Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 932/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 932/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 26151/280/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 932/2015
Ședința publică de la 24 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. A.
Judecător A. D.
Grefier C. M. C.
S-a luat în examinare pentru soluționare apelul declarat de către petenta PFA S. V. - REPREZENTATA PRIN S. V. împotriva sentinței civile nr. 5137/23.05.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul_, intimată fiind G. N. DE MEDIU - COMISARIATUL JUDETEAN ARGES, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat S. Olguța cu delegație de substituire pentru avocat S. R. pentru apelanta-petenta PFA S. V. - REPREZENTATA PRIN S. V. și c.j. C. M. pentru intimata G. N. DE MEDIU - COMISARIATUL JUDETEAN ARGES.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat și nici probe de administrat și solicită acordarea cuvântului asupra apelului.
Tribunalul, față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de solicitat, în raport de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul apelantei-petente solicită admiterea apelului și modificarea sentinței civile, iar pe fondul cauzei să fie admisă plângerea la contravenție. Nu s-au aplicat dispozițiile art. 16 și 17 din OG 2/2001. Nota de constatare nu complinește lipsurile din procesul verbal la contravenție. Nu solicită cheltuieli de judecată.
C.j. C. M. pentru intimata G. N. DE MEDIU - COMISARIATUL JUDETEAN ARGES arată că apelanta-petentă este o persoană juridică potrivit dispozițiilor art. 188 Codul civil: Sunt persoane juridice entitățile prevăzute de lege, precum și orice alte organizații legal înființate, care deși nu sunt declarate de lege persoane juridice, îndeplinesc condițiile prev. la art. 187 C.civ. Apelanta-petentă îndeplinește condițiile prev. de art. 138 C.civ,, fiind o organizație de sine stătătoare și având un patrimoniu propriu. S-a descris în mod concret fapta contravențională în procesul verbal de contravenție.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 04.12.2013, sub nr._, petentul PFA S. V. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul G. N. DE MEDIU - COMISARIATUL JUDETEAN ARGES, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal . nr._/19.11.2013, iar în subsidiar să înlocuiască amenda cu avertisment.
În fapt, petentul arată, în esență, că la data de 19.11.2011, reprezentații pârâtei s-au prezentat la sediul său, iar în urma controlului efectuat s-a stabilit că nu a respectat prevederile Autorizației de Mediu nr. 242/07.06.2012. Faptele imputate au fost considerate ca încălcând art. 94 alin 1 lit. b din OUG nr. 195/2005, fiind sancționat în baza art. 96 alin 3 din același act normativ cu amenda în cuantum de 50.000 lei și cu sancțiunea complementară de sistare a activității până la . că descrierea în fapt făcută de agentul constatator nu întrunește condițiile impuse de art. 16, 17 din OG 2/2001, nearătându-se care sunt acțiunile sau inacțiunile considerate ca fiind făcute în afara Autorizației de Mediu nr. 242/07.06.2012. Subliniază că s-a aplicat o sancțiune contravențională greșită raportat la subiectul activ al faptei, respectiv a fost aplicată o sancțiune prevăzută pentru persoanele juridice în condițiile în care subiectul activ, respectiv PFA S. V. este o persoană fizică, iar OUG nr. 195/2005 prevede sancțiuni diferite pentru cele două categorii.
Petentul învederează instanței că sancțiunea complementară a sistării activității este nelegală în condițiile în care OUG nr. 195/2005 nu prevede o astfel de sancțiune, iar temeiul legal, respectiv art. 3 din OG nr. 2/2001 nu este cel corect.
