Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 171/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 171/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 5556/107/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 171/C./2015
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. Ș. – Vicepreședinte Tribunalul A.
Grefier șef: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta . și pe pârâtele D. B. și A. A., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă dl avocat B. C. pentru reclamantă și dl consilier juridic P. H. pentru pârâta D. B., lipsind pârâta A. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul pârâtei depune la dosar delegație de reprezentare.
Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 8 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța pune în vedere părților prezente prin reprezentanți să estimeze durata necesară cercetării procesului.
Avocatul reclamantei și reprezentantul pârâtei estimează durata ca fiind astăzi.
Instanța, în baza disp. art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.
Instanța pune în discuția părților prin reprezentanți dacă mai au alte cereri în probațiune de formulat.
Avocatul reclamantei solicită proba cu înscrisurile aflate la dosar. Depune la dosar o . înscrisuri care justifică derularea unor contracte de garanție, de credit și contracte de muncă încheiate cu angajații societății reclamante care atestă existența pagubei iminente și a cazului bine justificat.
Un exemplar din aceste înscrisuri se comunică cu reprezentantul pârâtei care nu solicită acordarea unui termen în vederea studierii acestora.
Avocatul reclamantei și reprezentantul pârâtei declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța, în baza art. 237 pct. 7 raportat la art. 258, 265 din NCPC, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În baza disp. art. 244 din NCPC civilă declară încheiată cercetarea judecătorească.
Instanța, în baza disp. art. 392 NCPC, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Avocatul reclamantei solicită admiterea cererii de suspendare a actelor administrative atacate în prezenta cauză. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 14 din Legea 554/2004 cât cele cu privire la efectuarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7. Susține că în prezenta cauză a făcut dovada efectuării procedurii prealabile, dovadă pe care a și depus-o la dosarul cauzei.
Cu privire la existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, avocatul reclamantei învederează următoarele:
Susține că, astfel cum s-a statuat și de către ÎCCJ, toate actele administrative sunt supuse îndoielii, exactității și corectitudinii.
În ceea ce privește prevenirea unei pagube iminente, avocatul reclamantei declară că societății reclamante i-au fost poprite conturile, toate sumele fiind la dispoziția pârâtei, creditele bancare și cele de leasing ale reclamantei nu mai pot fi achitate, iar angajații reclamanților nu mai pot fi plăți. Mai susține că a depus la dosar și dovada că reclamanta are în derulare o . contracte privind achiziția de material lemnos care nu mai pot fi onorate.
În consecință, avocatul reclamantei consideră că sunt justificate condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004, fiind îndeplinite și toate condițiile de formă și de fond.
Cu privire la susținerea Organului fiscal de control că societatea reclamantă nu are ca obiect de activitate spălătorie auto astfel că nu se justifică achiziționarea unui aspirator auto, avocatul reclamantei învederează că societatea deține mai multe camioane astfel că acel aspirator era folosit de către societatea reclamantă.
Deși pârâta susține că reclamanta ar fi achiziționat material lemnos fictiv, avocatul reclamantei susține că există borderouri de achiziție și toate actele justificative pentru achiziționarea materialului lemnos.
Avocatul reclamantei mai învederează că retroactiv nu mai pot fi recuperate prejudiciile cauzate de aceste acte administrative atacate în speță.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii.
Consideră că niciuna din condițiile prevăzute la art. 14 alin 1 din Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită pentru suspendarea executării actelor administrative atacate în speță.
Învederează că reclamanta își susține condiția cazului bine justificat pe existența unor documente justificative, în speță borderouri de achiziție și avize de însoțire a mărfii. Prin întâmpinarea depusă, pârâta a făcut referire la actul normativ care reglementează procedura de completare a acelor formulare cu regim special, respectiv HGR nr. 996/2008. Astfel, reprezentantul pârâtei invocată disp. art. 20 din HGR nr. 996/2008, inclusiv alin 5 al art 20 din HGR nr. 996/2008, dând citire acestor texte de lege.
În consecință, reprezentantul pârâtei consideră că existența cazului bine justificat nu este îndeplinită.
