Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1320/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1320/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 22960/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1320/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: S. I. Ț.
GREFIER: I. B.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul D. M. I., împotriva Sentinței civile nr. 4811/16.05.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr._, intimat fiind I. DE P. AL JUDETULUI ARGES-SERVICIUL RUTIER, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul - petent prin avocat Ghețaru R. - G., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelantul nu a depus la dosar dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei.
Apelantul prin apărător depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială și chitanța privind onorariul de avocat, învederând că la dosarul cauzei, la fila 13, se află chitanța cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei, aferentă cererii de apel.
Tribunalul pune în discuție achitarea diferenței de taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei, aferentă cererii de apel, în raport de disp. art. 27 din OUG 80/2013.
Apelantul prin apărător învederează că va depune la dosarul cauzei până la sfârșitul ședinței de judecată dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei.
Tribunalul, invocă din oficiu excepția insuficientei timbrări a apelului pe care o unește cu fondul cauzei, luând act de precizarea apărătorului apelantului, în sensul că se obligă să achite până la sfârșitul ședinței de judecată diferența de taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei.
Apelantul prin apărător arată că nu are alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în cauză, împrejurare față de care Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul prin apărător solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat, să se dispună modificarea Sentinței civile nr. 4811/16.05.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr._, în sensul anulării procesului verbal menționat, iar pe cale de consecință anularea măsurii de sancționare a petentului cu puncte amendă în valoare de 720 lei, anularea sancțiunii complementare privind suspendarea permisului de conducere.
În subsidiar, solicită aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, respectiv aceea a avertismentului, conform art. 5-7, art. 34 și 37 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.
În susținerea apelului, solicită ca instanța să aibă în vedere ora la care a fost încheiat procesul verbal de contravenție, respectiv 17,31 și faptul că mai apare o oră 17,32. Astfel, arată că există o neconcordanță între mențiunile inserate în cuprinsul procesului verbal de contravenție, registrul de abateri contravenționale și planșele foto depuse la dosar. În planșele foto depuse la dosar, filele 18 - 19, dosar fond, apar ca ore de înregistrare a vitezei 17,29,50 în prima imagine, iar în planșa de la fila 19 tot ora 17,29,50. Apreciază că este important a se cunoaște cu exactitate ora la care a fost săvârșită fapta, având în vedere dispozițiile art. 16 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor. Mai există o neconcordanță și între cele două imagini foto, viteza indicată fiind diferită, respectiv 104 Km/h în planșa de la fila 18 și 105 km/h în planșa de la fila 19, deși ora indicată în cele două planșe foto este aceeași 17,29,50. Apreciază că aceste probe nu fac dovada săvârșirii contravenției reținute. De asemenea, arată că agentul constatator nu a specificat dacă aparatul radar era staționar sau era în mers pentru a se putea da eficacitate prevederilor punctului 351 din Ordinului 301/2005, emis de Directorului General al Biroului Român de Metrologie Legală pentru aprobarea normei de metrologie legală, care prevede că înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurătoarea, valoarea vitezei măsurate. Arată că potrivit aspectelor relatate există neconcordanțe clare, nefiind indicat sensul de deplasare al autovehiculului, dacă a fost efectuată autotestarea, dacă aparatul radar era staționar sau era în mers, având în vedere că în situația în care aparatul radar era staționar se poate aplica o eroare maximă tolerată de +-3%, iar dacă era mobil se poate aplica o eroare maximă tolerată de +-4% din valoarea convențională adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, astfel că petentului i-ar rezulta o valoare a vitezei de 99,84 km/h, situație în care nu a fost depășită limita legală sau în situația depășirii fapta se încadrează la alt articol al OUG 195/2002, privind circulația rutieră. Potrivit Ordinului IGPR 36/2010, operatorul radar împreună cu polițistul care a constatat contravenția trebuia să indice dacă aceasta a fost înregistrată pe suport foto sau film. Petentul nu a vizualizat înregistrarea video ce trebuia produsă de intimat din care ar fi rezultat clar contravenția săvârșită. Arată că intimatului îi revenea sarcina probei, iar orice dubiu profită contravenientului.