Prin sentința civilă nr. 5137/2014, Judecătoria Pitești a admis în parte plângerea, cu motivarea că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/19.11.2013 (f.7), petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 50.000 lei și sancțiunea complementară a sistării activității până la . săvârșirea contravenției prevăzută de art. 94 alin 1 lit. b, 96 alin 3 din OUG nr. 195/2005, art. 3 din OG nr. 2/2001. S-a reținut că, în urma verificărilor efectuate în data de 19.11.2013 la sediul PFA S. V., s-a constatat că operatorul economic nu respectă prevederile Autorizației de Mediu nr. 242/07.06.2012 pe care o deține pentru desfășurarea activității de recuperare materiale reciclabile sortate– cod CAEN 3832, demontare mașini și echipamente scoase din uz pentru recuperarea materialelor – cod CAEN 3831, comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor – cod CAEN 4677. În procesul verbal se menționează că a fost întocmită nota de constatare nr. 856N/19.11.2013.
Potrivit acestei note întocmite de intimat (f.27), la data de 19.11.2013, petentul a desfășurat activitatea de recuperare a materialelor reciclabile sortate – cod CAEN 3832, demontare a mașinilor și echipamentelor scoase din uz pentru recuperarea materialelor (fără VSU) – cod CAEN 3831, comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor – cod CAEN 4677, precum și activitatea de dezmembrare vehicule scoase din uz, activitate neautorizată prin autorizația de mediu deținută.
Din coroborarea notei de constatare cu fotografiile de la dosar (f.28-32) a rezultat că pe amplasamentul petentului existau motoare auto, cutii viteză, scaune și banchete auto, componente de caroserie, borduri autovehicule, plafoane, planetare, instalații electrice auto, faruri, lămpi, aeroterme, ulei uzat, țevi tubing. De asemenea, s-a reținut că deșeurile colectate erau depozitate direct pe sol.
La data de 07.06.2012, petentului PFA S. V. i s-a emis Autorizația de Mediu nr. 242 (f.8-11), având ca obiect: recuperarea materialelor reciclabile sortate – cod CAEN 3832, demontarea (dezasamblarea) mașinilor și echipamentelor scoase din uz pentru recuperarea materialelor (fără VSU) – cod CAEN 3831, comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor – cod CAEN 4677.
Potrivit art. 94 alin 1 lit. b din OUG nr. 195/2005, protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop respectă condițiile din actele de reglementare obținute.
Art. 96 alin 3 prevede: Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 7.500 lei (RON) la 15.000 lei (RON), pentru persoane fizice, și de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: 1. obligația persoanelor fizice de a funcționa cu respectarea prevederilor autorizației de mediu și a persoanelor juridice de a funcționa cu respectarea prevederilor autorizației/autorizației integrate de mediu pentru activitățile care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecției mediului.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Verificând legalitatea procesului-verbal, s-a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.
S-a respins motivul de nulitate referitor la faptul că descrierea făcută de agentul constatator nu întrunește condițiile impuse de art. 16, 17 din OG 2/2001, nearătându-se care sunt acțiunile sau inacțiunile considerate ca fiind făcute în afara Autorizației de Mediu nr. 242/07.06.2012. Acțiunea considerată ca fiind făcută în afara autorizației este descrisă în nota de constatare nr. 856N/19.11.2013, aceasta fiind menționată în cadrul procesului verbal din cauză.
Din cele arătate, a rezultat că această obligație instituită de art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001 în sarcina agentului constatator a fost îndeplinită prin descrierea adecvată a faptei sancționată contravențional astfel cum s-a reținut în situația de fapt expusă mai sus de instanță. S-a înlăturat afirmația petentului potrivit căreia s-a aplicat o sancțiune contravențională greșită raportat la subiectul activ al faptei, respectiv a fost aplicată o sancțiune prevăzută pentru persoanele juridice în condițiile în care subiectul activ, respectiv PFA S. V. este o persoană fizică, iar OUG nr. 195/2005 prevede sancțiuni diferite pentru cele două categorii.
