Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 790/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 790/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 10792/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 790/2015
Ședința publică de la 12 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. I. Ț.
JUDECĂTOR: A. A.
GREFIER: I. B.
Pe rol judecarea soluționarea apelului formulat de apelanta . SRL împotriva Sentinței civile nr. 4875/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești la data de 19.05.2015, în dosarul nr._ , intimat fiind I. T. DE munca ARGES, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Față de actele de la dosar și împrejurarea că prin întâmpinare s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, tribunalul reține apelul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.05.2013, sub nr._, petenta . SRL în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA ARGES, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal . nr._/16.05.2013.
În motivarea în fapt a plângerii a arătat că la data de 16.05.2013, la sediul societății din Mioveni, s-au prezentat doi inspectori de munca din partea intimatei, pentru verificarea modului in care petenta respecta prevederile legislației in domeniul relațiilor de munca, securității si sanatatii in munca, ocazie cu care au fost controlate prin sondaj documente aflate la sediul societății.
Astfel, cu privire la contractele individuale de munca, s-a verificat respectarea prevederilor legale referitoare la forma scrisa si inregistrarea acestora la ITM Argeș, inspectorul de munca oprindu-se asupra numitului A. I. L., despre care au constatat ca in perioada 01.10._12 si in perioada 01.05.2010 - prezent a desfășurat activitate pentru . SRL.
In plus, din verificarea prin sondaj a foilor de parcurs ale autocarului_ (aparținând societății noastre) inspectorii de munca au constatat ca pe acest autocar a lucrat domnul A. I. L., care insa nu avea încheiat contract de munca in forma scrisa pentru datele de 30.04.2013, 07.04.2013, 01.04.2013,18.04.2013, 23.04.2013,29.04.2013,15.04.2013.
A mai arătat petenta ca numitul A. I. L. a fost . petente in perioada 01.10._12 ulterior fiind angajat al . SRL in baza contractului de munca nr. 32.30.03.2012.
La datele ce apar in foile de parcurs indicate in cuprinsul procesului-verbal de control din data de 16.05.2013 . I. L. nu era angajatul petentei ci angajatul . SRL conform CIM 92/30.03.2012.
A mai învederat că intre petentă si . SRL s-a incheiat un contract de asociere in participatiune ce are ca obiect principal desfășurarea de activități rentabile in transportul rutier de persoane prevăzuta de Cod Caen: 4931 Transporturi urbane, suburbane si metropolitane de calatori pe ruta Pitești - București si retur.
S-a optat pentru aceasta asociere întrucât . SRL era la data desfășurării curselor de către A. I. Lician titularul Licenței . nr._, licența netransmisibila. Astfel, conform asocierii, petenta oferea mijloace de transport si carburantul iar . SRL venea in asociere cu dreptul de a circula pe tarseu si șoferii ce deserveau autocarele.
In aceste condiții petenta nu se face vinovata de contravenția imputata.
A apreciat ca procesul-verbal nu face prin el insusi dovada existentei faptei, a autorului si a vinovăției acestuia, fiind doar actul prin care o persoana e acuzata de săvârșirea unei contravenții. In aceasta situație, beneficiind de prezumția de nevinovăție, sarcina administrării probelor revine agentului constatator, orice îndoiala profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției potrivit principiului in dubio pro reo.
În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În drept, a invocat OG 2/2001, art.6 par.l din CEDO.
În probațiune a depus înscrisuri (f. 6-21) și a solicitat proba testimonială cu un martor.
La data de 10.01.2014 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În fapt, a arătat că în data de 15.05.2013, în jurul orei 12,40, inspectorul de munca din cadrul I.T.M. Argeș a efectuat un control la punctul de lucru al S.C. C. F. LINE S.R.L. din Mioveni, ., Județul Argeș, control ce a avut ca obiectiv identificarea și combaterea cazurilor de muncă fără forme legale de angajare, precum și modul de respectare a legislației în domeniul relațiilor de muncă.
S-a constatat că numitul A. I. L. a prestat activitate pentru și sub autoritatea angajatorului S.C. C. F. Line S.R.L astfel: a) în perioada 01.10._12, potrivit contractului individual de muncă nr. 35/01.10.2010, data începerii activității 01.10.2010; b) în perioada 01.05.2013 - prezent, potrivit contractului individual de muncă nr. 102/26.04.2013, data începerii activității 01.05.2013.