Sub un alt aspect, arată că există neconcordanțe clare între numărul de înmatriculare al mașinii care este_, iar în registrul de abateri apare_ . De altfel, în prima planșă foto apare_, iar în cea de a doua_ . Arată că a depus la dosarul cauzei certificatul de înmatriculare al autoturismului potrivit căruia numărul corect este_ . Învederează că există neconcordanțe clare, motiv pentru care solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 23.10.2013 sub nr._, petentul D. M. I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES-SERVICIUL RUTIER, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal . nr._/11.10.2013.
În motivarea cererii petentul arată că în data de 11.10.2013 circula cu autoturismul marca Opel din direcția Pitești către Râmnicu V. când a fost oprit de un agent de poliție pe motiv că a fost înregistrat cu aparatul radar. Agentul de poliție i-a solicitat actele și i-a comunicat că a fost înregistrat cu viteza de 104 m/h, fără a i se comunica cu cât a depășit viteza legală. Totodată, nici în procesul verbal nu s-a consemnat cu cât a fost depășită viteza legală, motiv pentru care procesul verbal este lovit de nulitate. De asemenea, petentul arată că era o coloană de autovehicule în deplasare în acel moment motiv pentru care este imposibil ca alte autoturisme să nu fi fost înregistrate cu aparatul radar.
Petentul mai menționează că este posibil ca altă mașină să fi fost înregistrată cu această viteză.
Cu privire la legalitatea procesului verbal petentul indică instanței că acesta este nul deoarece numele agentului constatator este indescifrabil, numărul de identificare al mașinii surprinse de aparatul radar, precum și numărul de identificare al mașinii pe care este montat aparatul radar, nu sunt clare.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
În dovedirea plângerii petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Anexat plângerii au fost depuse în copie înscrisuri (filele 4-5).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 20 lei potrivit dispozițiilor art. 19 din OG nr. 80/2013.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care învederează instanței că la data de 11.10.2013, petentul a fost depistat circulând cu autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 104 km/h, depășind cu 54 km/h limita maximă de viteză.
Se arată că viteza a fost înregistrată de aparatul radar dotat cu aparatură de supraveghere video.
Abaterea a fost constatată cu aparatul radar ._ corespunzător buletinului de verificare metrologică depus la dosar, iar cinemometrul este autorizat să funcționeze atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
Aparatul radar a fost manevrat de un agent autorizat, fapt ce rezultă din atestatul operatorului radar. Intimatul a mai arătat că nu constituie motiv de nulitate absolută faptul că procesul – verbal de contravenție nu a fost încheiat pe formularul tip din anexa 1D, cu menționarea expresă a seriei aparatului radar și a autoturismului pe care acesta e montat.
Totodată, se arată că autotestarea potrivit NML 012 – 05 și manualului de utilizare se efectuează la pornirea aparatului radar, în mod automat. Pe perioada autotestării nu se pot efectua înregistrări video, iar cum la dosar au fost depuse planșe foto rezultă că funcția a fost efectuată. Se apreciază că s-a făcut dovada că respectiva contravenție a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. OG 2/2001.
Potrivit art. 411 alin. 2 C. pr. civ., s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Anexat întâmpinării au fost depuse înscrisuri și planșe foto (filele 16-20).
Petentul a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că autoturismul pe care îl conduce este marca Opel cu numărul de înmatriculare_ . În registrul abateri radar este consemnat numărul de înmatriculare_, fără a se specifica marca autoturismului. Totodată, petentul a arătat că intimatul nu a depus la dosarul cauzei atestatul de operator radar pentru agentul M. O., agentul care a întocmit procesul verbal.
Anexat răspunsului la întâmpinare petentul a depus la dosar certificatul de înmatriculare al autoturismului (fila 26).
Instanța a încuviințat și administrat pentru petent și pentru intimat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4811/16.05.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, a fost respinsă plângerea, reținându-se în considerente următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.10.2013 (fila 5), petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 720 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate de 102 al.3 lit. e din OUG nr.195/2002.
