Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1848/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1848/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 15908/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1848/2015
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător A. M. P.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de petentul Z. M. Împotriva sentinței civile nr. 5119/23.05.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind I. DE P. JUDETEAN ARGES – SERVICIUL RUTIER - BDNE, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus prin serviciul registratură, la data de 03.06.2015, concluzii scrise formulate de apelantul petent .
Tribunalul reține că este investit cu soluționarea cauzei în lipsă ( f.17), situație în raport de care rămâne în pronunțare asupra apelului .
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față,
Constată că prin plângerea contravențională înregistrată la data de 31.07.2013, petentul Z. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN ARGES – SERVICIUL RUTIER - BDNE, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal . nr._/19.07.2013, exonerarea de plata amenzii și anularea măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule.
În motivarea cererii petentul arată că la data de 17.07.2013 a fost sancționat contravențional cu amendă și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, reținându-se în sarcina petentului săvârșirea contravenției de depășire neregulamentară. Petentul mai arată că la data și ora menționate circula cu autoturismul pe raza localității C. din jud. Argeș, iar după efectuarea unei manevre de depășire regulamentară a fost oprit de un agent de circulație care i-a cerut actele la control. I s-a adus la cunoștință că a depășit neregulamentar o autoutilitară și a încercat să-i explice agentului constatator că a efectuat o manevră regulamentară, pe sectorul de drum pe care depășirea era permisă.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a arătat că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, solicitându-se menținerea acestuia și a sancțiunii aplicate. Intimatul învederează instanței că la data de 17.07.2013 petentul a condus autoturismul marca Skoda, cu numărul de înmatriculare_ pe DN 65, pe raza localității C. din direcția Pitești-Slatina și a efectuat manevra de depășire a autoutilitarei cu numărul de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”, depășind marcajul longitudinal simplu continuu.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001.
Prin sentința civilă nr. 5119/23.05.2014 a Judecătoriei Pitești a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională, reținându-se în esență următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/19.07.2013 (fila 17), petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 320 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. i și h din HG nr. 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că la data de 17.07.2013 petentul a condus autoturismul marca Skoda, cu numărul de înmatriculare_ pe DN 65, pe raza localității C. din direcția Pitești-Slatina, și a efectuat manevra de depășire a autoutilitarei cu numărul de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”, depășind marcajul longitudinal simplu continuu.
Conform art. 120 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 „Se interzice depășirea vehiculelor: lit. h în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă"; lit. i) „când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere”.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: lit. e nerespectarea regulilor privind depășirea”.
Cu prioritate, prima instanță a verificat aspectele de formă ale procesului verbal și a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008). Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale ( cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
În cauza de față, petentului i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia.
Prima instanță a analizat înscrisurile de la dosar și a apreciat că petentul a depășit neregulamentar un autoturism ce se deplasa în aceeași direcție de mers, respectiv autoutilitara cu numărul de înmatriculare_, în raza de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă” și prin încălcarea marcajului longitudinal continuu simplu care desparte sensurile de mers.
A fost înlăturată declarația martorului D. M. (fila 39) având în vedere că aceasta nu este obiectivă deoarece martorul este prieten cu petentul. Totodată, declarația nu e concludentă deoarece acesta arată că pe parcursul drumului petentul a efectuat mai multe depășiri, toate fiind regulamentare, motiv pentru care este greu de crezut că martorul a fost atent la fiecare manevră a petentului și a reținut că fiecare a fost regulamentară. Mai mult, deși martorul a declarat că toate depășirile au fost regulamentare nu și-a amintit numărul de înmatriculare al autoutilitarei depășite chiar înainte de a fi opriți de poliție.
Dispozițiile art. 120 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 interzic depășirea când pentru efectuarea acestei manevre se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, fără a distinge după momentul în care se încalcă acesta, astfel că o depășire începută pe marcaj discontinuu și terminată pe marcaj continuu încalcă prevederile mai sus menționate.