Potrivit art. 2 lit. j) din OUG nr. 44/2008, prin patrimoniul de afectațiune se înțelege totalitatea bunurilor, drepturilor și obligațiilor persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, afectate scopului exercitării unei activități economice, constituite ca o fracțiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora. Conform art. 20 alin 1 din același act normativ, PFA răspunde pentru obligațiile sale cu patrimoniul de afectațiune, dacă acesta a fost constituit, și, în completare, cu întreg patrimoniul său, iar în caz de insolvență, va fi supusă procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările ulterioare, dacă are calitatea de comerciant, potrivit art. 7 din Codul comercial.
Art. 187 cod civil dispune: Orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit și moral, în acord cu interesul general. Art. 188 Cod civil prevede: Sunt persoane juridice entitățile prevăzute de lege, precum și orice alte organizații legal înființate care, deși nu sunt declarate de lege persoane juridice, îndeplinesc toate condițiile prevăzute la art. 187.
Din coroborarea dispozițiilor anterior expuse, instanța a reținut că persoana fizică autorizată constituie o persoană juridică, care răspunde cu patrimoniul de afectațiune pentru obligațiile sale, patrimoniu care este distinct de cel al întreprinzătorului. Având în vedere cele menționate, rezultă că petentul PFA S. V. este o persoană juridică, astfel că în mod corect s-a reținut de către organul constatator sancțiunea referitoare la persoana juridică.
S-a observat, de asemenea, că petentul nu a invocat alte motive de nelegalitate a procesului verbal de natură să atragă sancțiunea nulității relative a actului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din O.G. nr.2/2001 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002). Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999). Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale (cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
În cauza de față, petentului i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia.
Asupra temeiniciei procesului verbal, instanța a constatat că din actele dosarului nu rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută în actul sancționator.
Din examinarea dispozițiilor legale citate raportate la situația de fapt reținută de instanță a rezultat că petentul a desfășurat și activitatea de dezmembrare vehicule scoase din uz (VSU), activitate neautorizată din punct de vedere al protecției mediului, deci cu nerespectarea prevederilor din Autorizația de Mediu nr. 242/07.06.2012.
Având în vedere aspectele expuse anterior, s-a constatat că sunt întrunite elementele contravenției prevăzută de art. 94 alin1 lit. b din OUG nr. 195/2005. Așadar, instanța a apreciat că procesul verbal este temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției descrise și sancționate prin procesul verbal contestat.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța a apreciat că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea, aplicând minimul amenzii, în cuantum de 50.000 lei, limitele sancțiunii fiind prevăzute de dispozițiile art. 96 alin 3 din OUG nr. 195/2005 (de la 50.000 lei la 100.000 lei).
Raportat la gravitatea faptelor și pericolul social, instanța a reținut că sancțiunea corespunde întocmai prevederilor art.5 al.5 și 21 al.3 din OG nr.2/2001 (Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal), cu sublinierea faptului că pentru a desfășura acțiunea de dezmembrare a VSU, petentul trebuia să dețină o autorizație de mediu din care să reiasă că sunt stabilite condițiile și/sau parametrii de funcționare ai acestei activități cu posibil impact semnificativ asupra mediului. D. dacă deținea autorizația menționată, petentul putea proceda la dezmembrarea vehiculelor scoase din uz și la plasarea acestora direct pe sol. Având în vedere că acesta nu s-a conformat dispozițiilor legale în vigoare, instanța a reținut că s-a pus în pericol starea sănătății celorlalți oameni, putând afecta condițiile de viață umană și dreptul la un mediu sănătos și echilibrat ecologic. Pentru aceste considerente, nu se justifică în niciun caz înlocuirea sancțiunii minimului amenzii cu avertisment.
Instanța a înlăturat sancțiunea sistării activității aplicată petentului prin procesul verbal. Deși art. 97 alin 3 din OUG nr. 195/2005 prevede că art. 96 se completează cu dispozițiile OG nr.2/2001, se reține că agentul constatator trebuia să indice o sancțiune dintre cele prevăzute de art. 5 alin 3 lit. a-g din OG nr. 2/2001 și să denumească corect ce sancțiune complementară aplică conform dispoziției legale. Art. 3 din OG nr. 2/2001 prevede: (1) Actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sancțiunii cu amendă se vor stabili limita minimă și maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori; se pot stabili și tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârșirea contravențiilor. (2) Persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții.
