008.
Operațiunea efectuata in anul 2008, constând in construirea unui imobil de locuințe D+P+E+M, dintre care un număr de 7 apartamente au fost vândute in anii 2009 si 2010, a fost considerata impozabila conform dispozițiilor art. 127 alin. 1 si 2 coroborat cu art. 141 alin. 2 lit. f pct. 2 si 3 Cod fiscal coroborate cu titlul VI pct. 37 alin. 2 din HG nr. 44/2004:
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
Instanța a încuviințat și administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Prin Sentința Administrativă nr. 1202/C./2013, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice A..
Prin decizia nr. 6635/2013, Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul formulat de reclamant și, în consecință, a casat hotărârea nr. 1202/C./2013, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe,
În rejudecare, ca urmare a dispozițiilor deciziei de casare, instanța a procedat la suplimentarea probațiunii.
S-a procedat la audierea martorului P. A. și s-a dispus efectuarea unei expertize contabile.
De asemenea, s-au depus în rejudecare și alte înscrisuri care privesc actele atacate în prezenta cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, în rejudecare, instanța, reține următoarele:
Prin Raportul de Inspecție Fiscala nr._/13.02.2012 s-a retinut ca reclamanatul R. B. datorează către bugetul statului suma de 116.617 lei reprezentând TVA, majorari si penalitati de intarziere aferente tranzacțiilor imobiliare derulate in perioada 2008-2010, respectiv urmare a unui număr de 9 tranzactii cu terenuri si constructii.
Prin actul de control s-a retinut ca pe anul 2008 reclamanatul a incheiat cu Consiliul Local Azuga contractul de schimb autentificat sub nr. 231/23.09.2008 prin care a dat la schimb un teren construibil in valoare de 214.950 lei, depășind plafonul de scutire de TVA in suma de 35.000 EURO adica echivalentul a 119.000 lei, prev de art 152 al 1 din Legea 571/2003 cu modificările si completările ulterioare, având obligația să solicite inregistrarea in scopuri de TVA la organul fiscal competent in termen de 10 zile de la sfarsitul lunii in care a depășit acest plafon in conformitate cu prev art 153 al 1 lit b din Legea 571 /2003 cu modificările si completările ulterioare si titlul VI pct 66 al 2 din HG 44/2004 cu modificările si completările ulterioare pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal, respectiv data de 10.10.2008.
Pe anul 2009, s-a constatat înstrăinarea unui teren construibil cu suma de 215.550 lei prin contactul de vânzare cumpărare 31/8.05.2009 si prin contractul de vânzare-cumpărare 478/28.12.2009 a unui apartament construcție nouă in localitatea Bușteni, . din care cota reclamantului a fost de 117.600 lei.
Totalul tranzacțiilor cu terenuri si constructii in anul 2009 a fost de 333.150 lei.
Pe anul 2010 s-a retinut înstrăinarea a 6 apartamente construcții noi situate in Bușteni, . prin contracte de vânzare cumpărare încheiate între 7.01.2010 și 12.04.2010, venitul aferent reclamanatului pentru cota sa de proprietate fiind de 508.306 lei din care in trimenstrul I 2010 suma de 446.349 lei si in trimestrul II 2010 suma de 61.957 lei.
Raportat la înscrisurile depuse la dosar – Autorizația de construire nr. 125/05.06.2008 – instanța reține că în luna iunie 2008 reclamantul a inceput construirea unui imobil de locuințe D+P+E+M in Bușteni, ., in baza Autorizației de construire nr. 125/05.06.2008 eliberata de Primaria Bușteni, vânzând apoi un număr de 7 apartamente in 2009-2010 din imobilul menționat.
Din contractul de schimb autentificat sub nr. 231/23.09.2008-f 60-rezultă că reclamantul a primit de la Consiliul Local Azuga terenul intravilan curți construcții în suprafață de 1433 mp situat în Azuga intabulat în CF 2907 Azuga la schimb pentru terenul intravilan curți construcții în suprafață de 1433,43 mp situat în Azuga intabulat în CF 463N Azuga. Valoarea terenurilor a fost de 214.950 lei.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 31/8.05.2009 reclamantul a vândut acest teren către . pentru suma de_ lei-.
Din procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 14.05.2009-f 78 rezultă că reclamantul împreună cu numitul P. A. a finalizat construirea imobilului de locuințe D+P+E+M pe . din Bușteni, construcție începută în baza autorizației de construire din 5.06.2008.
