Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 996/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 996/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 24576/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 996/2015
Ședința publică de la 26 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. P.
Judecător C. D.
Grefier N. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de petentul M. J. L. împotriva sentinței civile nr. 6795/27.06.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind I. J. DE POLITIE ARGES SERVICIUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. R. pentru apelantul petent, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin serviciul registratură, la data de 24.02.2015, s-a depus l dosar răspuns la întâmpinare formulat de apelantul petent. Totodată învederează că precizările de la filele 31-34 dosar, au fost desprinse și înaintate pentru dosarul nr._/280/2013 întrucât au fost greșit cusute de serviciul arhivă.
Tribunalul constată că delegația de reprezentare pentru av. B. R. se află în dosarul de fond, existând mențiunea expresă că răspunde în fața Judecătoriei Pitești.
Av. B. R. arată că răspunde în fața tribunalului în baza delegației depusă în dosarul de fond pe care face mențiuni în acest sens.
Totodată arată că nu are cereri de formulat.
Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul apelantului petent, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate ca fiind netemeinică și nelegală, urmând a anula procesul verbal de contravenție și exonerarea apelantului de la plata amenzii, de la punctele penalizatoare și revocarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
Consideră că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit normele de metrologie legală ce stipulează marjele de eroare ale aparatelor radar., astfel pentru cinemometrele care funcționează în regim staționar există o eroare de măsurare admisă de 3% din viteze egale sau mai mari decât 100 Km/h. Această eroare este prevăzută la pct.3 din Norma de metrologie legală NML 021/2005 aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală. Aplicând acest coeficient de eroare la viteza de 103Km/h menționată în procesul verbal de contravenție, înseamnă că în speță nu s-a făcut dovada certă a deplasării apelantului decât pentru viteza de maxim 99,9 Km/h, ceea ce înseamnă că în realitate viteza ar scădea într-o clasă inferioară de sancțiuni care nu presupune și suspendarea dreptului de a mai conduce autovehicule.
De asemenea arată că instanța de fond a ignorat faptul că, fapta contravențională se constată obligatoriu prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Ori, având în vedere că în cază nu se poate face dovada certă cu privire la viteza de 103 Km/h se naște un dubiu care trebuie să beneficieze contravenientului.
Instanța de fond nu a verificat în mod corect temeinicia și legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul existenței faptei săvârșite. Astfel că, în mod contrar intimatul nu a depus la dosar înregistrările video, așa cum susține că a făcut-o. Din aceeași normă metrologică există punctul 3.5.1 care prevede că înregistrările efectuate trebuie să cuprindă și imagini ale autovehiculului din care să rezulte numărul de înmatriculare al autoturismului. Ori din planșele foto depuse la dosarul de fond nu se înțelege numărul de înmatriculare.
Arată că nu s-a depus la dosar de către intimat nicio dovada cu privire la faptul că aparatul radar era amplasat în localitate, ci nu în afara acesteia și nici cu privire la faptul că la limitarea de viteze de 50 Km/h . Totodată lipsește și dovada faptului că aparatul radar era în staționare și nu în mișcare.
Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat greșit prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție. Astfel, așa cum reiese din jurisprudența Curții Europene rezultă faptul că art. 6 din convenție este incident și în materie contravențională, în sensul de a fi calificată drept procedură penală, ceea ce înseamnă că operează o prezumție de nevinovăție în favoarea contravenientului ceea ce presupune că instanța nu trebuie să plece de la prezumția că s-a săvârși o faptă de către contravenient, ci trebuie să verifice dacă într-adevăr există probe suficiente pentru reținerea acestei fapte în sarcina sa.
Pentru aceste considerente solicită să se constate că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, urmând a fi modificată și a anula procesul verbal de contravenție, întrucât în speță nu s-a făcut dovada certă că petentul s-a deplasat cu viteza de 103Km/h, ceea ce înseamnă că se încadrează într-o clasă inferioară de sancțiuni care nu ar presupune suspendarea permisului de conducere.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 13.11.2013 sub nr._ petentul M. J. L., a formulat contestație împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, . nr._/2013 de către intimatul I. Județean de Politie Argeș Serviciul Rutier, solicitând anularea acestuia motivat de faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, fiind sancționat în mod nelegal pentru faptul că circulat cu o viteză de 103 km/h, deși în realitate viteza de deplasare era mai mică decât cea înregistrată, condiții în care nu se impunea și reținerea permisului de conducere.
Susține petentul că a circulat cu mașina având setat pilotul automat pentru viteza de 100 km/h, obiecție pe care a consemnat-o și în cuprinsul procesului verbal de contravenție, cu precizarea că nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor privind marja de eroare a aparatului radar, formulând și apărări subsidiare în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului și a revocării măsurii suspendării dreptului de a conduce.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr.2/2001 modificată.