Reținând cele redate mai sus prima instanța a constatat că starea de fapt reținută în procesul verbal atacat a fost probată și astfel prezumția de nevinovăție a petentului, înlăturată.
S-a apreciat de asemenea că individualizarea sancțiunilor contravenționale este corectă față de pericolul social al faptei, ce ar putea avea implicații majore, asupra dreptului la viață și la integritate al persoanelor și al bunurilor. Gravitatea faptei impune atât sancțiunea principală cât și cea complementară care are rol preventiv.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a respinse plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel petentul care a invocat nelegalitatea și netemeinicia soluției sub următoarele considerente:
Probele administrate în cauză au făcut dovada nevinovăției petentului, în mod greșit fiind înlăturată de instanța de fond depoziția martorului D. M., care se afla în mașină împreună cu petentul în ziua incidentului. Depășirea autovehiculului a început pe linia discontinuă, iar din sens opus nu circulau alte autovehicule, ceea ce înseamnă că nu s-a creat o stare de pericol la adresa participanților în trafic. În cauză nu s-a probat dacă în zona respectivă a existat indicator care să interzică depășirea vehiculelor sau dacă a existat marcaj simplu.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale, instanța de fond avea posibilitatea să înlăture măsura complementară a suspendării permisului de conducere luând în considerație împrejurările în care s-a comis fapta.
Apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.470 C.pr.civilă.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și a disp.art. 477 și următoarele C.pr.civilă, tribunalul apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele argumente:
În procesul verbal de contravenție se reține că în ziua de 17.07.2013, petentul care a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 65 în dreptul localității C., din jud. Argeș, a efectuat manevra de depășire a unei autoutilitare cu numărul_ încălcând marcajul longitudinal continuu ce separa cele două sensuri de mers.
Apărarea petentului, prin care se invocă faptul că nu ar fi existat un indicator în zonă prin care să fie interzisă depășirea, nu poate fi primită, câtă vreme marcajul longitudinal ce despărțea sensurile de mers ar fi putut fi observat de către acesta.
În privința probelor administrate în cauză, prima instanță a făcut o interpretare corectă, de natură a conduce la ideea că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, potrivit art. 120 alin.1 lit.i și h din HG nr.1391/2006 rap.la art.100 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002.
Astfel, sunt avute în vedere raportul agentului constatator care a constatat personal, prin propriile simțuri, că petentul a efectuat manevra de depășire a unei alte mașini, în zona de acțiune a indicatorului „ depășirea interzisă”, trecând peste marcajul longitudinal simplu, precum și de declarația soferului M. V., participant la trafic. Acesta este conducătorul auto al utilitarei cu nr. de înmatriculare_ menționată în procesul verbal, care a arătat că în zonă există indicator și linie continuă ( f.24 dosar fond).
În mod corect se reține că depoziția martorului propus de petent este subiectivă și nu este de natură să contracareze celelalte probe administrate în cauză, ce conduc la ideea legalității și temeiniciei actului constatator.
În privința reindividualizării sancțiunilor, tribunalul apreciază că soluția primei instanțe este legală deoarece fapta are pericol social și poate aduce atingere dreptului la viață și la integritate fizică pentru ceilalți participanți la trafic. Într-adevăr sancțiunile complementare au rol preventiv și educativ.
Reținând cele ce preced și apreciind că soluția primei instanțe este legală, tribunalul în baza art.480 C.pr.civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul Z. M., cu domiciliul în Târgu J., .. 2, ., jud. Gorj, Împotriva sentinței civile nr. 5119/23.05.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind I. DE P. JUDETEAN ARGES – SERVICIUL RUTIER – BDNE, cu sediul în Pitești, jud. Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2015.
Președinte, C. D. | Judecător, A. M. P. | |
Grefier, M. L. |
Red. A.M.P
Dact. NE/ 4 ex
23.06.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1776/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 932/2015.... → |
|---|
