Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1586/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1586/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 783/828/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1586/2015
Ședința publică de la 14 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. I. Ț.
JUDECĂTOR: A. A.
GREFIER: I. B.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta . ABUELOS SRL PRIN REPREZENTANT LEGAL U. V. împotriva Sentinței civile 5387/29.05.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr._, intimat fiind I. T. DE MUNCĂ ARGEȘ, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție P.V. . nr._/03.04.2013”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta prin avocat R. B., în baza delegației de substituire a av. C. Ș., lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantei depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială a avocatului C. Ș. și delegația de substituire.
Apelanta prin apărător arată că nu are alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în cauză, împrejurare față de care Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra cererii de repunere în termenul de apel și asupra apelului, reținând că intimatul a solicitat judecarea în lipsă.
Apelanta prin apărător solicită admiterea cererii de repunere în termenul de apel și a apelului pentru motivele expuse punctual în cuprinsul cererii formulate.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de repunere în termenul de apel și asupra apelului
constată următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 17.04.2013, petenta . ABUELOS SRL a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ ARGEȘ, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/05.04.2013, ca netemeinic și nelegal.
În motivarea plângerii s-a reținut că prin procesul verbal încheiat de către inspectori ai I.T.M.Argeș s-a reținut că în urma unui control care a avut loc la data de 05.04.2013 la punctul de lucru al societății, au fost identificate numitele D. R. și G. M. M., persoane pentru care nu au fost încheiate contracte individuale de muncă în formă scrisă. Pentru aceasta, organele de control au dispus sancționarea petentei cu suma de 20.000 lei, pe considerentul că nu au fost respectate prevederile art.16 alin.1 din Codul muncii.
În ceea ce privește pe numita D. R. C., aceasta a fost angajată a societății la data de 04.04.2013 (pe postul de infirmier), sens în care a fost încheiat contractul individual de muncă nr.15 din aceeași dată precum și fișa aferentă postului ocupat de către angajată. În ceea ce privește pe numita G. M. M., aceasta a fost angajata societății la data de 04.04.2013 pe postul de infirmier, sens în care a fost încheiat contractul individual de muncă nr.16 din aceeași dată, precum și fișa postului aferent ocupat de angajată.
În consecință, s-a arătat în cuprinsul plângerii că, aspectele reținute de către inspectorii de muncă în conținutul procesului verbal contravențional nu sunt conforme cu realitatea. A mai arătat petenta că prin intermediul procesului verbal contestat, petenta a fost sancționată și cu suma de 1500 lei, pe considerentul că nu a respectat prevederile privitoare la acordarea repausului săptămânal angajaților, reținându-se în acest sens faptul că petenta a acordat angajaților repausul săptămânal în alte zile decât sâmbăta și duminica, fără a le acorda însă un spor în acest sens. Petenta susține că și această afirmație este nefondată, având în vedere faptul că toți angajații au fost recompensați în conformitate cu prevederile contractuale și cu prevederile contractului individual de muncă.
În consecință, a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție contestat.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri și martorii D. R. C. și G. M..
Prin sentința civilă nr. 668/13.09.2013 Judecătoria Topoloveni a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.
La această instanță nici una dintre părți legal citate nu s-au prezentat la instanță.
Prin sentința civilă nr. 5387/29.05.2014 Judecătoria Pitești a respins plângerea contravențională .
Pentru a dispune astfel, prima instanță de judecată a reținut faptul că petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 21.500 lei pentru fapta prev. de art. 260 ali.1 lit.a Codul muncii .Fiind investită, potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal ,această instanță a menționat faptul că
petentul nu a invocat motive de nelegalitate ale procesului verbal, însă aceste împrejurări nu vor împiedica instanța sesizată cu verificarea legalității procesului verbal de constatare a contravenției să analizeze conținutul acestuia sub aspectul respectării condițiilor de fond și formă ad validitatem stabilite de art. 16 și 17 din O.G. nr.2/2001 sub sancțiunea nulității exprese și absolute.
Instanța a constatat că procesul verbal a cărui anulare se solicită în cauza de față a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G. nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității atât în ce privește cazurile de nulitate ce pot fi invocate de petent, cât și cele care pot fi invocate din oficiu de către instanță.
Totodată, instanța a constatat că procesul verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție, în cazul proceselor verbale de constatare a contravenției, spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută, ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului verbal a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus a reieșit că această inversare a prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului ci, petentul, trebuie să ceară instanței, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Totodată, instanța a constatat că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcină este una exclusivă și îi aparține petentului.
