Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2774/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2774/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 3007/205/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2774/2015
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. P.
Judecător C. D.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ - SERVICIUL RUTIER împotriva sentinței civile nr. 221/30.01.2015, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimată fiind petenta S.C. N. S.R.L., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosar s-a depus prin serviciul registratură, la data de 03.06.2015, întâmpinarea formulată de intimata petentă.
Tribunalul reține că este investit cu soluționarea cauzei în lipsă ( prin apel - fila 3). Totodată, constată terminată cercetarea judecătorească rămâne în pronunțare asupra apelului.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, deliberând:
Constată că, prin data de 08 octombrie 2014 pe rolul Judecătoriei Câmpulung, a fost înregistrată sub numărul_ plângerea contravențională formulată de petenta .. Câmpulung, cu sediul în Municipiul Câmpulung, ., județul Argeș, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 18.09.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș - Serviciul Rutier Argeș, solicitând instanței să dispună anularea actului sancționator ca nelegal și netemeinic, precum și exonerarea sa de la plata amenzii aplicate în cuantum de 3000 lei.
Motivând în fapt plângerea, petenta arată că în data de 18 septembrie 2014 a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 modificată, apreciind că în mod greșit agentul constatator a considerat că vehiculul cu numărul de înmatriculare_ a circulat fără a avea achitată taxa de drumuri naționale din România, faptă ce constituie contravenție potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 modificată.
Cu bonul nr.196 din data de 18 septembrie 2014 și rovinieta C.N.A.D.N.R., ambele eliberate de S.C. OMV Petrom Marketing S.R.L. arată petenta, face dovada că vehiculul cu numărul de înmatriculare_ a circulat legal, având achitată taxa de drumuri naționale din România.
Astfel, petenta apreciază că actul sancționator este nelegal și netemeinic, fiind lovit de nulitate absolută, întrucât mențiunile consemnate de agentul constatator în cuprinsul acestuia, nu corespund realității în sensul că deținea rovinietă valabilă pentru vehiculul cu numărul de înmatriculare_, astfel că nu putea fi sancționată contravențional.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002 și Ordinul nr.796/2010.
În susținerea plângerii sale petenta a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei conform chitanței . nr._ din data de 08 octombrie 2014 depusă în original la fila 4 dosar.
Petenta a atașat plângerii o copie a procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 18.09.2014 (fila 5), rovinieta C.N.A.D.N.R. valabilă 18.09.2014 ora 10:12 până la 18.09.2014 ora 23:59, bonul fiscal nr. 196 din data de 18.09.2014 ora 10:14, certificatul de înregistrare – CUI_ din data de 07.07.1993 . nr._ și certificatul constatator nr. 877 din data de 08 ianuarie 2013 (filele 5 -10 dosar).
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 194 - 197 NCPC privind cererea de chemare în judecată, în baza art. 201 alin. 1 NCPC, instanța prin rezoluția din data de 09 octombrie 2014 (fila 14 dosar), a dispus comunicarea cererii către intimat, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 10 de zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, prevăzută de art. 208 alin. (2) NCPC.
Intimatul a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare în data de 11 noiembrie 2014 (fila 17) solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, menținerea actului sancționator ca legal încheiat, în sensul că la întocmirea acestuia au fost respectate cerințele imperative ale O.G. nr. 2/2001 (art.16, 17, 19) sancționate c u nulitatea relativă absolută, după caz.
În esență, arată intimatul că procesul verbal de contravenție este temeinic încheiat, fapta a fost săvârșită de petentă cu vinovăție, aspecte ce rezultă în mod explicit din cele reținute în procesul verbal. Astfel, în data de 18 septembrie 2014, lucrătorii Serviciului Rutier aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza localității Piscani, au oprit pentru control autotractorul M. cu numărul de înmatriculare_, iar în urma verificărilor efectuate cu aparatura din dotare, s-a constatat că acesta nu avea achitată taxa de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, motiv pentru care s-a procedat la sancționarea contravențională a petentei cu amendă în cuantum de 3000 lei.
După cum se poate observa din conținutul actului sancționator, arată intimata, acesta a fost încheiat în data de 18 septembrie 2014 ora 10:10, iar taxa de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România a fost achitată la data de 18 septembrie 2014 ora 10:12. Situația faptică de care agentul constatator a luat act apare ca fiind foarte clară, iar actul prin care petenta a fost sancționată este legal și temeinic.