Instanța, în baza disp. art. 394 NCPC, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub dosar nr._ reclamanta . a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele D. B. și A. A. suspendarea executării următoarelor acte administrative: Raportul de inspecție fiscala nr 21/03.09.2014; Decizia de impunere F-AB 407/24.09.2014; Dispoziția de masuri nr_/10.09.2014; Procesul verbal incheiat in data de 23.10.2014 toate emise de parate până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anularea acestui act administrativ.
În motivarea acțiunii se arată următoarele:
În susținerea cererii de suspendare a executării actelor administrative, reclamanta apreciază pe deplin incidente în situația de față normele cu caracter de excepție prevăzute de art.14 alin.l din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ potrivit cu care ”în CAZURI BINE JUSTIFICATE și pentru PREVENIREA UNEI PAGUBE IMINENTE, după SESIZAREA, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actelor administrative până la pronunțarea instanței de fond.
I. Reclamanta a respectat condiția prealabilă impusă de prevederile suscitate și prin înscrisul atașat în copie, însoțit de dovada comunicării acestuia cu autoritatea pârâtă, justifică a fi sesizat autoritatea emitentă cu o plângere împotriva actului administrativ, apreciind profund nelegal și netemeinic actele administrative înaintând către parate o contestație prin care a solicitat revocarea în totalitate a actelor pentru motive de nelegalitate și netemeinicia obligație impusă de prevederile art.7 alin.l din Legea nr.554/2004.
II. In al doilea rând, pe baza înscrisurilor atașate cererii de față, în limitele permise de natura specială a procedurii instituite de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța va putea constata pe deplin îndeplinită cerința legală a cazului bine justificat, astfel cum este acesta definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv dovedirea de către reclamanta a unor "împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.”
Astfel cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Comercială, de C. Administrativ și Fiscal prin decizia nr.3015/23 septembrie 2008, ”împrejurările de natura a crea o îndoială asupra legalității actelor administrative atacate, în condițiile în care nu se pot antama în această etapă procesuală aspecte de fond, rezultă din, cel puțin aparențe, inconsecvențe de raționament ale organului emitent.....
Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarca fondului cauzei.
Așa fiind, CAZUL BINE JUSTIFICAT rezidă nu numai în simplele afirmații ale reclamantului dar și în argumentele juridice prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce privește actele contestate și a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată. "
Fără a solicita instanței analizarea temeiniciei argumentelor reclamantei asupra fondului în prezenta procedură, învederează că prin plângerea prealabilă, reclamanta a supus analizei organului emitent mai multe motive de nelegalitate evidentă a actului administrativ a cărui suspedare o solicită, de natură a ridica serioase îndoieli asupra valabilității acestuia, după cum urmează:
In 16.09.2014 a fost efectuata o inspecție Fiscala la sediul societății prin care era vizata perioada ian-dec 2013 in ceea ce privește TVA, 2009-2013 in ceea ce privește impozitul de profit si dividende. In urma inspecției Fiscale s-a încheiat Raportul de inspecție Fiscala nr 21/24.09.2014 prin care s-a solicitat extinderea perioadei de verificare de la 3 ani la 5 ani pentru următoarele motive:
societatea a dedus TVA aferent achiziționării de combustibil care nu a fost utilizat in scopul realizării de operațiuni taxabile, fapt ce a condus la stabilirea unui TVA suplimentar;
o mare parte din furnizorii de lemn ai societății nu au recunoscut tranzactile efectuate cu societatea;
exista o diferența intre suma existenta pe Fisa de risc fiscal valoarea estimata a sumelor suplimentare si suma de la rubrica „indicator".
Astfel, arătă reclamanta ca in perioada 21.10._14 a fost efectuat un control inopinant la sediul societății ., de către M. M., L. M. si Gaja G. in calitate de consilier superior, inspector superior si respectiv impector din cadrul Agenția Naționala de Administrare Fiscala- AJPF A.. Obiectul controlului a fost evaluarea perioadei 01.01._14 privind verificarea următoarelor:
- Impozitul pe profit pe perioada 01.01._13;
- TVA pe perioada 01.01._14;
- Impozitul pe veniturile din dividende pe perioada 01.01._13.
