Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 441/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 441/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 24223/109/2012*
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 441/2015
Ședința publică de la 09 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. P., judecător
Grefier E. D.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe petentul T. A. și pe intimatul M. FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRAȚIE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30.03.2015 și s-au consemnat în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi și când, în aceeași componență, deliberând, a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la data de 22.11.2012, reclamantul T. A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrație Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, in prezent Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti solicitând anularea deciziei nr.142/2012 emisă de acesta, prin care a fost respinsă contestația ca lipsită de obiect, cu motivarea că nu datorează sumele stabilite în sarcina sa prin raportul de inspecție fiscală nr._/2010.
Prin sentința nr.3257 din 7 iunie 2013, Tribunalul Argeș - Secția Civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, reținând următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală nr._/2010 au fost stabilite în sarcina reclamantului obligații fiscale în sumă totală de 31.056 lei, reprezentând accize și majorări aferente.
Reclamantul a formulat contestație împotriva raportului de inspecție fiscală menționat, iar prin decizia nr.142/2012 emisă de pârâtă contestația a fost respinsă ca lipsită de obiect, organul de soluționare reținând că raportul de inspecție fiscală nu constituie titlu de creanță, iar reclamantul nu a înțeles să conteste și decizia de impunere.
Potrivit art.110 alin.3 Cod procedură fiscală, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii.
Din această categorie fac parte decizia de impunere, deciziile privind rambursarea de TVA, deciziile privind restituire impozite, taxe contribuții sau alte venituri ale bugetului general consolidat, deciziile referitoare la bazele de impunere, deciziile referitoare la obligații de plată accesorii și deciziile privind nemodificarea bazei de impunere.
În cauză, titlul de creanță îl constituie decizia de impunere, decizie pe care reclamantul nu a înțeles să o conteste, contestând doar raportul de inspecție fiscală.
Raportul de inspecție fiscală nu are însă natura juridică a unui titlu de creanță, deoarece nu stabilește un raport obligațional între contribuabil și bugetul de stat, fapt pentru care nu poate fi contestat conform Codului de procedură fiscală.
Potrivit pct.11.1 lit.c din Ordinul nr.2137/2011, contestația poate fi respinsă și ca lipsită de obiect în situațiile în care sumele și măsurile contestate nu au fost stabilite prin actul administrativ contestat.
Ca urmare, reținându-se că în mod corect pârâta a reținut ca fiind lipsită de obiect contestația reclamantului, întrucât aceasta nu viza titlul de creanță fiscală, în baza textelor legale sus-menționate acțiunea a fost respinsă.
Împotriva sentinței nr.3257/7 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul T. A., care a criticat hotărârea atacată în esență pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța de fond a reținut o situație de fapt greșită și a aplicat legea necorespunzător.
În dezvoltarea recursului s-a arătat că, prin sentința penală nr.1276/15.06.2011, s-a stabilit în sarcina petentului o cantitate de 1500 litri băuturi spirtoase, ce a rezultat din cele 300 bidoane din plastic de 5 litri fiecare, lucru constatat și menționat și de organul de control în cuprinsul procesului verbal din data de 17.05.2013.
De asemenea, s-a precizat de petent că nu înțelege de ce i se impută și este obligat să achite accize, majorări dobânzi de întârziere și penalități de întârziere, în cuantum de 31.056 lei, potrivit acestui raport.
Totodată, s-a menționat de petent că a fost condamnat pentru greșeala lui în penal și că nu înțelege de ce trebuie să plătească și în materia civilă suma de 31.056 lei.
Mai mult, se apreciază de către contestator că a promovat contestație nu doar împotriva raportului de inspecție fiscală, dar și a deciziei de impunere, însă instanța de fond nu a manifestat rol activ pentru a verifica acest aspect, ci s-a rezumat a preciza că petentul nu a înțeles să conteste și decizia de impunere, ținând cont doar de întâmpinările depuse de pârât.
Recurentul consideră că raportul de inspecție fiscală nr._ din 30.08.2010 cuprinde date inexacte și neconforme cu sentința penală sus-menționată și a fost suspendat, astfel că, nu mai trebuia întocmită decizia de impunere nr._/02.05.2012.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Recursul a fost întemeiat în drept, pe dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041 Cod procedură civilă.
