Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1844/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1844/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 457/216/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1844/2015
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător A. M. P.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamanta S.C. A. S. CONFECTIONE S.R.L. LEGAL REPREZENTAT DE ADMINISTRATOR O.-N. O.-A. împotriva sentinței civile nr. 1202/12.11.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimat fiind I. T. DE MUNCĂ ARGEȘ PRIN REPREZENTANT LEGAL, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalul reține că este investit cu soluționarea cauzei în lipsă ( fila 17). Totodată, din oficiu, invocă excepția de netimbrare a apelului și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Constată că, la data de 29.01.2014 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ plângerea formulată de reclamanta S.C. A. S. CONFECTIONE S.R.L., reprezentată legal prin administrator O.-N. O. A. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/16.01.2014 încheiat de pârâtul I. T. de Muncă Argeș, prin care s-a solicitat anularea procesului-verbal și exonerarea de la plata amenzii în sumă de 41.500 lei.
În motivarea plângerii, reclamanta a arătat că la data de 14.01.2014, la punctul de lucru din mun. Curtea de Argeș, ..57, a fost efectuat un control de către reprezentanți ai I.T.M. Argeș, în urma căruia s-au reținut mai multe fapte pentru care s-a aplicat amenda contravențională, în sumă de 40.000 lei, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Codul muncii și 1.500 lei, pentru nerespectarea dispozițiilor art.260 alin. 1 lit. m din Codul muncii.
Astfel, la punctul de lucru au fost identificate patru persoane, A. M., E. E., D. V. și T. F., despre care inspectorii ITM au considerat că desfășoară activitate fără a avea un contract individual de muncă în formă scrisă. Se susține că, numita A. M. nu a lucrat în cadrul societății, aceasta este pensionară și, fiind prietenă cu o persoană care locuiește în vecinătatea punctului de lucru al reclamantei, la data controlului se afla în preajma imobilului acestei vecine. Se susține că, numita E. E. nu a lucrat niciodată în cadrul societății iar în ceea ce îi privește pe salariații D. V. și T. F., au început lucrul la data de 13.01.2014, conform contractelor de muncă primite de aceștia, fără a exista vreo perioadă de probă. Așa zisa perioadă de probă este sugestia inspectorilor care în majoritatea cazurilor li se dictează salariaților ce să scrie în fișele de identificare sub acuzația că vor fi amendați sau duși la poliție. Se consideră ca fiind neadevărate afirmația că salariatele Vârjoagă F. Caudia și V. A. au spus că le-au recunoscut pe cele patru persoane ca și colegi, arătând cu exactitate data de la care aceștia lucrează, deoarece nu s-au purtat asemenea discuții cu cei doi salariați, fiindu-le doar arătate fișele acestora și dictându-li-se numele celor două salariate.
Cu privire la evidența orelor de muncă prestate de către fiecare salariat, se susține că această evidență exista la sediul societății unde este ținută de administratorul societății căruia i se comunică zilnic numărul de ore prestate de fiecare dintre salariați raportat la condica de prezență și raportul șefului de formație. În funcție de această evidență se face plata salariului, însă nu este singurul criteriu deoarece fiecare salariat are și o normă de producție zilnică de realizat. Se consideră că nu fost încălcate dispozițiile art.119 din Codul muncii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și martorii N. M., M. N., D. V., T. F., B. L., Vîrjoagă F. C., V. A., A. M., E. E., fiind atașate la dosar, în copie, înscrisuri (filele 7-23).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru, în cuantum de 20 lei, potrivit art.19 din O.U.G. nr.80/2013. (f.6).
La data de 06.03.2014 pârâtul I. T. de Muncă Argeș a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că, la data de 14.01.2014, la punctul de lucru al reclamantei din mun. Curtea de Argeș, ..57, s-a efectuat un control și s-a solicitat, prin sondaj, unui număr de șase persoane să completeze fișele de identificare tip I.T.M. Se susține că, din verificarea documentelor puse la dispoziția inspectorului de muncă precum și din fișele de identificare completate de persoanele care desfășurau activitate la momentul efectuării controlului a rezultat faptul că, angajatorul a primit la muncă un număr de patru persoane A. M., E. E., D. V. și T. F., fără încheierea unui contract individual de muncă, în formă scrisă, conform art.16 alin.1 Codul Muncii, faptă ce constituie contravenție și se sancționează cu amenda în cuantum de 40.000 lei, câte 10.000 lei pentru fiecare persoană identificată desfășurând activitate fără contract de muncă, conform art.260 alin.1 lit e din același act normativ.