In urma controlului efectuat a fost incheiat Procesul verbal din 23.10.2014 prin care organele de inspecție fiscala au constatat in mod nelegal si netemeinic următoarele:
1. In urma verificării impozitului pe profit pe perioada 01.01._13 organele de inspecție fiscala au constatat faptul ca societatea a inregistrat in contabilitate achiziții fictive de bunuri. Consideră reclamanta ca aceste constatări sunt total neîntemeiate si nelegale, organul de control fiind . întrucât tranzacțiile încheiate de societate cu numiții: N. O. F., P. T., T. V., Gloghor M., B. A., Fit M. C., Ancau C., C. loan, A. N.. Varciu A.. P. loan, P. C. si D. I. D. in calitate de furnizori nu au fost fictive ci au existat in realitate.
Mai arată reclamanta ca lemnul achiziționat de la persoanele fizice antementionate provine din pădurile proprietatea privata a comunelor sau composesoratelor. Anual fiecare . de material lemnos cuvenita fiecărui locuitor al comunei sau fiecărui membru composesor, in funcție de posibilitățile legale de taiere prevăzute prin amenajementele silvice întocmite de organele specializate ale ministerului de resort.
Aceasta cota anuala ce ii revine fiecărui membru variază de la mai puțin de 1 mc. La 2.5 mc. Anual. Ocoalele silvice, administratori ai pădurilor respective, in baza aprobărilor primite de la proprietarii pădurilor pentru repartizarea masei lemnoase, eliberează documente care sa justifice lemnul tăiat, dar nu emit aceste documente pe fiecare membru al comunității, întrucât comunitatea are 1500-6000 membrii, ci însumează acele aprobări pe familii sau grupuri de persoane, astfel ca apar documente de proveniența a lemnului pe cate un membru al unei familii oarecare, sau un nume oarecare reprezentând un grup sau altul de persoane care beneficiază de aprobările respective.
Aceste lucruri demonstrează de ce unele persoane fizice nu recunosc ca ar fi avut legaturi comerciale de natura vânzării lemnului către ., cu toate ca documentul de proveniența al materialului lemnos a fost emis pe numele lui, pentru ca este absolut sigur ca nu este singurul beneficiar al lemnului prevăzut in document. Nici un proprietar de pădure, fie el composesorat, fie . aiba o posibilitate de taiere de masa lemnoasa de peste 20 mc/persoana/an deoarece fiecare comunitate este alcătuita din cel puțin 1500 de membrii, cazul comunelor mici dar depășește 2500-6000 in cazul altor comunități. Din acest motiv legiuitorul accepta si considera venituri de subzistenza veniturile obținute din valorificarea lemnului in cantitate de pana la 20 mc.
Din acest motiv este imposibil ca la achiziționarea materialului lemnos sa se incheie contracte cu fiecare beneficiar in parte, mai ales ca documentul de proveniența este întocmit pe un singur nume, dar care are in spate alte 5-10 persoane beneficiare.
Borderourile de achiziții a materialului lemnos se intocmesc in baza documentelor care justifica proveniența acestuia, iar plata valorii lemnului are loc la termenele convenite intre parti. Nu pot fi considerate plați fictive aceste decontări si de asemenea nu pot fi considerate ilegale aceste achiziții deoarece exista documente legale de proveniența a materialului lemnos, documente avizate si recunoscute prin Codul silvic si Legea nr. 46/2008. Legislația existenta a permis acordarea de material lemnos din pădurile comunale, anual pentru fiecare membru al comunității (1-2.5 mc /persoana) ca ajutor material pentru subzistenta, pentru a ajuta aceste comunități, iar prin valorificarea acestuia, dupa ce s-au scăzut cheltuielile, s-a obținut un venit oarecare, care nu poate fi numit in nici un caz profit (acest lemn nu a fost acordat gratuit, fiecare mebru al comunității a trebuit sa plătească valoarea acestuia pe picior si a cheltuit fiecare in parte pentru exploatarea si transportul la drum de acces a acestui lemn). . a achiziționat acet lemn la prețul pietii in baza documentelor justificative de proveniență a acestuia. Nu poate fi acuzata de activități ilicite de achiziționare si plata a acestuia.