Intimata-pârâtă DGRFP Ploiești a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin Dec. nr. 4108/R- C./20.10.2014 pronuntata de Curtea de Apel P. s-a casat sentinta si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a decide astfel, instanta de casare a retinut ca instanța de fond nu a luat în considerare nici unul din argumentele pe care reclamantul le-a prezentat în susținerea acțiunii formulate, nu a verificat în baza rolului activ dacă petentul, prin contestația depusă la fisc, a atacat toate actele întocmite de acesta și dacă există o dublă sancționare a contestatorului.
S-a mai stabilit ca, in rejudecare sa se aiba în vedere și decizia nr.1673/R-. 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
In rejudecare s-a administrat proba cu inscrisuri.
Examinand actele si lucrarile cauzei, Tribunalul va retine urmatoarele:
In cauza de fata, reclamantul a contestat Decizia nr. 142/2012 iar in motivarea actiunii acesta a aratat ca prin plangerea prealabila a inteles sa conteste raportul de inspectie fiscala nr._/30.08.2010 precum si decizia de impunere_/30.08.2010.
Examinand continutul Deciziei nr. 142/5.07.2012 (f.4) Tribunalul constata ca a fost respinsa plangerea prealabila nr._/21.09.2010 (_/16.09.2010) ca fiind fara obiect, motivat de faptul ca reclamantul a inteles sa conteste numai raportul de inspectie fiscala nr._/30.08.2010, care nu are natura juridica a unui act administrativ fiscal.
Preocupandu-se sa verifice daca in plangerea sa prealabila reclamantul a atacat toate actele întocmite de parat, Tribunalul a dispus depunerea la dosarul cauzei a acestei plangeri prealabile pentru a se observa care sunt actele atacate in recursul gratios. Din lectura acesteia (f. 18) rezulta ca reclamantul a inteles sa atace doar raportul de inspectie fiscala nr._/30.08.2010 nu si decizia de impunere_/30.08.2010, astfel cum in mod corect a retinut parata, in cadrul solutionarii contestatiei.
Ca atare, nu se probeaza sustinerile reclamantului in sensul ca prin plangerea prealabila a inteles sa conteste raportul de inspectie fiscala nr._/30.08.2010 precum si decizia de impunere_/30.08.2010.
De altfel reclamantul a inteles sa conteste decizia de impunere_/30.08.2010 separat, dupa cum urmeaza:
Cat priveste cauza atasata, respectiv_/109/2012, Tribunalul constata ca in aceasta reclamantul a inteles sa conteste Decizia nr. 143/2012 prin care a fost solutionata plangerea prealabila nr. 8062/24.05.2012 formulata de aceasta data, impotriva deciziei de impunere nr._/30.08.2010 . Chiar daca in acea decizie e mentionata o alta data de emitere a deciziei de impunere_, respectiv 2.05.2012, Tribunalul constata ca in fapt este vorba despre una si aceeasi decizie de impunere respectiv nr._/30.08.2010, fiind vorba de aceleasi sume ca in raportul de inspectie fiscala.
Contestandu-se Decizia nr. 143/2012, Curtea de Apel P., prin dec. nr. 1673/R-. a hotarat anularea acestei decizii si obligarea paratei a solutiona in fond plangerea prealabila. Din considerente rezulta ca parata a fost obligata a solutiona in fond plangerea prealabila nr. 8062/24.05.2012 formulata de aceasta data, impotriva deciziei de impunere nr._/30.08.2010, tinandu-se cont si de decizia penala invocata de reclamant.
Revenind la cauza de fata, Tribunalul retine ca raportul de inspectie fiscala nr._/30.08.2010 este un act administrativ premergator emiterii deciziei de impunere si nu poate fi atacat decat impreuna cu aceasta decizie, astfel cum rezulta din disp. art. 205 din OG nr. 92/2003 . Cum reclamantul nu a procedat ca atare, solutia data de parata prin Dec. nr. 142/2012 este legala.
Astfel, fata de cele ce preced, Tribunalul, in baza art. 1,8,18 din Lg. nr. 554/2004 raportat la dispozitiile legale mai sus mentionate, urmeaza a respinge actiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge acțiunea formulata de petentul T. A., domiciliat în Pitești, ..S6, ., jud. Argeș in contradictoriu cu paratul Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti, prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice Arges cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 09.04.2015.
Președinte, M. P. | ||
Grefier, E. D. |
Red.M.P./20.05.2015
Tehn.E.N./4 ex
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 442/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1203/2015.... → |
|---|