La momentul controlului efectuat în data de 14.01.2014, s-a solicitat în conformitate cu prevederile art.119 din Codul Muncii, șefei de linie M. N. și directorului de producție N. M., evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat, evidență ce nu a fost pusă la dispoziția inspectorului de muncă întrucât la acel moment nu exista, faptă ce constituie contravenție și se sancționează cu amenda în cuantum de 1.500 lei, conform art.260 alin.1 lit.m din Codul Muncii.
Sub aspectul legalității, susține că, la încheierea procesului verbal de contravenție, au fost respectate dispozițiile imperative prevăzute de OG 2/2001, cuprinzând toate elementele obligatorii prevăzute de art.17 și art.16 alin.7 din același act normativ iar sancțiunea este legală și temeinică, fiind respectate dispozițiile art.21 din același act normativ.
În drept s-a întemeiat pe dispozițiile art.16 alin.1 și art.260 alin.1 lit.e din Codul Muncii republicat precum și dispozițiile OG nr. 2/2001.
În probațiune, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, fiind depuse, în copie, înscrisuri (f. 34-61).
A solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art.223 alin.3 C.proc.civ.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și martorii Vîrjoagă F. C., N. M. V., T. F., V. A., A. M., M. N., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
La data de 12.11.2014, reclamanta a depus concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr. 1202/12.11.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, a fost respinsă plângerea.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, ., nr._ (f.7), emis de pârâtul ITM Argeș, la data de 16.01.2014, reclamanta a fost sancționată pentru fapta săvârșită, prev. de art.260 alin.1 lit.e din Codul Muncii, cu o amendă de 40.000 lei, reținându-se în fapt că, în urma controlului efectuat, în ziua de 14.01.2014, la punctul de lucru al reclamantei S.C. A. S. CONFECTIONE S.R.L., situat în Curtea de Argeș, ..57, au fost identificate patru persoane A. M., E. E., D. V. și T. F., care au fost primite fără a avea încheiate în formă scrisă contracte individuale de muncă, conform prevederilor art.16 alin.1 din Legea 53/2003 republicată. De asemenea, prin același proces verbal, reclamanta a fost sancționată, conform art.260 alin.1 lit. m Codul Muncii, cu o amendă de 1.500 lei, reținându-se în fapt că la momentul efectuării controlului s-a solicitat șefei de linie M. N. și directorului de producție N. M., evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat, evidență ce nu a fost pusă la dispoziția inspectorului de muncă deoarece nu exista.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Cât privește controlul de legalitate, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție respectă dispozițiile imperative ale art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Conform art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 republicată, privind Codul muncii, constituie contravenție, primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin.1 și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei, pentru fiecare persoană identificată. Pe de altă parte, potrivit art.16 alin.1,contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, care este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului iar potrivit alin.2, contractul individual de muncă se înregistrează, anterior începerii activității, în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă. De asemenea, conform art.. 260 alin.1 lit. m din același act normativ, constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei, încălcarea de către angajator a obligației prevăzute la art.119, respectiv de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și de a supune controlului inspecției muncii această evidență ori de câte ori este solicitat.
În ceea ce privește temeinicia actului constatator, instanța a apreciat că starea de fapt reținută de inspectorul I.T.M. Argeș corespunde realității, fiind constatată în baza propriilor simțuri și având la bază fișele de identificare completate chiar de persoanele identificate cu ocazia controlului, respectiv de către A. M. (f.49), E. E. (f.47), D. V. (f.48) și T. F. (f.50), precum și fișele de identificare completate de angajații Vîrjoagă F.-C. (f.46) și V. A. (f.45).
Deși martorii Vîrjoagă F. –C. (f.89) și V. A. (f.93) au relatat că nu cunosc persoanele menționate în fișa de identificare, numele acestora fiind scrise la dictarea inspectorilor de muncă, o astfel de susținere nu poate fi reținută ca reală, întrucât este greu de crezut că o persoană capabilă scrie într-o declarație proprie împrejurări nereale, în lipsa unor constrângeri dovedite. Instanța apreciază că declarațiile făcute de martori în fața instanței se datorează legăturii de interes cu societatea reclamantă, la care martorii au lucrat. Astfel, urmează a se avea în vedere subiectivismul acestor martori, care au fost angajații societății reclamante.