Este nelegal faptul ca societatea este obligata sa plătească impozitul aferent acestor bunuri cata vreme statul acorda subvenții pentru comunitățile din munți.
In concluzie, reclamanta consideră că nu se poate retine ca ar fi vorba de operațiuni fictive din achiziționarea de material lemnos de societatea in cauza cata vreme materialul lemnos rezulta ca a intrat in societate achiziționat pe baza Avizelor de însoțire a mărfii și Borderouri de achiziție.
Organul de control s-a oprit cu urmărirea materialului lemnos intrat in societate doar la faza de achiziție fara a verifica ce material lemnos a ieșit din societate sub forma de material debitat sau sub forma de buștean asa cum a fost achiziționat si cat mai este pe stoc.
Daca s-ar fi urmărit acest proces inclusiv pana la incasare a materialului lemnos livrat indiferent sub ce forma, debitat sau rotund, se putea observa lesne de inteles ca nu este vorba de nici o operațiune fictiva de achiziție.
Mai învedereayă reclamanta că pentru intreg materialul lemnos achiziționat ”fictiv”, asa cum susține organul de control ca ar fi fictiv achiziționat exista Avize de însoțire a mărfii iar acestea au un regim special, sunt eliberata de organ silvic si sunt prevăzute in legislația silvica astfel ca simplul fapt ca nu s-a semnat borderoul de achiziție de cel care a livrat materialul lemnos nu se poate retine ca operațiunea nu ar fi avut loc. Ba mai mult, prețul a fost si achitat neexistand in acest sens pana in prezent nici o reclamatie de la nici o persoana ca nu ar fi achitat contravaloarea materialului lemnos achiziționat.
Desi s-au audiat persoanele de la care s-a achiziționat material lemnos, si acestea nu au recunoscut, care erau inserate in Avizele de insotire a mărfii, aceasta problema, consideră reclamanta, nu îi aparține cata vreme asa cum a menționat mai sus, avizul de insotire a mărfii nu a fost declarat fals, este emis de un organ silvic abilitat, iar persoanele respective probabil nu au recunoscut sa nu fie supuse unor impozite ce au intervenit din 2013 pentru astfel de tranzacții, sau organul silvic (pădurarul) a avut neînțelegeri cu acele persoane care i-au cedat dreptul asupra unor cantități de material lemnos.
2. Referitor la impozitul pe dividende in perioada 01.01._13, reclamanta arată că la data de 25.01.2014 nu se cunoștea cuantumul profitului rezultat si nici a dividendelor astfel ca era imposibil sa se achite acest impozit. De asemenea nu pot fi considerate plați fictive plățile de achiziții masa lemnoasa către persoanele fizice deoarece aceste achiziții s-au făcut in baza unor documente justificative emise in baza Codului Silvic, aceste achiziții au generat activități economice aducătoare de venituri impozabile.
3. In ce privește achiziția unui aspirator de societate si neintrare la cheltuiala, reclamanta susține ca acest aparat se impune ca societatea sa il aibe in dotare raportat la obiectul de activitate al societății care se efectuează cu mijloace de transport care trebuie spălate si curățate, ca si de fapt investițiile făcute la imobil cu gresie faianța, etc care nu au intrat ca si cheltuiala, desi si aceste investiții erau necesare pentru ca societatea sa aibă un sediu util si funcționabil.
4. In ce privește contractul încheiat cu European Activ Business in anul 2012 și faptul ca se impunea ajustarea TVA-ul întrucât nu a existat situație de lucrări, rapoarte de lucru, reclamanta afirmă ca din cuprinsul acestui contract rezulta ca e doar un avans pentru a se demara un proiect astfel ca nu trebuie nici o situație de lucrări, raport de lucru, etc, ba mai mult intenționează reclamanta in termenul legal sa demareze o acțiune pentru a-și recupera sumele de bani întrucât nu s-au recuperat sumele.