La data de 07.04.2014 intimatul formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul verbal atacat fiind temeinic și legal, încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond, sancțiunea principală aplicată încadrându-se în limitele prevăzute de reglementarea în vigoare în materie ca și sancțiunea complementară, cu precizarea că înregistrarea vitezei s-a efectuat cu aparatul radar dotat cu sistem de supraveghere video.
Prin sentința civilă nr. 6795/27.06.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă plângerea formulată de petentul M. J. L., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/2013, emis de intimatul I. J. DE POLITIE ARGES SERVICIUL RUTIER.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit procesului-verbal . nr._/04.11.2013 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 720 lei (9 puncte amendă) pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 alin.1 din HG.1391/2006 și sancționată de art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 republicată, constând în aceea că la data de mai sus a fost depistat conducând autovehiculul marca Porsche, cu numărul de înmatriculare BU 5685 pe DN 7 km 132+300 m pe raza localității Drăganu, jud. Argeș, cu viteză peste limita maximă admisă de lege, fiind înregistrat de dispozitivele radar cu o viteză de rulare de 103 Km/h, constatată cu aparatul radar cu sistem de supraveghere video, contravenientului aplicându-i-se și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă determinată.
Alăturat întâmpinării, organul constatator a depus la dosar, extras din registrul de evidență a constatărilor privind depășirea vitezei legale și a altor fapte contravenționale constatate cu sistemul de supraveghere al traficului rutier și înregistrare video din care rezultă data și localitatea amplasării acestuia precum și numele operatorului radar, ca și intervalul de timp în care cinemometru a funcționat și s-a realizat înregistrarea, privind pe petent, atașându-se totodată buletinul de verificare metrologică nr._/18.04.2013 cu valabilitate pe termen de un an, atestatul operatorului radar N. M. din cadrul IPJ Argeș privind desfășurarea activității cu aparatul de supraveghere și măsurarea vitezei Traffipax Phyton 2, însoțite de planșa video care surprinde autovehiculul condus de contestator.
Cât privește dovada contravenției reținută în sarcina petentului, s-a constatat că, deși art.34 din OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului și din împrejurarea că persoana sancționată contravențional are calitatea de reclamant în plângerile contravenționale, rezultă pe baza unei prezumții simple, că procesul verbal de contravenție face deplină dovadă până la proba contrară cu privire la situația de fapt reținută. Deoarece procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, îi incumbă petentului, în temeiul art.1169 C.civ., sarcina probei contrare celei reținute în actul constatator al contravenției.
Textul art.34 alin 1 din OG nr.2/2001 permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, de vreme ce se prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție. Prin urmare, instanța nu pornește de la ideea preconcepută că persoana sancționată contravențional este vinovată, ci menținerea procesului verbal de contravenție este rezultatul unor verificări, mai restrânse sau mai largi, efectuate în mod obligatoriu de către instanța de judecată. Prin urmare, trebuie făcută o distincție clară între situația de fapt care se stabilește prin procesul verbal de contravenție și aspectul, ce va fi ulterior stabilit, al vinovăției persoanei sancționate contravențional.
De asemenea este de reținut că în jurisprudența CEDO (Cauza Telfner c.Austriei) s-a reținut că prezumțiile de fapt sau de drept nu sunt incompatibile cu Convenția.
În consecință, având în vedere că prevederile art.34 din OG nr.2/2001 sunt în deplin acord cu exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare (Decizia CC nr.890/2008), s-a apreciat că recunoașterea unei valorii probatorii procesului verbal de constatare a contravenției nu este de natură a determina o încălcare a prezumției de nevinovăție.
S-a ținut seama de faptul că apărările formulate de petent trebuiau dovedite de către acesta, prin contestație solicitând proba cu înscrisuri pe care instanța a admis-o, însă cele atașate cauzei nu au fost în măsura să confirme susținerile acestuia legate de împrejurările faptice, urmând ca în lipsa altor probe în sens contrar soluționarea litigiului să se întemeieze pe analiza actelor depuse care confirma temeinicia și legalitatea procesului verbal, susținerea acestuia că se deplasa cu viteza de 100 km/h întrucât era setată funcția de pilot automat a vehiculului nu poate face dovada contrară celor constatate în condițiile legii cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic .
Apărarea petentului în sensul ca nu s-a ținut seama de marja de eroare de 4 % aplicabilă pentru aparatele radar în regim de staționare, în raport de care ar rezulta o viteză de deplasare aproximativă mai mică decât cea nominalizată în procesul verbal nu este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 1.2 din ORDIN nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele prevăzute la punctul 1.1 trebuie să îndeplinească atât cerințele metrologice și tehnice prevăzute în prezenta normă, cât și cerințele aplicabile din norma de metrologie legală NML 001-05 "Cerințe metrologice și tehnice comune mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal".
La punctul 3.1 din cadrul acestor norme, in capitolul „Cerințe metrologice” sunt prevăzute la punctul 3.1.1. erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei (lit b) pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează numai în regim staționar, eroarea maximă tolerată este de: - +/- 3 km/h pentru viteze până la 100 km/h; - +/- 3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h;), însa acestea reprezintă cerințe metrologice, care alături de cele tehnice trebuie îndeplinite de către un cinemometru la momentul evaluării in vederea acordării aprobărilor de model si cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse aparatele radar. Numai în cadrul acestor evaluări se determina erorile de măsurare ale cinemometrelor si se verifică încadrarea lor în limitele erorilor tolerate impuse.
In consecința, aceste erori de toleranță cu privire la măsurarea vitezelor sunt avute în vedere exclusiv la acordarea celor doua înscrisuri si anume la aprobarea de model si la buletinul de verificare metrologica. Aceasta nu însemna ca la momentul înregistrării unei viteze de circulație cu aparatul radar, agentul constatator trebuie să întocmească procesul verbal luând în calcul și erorile maxime tolerate pentru aparatul respectiv, întrucât acestea au un alt scop, menționat anterior, împrejurări față de care nu s-ar putea interpreta că se naște în favoarea petentului o îndoială rezonabilă privind vinovăția acestuia.
Potrivit disp. art. 121 din HG nr. 1391/2006
[ (1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
(2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.], iar conform art. 102 alin. 3 lit e) din OUG nr. 195/2002 rep
[ (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:
e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.], înscrisurile cauzei confirmând situația de fapt menționată în procesul - verbal de contravenție, avându-se totodată în vedere și corecta individualizare a sancțiunilor aplicate, nefiind dovedite circumstanțe care să impună o modificare a acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul M. J. L., care susține:
Sentința este netemeinică și nelegală, deoarece instanța nu a luat în considerare marja de eroare în funcționarea aparatului radar, marjă prev.de art.3.1.1 din NML 021-05/2005. Luând în considerare această marjă, viteza s-ar fi redus de la 103 km/h la 99 km/h aspect care ar fi dus la reținerea unei alte contravenții, care nu mai presupunea sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile.
Acest aspect conduce la ideea că există un dubiu cu privire la viteza determinată cu ajutorul aparatului radar, dubiu care împreună cu prezumția de nevinovăție prev.de art.6 din CEDO profită apelantului petent.
Totodată, în planșele foto nu se regăsește imaginea autovehiculului din care să fie pus în evidență numărul de înmatriculare a acestuia.
La dosar nu s-au depus ordinul de serviciu al operatorului radar N. M. și al agentului constatator O. N., din care să rezulte că agenții de poliție se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Deși în registrul de abateri radar se menționează ca fapta a fost înregistrată pe caseta M6, aceasta nu a fost depusă la dosar.
Nu s-a dovedit unde era amplasat aparatul radar și dacă acesta era în staționare sau mișcare.
În subsidiar, apelantul petent solicită înlocuirea sancțiunilor cu avertismentul, deoarece trebuie avută în vedere proporționalitatea sancțiunii prin raportare la gradul de pericol social relativ scăzut al faptei.
Examinând actele dosarului și sentința apelată, tribunalul va reține.
Prin procesui-verbal . nr._/04.11.2013 apelantul petent a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 720 lei (9 puncte amendă) pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 alin.1 din HG.1391/2006 și sancționată de art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 republicată, constând în aceea că la data de mai sus a fost depistat conducând autovehiculul marca Porsche, cu numărul de înmatriculare BU 5685 pe DN 7 km 132+300 m pe raza localității Drăganu, jud. Argeș, cu viteză peste limita maximă admisă de lege, fiind înregistrat de dispozitivele radar cu o viteză de rulare de 103 Km/h, constatată cu aparatul radar cu sistem de supraveghere video, contravenientului aplicându-i-se și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă determinată.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că și faptele contravenționale privind regimul de circulație rutieră, intră în sfera acuzațiilor în materie penală, la care se referă primul paragraf al art.6 din Convenție, întrucât norma juridică sancționatoare are caracter general, iar sancțiunile urmăresc un scop represiv și preventiv.
În consecință, apelantului contravenient îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală, între care se regăsește prezumția de nevinovăție.