Potrivit analizei prin sondaj a foilor de parcurs pentru autovehicule transport persoane . m.5734/07.04.2013. . nr. 5922/30.04.2013, . nr. 5672/01.04.2013, i . nr. 5697/18.04.2013, . nr. 5907/23.04.2013, . nr. 5920/29.04.2013, . nr. 5693/15.04.2013 pentru număr de înmatriculare al autovehiculului AG - 22 -I LKY(anexate la prezentul proces verbal de control), șoferul este A. L.. A precizat că la aceste date ( 07.04.2013, 30.04.2013, 01.04.2013, 18.04.2013, 23.04.2013, 29.04.2013, 15.04.2013), numitul A. L. presta activitate, în meseria de șofer, pentru și sub autoritatea angajatorului S.C. C. F. Line S.R.L. pentru care angajatorul nu încheiase contract individual de muncă, în formă scrisă, potrivit prevederilor art. 16 alin.(l) din Codul Muncii, f republicat.
Din cele menționate mai sus, s-a constatat că S.C. C. F. Line S.R.L a primit la muncă o persoană: A. L. pentru care nu a încheiat contract individual de muncă, în formă scrisă, potrivit prevederilor art. 16 alin.(l) din Codul Muncii, republicat.
A fost încheiat procesul verbal de control nr._/16.05.2013 în care s-au reținut neconformitățile față de prevederile legale, sens în care s-au dispus măsuri în vederea intrării în legalitate. De asemenea, s-a încheiat si procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor contestat din al cărui conținut rezulta faptul că, organul de control a aplicat o sancțiune contravențională pentru neconformitățile față de prevederile legislației din domeniul relațiilor de muncă, respectiv o amenda, după cum urmează:
Angajatorul a încălcat dispozițiile art. 16 alin. 1 din Codul muncii, în sensul că a primit la munca o persoana, respectiv pe domnul A. I. L. pentru care nu a incheiat contract individual de munca de la data la care acesta presta efectiv activitate.
Procesul verbal de contravenție în discuție, cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 și art. 16 alin. 7 din OG_.
Aprecierea petentei potrivit căreia în mod greșit s-a reținut în sarcina sa contravenția prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii republicat este neîntemeiată din următoarele considerente:
Procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor este un act autentic si se bucura de o prezumție relativa de veridicitate in sensul ca pana la proba contrarie acesta este considerat ca reprezintă adevărul, in sensul ca oglindește in mod corect cele întâmplate.
Aceasta prezumție, in cazul proceselor verbale de constatare si sanctionare a contravențiilor spre deosebire de alte acte autentice nu este una absoluta, ci doar una relativa, in sensul ca i se permite presupusului contravenient ca, in cursul judecării plângerii sale sa depună la dosarul cauzei înscrisuri ori ca administreze orice alte probe din care sa rezulte faptul ca cele arătate in conținutul procesului verbal a contravenției sunt neadevarate.
Din analiza întregului material probator a rezultat ca petenta nu a reușit sa faca dovada existentei unei alte situații de fapt contrarii cele reținute in procesul verbal.
În drept, a invocat dispozițiile art. 16 alin. (1), și art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii republicat, dar și pe dispozițiile din OG 2/2001.
În probațiune a depus înscrisuri.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Prin sentința civilă nr. 4875/2014, Judecătoria Pitești a respins plângerea formulată de petenta . SRL în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA ARGES și a menținut procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/16.05.2013.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal . nr._/16.05.2013, petenta . SRL a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de_ lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 55/2003.
S-a constatat astfel că în urma controlului efectuat de către inspectori de muncă, în data de 15.05.2013, la punctul de lucru al petentei situat în Mioveni, ., din analiza documentelor puse la dispoziție de reprezentantul legal al petentei, aceasta a primit la muncă pe numitul A. L. pentru care nu a încheiat contract individual de muncă în formă scrisă, potrivit art. 16 alin. 1 C.muncii, astfel cum reiese din foile de parcurs pentru autovehiculul transport persoane cu nr. de înmatriculare_ . Totodată, s-a reținut că angajatorul nu respectă în totalitate prevederile art. 137 C.muncii, în sensul că pentru orele prestate de salariați în zilele de repaus săptămânal, angajatorul acordă repaus în alte zile, însă pentru aceste zile prestate în repausul săptămânal, angajatorul nu acordă spor la salariu. Pentru această din urmă contravenție i s-a aplicat petentei sancțiunea avertismentului.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța a constatat că acestea îndeplinesc cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și pentru petentă proba testimonială cu martorul A. I. L..
În ceea ce privește neîncheierea contractului individual de muncă pentru martorul audiat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Între petenta . SRL și . SRL, s-a încheiat contractul de colaborare și asociere în participațiune, care are ca obiect desfășurarea de activități rentabile, respectiv efectuarea de servicii de transport public de persoane prin curse regulate pe traseul Pitești – București și retur, contract având o durată de 1 an, începând cu data de 01.05.2012. În baza acestui contract petenta avea obligația de a contribui cu 10 autocare ce vor fi folosite pe traseul indicat și combustibilul necesar alimentării acestora, iar asociatul . SRL urma să contribuie cu vechimea pe traseul Pitești – București și retur și licența . nr._ (art. 9 din contract). De asemenea, potrivit art. 20 din acest contract părțile au convenit ca funcționarea asociației urmează să fie asigurată cu personal angajat al . SRL.