În concluzie, fata de cele învederate mai sus reclamanta susține că actele administrative sunt contrare Legii nr 46/2008 - Codul silvic, si solicită admiterea prezentei plângeri asa cum a fost formulata si revocarea actelor administrative in totalitate întrucât sunt nelegale si neîntemeiate.
III. Deopotrivă, cererea de suspendare a executării actelor administrative până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a actului administrativ este întemeiată și pentru considerentul prevenirii unei pagube iminente, astfel cum termenul de pagubă iminentă a fost definit în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 respectiv "un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. "
In concret, actul administrativ a cărui suspendare o solicită, este de natură a afecta grav drepturi fundamentale recunoscute reclamantei precum dreptul la muncă, dreptul la protecția socială a muncii și dreptul la un nivel de trai decent, așa cum aceste drepturi sunt consfințite de prevederile constituționale sub sub art. 41 și art 47 alin 1, fiind apte a produce un important prejudiciu material dar și moral reclamantei, care se impune a fi evitat prin suspendarea executării actelor atacate.
In sensul celor susmenționate, trebuie amintit că potrivit celor statuate de Curtea Constituțională în Decizia nr. 1.189/2008, sensul juridic al verbului "a afecta" cuprinde mai multe nuanțe, precum pe cel de "a suprima", "a aduce atingere" "a prejudicia"" "a vătăma", "a leza" sau "a antrena consecințe negative".
Ori potrivit acestor conotații, prin executarea actelor, se suprimă practic toate finanțele deținute de reclamantă, ceea ce, potrivit practicii consume a Curții Constituționale, „reprezintă o afectare a dreptului la muncă în însăși substanța lui drept care, prin conținutul lui, este un drept complex care include și dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viață, care să asigure un trai civilizat și decent cetățenilor" afectând in mod cert angajații reclamantei si activitatea acesteia.
IV. Nu în ultimul rând, apreciază reclamanta că suspendarea executării actului administrativ ar fi în deplin acord cu Recomandarea nr. R(89)8 adoptată la data de 13 septembrie de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materia administrativă.
Recomandarea consideră că este de dorit să fie asigurată persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie și că autoritățile administrative acționează in numeroase domenii, iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. Recomandarea a apreciat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
La nivel european, actul administrativ este privit ca orice măsură sau decizie de ordin individual luată în exercitarea puterii publice și de natură a produce efecte directe asupra drepturilor, libertăților sau intereselor persoanelor. în acest context. Recomandarea anterior citată, pe deplin aplicabilă României - membru al Consiliului Europei - arată că instanțele chemate să decidă măsuri de protecție provizorie vor ține cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor rezente, asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci când executarea netului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea actului administrativ.
Față de cele de mai sus, solicită instanței să se constate că sunt îndeplinite condițiile speciale de admisibilitate ale cererii reclamantei de suspendare a executării actelor administrative (sesizarea autorității emitente cu o plângere prealabilă, un caz bine justificat și un prejudiciu iminent) în consecință, solicită instanței să dispună suspendarea executării acestor acte până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile asupra fondul cererii în anularea acestuia.
In drept reclamanta a invocat dispozițiile art.14 alin.l cu referire la arr.2 alin.l lit.ș și t din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrai1., ari. 453C.proc.civilă, art 215 Cod pr fisacala. Codul Silvic.
In probațiune au fost depuse înscrisurile de la filele 10 – 65, respectiv: Raportul de inspecție fiscala nr. 21/03.09,2014: Decizia de impunere F-AB 407/24.09.2014; Dispoziția de masuri nr_/10.09.2014: Procesul verbal încheiat in data de 23.10.2014.
La data de 28.01.2015 pârâta D. B. prin A. A. a depus la dosar întâmpinare – fila 80 a dosarului – prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii.
În motivarea întâmpinării se invocă următoarele:
I. Lipsa condiției cazului bine justificat
I.I. Achizițiile fictive de material lemnos au influențat, în sensul diminuării, impozitul pe profit datorat de reclamantă.