În fapt, s-a reținut că la data de 11.10.2013 petentul a condus autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 104 km/h, pe raza localității Drăganu, județ Argeș, depășind cu 54 km/h viteza legală maximă admisă pe acel sector de drum.
Conform art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: lit. e depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Verificând legalitatea procesului-verbal, s-a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Din analiza procesului verbal contestat (fila 5) rezultă că numele agentului constatator, numărul de înmatriculare al autoturismului înregistrat și numărul de înmatriculare al autoturismului pe care era montat aparatul radar sunt lizibile.
Faptul că procesul – verbal a fost încheiat de către un alt agent de poliție decât cel care a operat aparatul radar – al cărui atestat de operator radar se află în copie la fila 17 din dosar – nu constituie un motiv de nulitate a acestui act. Constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul mijloacelor tehnice, iar nu prin propriile simțuri ale unui agent de poliție (ceea ce nici nu poate a fi realizat în cazul contravențiilor de natura celei pentru care petentul a fost sancționat).
Agentul care a încheiat procesul – verbal este cel care a stabilit contravenția (a constatat că există o faptă contravențională), în baza înregistrărilor tehnice puse la dispoziție de operatorul radar și, în special, după identificarea certă a contravenientului. Nu este îndeajuns să se constate o faptă contravențională atât timp cât nu se cunoaște persoana vinovată de săvârșirea acesteia. Totodată, nu este necesar ca agentul constatator să dețină atestat de operator radar având în vedere că acesta nu a utilizat aparatul radar, ci doar a constatat contravenția. Prin urmare, instanța va înlătura acest motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție.
Instanța nu a reținut susținerile petentului privind nulitatea procesului verbal pe motiv că în registrul abateri radar s-a consemnat numărul de înmatriculare_ . În procesul verbal agentul constatator a consemnat corect numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, respectiv numărul de înmatriculare_, fapt pentru care nu se poate constata că actul este lovit de nulitate. Mențiunea din registrul de abateri radar a fost efectuată eronat și nu are niciun efect asupra legalității actului contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008). Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale ( cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
În cauza de față, petentului i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia.
Din planșele foto (filele 18-19) rezultă că punctul în care a fost surprins autoturismul condus de petent circulând cu viteza de 104 km/h, se afla în localitate, având în vedere casele și gardurile care se văd pe marginea drumului. Astfel, planșele foto atestă fără niciun dubiu că viteza de deplasare a autoturismului este aceea reținută în procesul verbal atacat, petentul rulând cu viteza de 104 km/h.
Viteza de deplasare a autoturismului pe care îl conducea petentul a fost înregistrată cu aparatul radar al cărui buletin de verificare metrologică cu nr._/18.04.2013 a fost emis de către Institutul Național de Metrologie (fila 16), iar operatorul radar este atestat pentru efectuarea activităților de supraveghere cu acest tip de dispozitiv (fila 17).
Având în vedere probele administrate în cauză instanța nu a reținut apărările petentului bazate pe faptul că acesta nu a rulat cu viteza reținută în procesul verbal, astfel că se constată că autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ condus de petent a circulat cu viteza de 104 km/h.
Față de aspectele de mai sus, instanța a reținut că petentul a circulat în localitate cu o viteză ce a depășit cu 54 Km/h viteza maximă legală admisă pe acest sector de drum (potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h), constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
În lumina celor de mai sus, instanța a constatat că starea de fapt reținută în procesul verbal atacat a fost probată și astfel prezumția de nevinovăție a petentului, înlăturată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, respectiv amenda în cuantum de 720 lei, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, urmată de măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, instanța a constatat că acestea au fost în mod corect individualizate. Nu se impune reindividualizarea acestora față de pericolul social al faptei de a conduce cu 54 Km/h peste limita legală în localitate, chiar dacă în concret nu s-au produs alte consecințe negative și chiar dacă petentul nu a mai săvârșit contravenții. În analiza principiului proporționalității trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație impuse de acest act normativ, cu implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială.
Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, instanța a constatat că aceasta nu poate fi înlăturată întrucât sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic (Michel Pewinski c. Franței).