Prin urmare, din cele arătate mai sus,a rezultat că, în situația în care un petent nu solicită dovezi în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces verbal, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul.
În fine, în situația în care un petent, în cursul judecății, prin coroborarea oricăror probe legale, concludente și pertinente încuviințate și administrate de instanță, reușește să dovedească faptul că situația reținută în conținutul procesului verbal nu este corespunzătoare adevărului, instanța a constatat faptul că prezumția de veridicitate a fost răsturnată, va admite plângerea și va anula procesul verbal.
În consecință, instanța sesizată cu analiza temeiniciei unui proces verbal de constatare a contravenției trebuie să cerceteze, în primul rând, dacă petentul a solicitat sau nu probe în vederea răsturnării prezumției de veridicitate, în al doilea rând dacă probele administrate susțin sau nu o altă stare de fapt dovedită în fața instanței este sau nu în măsură să ducă la anularea procesului verbal.
Instanța a constatat, din coroborarea înscrisurilor administrate de intimat, că petenta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cea de a treia condiție, respectiv aceea că răsturnarea prezumției relative în privința veridicității celor reținute în conținutul procesului verbal să poată avea un efect care să permită instanței admiterea plângerii și anularea procesului verbal se constată din analiza textelor legale indicate de agentul constatator în cuprinsul actului sancționator rezultă că petentul nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt contrarii celei reținute în procesul verbal, astfel încât nu a reușit să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului verbal.
Pentru considerentele arătate, prin raportare la întregul material probator administrat în cauză și văzând și regula „onus probandi incumbit actori”, instanța a apreciat că aspectele reținute în sarcina petentei sunt reale, nefiind combătute prin probe contrarii, astfel încât procesul verbal face dovada deplină a situației de fapt și de drept existență în cauză, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată, motiv pentru care a respins plângerea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta . ABUELOS SRL care a motivat calea de atac precizând faptul că a transmis prin fax, pentru termenul de judecată din data de 29.05.2013, o notă scrisă prin care a solicitat să se încuviințeze probele deja solicitate prin intermediul plângerii contravenționale, respectiv probele cu înscrisuri și martorii D. R. C. și G. M. M..
Prima instanță de judecată nu a avut în vedere această solicitare de probatorii și la termenul de judecată din data de 29.05.2014 a luat cauza în pronunțare ,fără a analiza și a se pronunța cu privire la probele solicitate .Cererea transmisă prin fax în termen util a ajuns la dosar, din motive necunoscute, abia la data de 02.06.2014.
Apelanta a invocat disp.art. 486 și 466 C.prt.civ. și a propus proba cu înscrisuri noi .
Prin aceeași cerere,apelanta a solicitat și repunerea în termenul de apel,arătând sub acest aspect că adresa la care a fost comunicată sentința civilă a fost alta decât cea la care se realizase corespondența și comunicarea actelor de procedură .Din conținutul procesului verbal de înmânare întocmit la data de 22.07.2014 nu rezultă faptul că sentința civilă apelată ar fi ajuns la reprezentantul legal al societății întrucât nu se menționează și nici nu se identifică persoana care a primit comunicarea sentinței .
Prin întâmpinarea depusă la data de 27.02.2015, intimatul ITM Argeș a solicitat respingerea apelului .
Analizând cererea de repunere în termenul de apel,tribunalul reține următoarele:
Cererea de repunere în termenul de apel a fost motivată de faptul că adresa la care a fost comunicată sentința civilă a fost alta decât cea la care se realizase corespondența și comunicarea actelor de procedură .Din conținutul procesului verbal de înmânare întocmit la data de 22.07.2014 nu rezultă faptul că sentința civilă apelată ar fi ajuns la reprezentantul legal al societății întrucât nu se menționează și nici nu se identifică persoana care a primit comunicarea sentinței .
Examinând dovezile de îndeplinire a procedurii de citare în ceea ce o privește pe apelantă,existente la fila 9 a dosarului Judecătoriei Pitești, tribunalul constată faptul că această operațiune a fost îndeplinită la adresa situată în Pitești,Banat,nr. 18,.,.,dar și la cea din Pitești,Banat,nr. 20 ,..,. ,jud. Argeș .Dovada de comunicare a sentinței apelate a fost emisă pe această din urmă adresă,care este adresa sediului social al apelantei.