În vederea fundamentării acțiunii, în primul rând, reclamanta motivează cerința cazului bine justificat pe netemeinicia constatărilor inspecției fiscale în ce privește tranzacțiile de material lemnos cu numiții: N. O. F., P. T., T. V., Gloghor M., B. A., F. M. C., A. C., C. loan, A. N., V. A., P. loan, P. C. și D. llie D., achiziții care au influențat în sensul diminuării impozitul pe profit în perioada controlată.
După cum reiese din Raportul nr. F-AB 338/24.09.2014, inspecția fiscală consideră aceste achiziții ca fiind fictive, niciuna din persoanele menționate nerecunoscând că ar fi efectuat tranzacții cu material lemnos cu reclamanta.
Reclamanta afirmă însă că pentru fiecare achiziție de material lemnos efectuată există avize de însoțire a mărfii, documente cu regim special eliberate de organele silvice, iar prin simplul fapt că nu s-a semnat, de către persoana care a efectuat livrarea, borderoul de achiziție, nu se poate ajunge la concluzia că achiziția ar fi fost fictivă.
De asemenea, arată că lemnul provine din pădurile proprietate privată a comunelor sau composesoratelor, iar motivul pentru care unele persoanele fizice nu au recunoscut tranzacțiile cu material lemnos, cu toate că documentul de proveniență a fost emis pe numele acelei persoane, se datorează faptului că nu este absolut sigur că persoana este singurul beneficiar al lemnului prevăzut document, dată fiind cota maximă care poate fi atribuită, de până la 20 de metri cubi de lemn de persoană.
Explicațiile reclamantei, exprimate atât prin contestația formulată în procedură prealabilă, cât și prin acțiunea în contencios administrativ, nu pot fi primite.
Deși nu se menționează în Raportul de inspecție fiscală nr. F-AB 338/24.09.2014, în primul rând, procedura de completare a documentelor de proveniență a materialului lemnos este deosebit de riguroasă (a se vedea în acest sens H.G.R. nr 996/2008 pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund)
În acest sens, potrivit articolului 4 din acest act normativ, documentul de însoțire a materialelor lemnoase, altele decât cherestelele, este avizul de însoțire primar, expeditorul fiind persoana vânzătoare, iar destinatarul, persoana cumpărătoare.
In cazul vânzării materialului lemnos de către persoanele fizice, avizul este emis de ocolul silvic care asigură serviciul public cu specific silvic.
Operatorii economici care cumpără materiale lemnoase de la persoane fizice, realizează achiziția materialelor lemnoase se face numai în baza documentelor de proveniență a materialelor lemnoase. În acest sens, avizele de însoțire a materialului lemnos sunt documente cu regim special și sunt prevăzute cu elemente de securizare specifice.
Potrivit articolului 7 din H.G.R. nr. 996/2008. emiterea documentelor de însoțire a materialului lemnos se face:
a) de către ocoalele silvice de stat;
b) de către ocoalele silvice private;
c) de către administrația piețelor, târgurilor, oboarelor, a burselor de mărfuri și altele asemenea;
d) de către persoanele juridice atestate care exploatează masă lemnoasă;
e) persoanele juridice care prelucrează și/sau comercializează în condițiile legii materiale lemnoase, pentru materialele lemnoase pe care le expediază din pădure, depozite, centre de sortare și prelucrare și altele asemenea;
f) operatorii economici cu care exportatorii sau reprezentanții acestora au încheiat contracte de prestări de servicii privind depozitarea și expedierea materialelor lemnoase.
În toate cazurile, persoanele care eliberează documentele de proveniență și pe cele de însoțire a materialelor lemnoase răspund, potrivit legii, de întocmirea corespunzătoare a acestora și de exactitatea datelor înscrise.
În al doilea rând, potrivit articolului 20 din același act normativ, inserarea exactă a mențiunilor obligatorii în avizele de însoțire a materialului lemnos este necesară în vederea înregistrării în Sistemul SUMAL (sistemul informațional integrat de urmărire a materialelor lemnoase). Utilizarea sistemului SUMAL este obligatorie pentru ocoalele silvice.