Având în vedere materialul probator existent în dosar, respectiv înscrisurile depuse de părți, s-a constatat că actul sancționator cu numărul de mai sus este temeinic și legal, sancțiunile aplicate petentului fiind individualizate în mod corect de organul constatator.
Împotriva sentinței civile nr. 4811/16.05.2014 a formulat apel petentul D. M. I., solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate și constatarea nulității absolute a procesului-verbal de contravenție ., nr._/11.10.2013.
Apelantul critică sentința instanție de fond sub următoarele aspecte:
- instanța de fond nu a luat în considerație că locul săvârșirii contravenției este localitatea Prispol, iar nu Drăganu, în registrul radar este menționat numărul de înmatriculare al autoturismul_, iar procesul-verbal de contravenție nu este încheiat pe formularul 1 D prevăzut de regulament,
- instanța de fond nu a verificat dacă contravenția s-a săvârșit în interiorul sau exteriorul localității,
- nu a fost depusă înregistrarea contravenției pe suport CD, care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție.
Apelantul a mai arătat că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție nu este menționat, dacă aparatul radar este staționat sau mobil, iar fotografiile depuse la dosar nu indică sensul de deplasare al autoturismului.
În cererea s-a mai învederat că nu s-a făcut dovada autotestării aparatului radar, nu este menționat în cuprinsul procesului-verbal de contravenție aparatul radar folosit.
În subsidiar s-a solicitat aplicarea sancțiunii cu avertisment.
În drept s-au invocat disp. art. 466-482 C.pr.civ., art.49, art.102, art.111 alin.3, art.118-121 din OUG 195/2002, OG nr.2/2001, Ordinul 301/2005 emis de directorul general al Biroului Român de metrologie legală privind aprobarea Normei de metrologie legală NML-025.
La data de 24.02.2015 a formulat întâmpinare Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca fiind legală și temeinică sentința instanței de fond nr.4811/16.05.2014.
Intimatul a depus în probațiune precizarea emisă de Biroul Român de Metrologie Legală.
Tribunalul constată că apelul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei, conform chitanțelor atașate la dosar, prin urmare excepția de netimbrare a apelului a rămas fără obiect.
Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/11.10.2013 încheiat de intimat, apelantul D. M.-I. a fost sancționat cu amendă în sumă de 720 lei, i s-au aplicat nouă puncte de penalizare și măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 alin.1 din H.G. nr. 1391/2006, raportat la art. 102 alin.3 lit.e din O.U.G nr.195/2002 reținându-se că la data de 11.10.2013 a fost depistat în timp ce conduce în localitatea Drăganu pe DN7-km128+500m, autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 104 km/h, viteză măsurată cu aparatul radar seria_ montat pe auto Dacia cu nr._ .
Astfel cum, a reținut și instanța de fond și tribunalul constată că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din OG 2/2001, a căror nerespectare este sancționată de legiuitor cu nulitate absolută.
Tribunalul constată că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este consemnată localitatea în care petentul a fost surprins conducând cu viteza de 104 km/h, fiind menționată localitatea Drăganu, DN7-km128+500m, iar petentul în cuprinsul procesului verbal la rubrica obiecțiunii a menționat că nu are. Tribunalul apreciază poziția petentului din momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, ca fiind o recunoaștere a situației de fapt reținută în procesul-verbal.
În planșele foto depuse la dosar se observă pe marginea drumului garduri, elemente specifice unei așezări umane.
Tribunalul constată că procesul-verbal de contravenție conține toate mențiunile obligatorii, iar apelantul nu a indicat vătămările produse prin nefolosirea formularului D1.
Conform art. 109 alin.3 OUG 195/2002 constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
În mod corect a reținut prima instanță că, petentul nu a respectat dispozițiile legale privind conducerea autovehiculului în interiorul localității, aspecte probate de intimat cu planșele foto care indică că autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare_, se deplasa cu viteza de 104 km/h, în data de 11.10.2013, ora 17,29, iar agentul care a efectuat înregistrarea radar este atestat să desfășoare activități cu sistemul de supraveghere a traficului și măsurare a vitezei, procesul-verbal fiind întocmit de un agent de poliție folosit la oprire, menționat și el în extrasul din registrul de abateri radar.