Potrivit cererii introductive de instanță ,apelanta a precizat că este reprezentată convențional ,indicând și sediul reprezentantului convențional ,sediu la care a și fost citată.Operațiunile de comunicare a actelor de procedură și de citare în ceea ce o privește pe apelantă s-au realizat simultan la acest sediu,precum și la adresa sediului său social .Deși s-a procedat în acest sens și instanța de judecată nu a solicitat lămuriri cu privire la sediul unde trebuia realizată comunicarea și citarea,sentința civilă apelată a fost comunicată numai la adresa situată în Pitești,Banat,nr. 20 ,..,. ,jud. Argeș.
În aceste condiții,apelanta este îndreptățită să invoce disp. art. 186 C.pr.civ.,din moment ce maniera de lucru anterioară comunicării sentinței civile nr. 5387/29.05.2014 i-a creat speranța legitimă că și sentința urma să fie comunicată la cele două adrese .Așadar,atâta timp cât în cauză se invocă și s-a dovedit și culpa instanței de judecată ,care a procedat în mod neconform dispozițiilor procedurale,tribunalul urmează să admită cererea de repunere în termenul de apel .
Analizând sentința apelată în limitele criticilor formulate și în raport de dispozițiile referitoare la calea de atac a apelului ,tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente :
Așa cum a arătat, apelanta a propus în cuprinsul plângerii contravenționale probele cu înscrisuri și martorii D. R. C. și G. M. M. ( fila 4 dosar Judecătoria Topoloveni). Referitor la proba testimonială, din examinarea cererii de apel rezultă că apelanta nu a propus administrarea acestei probe ,ci a invocat ca și motiv de apel, faptul că prima instanță de judecată nu s-a pronunțat asupra întregului probatoriu propus .Conform art. 480 alin. 3 C.pr.civ., în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Astfel cum s-a stabilit în practica judiciară nu poate fi apreciată o necercetare a fondului situația în care prima instanță s-a pronunțat asupra fondului, dar în temeiul unui probatoriu insuficient. În cazul de față, Judecătoria Pitești a respins plângerea contravențională,deci s-a pronunțat asupra fondului, dar nu a analizat cererea de probatoriu formulată de apelantă ,în discuție fiind proba cu martori,întrucât cealaltă probă ,cea cu înscrisuri a fost administrată ,apelanta nedepunând alte înscrisuri decât cele anexate plângerii contravenționale. În raport de dispozițiile art. 479 alin. 2 și de cele ale art. 478 alin.2 C.pr.civ., singura probă ce poate fi avută în vedere de instanța de control judiciar, în analiza impusă de disp. art. 477 alin.1 C.pr.civ. este proba cu înscrisuri ,propusă și prin cererea de apel .
Observând aceste înscrisuri, nu se poate reține că acestea fac dovada contrară celor reținute prin procesul verbal de contravenție, verificările efectuate în extrasul general de evidență a salariaților aflat în baza de date a intimatului confirmând faptul că la data de 04.04.2013, cele două persoane, D. R. C. și G. M. M. ,prestau activitate, fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă. Potrivit evidenței intimatului,aceste persoane prestează activitate în temeiul unui contract de muncă înregistrat începând cu data de 05.04.2013,astfel că la data controlului,menționată în procesul verbal de contravenție,contractul individual de muncă ,deși purta data de 04.04.2013 ,nu asigura celor două angajate totalitatea drepturilor derivând din această calitate,nefiind înregistrat la intimat.
Având în vedere aceste aspecte,în cauză nu se impune schimbarea sentinței apelate,apelanta nefăcând dovada unei alte situații de fapt decât cea consemnată în procesul verbal de contravenție.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 C.pr.civ. ,tribunalul va respinge apelul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de repunere în termenul de apel.
Repune apelanta în termenul de apel.
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta . ABUELOS SRL PRIN REPREZENTANT LEGAL U. V. cu sediul în Pitești, Banat, nr. 20, ., ., jud. Argeș și sediul reprezentantului convențional situat în Pitești,Banat,nr. 18,.,. împotriva Sentinței civile 5387/29.05.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr._, intimat fiind I. T. DE MUNCĂ ARGEȘ cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.05.2015.
Președinte, S. I. Ț. | Judecător, A. A. | |
Grefier, I. B. |
Red. S.I.Ț.
Tehn D.T. / 4 ex.
20.05.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1140/2015.... | Refuz acordare drepturi protecţie sociala. Sentința nr.... → |
|---|