Declară pârâta că este greu de imaginat care ocol silvic ar emite avize de însoțire a materialului lemnos, fără ca acestea să fie înregistrate cu date exacte în sistemul SUMAL, mai ales că la aliniatul 5 al articolului 20 din H.G.R. nr.996/2008, masa lemnoasă și materialele lemnoase care nu sunt înregistrate și pentru care nu se introduc documente în sistemul SUMAL sunt considerate fără proveniență legală.
Inspecția fiscală a contactat fiecare presupus vânzător de material lemnos, în vederea confirmării sau infirmării achiziției, în sensul determinării realității operațiunilor consemnate prin avizele de însoțire a materialului lemnos și prin borderourile de achiziție.
Pârâta mai susține că nu s-a pus niciun moment în discuție calitatea de documente justificative, apte pentru înregistrare în contabilitate a materialului lemnos (avize de însoțire a mărfii și borderouri de achiziție, recunoscute de Codul Silvic cum afirmă reclamanta) ci, s-a pus în discuție realitatea datelor cuprinse în aceste documente.
Susținerile reclamantei în legătură cu această problematică a litigiului, făcute în vederea demonstrării cazului bine justificat, sunt cu totul nefondate.
I.II. Plata în numerar a așa - ziselor achiziții de material lemnos prin casieria reclamantei este fictivă și nu reprezintă altceva decât dividende încasate de administratorul societății, dividende pentru care datorează impozitul aferent.
La stabilirea dividendelor ridicate și a impozitului pe dividende, inspecția fiscală a avut în vedere sumele care s-au ridicat de la casieria reclamantei aferent acelor tranzacții care nu au fost recunoscute de către cei care au făcut obiectul activităților de control inopinat.
S-a considerat astfel că sumele ridicate din casierie nu reprezintă altceva decât dividende ridicate de către administratorul societății, domnul N. P. V., conform articolului 11 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, pentru care societatea datorează un impozit pe dividende în procent de 16%, așa cum prevede articolul 67, aliniatul (1) din Codul Fiscal.
Suma stabilită de inspecția fiscală ca dividende a fost de 149.405 lei, pentru care reclamanta datorează un impozit pe dividende în sumă de 23.904 lei.
I.III. Sesizarea instituțiilor abilitate ale statului
Față de aspectele prezentate mai sus, inspecția fiscală a sesizat P. de pe lângă Tribunalul A., în vederea efectuării de cercetări, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute la articolul 9, aliniatul (1), litera c) din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare, în sensul evidențierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.
II. Lipsa condiției pagubei iminente
Reclamanta nu a demonstrat, în niciun fel, pericolul pagubei iminente la care este expusă, mărginindu-se să facă referire în cuprinsul acțiunii formulate la considerații de ordin general.
Solicită pârâta respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii formulate, nefiind îndeplinite niciuna din condițiile cerute de articolul 14, aliniatul (1), din Legea nr.554/2004, a contenciosului adminstrativ.
În apărare pârâta a depus următoarele înscrisuri justificative: copii după procesele - verbale încheiate cu ocazia controalelor inopinate efectuate la persoanele fizice care nu au confirmat tranzacțiile cu material lemnos, precum și sesizarea nr._/31.10.2014, înregistrată la P. de pe lângă Tribunalul A. la data de 03.11.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 24.09.2014 pârâții au încheiat un raport de inspecție fiscală ca urmare a verificărilor întreprinse privind obligațiile fiscale de plată rezultate din activitatea reclamantei pentru perioada 2010 – 2014.