Reclamantul, împreună cu coproprietarul P. A., a vândut către diferite persoane 7 apartamente din imobilul astfel construit, un contract fiind încheiat în decembrie 2009 –f 69, iar celelalte 6 în anul 2010.
Potrivit prevederilor Legii 571/2003 privind Codul Fiscal cu completările și modificările ulterioare, și a prevederilor H.G. Nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aprobare a Legii nr. 571/2003, vânzarea de către orice persoană a terenurilor construibile este o operațiune taxabila cu TVA, reprezentând o activitate economică potrivit art. 127 (2) si art. 141 (2) lit. f din Legea nr. 571/2003 si pct. 3 (1), pct. 35 (5) din H.G. Nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, cu completările și modificările ulterioare.
Astfel, în situația în care vânzarea de bunuri are caracter de continuitate, activitatea este considerată economică, iar persoana devine impozabilă pentru această operațiune.
Vânzarea de bunuri care nu au fost folosite pentru scopuri personale este considerată activitate economică, iar persoana fizică este o persoană impozabilă pentru aceasta operațiune.
In sensul art. 127 (2) din Legea nr. 571/2003 si pct.3 (1) din H.G. 44/2004, obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea de locuințe proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite în scopuri personale, nu va fi considerată activitate economică, cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectivă este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
Raportat la probele administrate atât în primă instanță cât și în rejudecare instanța reține că obținerea autorizației de construire pentru construirea imobilului de locuințe D+P+E+M situate în Bușteni, . presupune angajarea de costuri din partea contribuabilului, ca de exemplu întocmirea de către o persoană autorizată a unui proiect fără de care autorizația de construire nu poate fi emisă.
În ceea ce privește celălalt imobil care a făcut obiectul inspecției fiscale, nu rezultă că reclamantul ar fi folosit în scop personal terenul - curți construcții în suprafață de 1433,43 mp situat în Azuga intabulat în CF 463N Azuga oferit la schimb Consiliul Local Azuga și nici terenul - curți construcții de 1433 mp situat în Azuga intabulat în CF 2907 Azuga obținut la schimb de la Consiliul Local Azuga și vândut ulterior, după doar 8 luni către . pentru suma de 215.550 lei.
Potrivit art. 66 alin. 2 din Norme activitatea economică se consideră a fi începută în momentul în care o persoană intenționează să efectueze o astfel de activitate iar intenția persoanei trebuie apreciată în baza elementelor obiective, ca de exemplu, faptul că aceasta începe să angajeze costuri și/sau să facă investiții pregătitoare inițierii unei activități economice.
Raportat la intervalul scurt de timp în care acest teren, ulterior contractului de schimb, a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare, instanța reține că operațiunea de schimb se circumscrie notiunii de operație economică.
Operațiunea de a efectua un schimb de terenuri pentru a facilita operațiunea de înstrăinare la scurt timp a terenului primit în schimb nu se înscrie în mod normal în cadrul gestiunii unui patrimoniu personal, ci reprezintă, mai degrabă o măsură activă de comercializare a terenului prin mobilizarea unor mijloace similare celor utilizate de un producător, de un comerciant sau de un prestator de servicii în sensul articolului 9 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva TVA, cum au fost acestea stabilite de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele C-180/10 și 181/10 Jarosław Słaby și E. Kuć,.
Având în vedere și dispozițiile art. 152 (1) si (2) si ale art. 153 (1) lit. b din Legea nr. 571/2003, modificată, instanța reține că o persoana impozabilă stabilită în România, care realizează sau intenționează să realizeze o activitate economică ce implică operațiuni taxabile, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent, daca în cursul unui an calendaristic atinge sau depășește plafonul de scutire de 35.000 Euro, în termen de 10 zile de la sfârșitul lunii la care a atins sau a depășit acest plafon.
Cum reclamantul a depășit plafonul de 35.000 Euro- echivalentul a_ lei prin tranzacția unui teren de construcții în valoare de 214.950 lei în mod corect s-a reținut prin raportul de inspecție fiscală că avea obligația ca în conformitate cu art. 152 C.fiscal să se înregistreze ca plătitor de TVA până la data de 10.10.2008, urmând a fi plătitor de TVA pentru tranzacții imobiliare începând cu 01.11.2008.
În consecință, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 31/8.05.2009 prin care reclamantul a vândut acest teren către . pentru suma de_ lei nu cade sub incidența situației de exceptare de la noțiunea de activitate economică întrucât nu a reprezentat vânzarea de locuințe proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite în scopuri personale, urmând ca pentru această operațiune reclamantul să datoreze TVA.