Tribunalul constată că planșele foto, astfel cum a reținut și instanța de fond s-au efectuat cu aparatul radar, verificat metrologic (buletin de verificare metrologică nr._/18.04.2013 în termen de valabilitate)montat pe autoturismul Dacia L. cu nr._ menționat, atât în buletinul de verificare metrologică a cinemometrului, cât și în procesul-verbal de contravenție.
Totodată, în planșele foto depuse la dosar se distinge clar nr. de înmatriculare al autovehiculului, putându-se observa data și ora înregistrării, valoarea vitezei măsurate, fiind respectate prin urmare, prevederile de la punctul 3.5.1. din Norma de metrologie legală nr. 021 – 05 Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor.
În cauză se constată că numărul de înmatriculare al autoturismul,_ este corect menționat în cuprinsul procesului-verbal și este identic cu numărul de înmatriculare al autoturismului surprins în planșele foto. În cazul în care cele două numere de înmatriculare nu coincideau se putea pune problema nulității procesul-verbal de contravenție.
Faptul că, în extrasul din registrul radar de abateri este consemnat numărul de înmatriculare_ în loc de_, nu atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție, fiind vorba de o eroare materială, aspect pe care l-a reținut și instanța de fond.
Din buletinul de verificare metrologică se mai reține că aparatul radar poate fi folosit, atât în regim staționar, cât și în mișcare. Autotestarea aparatului radar se face la punerea în funcțiune a acestuia, iar în cazul în care pe parcursul înregistrării se depistează vreo disfuncționalitate acesta nu funcționează.
În speța de față, fotografiile emise de aparatul radar îndeplinesc cerințele prevăzute de punctul 3.5.1. din Norma de metrologie legală nr. 021 – 05 Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor. Pentru aceste argumente va fi înlăturată și critica privind depunerea înregistrării abaterii pe suport CD, ca fiind inutilă.
În privința toleranțelor pe care apelatul le solicită a fi aplicate de către tribunalul, se constată că aceste toleranțe se au în vedere la data verificării cinemometrelor, iar viteza afișată de acestea este cea cu care se deplasează autoturismul țintă.
Tribunalul constată că agentul care a întocmit procesul-verbal de contravenție este altul decât cel care a constatat contravenția, întrucât practic nu se posibil, fapta constatându-se anterior opririi conducătorului auto în trafic. Cei doi agenți de poliție fiind menționați în extrasul din registrul de abateri radar depus la dosar.
Tribunalul constată că agentul constatator în mod corect a încadrat fapta contravențională reținută în sarcina apelantului petent în dispozițiile art. 102 alin.3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, care stabilesc că, reprezintă contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum, respectiv pentru categoria din care face parte vehiculul condus.
Cât privește legalitate sancțiunilor aplicate, tribunalul constată că acestea se încadrează în limitele prevăzute de textele incriminatoare, prin raportare la art. 98 alin. 4 lit.d) și art. 111 din O.U.G. nr. 195/2002.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate, în raport cu dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul constată că sancțiunile aplicate apelantului și menținute de către prima instanță sunt proporționale cu gradul de pericol social al contravenției săvârșite, ținând seama de faptul că apelantul a depășit viteza legală în localitate cu 54 de km/h, reducând cu mult posibilitatea de frânare în localitate și punându-i în pericol pe ceilalți participanți la trafic.
În raport de cele arătate se constată că, sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, neexistând motive care să atragă casarea sau schimbarea acesteia astfel că, în baza art. 480 alin.1 Cod pr.civ. va fi respins apelul formulat de petentul D. M. I., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul D. M. I., CNP_, cu domiciliul în Cluj N., .. 4, ., împotriva Sentinței civile nr. 4811/16.05.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr._, intimat fiind I. DE P. AL JUDETULUI ARGES-SERVICIUL RUTIER,
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.04.2015.
Președinte, A. A. | Judecător, S. I. Ț. | |
Grefier, I. B. |
red.A.A.
dact.C.E.C./A.A.-4 exp./15.05.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 351/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2702/2015.... → |
|---|