Urmare a constatărilor stabilite prin acest raport de inspecție fiscală, a fost emisă Decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plată nr. F-AB 407/24.09.2014 prin care s-a dispus obligarea reclamantei la următoarele plăți:
- impozit pe profit suplimentar:_ lei
- dobânzi aferente impozitului pe profit:_ lei
- penalități de întârziere: 5517 lei
- impozit pe dividende:_ lei
- dobânzi aferente impozitului pe dividende:_ lei
- penalități de întârziere aferente impozitului pe dividende: 3585 lei
- TVA suplimentar de plată: 1415 lei
- Dobânzi aferente TVA: 173 lei
- Penalități aferente TVA: 212 lei
Nemulțumită fiind de constatările Inspecției Fiscale privind impozitul pe profit și impozitul pe dividende, mai puțin în ceea ce privește plata TVA-ului, reclamanta a formulat contestație administrativ fiscală la organul emitent. Până la soluționarea acesteia, reclamanta a inițiat prezenta procedură de suspendare a executării actelor administrative mai sus indicate, invocând incidența disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit disp. art. 14 alin 1 din Legea nr. 554/2004, ”In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pana la pronuntarea instantei de fond.”
Procedându-se la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de acest text de lege, instanța constată că acestea nu sunt îndeplinite, justificat de următoarele considerente:
Prin cazuri bine justificate în sensul prevăzut de art 2 lit p din Legea 554/2004 se înțeles acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt în măsură să producă instanței o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal atacat.
Reclamanta motivează cerința cazului bine justificat pe existența documentelor contabile cu privire la fiecare operațiune de achiziție a materialului lemnos, respectiv existența avizelor de însoțirea mărfii, borderouri de achiziții etc, însă actele administrativ fiscale ce se cer a fi anulate nu vizează inexistența actelor contabile ci realitatea datelor cuprinse în aceste documente, respectiv se reține fictivitatea lor întrucât niciuna dintre operațiunile de instrumentare a materialului lemnos nu au fost confirmate de persoanele cocontractante evidențiate în documente.
În acest sens, au fost depuse justificativ procesele verbale de constatare la fața locului precum și notele explicative ale părților evidențiate ca și cocontractanți în evidența contabilă a reclamantului – fila 95 – fila 167.
Mai mult decât atât, fictivitatea și nerealitatea datelor cuprinse în evidențele contabile a le reclamantei a fost reclamată cu titlu de infracțiune și Parchetului de pe lângă Tribunalului A. prin plângerea înregistrată sub nr._/31.10.2014 – fila 169 a dosarului.
Pe cale de consecință, nu se poate reține o îndoială serioasă, evidentă, privind legalitatea actelor administrativ fiscale obiect al prezentei acțiuni de suspendare.
Simplele susțineri ale reclamantei nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul fiscal întrucât textul de lege se referă în mod expres sla împrejurări de fapt și de drept, iar nu la afirmațiile părților.
Aspectele privind activitățile licite sau nelicite instrumentate în derularea relațiilor comerciale de către reclamantă invocate în motivarea cererii reclamantei nu pot forma analiza decât pe fond a cauzei și nicidecum în examinarea sumară a aparenței de legalitate a actului administrativ fiscal.
În ceea ce privește condiția riscului producerii unei pagube iminente în sensul prevăzut de art 2 lit ș din Legea nr. 554/2004 respectiv producerea unui prejudiciu material, viitor și previzibil, aceasta nu este îndeplinită în speță întrucât, dacă din punct ded vedere economic orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, din punct de vedere juridic, paguba este diminuată doar de o diminuară ilicită a patrimoniului.
Ori, în speță, executarea unei executarea care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate, nu poate constitui prin ea însăți o pagubă în accepțiunea art 2 lit ș din Legea contenciosului administrativ.
Așa fiind, se constată ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta . urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta ., cu sediul în sat H., ., nr. 38, jud A., CUI RO_ și J 01 209/2003 în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. cu sediul în B., .. 7, județ B. și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A., cu sediul în A. I., ., județ A., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul și motivele de recurs se depun la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității cererii.
Pronunțată în ședința publică azi, 03.03.2015.
Președinte, Grefier șef,
Ș. FLORICAANDRUȚ B.
Vicepreședinte Tribunalul A.
Redactat F.Ș.
Tehnoredactat B.A.
5 exemplare /04.03.2015
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 559/2015.... | Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr.... → |
|---|