Din cuprinsul plângerii contravenționale instanța a reținut că petenta și-a formulat apărările exclusiv pe existența acestui contract, numitul A. I. L. fiind, în opinia petentei, angajatul . SRL, nu al său, astfel că procesul verbal de contravenție este netemeinic.
Instanța a respins această apărare a petentei, în primul rând pentru că, astfel cum reiese din foile de parcurs de la filele 42-47 acestea au fost emise de societatea contravenientă, iar conform OG 27/2011 privind transporturile rutiere foile de parcurs se emit de operatorul de transport.
În al doilea rând, conform art. 72 din OG 92/2003, orice persoană sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal se înregistrează fiscal primind un cod de identificare fiscală. Codul de identificare fiscală este: a) pentru persoanele juridice, precum și pentru asocieri și alte entități fără personalitate juridică, cu excepția celor prevăzute la lit. b), codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal. Prin urmare, deși asociația în participațiune nu are personalitate juridică și nu constituie față de terți o persoană juridică distinctă de persoana asociaților (art. 1951 C.civ.), aceasta se înregistrează fiscal primind un cod de identificare fiscală. Astfel, instanța constată că,contractul depus la dosar nu are niciun număr de înregistrare în evidența instituțiilor publice, iar petenta nu a făcut dovezi în sensul că asocierii i s-a atribuit un cod de identificare fiscală. În aceste condiții, simpla depunere la dosar a contractului nu poate convinge instanța de existența asocierii în participațiune și, implicit, de veridicitatea obligațiilor asumate de părți, în condițiile în care, astfel cum s-a menționat anterior, foile de parcurs poartă ștampila și semnătura reprezentantului legal al petentei.
În ceea ce privește declarația martorului audiat în cauză, instanța a constatat că aceasta nu poate răsturna prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat, în condițiile în care martorul nu a putut da date exacte cu privire la perioada când a fost angajat al . SRL, iar contractul individual de muncă depus la filele 13-15 este încheiat pe durată nedeterminată, începând cu 01.04.2012. Astfel, nu se poate stabili cu certitudine pe ce perioadă numitul A. I. L. a fost angajatul . SRL
Cu privire la contravenția prev. de art. 260 alin. 1 lit. j din Legea 53/2003, constatată prin procesul-verbal atacat, instanța a reținut că petenta nu a formulat nicio apărare în sensul netemeiniciei actului constatator al contravenției. Astfel, instanța va da eficiență prezumției relative de adevăr de care se bucură actul sancționator în privința acestei din urmă fapte.
Astfel, în lumina considerentelor anterior menționate, instanța a constatat că procesul verbal . nr._/16.05.2013 este temeinic întocmit, situația de fapt reținută fiind conformă cu realitatea. De asemenea, faptele au fost încadrate juridic în mod corect, iar sancțiunile au fost aplicate în limitele legale.
Cu privire la cererea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment, instanța a reținut că gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În ceea ce privește „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia” și „urmarea produsă” instanța a reținut că fapta petentei de a utiliza munca numitului A. I. L. fără încheierea unui contract de muncă are o gravitate ridicată întrucât pe lângă faptul că se evită în acest fel îndeplinirea obligațiilor de natură fiscală față de stat, angajatul este lipsit de orice protecție socială și economică în relația sa cu angajatorul și nu este informat cu privire la riscurile în activitatea desfășurată. Or contractul de muncă, încheiat în formă scrisă în mod valabil, este destinat să asigure un echilibru din acest punct de vedere într-un raport juridic care, altfel, este asimetric.
S-a constatat totodată că prin nerespectarea de către petentă a dispozițiilor legale privind securitatea și sănătatea în muncă prev. de art. 16 Codul Muncii și art. 31-32 Codul Muncii și art. 20 alin. 1 și 2 din Legea 319/2006, se aduce atingere dispozițiilor constituționale care garantează dreptul la muncă.
Prin dispozițiile art. 41 din Constituție se garantează dreptul la muncă și protecția socială, stipulându-se că salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, care privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă, repausul săptămânal, instituirea unui salariu minim brut pe țară. etc. Or conform art 31 alin 4 din Codul Muncii, pe durata perioadei de probă salariatul se bucură de toate drepturile și toate obligațiile prevăzute în legislația muncii, precum și în contractul individual de munca.
Instanța a mai reținut că, similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.
În raport de cele menționate, față de caracterul faptei contravenționale reținute care este de natură a aduce atingere dreptului la muncă și protecției sociale, instanța a constatat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunii contravenționale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta . SRL, susținând în motivarea căii de atac că numitul A. I. L. avea contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată începând cu data de 01.0.4.2012 cu . SRL ,contract depus la filele 13-15 ale dosarului de fond .
