Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1876/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1876/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 2056/280/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1876/2015
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. B.
Judecător A. D.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, apelul declarat de intimatul I. T. DE munca ARGES împotriva Sentinței civile nr._/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimată fiind petenta ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 21 mai 2015 și s-au consemnat în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi și când, în aceeași componență, deliberând, a pronunțat următoarea soluție:
TRIBUNALUL :
Asupra apelului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 29.01.2014 sub nr._, petenta . a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA ARGES, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal . nr._/13.01.2014, exonerarea de plata amenzii, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii aplicată cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că societatea petentă a fost amendată cu_ lei, reținându-se că ar fi primit la muncă o persoană fără a avea încheiat contract de muncă. Numita R. M., persoana menționată în procesul verbal, nu desfășura nicio activitate la momentul controlului și nici anterior acestuia pentru societate. Respectiva persoană venise la punctul de lucru al socității pentru un interviu de angajare.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu un martor.
Anexat plângerii au fost depuse în copie înscrisuri (filele 5-9).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 20 lei (fila 6) potrivit dispozițiilor art. 19 din OG nr. 80/2013.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii. Se arată prin întâmpinare că în data de 13.01.2014, inspectorul de muncă a efectuat un control la . ce a avut ca obiect identificarea și combaterea cazurilor de muncă fără forme legale de angajare. Din verificarea documentelor existente a rezultat că petenta a încălcat dispozițiile art. 16 alin. 1 din Codul muncii. Contravenția rezultă din fișa de identificare completată de R. M. la data efectuării controlului. Aceasta a arătat că prestează activitate ca vânzătoare pentru petentă din data de 10.01.2014 și nu a semnat contract de muncă.
Procesul verbal a fost întocmit cu respectarea tuturor dispozițiilor legale. Față de solicitarea înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul, intimatul arată că sancțiunea corespunde gradului de pericol social al faptei în condițiile în care fapta este una de o gravitate sporită. Aplicarea sancțiunii pecuniare corespunde scopului coercitiv al sancțiunii și reprezintă o garanție a disciplinării petentei.
În drept au fost invocate dispozițiile Codului Muncii și OG nr. 2/2001.
Anexat întâmpinării au fost depuse la dosarul înscrisuri (filele 26-32).
Instanța a încuviințat și administrat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martora R. M., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar (fila 44). De asemenea, instanța a încuviințat și administrat și pentru intimat proba cu înscrisuri.
În urma probatoriului administrat în cauză Judecătoria P. prin sentinta civilă nr._/21.11.2014 a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentă a înlocuit sancțiunea amenzii aplicate în cuprinsul procesului verbal contestat cu sancțiunea avertisment, a atras atenția petentei ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale incidente si a mentinut în rest procesul verbal contestat.
Pentru a pronunta această solutie prima instantă a retinut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/13.01.2014 (filele 5-6), petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de_ lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, respectiv primirea la muncă a unei persoane fără încheierea unui contract individual în formă scrisă.
În fapt, s-a reținut că urmare a controlului efectuat în data de 10.01.2014 la punctul de lucru al societății petente situat în Bascov, ., jud. Argeș, a fost identificată desfășurând activitate pentru și sub autoritatea petentei numita R. M., care potrivit fișei de identificare prestează activitate în funcția de vânzătoare de la data de 10.01.2014, fără contract individual de muncă.
Conform art. 16 alin. 1 din Codul muncii „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.” Totodată art. 16 alin. 2 din Codul muncii prevede că „anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.”
Art. 260 alin. 1 lit. e sancționează nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Codul muncii dispunând că constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: lit. e „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Verificând legalitatea procesului-verbal, se constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008). Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale ( cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
În cauza de față, petentei i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia.
Din fișa de identificare completată de numita R. M. (fila 32) rezultă că aceasta presta activitate ca vânzătoare sub autoritatea societății petente din data de 10.01.2014, fiind în perioada de probă, și nu a semnat contract de muncă.
Instanța a înlăturat mărturia martorei R. M. (fila 44) având în vedere că aceasta nu este sinceră și nu se coroborează cu probele administrate în cauză. Totodată, martora R. M. este angajata societății petente existând față de aceasta subordonarea specifică relațiilor de muncă.
Potrivit anexei la procesul verbal de control (filele 29-30) rezultă că la momentul controlului realizat de către inspectorii de muncă în incinta punctului de lucru se afla numai R. M., fapt care contrazice susținerile administratorului petentei din nota de relații aflată la fila 31. Nu este posibil ca numita R. M. să se fi prezentat în acea zi pentru a susține un interviu de angajare în condițiile în care la punctul de lucru nu se afla administratorul societății.
Pe cale de consecință, având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanța va reține că petenta, în 10.01.2014, în calitate de angajator, a primit la muncă pe numita R. M., fără a avea încheiat în formă scrisă contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1 din Codul muncii.