De asemenea, deși martora A. M. (f.94) a relatat că nu a lucrat niciodată în cadrul societății reclamante și nu cunoaște persoanele E. E. și D. V., precum și faptul că a scris fișa de identificare la dictarea și amenințările inspectorilor, o astfel de susținere nu poate fi reținută ca reală, întrucât, și în cazul acestei martore, persoană capabilă, este greu de crezut că scrie într-o declarație proprie împrejurări nereale, în lipsa unor constrângeri dovedite. Mai mult, susținerea martorei în sensul că, la data efectuării controlului, se afla în holul societății reclamante, în vizită la o prietenă, angajată la această societate, așteptând pauza de masă pentru a intra în secția de producție unde își desfășura activitatea prietena sa, nu poate fi reținută întrucât este contrazisă de susținerile reclamantei, care, prin cererea introductivă, a arătat că martora se afla în vizită la o prietenă care locuiește în același imobil, în vecinătatea punctului de lucru, precum și de susținerile martorei M. N. (f.105), care a arătat că A. M. venise în vizită la o familie care locuiește cu chirie în clădirea unde funcționează și reclamanta. De altfel, în cazuri similare s-a putut constata că persoanele care au fost identificate că lucrează fără contract de muncă, fiind audiați ulterior în calitate de martori, dau declarații în favoarea angajatorului.
Având în vedere că în prezent, cei doi martori M. N. (f.105) și N. M. V. (f.90), care au relatat că A. M. și E. E. nu au lucrat niciodată în cadrul societății reclamante, sunt angajații societății reclamante, desfășurându-și activitatea sub îndrumarea și controlul acesteia, instanța a cenzurat declarațiile acestora întrucât sunt subiective.
Instanța a apreciat ca nefiind reală și declarația martorei T. F. (f.92), care a arătat că nu o cunoaște pe E. E., susținând că a scris numele acesteia în fișa de identificare, la dictarea inspectorilor, această declarație în fața instanței, se datorează legăturii de interes cu societatea reclamantă, la care martora lucrează. Așa cum s-a arătat și cu privire la ceilalți martori, care au invocat același motiv, este greu de crezut că o persoană capabilă scrie într-o declarație pe proprie răspundere, împrejurări nereale, în lipsa unor constrângeri dovedite.
De asemenea, susținerea reclamantei în sensul că D. V. și T. F., dețineau forme legale de angajare, la data efectuării controlului nu se coroborează cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Astfel, analizând contractele individuale de muncă, prezentate la data efectuării controlului (f.51-55), se constată că acestea nu erau încheiate în formă scrisă, întrucât nu erau semnate de salariații D. V. și T. F.. Este adevărat că au fost depuse la dosar contractele individuale de muncă (f.12,18), semnate de către salariați la data de 13.01.2014 cu data începerii activității din 14.01.2014, fiind însă de ordinul evidenței că aceste contracte au fost semnate ulterior, pro causa, pentru a oferi instanței o aparență de legalitate operațiunilor ilicite pe care reclamanta le desfășura, fără a exista, în fapt, la data constatării faptei.
Astfel, declarația martorei T. F. (f.92), care susține că a început efectiv lucrul în secția de producție la data de 13 ianuarie 2014, când a semnat contractul individual de muncă, nu poate fi reținută, întrucât astfel cum s-a arătat mai sus, la data efectuării controlului, respectiv 14.01.2014, contractul individual de muncă invocat nu era semnat de către salariată.
În plus, susținerile martorului N. M. V. (f.90), în sensul că D. V. și T. F. nu se aflau în secția de producție, la data efectuării controlului, aceștia așteptând pe hol pentru protecția muncii, urmând ca a doua zi să înceapă efectiv munca sunt contrazise de susținerile martorei M. N. (f.105), care a declarat că, în ziua controlului, cei doi salariați au fost angajați, imediat după protecția muncii, urmând să înceapă lucrul, precum și de susținerile martorei T. F. (f.92), care a declarat că a început efectiv lucrul la data de 13 ianuarie 2014.
Mai mult, din fișa colectivă de prezență pe luna ianuarie 2014 (f.21), rezultă că angajații T. F. și D. V., au început efectiv lucrul pe data de 13.01.2014. Chiar și în cazul în care ar fi adevărat că, cei doi angajați au semnat contractele individuale de muncă în data de 13.01.2014, angajatorul nu a respectat dispozițiile legale în domeniu, în sarcina acestuia existând obligația ca anterior începerii activității, contractele individuale de muncă să fie înregistrate în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă. Or, din analiza registrului general de evidență a salariaților (f.38-44), reiese că aceste contracte au fost înregistrate la data de 14.01.2014.