Apelanta a mai menționat că are încheiat contact de asociere cu . SRL care era la data desfășurării curselor de către numitul A. I. L., titularul licenței . nr._, licență netransmisibilă . Potrivit acestei asocieri, oferea mijloace de transport și carburantul, iar . SRL venea în asociere cu dreptul de a circula pe traseu și șoferii ce deserveau autocarele
Nici în ceea ce privește solicitarea de înlocuire a amenzii cu avertisment, instanța de fond nu a luat în considerare apărările pe care le-a formulat, reținând că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În drept, au fost invocate disp.OG nr. 2/2001, jurisprudența CEDO, art.460-480 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă la data de 23.02.2015, intimatul ITM Argeș a solicitat respingerea apelului .
Analizând sentința apelată în limitele criticilor formulate și în raport de dispozițiile referitoare la calea de atac a apelului ,tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente :
În argumentarea primului motiv de apel, apelanta a invocat apărări care vizează netemeinicia procesului verbal de contravenție pornind de la imposibilitatea de a încheia contract de muncă pentru numitul A. I. L., care era angajatul unei alte societăți, . SRL . În acest sens a făcut referire la contactul de asociere cu această societate.
Pe de o parte, astfel cum a reținut și prima instanță de judecată, contractul invocat nu poartă mențiunea înregistrării în evidența vreunei instituții, pentru a fi opozabil intimatului și a produce efectele juridice specifice .
Pe de altă parte, trecând peste aceste aspecte și apreciind că apelanta ar fi făcut proba raporturilor juridice pe care le avea cu . SRL în temeiul acestui contract de asociere, nu se poate reține că simpla existență a unui contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată ar face dovada unor raporturi de muncă ce ar fi existat între numitul A. I. L. și . SRL la datele de 07.04.2013, 30.04.2013, 01.04.2013, 18.04.2013, 23.04.2013, 29.04.2013, 15.04.2013. Însăși persoana fizică A. I. L., audiată în calitate de martor, nu a putut preciza instanței de judecată perioada de timp în care deținea calitatea de angajat al . SRL, declarând că a fost angajatul acestei societăți din anul 1998 până în anul 2010, ulterior până în 2012,2013 al apelantei, apoi iarăși la . SRL . Așa fiind, existența acelui contract de muncă nu poate dovedi, fără nicio urmă de îndoială, faptul că la datele menționate de inspectorii intimatei, numitul A. I. L. era salariatul . SRL din moment ce această persoană a declarat că în 2012,2013 era angajatul apelantei, apoi al . SRL . Sarcina probei celor afirmate de apelantă revenea acesteia în raport de disp.art 249 C.pr.civ.,însă apelanta s-a mărginit să invoce existența unui contract de muncă, fără a proba continuitatea derulării raporturilor de muncă în temeiul acestui contract, probă care s-ar fi impus în raport de datele consemnate în procesul verbal de contravenție .
Având în vedere aceste aspecte și constatând că foile de parcurs poartă semnătura și ștampila apelantei, în mod corect s-a imputat acesteia fapta pentru care s-a întocmit procesul verbal de contravenție.
Martorul a mai afirmat că la data controlului ar fi fost prezent în garaj, fiind solicitat de organele de control să prezinte buletinul și să-și dezvăluie identitatea,iar la acea dată era angajatul . SRL. Declarația martorului este lipsită de concretețe sub aspectul datei avute în vedere de martor și a locului în care s-ar fi aflat, neputând fi avută în vedere din acest motiv . Cele susținute de martor cu privire la prezența sa sunt în contradicție cu afirmațiile intimatului conform cărora această persoană nu ar fi fost prezentă . Credibilitatea martorului este îndoielnică ,acesta nefăcând referire la elemente care ar fi putut fi verificate de instanța de judecată pentru a se lămuri caracterului plauzibil al celor afirmate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate apelantei ,în raport de natura și gravitatea faptei, comisă de către un angajator, prin nerespectarea unei obligații legale ,cu consecințe asupra drepturilor recunoscute salariaților, gradul de pericol social al faptei este ridicat și justifică aplicarea unei sancțiuni pecuniare în cuantumul stabilit.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta . SRL cu sediul în Mioveni, ., J. Argeș împotriva Sentinței civile nr. 4875/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești la data de 19.05.2015, în dosarul nr._ , intimat fiind I. T. DE MUNCA ARGES cu sediul în Pitești, ., J. Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.03.2015.
Președinte, S. I. Ț. | Judecător, A. A. | |
Grefier, I. B. |
Red.S.I.Ț.
Tehn D.T./ 4 ex
18.03.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1372/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 239/2015.... → |
|---|