Pe de altă parte, intimatul mai arată că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția relativă de adevăr, în aceste condiții petenta este acela care trebuie să dovedească cele afirmate.
Pentru considerentele mai sus expuse, intimatul solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și art. 205 NCPC, cu indicarea dispozițiilor art. 223 NCPC în ceea ce privește modalitatea de soluționare a cauzei.
A fost atașat întâmpinării în original raportul întocmit în data de 02 noiembrie 2014 către Șeful Serviciului Rutier Argeș (fila 18 dosar).
Petenta nu a formulat în termenul prevăzut de lege răspuns la întâmpinare, iar prin rezoluția din data de 15 decembrie 2014 (fila 23 dosar) instanța a fixat primul termen de judecată la data de 30 ianuarie 2015, pentru când a dispus a fi citate părțile.
Prin sentința civilă nr. nr. 221/30.01.2015, pronunțată de Judecătoria Câmpulung a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta .. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș - Serviciul Rutier Argeș.
A fost anulat în parte procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 18.09.2014 de Inspectorul de Poliție al Județului Argeș - Serviciul Rutier, în sensul că a fost înlocuită amenda contravențională în sumă de 3000 lei cu sancțiunea „avertisment” aplicată petentei pentru contravenția prev. de art. 8 alin. 1 din O.G. nr.15/2002.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 18 septembrie 2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș - Serviciul Rutier Argeș, petenta .. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3000 lei, reținându-se ca data de 18 septembrie 2014, pe raza localității Piscani, autotractorul M. cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei a circulat fără a avea achitată taxa de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Din actele dosarului rezultă că procesul verbal a fost încheiat în data de 18 septembrie 2014 ora 10:10, iar taxa de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România a fost achitată la data de 18 septembrie 2014 ora 10:12.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că petenta a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție, procesul verbal fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, atât sub aspectul reținerii vinovăției cât și sub aspectul formei impuse de lege.
Din alt punct de vedere, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 potrivit cu care: ” Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Criteriul principal de care se ține cont când se individualizează sancțiunea este împrejurarea în care contravenția s-a săvârșit.
Totodată, a apreciat instanța că agentul constatator nu trebuie să facă din aplicarea amenzii un scop în sine, pentru că sancțiunea nu este un răspuns al societății care să impună întotdeauna ca formă a coerciției amenda, ci este un mijloc de reglare a unor raporturi sociale ce implică și arătarea pericolului social al faptei și al consecințelor ce ar fi putut avea loc.
Același punct de vedere este exprimat și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, care în cauza C -188/09 - Dyrektor Izby Skarbowej w Bialymstoku împotriva Profaktor Kulesza, Frankowski, Jóźwiak, Orlowski, unde a reținut că „în lipsa unei armonizări a legislației comunitare în domeniul sancțiunilor aplicabile în caz de nerespectare a condițiilor prevăzute de un regim instituit prin această legislație, statele membre sunt competente să aleagă sancțiunile care le par adecvate.
Acestea sunt totuși obligate să își exercite competențele cu respectare dreptului Uniunii și a principiilor sale generale și, în consecință, cu respectarea principiului proporționalității (a se vedea Hotărârea din 12 iulie 2001, Louloudakis, C- 262/99, R.. p . I – 5547, punctul 67)”.
De asemenea, în cauza C-262/99, Paraskevas Louloudakis Elliniko Dimosio, pct. 67, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că trebuie să se țină cont de faptul că, în lipsa armonizării legislației comunitare în domeniul sancțiunilor aplicabile în cazul în care nu sunt respectate condițiile stabilite prin legislație statele membre sunt abilitate de a alege sancțiunile care par adecvate pentru ele. Curtea a subliniat că măsurile administrative sau sancțiunile nu trebuie să depășească ceea ce este strict necesar pentru obiectivele urmărite și o sancțiune nu trebuie să fie atât de disproporționată în raport cu gravitatea încălcării încât să devină un obstacol în calea libertăților consacrate de tratat (a se vedea, în acest sens, Cauza C -210/91 Comisia V G., punctul 20).