Prin art.34 alin.1 din OG 2/2001, legiuitorul a conferit situației de fapt descrise în procesul verbal de contravenție o prezumție relativă de adevăr, care poate fi înlăturată prin proba contrară.
Prevederile art.34 alin.1 din OG 2/2001 și art.6 din CEDO nu sunt contradictorii, în sensul că prezumția de nevinovăție subzistă în toate cazurile, diferența constând în cui îi revine sarcina probei.
În privința contravențiilor la circulația rutieră, în care contravenientul este pus într-o imposibilitate absolută să probeze contrariul celor reținute în procesul verbal (exemplu viteza nu era cea reținută în procesul verbal), sarcina probei revine organului constatator.
În speță, organul constatator a probat cu înscrisurile depuse la dosar fapta contravențională imputată apelantului petent.
Astfel, din cele 2 planșe foto depuse la dosar rezultă că autoturismul marca Porsche, cu numărul de înmatriculare BU 5685 rula în interiorul localității cu viteza de 103 km/h, în data de 04.11.2013 orele 16:25.25 și respectiv 16:25:26 (f.31).
S-au depus și atestatul operatorului radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, precum și file din registrul abaterilor radar în cuprinsul căreia se menționează că în vol..4 f.36 poz.6, a fost înregistrată contravenția apelantului petent, contravenție pentru care se deține caseta M6.
Apărarea apelantului în sensul că la dosar trebuia să se depună și înregistrarea pe suport magnetic CD, este nefondată, în condițiile în care cele două planșe foto atestă cu claritate fapta contravențională.
Cei doi agenți de poliție (operatorul radar și agentul de circulație), se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, având în acest sens atestatele impuse de lege și despre care s-a făcut vorbire mai sus.
Este nefondată și apărarea în sensul că organul constatator și implicit instanța trebuiau să țină seama de marja de eroare în funcționarea aparatelor radar.
Potrivit art. 1.2 din ORDIN nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", in forma in vigoare la data de 15.05.2009, pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele prevăzute la punctul 1.1 trebuie să îndeplinească atât cerințele metrologice și tehnice prevăzute în prezenta normă, cât și cerințele aplicabile din norma de metrologie legală NML 001-05 "Cerințe metrologice și tehnice comune mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal". La punctul 3.1 din cadrul acestor norme, in capitolul „Cerințe metrologice” sunt prevazute la punctul 3.1.1. erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei (lit c) pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este, în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic eroarea maximă tolerată de +/- 4% din valoarea convențional adevărată, pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h,, insa acestea reprezinta cerinte metrologice, care alaturi de cele tehnice trebuie indeplinite de catre un cinemometru la momentul evaluarii in vederea acordarii probarilor de model si cu ocazia verificarilor metrologice la care sunt supuse aparatele radar. Numai in cadrul acestor evaluari se determina erorile de masurare ale cinemometrelor si se verifica incadrarea lor in limitele erorilor tolerate impuse.
In consecinta, aceste erori de toleranta cu privire la masurarea vitezelor sunt avute in vedere exclusiv la acordarea celor doua inscrisuri si anume la aprobarea de model si la buletinul de verificare metrologica. Aceasta nu inseamna ca la momentul inregistrarii unei viteze de circulatie cu aparatul radar, agentul constatator trebuie sa intocmeasca procesul verbal luand in calcul si erorile maxime tolerate pentru aparatul respectiv, intrucat acestea au un alt scop, mentionat anterior si la fel de bine la viteza constatata ar putea adauga 4% si nu scadea aceasta valoare.
Cât privește reindividualizarea sancțiunii în raport de criteriile prev.de art.21 alin.3 din OG 2/2001, tribunalul apreciază că sancțiunile aplicate de organul constatator sunt în limitele prev.de lege și corespund gradului de pericol social concret al faptei.
Astfel, rularea cu o viteză de 103 km/h în interiorul localității, pe un sector de drum pe care viteza de rulare este limitată la 50 km/h, este o faptă contravențională cu un grad de pericol social concret ridicat, în condițiile în care viteza excesivă poate sta la baza pierderii controlului autovehiculului cu consecința producerii de accidente în care să fie vătămată integritatea fizică și sănătatea atât a conducătorului auto cât și a celorlalți participanți la trafic.
Pentru considerentele expuse, în baza art.480 Cod pr.civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul M. J. L., cu domiciliul ales în sector 1, București, . Avocat B. O., nr. 24, . sentinței civile nr. 6795/27.06.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind I. J. DE POLITIE ARGES SERVICIUL RUTIER, cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2015
Președinte, A. M. P. | Judecător, C. D. | |
Grefier, N. P. |
red.C.D.
dact.C.E.C./4 exp.
08.04.2015.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 885/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1140/2015.... → |
|---|