În consecință, față de cele relatate mai sus, reiese faptul că, reclamanta a primit la muncă patru persoane și anume A. M., E. E., D. V. și T. F., fără contracte individuale de muncă încheiate în formă scrisă. În acest context, instanța constată că reclamanta a săvârșit cu vinovăție, fapta reținută în sarcina sa, prin procesul-verbal de contravenție contestat.
Cât privește sancțiunea aplicată, instanța a apreciat-o legală și proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite.
Sub aspectul legalității, instanța a constatat că sancțiunea amenzii a fost aplicată în limita minimă prevăzută de lege, respectiv 10.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Sub aspectul proporționalității, fapta prezintă în concret un grad ridicat de pericol social, deoarece munca fără forme legale afectează atât în mod direct persoana care o prestează, prin lipsirea acesteia de efectele legale specifice raporturilor de muncă (vechime în muncă, stagiu de cotizare în sistemul public de pensii și cel de șomaj), fiindu-i limitate posibilitățile de acces la protecție socială pentru perioada respectivă, dar și indirect statul, prin nerespectarea prevederilor legislației din domeniul relațiilor de muncă precum și din cel al sănătății și securității muncii (sustragerea angajatorului de la plata contribuțiilor de asigurări sociale). Pentru aceste considerente nu se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În ceea ce privește fapta reținută în sarcina reclamantei, prev. de art. 260 alin.1 lit.m rap la art.119 din Legea nr. 53/2003 republicată, privind Codul muncii, instanța nu a reținut susținerea reclamantei în sensul că, evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat exista la sediul societății, la data efectuării controlului din data de 14.01.2014, fiind ținută de administratorul societății, însă acesta nu se afla la punctul de lucru, la acel moment, întrucât absența persoanei însărcinată cu această responsabilitate, de la punctul de lucru al societății, nu este un motiv suficient pentru a exonera reclamanta de obligația legală de a supune controlului inspecției muncii această evidență ori de câte ori este solicitat. Deși la dosarul cauzei a fost depusă foaia colectivă de prezență pe luna ianuarie 2014 (f.21), instanța consideră că acest document a fost constituit ulterior, pro causa, pentru a oferi instanței o aparență de legalitate, fără a exista, în fapt, la data constatării faptei. Astfel, argumentele care îndreptățesc această opinie sunt menționate de martorul N. M. V. (f.91), care a declarat că a prezentat această evidență a orelor de muncă prestate de către angajați, când s-a prezentat la sediul pârâtului, respectiv în data de 16.01.2014. Prin urmare, documentul astfel prezentat nu are relevanță probatorie astfel încât să justifice reținerea unei alte situații de fapt decât cea reținută de agenții constatatori.
În consecință, față de cele relatate mai sus, reiese faptul că, reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și de a supune controlului inspecției muncii această evidență ori de câte ori este solicitat. În acest context, instanța constată că reclamanta a săvârșit cu vinovăție, fapta reținută în sarcina sa, prin procesul-verbal de contravenție contestat.
Cât privește sancțiunea aplicată, instanța a apreciat-o legală și proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite, fiind aplicată sancțiunea amenzii în limita minimă prevăzută de lege .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S. S.C. A. S. Confectione S.R.L.,care critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, pentru motivele redate în cuprinsul declarației de apel.
Tribunalul, conform art.248 Cod pr.civilă, va examina cu prioritate excepția de netimbrare a căii de atac.
Apelantei petente i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru în sumă de 20 lei, prin rezoluția din 13.03.2015 (f.8) și prin citația emisă acesteia în etapa de regularizare (f.10).
Potrivit art.33 din OUG 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
Din interpretarea per a contrario a art.36 alin.2 din OUG 80/2013, rezultă că dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanță, apelanta petentă nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei, acțiunea ori cererea va fi anulată .
Apelul nu a fost timbrat, situație în care, pentru considerentele expuse, tribunalul va anula apelul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat apelul declarat de reclamanta S. S.C. A. S. Confectione S.R.L., J_, CUI RO_, cu sediul în ., numărul 51, județul Argeș împotriva sentinței civile nr. 1202/12.11.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimat fiind Inspectoratul T. de Muncă Argeș, cu sediul în Pitești, Bulevardul Republicii, numărul 11, județul Argeș
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2015
Președinte, C. D. | Judecător, A. M. P. | |
Grefier, M. L. |
red.C.D.
dact.C.E.C./4 exp.
16.06.2015.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1852/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 9283/2015.... → |
|---|