În egală măsură,C.J.U.E. a reținut că este de competența instanței naționale să aprecieze dacă, având în vedere cerințele imperative de aplicare și prevenire, precum și cuantumul taxelor în cauză și nivelul sancțiunilor aplicate de fapt, aceste sancțiuni nu apar altfel disproporționate în raport cu gravitatea încălcării, încât să devină un obstacol în calea libertăților consacrate în Tratat.
Acest principiu al proporționalității, afirmat în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, dar și în art. 5 alin. 3 pct. 5 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nu a fost aplicat corect în cazul dedus judecății, agentul constatator sancționând-o pe petentă cu amendă care nu este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei.
Având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 raportate la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, instanța a apreciat că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 și art. 5 teza I din același act normativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ - SERVICIUL RUTIER, care susține:
Sentința este netemeinică și nelegală, deoarece cu înscrisurile depuse la dosar, apelantul a probat că intimata petentă a circulat fără a deține rovinieta valabilă, iar aceasta nu a probat contrariul situației de fapt descrisă în procesul verbal de contravenție.
Totodată, situația de fapt din procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr, așa cum se prevede prin art.34 alin.1 din OG 2/2001 și așa cum s-a statuat prin deciziile nr.490, 727, 787/2008 ale Curții Constituționale.
Intimata petentă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, întrucât cu chitanța depusă la dosar a depus dovada achitării taxei de drumuri, iar în raport de prev.art.21 alin.3 din OG 2/2001, individualizarea sancțiunii s-a realizat corect.
Examinând actele dosarului și sentința apelată, tribunalul va reține:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 18 septembrie 2014 de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș - Serviciul Rutier Argeș, intimata petentă .. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3000 lei, reținându-se ca data de 18 septembrie 2014, pe raza localității Piscani, autotractorul M. cu numărul de înmatriculare_, aparținând acesteia a circulat fără a avea achitată taxa de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că și faptele contravenționale privind regimul de circulație rutieră, intră în sfera acuzațiilor în materie penală, la care se referă primul paragraf al art.6 din Convenție, întrucât norma juridică sancționatoare are caracter general, iar sancțiunile urmăresc un scop represiv și preventiv.
În consecință, intimatei petente îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală, între care se regăsește prezumția de nevinovăție.
Prin art.34 alin.1 din OG 2/2001, legiuitorul a conferit situației de fapt descrise în procesul verbal de contravenție o prezumție relativă de adevăr, care poate fi înlăturată prin proba contrară.
Prevederile art.34 alin.1 din OG 2/2001 și art.6 din CEDO nu sunt contradictorii, în sensul că prezumția de nevinovăție subzistă în toate cazurile, diferența constând în cui îi revine sarcina probei.
În privința contravențiilor la circulația rutieră, în care contravenientul este pus într-o imposibilitate absolută să probeze contrariul celor reținute în procesul verbal, sarcina probei revine organului constatator.
Apelantul organ constatator a probat săvârșirea contravenției prin chiar bonul fiscal depus de către intimata petentă.
În acest sens tribunalul reține că fapta contravențională a fost săvârșită în data de 18.09.2014 la ora 10:10, iar intimata petentă a achitat contravaloarea rovinietei ulterior sancționării, la data de 18.09.2014, ora 10:14.
Cât privește individualizarea sancțiunii, în raport de principiul proporționalității prev.de art.5 alin.5 din OG 2/2001 și de criteriile prev.de art.21 alin.3 din OG 2/2001, tribunalul reține că intimata petentă a intrat imediat în legalitate, înțelegând necesitatea achitării contravalorii rovinietei. Raportat la această atitudine, tribunalul apreciază că sancțiunea avertismentului este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei.
Pentru considerentele expuse, în baza art.480 Cod de procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ - SERVICIUL RUTIER cu sediul în Municipiul Pitești, ., județul Argeș împotriva sentinței civile nr. 221/30.01.2015, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimată fiind petenta S.C. N. S.R.L. cu sediul în Municipiul Câmpulung, ., județul Argeș, înmatriculată la Registrul Comerțului cu nr. J_, CUI_
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Președinte, A. M. P. | Judecător, C. D. | |
Grefier, M. L. |
red.C.D.
dact.C.E.C./4 exp.
06.10.2015.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2693/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1776/2015.... → |
|---|