În legătură cu vânzarea celor 7 apartamente situate în imobilului de locuințe D+P+E+M construit de reclamant pe . din Bușteni, construcție începută în baza autorizației de construire din 5.06.2008 nu este incidentă nicio excepție prevăzută de art.127 (2) din Legea nr. 571/2003 si pct.3 (1) din H.G. 44/2004.
Primul apartament înstrăinat de reclamant în 28.12.2009, nu cade sub incidența situației de exceptare de la noțiunea de activitate economică prevăzută de pct.3 (1) din H.G. 44/2004 (varianta în vigoare anterior HG 1620/2009) întrucât nu a reprezentat vânzarea de locuințe proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite în scopuri personale.
Reclamantul a construit împreună cu altă persoană fizică un imobil cu mai multe apartamente individuale pe care a început să le vândă din decembrie 2009, operațiune care se încadrează în noțiunea de măsuri active de comercializare a terenului prin mobilizarea unor mijloace similare celor utilizate de un producător, de un comerciant sau de un prestator de servicii în sensul articolului 9 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva TVA cum au fost acestea stabilite de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele C-180/10 și 181/10 Jarosław Słaby și E. Kuć,.
Fiind o livrare de părți dintr-o construcție nouă în sensul art. 141 al 2 lit. f din C.fisc, coroborat cu pct. 37 al 2 din HG 44/2004 aceasta nu putea fi considerată ca scutită de taxă, articolul menționat prevăzând expres că prin excepție, scutirea nu se aplică pentru livrarea unei construcții noi, a unei părți a acesteia sau a unui teren construibil.
Nu s-ar putea reține o incertitudine legislativă pornind de la argumentul că Normele metodologice în vigoare până la data de 01.01.2007 precizau expres că nu au caracter de continuitate obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea de locuințe proprietate personală. Reclamanatul a efectuat tranzacțiile care i-au fixat calitatea de persoană impozabilă în septembrie 2008, dată la care erau deja în vigoare dispozițoiile legale deja amintite care la art. 141 al 2 lit. f din Legea 571/2003 exceptau de la scutire livrarea unei construcții noi, a unei părți a acesteia sau a unui teren construibil.
Or, conduita contribuabilului este reglementată de dreptul pozitiv la momentul efectuării operațiunii impozabile sau taxabile și nu de dispozițiile legale anterioare care au fost modificate.
Nu se poate reține nici caracterul arbitrar al aplicării dispozițiilor privind plata TVA-ului pe tranzacțiile imobiliare efectuate de persoane fizice.
Astfel, începând cu 1.01.2007 Codul fiscal și Normele de aplicare au asigurat transpunerea Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/138/CE „Directiva TVA”. Care a abrogat și a înlocuit de la 1 ianuarie 2007, în conformitate cu articolele 411 și 413 din aceasta, legislația Uniunii în domeniul TVA-ului, în special A șasea directivă. Cu toate acestea, jurisprudența Curții Europene de Justiție dată în interpretarea aspectelor din A șasea Directivă - 77/388/CEE [cum ar fi cauzele C‑77/01-EDM, C -8/03 BBL, C-186/89 V. Tiem, C-306/94 Régie Dauphinoise — Cabinet A. Forest SARL, C‑155/94 Wellcome Trust sau ]- care face parte din aquis-ul comunitar obligatoriu de la data aderării la Uniunea Europeană- a explicitat obligația persoanelor fizice de a plăti TVA pentru operațiunile cu imobile. În aceste condiții, a concluziona echivocul sau incertitudinea aplicării dispozițiilor privind TVA-ul în această situație, ar echivala cu permisiunea exonerării de la obligațiile fiscale prin invocarea necunoașterii legii, ceea de nu este de acceptat.
În ceea ce privește cuantumul valorii TVA-ului datorat de către reclamant, instanța, în rejudecare, a dispus efectuarea unei expertize contabile în acest sens, urmând ca expertul să țină seama în efectuarea expertizei de jurisprudența CJUE în speța T. – Plavosin în Hotărârea CJUE din_ în cauzele conexate C-249/12 și C250/12.
În același sens, raportat la decizia de casare, instanța, în rejudecare, a suplimentat probațiune, fiind audiat martorul P. A., cu privire la modalitatea de distribuire a sumelor care au fost obținute urmare a încheierii contractelor de vânzare cumpărare pentru cele 7 apartamente care au făcut obiectul inspecției fiscale.