Sistarea activității, astfel cum este denumită în procesul verbal, nu se regăsește printre sancțiunile prevăzute de art. 5 alin 3 din OG nr.2/2001, iar art. 3 nu prevede nicio referire la sancțiunile complementare. Având în vedere aceste aspecte, instanța a constatat că petentului i s-a produs o vătămare, acesta neștiind ce sancțiune complementară i s-a aplicat din moment ce nu s-a indicat nici denumirea corectă și nici articolul corespunzător din lege. Vătămarea poate fi înlăturată numai prin nereținerea sancțiunii sistării activității.
Ținând seama de materialul probator existent în dosar, respectiv înscrisurile depuse de părți, s-a constatat că actul sancționator cu numărul de mai sus este temeinic și legal în ceea ce privește sancțiunea amenzii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a admis în parte plângerea contravențională, menținând procesul verbal . nr._/19.11.2013 în ceea ce privește amenda aplicată și înlăturând sancțiunea complementară a sistării activității până la .>
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta pe care a criticat-o pentru următoarele: prima instanță nu a respectat dreptul la apărare aparținând apelantei, în sensul că a respins solicitarea apărătorului acesteia de a i se acorda termen pentru a se depune actele care au stat la baza plângerii; în mod eronat apreciază instanța de fond faptul că există o descriere a contravenției pentru care s-a aplicat sancțiunea; judecătorul de fond interpretează greșit textele de lege cu privire la entitatea persoanei fizice autorizate pe care o confundă cu o persoană juridică, deși, conform art. 22 din OUG 44/2008 persoana fizică autorizată nu este persoană juridică.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 477 Ncpc, tribunalul reține următoarele:
Primul motiv de apel nu este întemeiat.
Astfel, în mod corect, judecătorul fondului a dispus respingerea cererii apărătorului apelantei de a amâna cauza pentru a depune înscrisuri noi, în contextul în care acestea trebuiau depuse în etapa procedurii prealabile, astfel cum reiese din prevederile art. 194 lit. e Ncpc.
În ceea ce privește motivul referitor la calitatea apelantei, tribunalul reține că, față de acest aspect, în doctrina și practica judiciară nu a fost îmbrățișat un punct de vedere unitar.
Așa cum ar reieși din dispozițiile art. 22 din OUG 44/2008 R, apelanta nu ar avea calitatea de persoană juridică. Însă, acest aspect este relevant doar din punct de vedere al cuantumului sancțiunii amenzii, în sensul că, pentru persoanele fizice este de la 7500 lei la 15.000 lei; el nu poate conduce la nulitatea procesului verbal atacat, întrucât, așa cum, în mod corect, a reținut judecătorul fondului, acest înscris întrunește toate condițiile de formă prevăzute de art. 16 și urm. din OG 2/2001 R și reține adevărata situație de fapt.
Însă, având în vedere împrejurarea că fapta săvârșită nu a produs urmări grave asupra mediului înconjurător, dar și faptul că apelanta este la prima abatere de acest gen, tribunalul apreciază că era necesară aplicarea unei sancțiuni nepecuniare, motiv pentru care, în temeiul art. 480 Ncpc, apelul va fi admis, iar sentința schimbată în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către PFA S. N. V., cu sediul în comuna Vedea, ., jud. Argeș împotriva sentinței civile nr. 5137/2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în prezenta cauză, intimată fiind G. NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL JUDEȚEAN ARGEȘ, cu sediul în Pitești, . nr. 5, jud. Argeș.
Schimbă în parte sentința, în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii cu avertisment.
Menține în rest sentința.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Martie 2015.
Președinte, E. A. | Judecător, A. D. | |
Grefier, C. M. C. |
EA. 01 aprilie 2015/4 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1848/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 967/2015.... → |
|---|