Potrivit declarației acestuia - fila 200 dosar rejudecare – în anul 2008, martorul, împreună cu reclamantuzl R. B. au convenit să demareze un proiect imobiliar în care, raportat la aportul financiar, martorul să dețină 97% iar R. B. 3%.
În același sens, s-a depus la dosar Procesul verbal de inspecție fiscală nr. AIF_/04.12.2013 – fula 211 dosar - întocmit de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași din care rezultă că martorul Postca A. “a recunoscut realitatea tranzacțiilor efectuate în perioada verificată și a pus la dispoziția organului de inspecție fiscală o Declarație Notarială prin care își asumă 97% din veniturile obținute din colaborarea cu celălat coproprietar”.
Raportat la această declarație, s-a întocmit procesul verbal privind obligațiile fiscale ale contribuabilului luând în considerare cota de 97% declarată de martorul P. A..
Având în vedere aceste înscrisuri coroborate și cu proba testimonială administrată în fața instanței de judecată, în rejudecare, urmează a se stabili TVA-ul datorat de reclamantul R. B. raportat la cota de care acesta a beneficiat urmare a încheierii celor 7 contracte de vânzare-cumpărare apartamente, respectiv cota de 3%.
Având în vedere cele de mai sus și raportul de expertiză efectuat în cauză, instanța constată că reclamantul din prezenta cauză datorează pârâtei suma de 63.949 lei ( din care suma de 36.228 lei reprezintă debit principal cu titlu de TVA și suma de 27.721 lei reprezintă accesorii – penalități și dobânzi).
În consecință, instanța, în rejudecare, va admite în parte cererea formulată de reclamantul R. B., domiciliat în A. I., .. 17, jud. A. cu domiciliul procesual ales în la Cabinet de Avocat H. O. cu sediul în A. I., P- ța Națiunii nr. 11, cam 7, jud. A. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. cu sediul în A. I., ., jud. A..
Va anula în parte Decizia de soluționare a Contestației nr. 43/04.05.2012 emisă de DGFP A., Decizia de imputare nr. 110/13.02.2012 emisă de DGFP A. și Raportul de Inspecție Fiscală nr._/13.02.2012 emis de către Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Fizice 2 .
Va menține Decizia de soluționare a Contestației nr. 43/04.05.2012 emisă de DGFP A., Decizia de imputare nr. 110/13.02.2012 emisă de DGFP A. și Raportul de Inspecție Fiscală nr._/13.02.2012 emis de către Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Fizice 2 cu privire la suma de 63.949 lei ( din care suma de 36.228 lei reprezintă debit principal cu titlu de TVA și suma de 27.721 lei reprezintă accesorii – penalități și dobânzi).
Va exonera reclamantul de la plata sumei de 52.668 lei la care a fost obligat prin emiterea Deciziei de imputare nr. 110/13.02.2012.
Potrivit art. 453 alun 2 C.pr.civ. instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 1400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( taxe de timbru, onorariu avocat și onorariu expert acordate proporțional cu valoarea admisă ).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul R. B., domiciliat în A. I., .. 17, jud. A. cu domiciliul procesual ales în la Cabinet de Avocat H. O. cu sediul în A. I., P- ța Națiunii nr. 11, cam 7, jud. A. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. cu sediul în A. I., ., jud. A..
Anulează în parte Decizia de soluționare a Contestației nr. 43/04.05.2012 emisă de DGFP A., Decizia de imputare nr. 110/13.02.2012 emisă de DGFP A. și Raportul de Inspecție Fiscală nr._/13.02.2012 emis de către Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Fizice 2 .
Menține Decizia de soluționare a Contestației nr. 43/04.05.2012 emisă de DGFP A., Decizia de imputare nr. 110/13.02.2012 emisă de DGFP A. și Raportul de Inspecție Fiscală nr._/13.02.2012 emis de către Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Fizice 2 cu privire la suma de 63.949 lei ( din care suma de 36.228 lei reprezintă debit principal cu titlu de TVA și suma de 27.721 lei reprezintă accesorii – penalități și dobânzi).
Exonerează reclamantul de la plata sumei de 52.668 lei la care a fost obligat prin emiterea Deciziei de imputare nr. 110/13.02.2012.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată acordate proporțional.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a se depune la Tribunalul A. sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.06.2015.
Președinte, B. M. B. | ||
Grefier, M. R. |
Red. BB
Tehnored. BB
4 ex. /30.07.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 525/2015.... → |
|---|