Pe de altă parte, instanța a constatat că cererea petentei privește reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate, cu privire la care sunt incidente dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001, care îi conferă în mod expres competența de a hotărî asupra sancțiunii aplicate, și care, coroborate cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de veridicitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată. Cu privire la această solicitare, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”. Totodată, instanța va avea în vedere faptul că potrivit articolului 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Raportat la textele invocate, instanța a apreciat că amenda aplicată petentei, în cuantum de 10.000 lei, este disproporționată în raport cu împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și cu urmarea produsă de către aceasta. Astfel, modalitatea săvârșirii contravenției, scopul urmărit de petent (efectuarea unei activități comerciale), lipsa unei urmări social periculoase sunt aspecte ce conduc la reținerea unui grad de pericol social scăzut al faptei.
Instanța de fond a reținut și circumstanțe personale în favoarea petentei având în vedere faptul că aceasta s-a conformat prompt măsurilor dispuse, contractul de muncă fiind încheiat în decurs de câteva zile de la data efectuării controlului. De asemenea, petenta are și alți angajați care au încheiate contracte de muncă.
Se constată, astfel, că o amendă într-un cuantum atât de ridicat depășește caracterul contravențional pe care i-l conferă legea, și nu îndeplinește o funcție reparatorie sau educativă, ci doar una sancționatorie, disproporționată față de pericolul concret al faptei. Pe de altă parte, instanța a apreciat că sancțiunea avertismentului ar putea asigura responsabilizarea, pe viitor, a petentei.
Prin urmare, pentru a da eficiență principiului proporționalității răspunderii contravenționale cu gravitatea faptelor și a împrejurărilor în care acestea au fost săvârșite, în temeiul art. 34 și art. 21 alin. 3 raportat la art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța a admis în parte plângerea și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei, aplicată petentei în cuprinsul procesului verbal contestat, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, atrăgând atenția petentei ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale incidente și menținând în rest procesul - verbal contestat.
Împotriva sentintei civile sus mentionate a declarat apel I. T. de Muncă Arges criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
A arătat apelanta după reluarea situatiei de fapt că critica pe care o aduce sentintei priveste gresita apreciere de către instanta de fond a pericolului social al faptei si gresita înlocuire a sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertismentului în conditiile în care contractul de muncă pe care petenta l-a încheiat nu a fost începând cu data de 10.01.2014 ca dată a începerii activitătii afectând astfel drepturile numitei Rata M., context în care nu este oportună înlocuirea amenzii de 10.000 lei. Intentia petentei a fost aceea de a eluda legea în scopul sustragerii de la plata contributiei sociale la bugetul de stat iar în situatia în care nu s-ar fi efectuat controlul numita Rata M. ar fi desfăsurat activitate în folosul petentei .
S-a solicitat admiterea recursului, schimbarea sentintei si respingerea plângerii contraventionale cu mentinerea efectelor procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei.
Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă apelată prin prisma criticii formulate de apelantă tribunalul constată că apelul este nefondat.
Astfel, din cuprinsul înscrisului depus la fila 5 a dosarului de fond reprezentând procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/13.01.2014, rezultă că petenta . Bascov a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de_ lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, respectiv primirea la muncă a unei persoane fără încheierea unui contract individual în formă scrisă.
S-a retinut că urmare a controlului efectuat în data de 10.01.2014 la punctul de lucru al societății petente situat în Bascov, ., jud. Argeș, a fost identificată desfășurând activitate pentru și sub autoritatea petentei numita R. M., care potrivit fișei de identificare prestează activitate în funcția de vânzătoare de la data de 10.01.2014, fără contract individual de muncă.
De principiu, procesul-verbal de contravenție constituie un înscris autentic care face dovada deplină până la proba contrară, cu privire la mențiunile agentului constatator, existând posibilitatea de a înlătura prezumția de adevăr și legalitate prin administrarea unor probe pertinente și concludente soluționării cauzei, astfel ca dreptul contravenientului la aparare si la un proces echitabil nu este in nici un fel incalcat, intrucat prezumtia de veridicitate si legalitate poate fi rasturnata.
Dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut din moment ce prezumtiile bazate pe fapte si legi opereaza in sistemul nostru de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului in masura in care statul respecta limite rezonabile fara sa impuna conditii imposibil de indeplinit si respectand dreptul la aparare al contravenientului.
Persoana sanctionata contraventional are dreptul la un proces echitabil conform art.31-36 din OG nr.2/2001 in care sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt retinuta in procesul verbal contestat nu corespunde modului in care s-au desfasurat evenimentele iar sarcina instantei este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionata o conduita antisociala si respectarea dreptului la aparare al petentului.
Astfel, avand in vedere ca judecatorii au indatorirea sa staruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale, exercitandu-si rolul activ instanta a procedat la verificarea temeiniciei si legalitatii procesului verbal contestat de catre petent, in raport de prevederile OG nr.2/2001-reglementarea cadru in materie contraventionala.
Se observa ca art.17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator - analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, se constată că respectă toate aceste cerinte sanctionate cu nulitatea absoluta.
Orice alte lipsuri din procesul-verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului verbal si din această perspectivă, se retine ca i-ar reveni petentului obligația de a propune probe și aduce probe care să dovedescă contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoiala rezonabilă, stiut fiind ca in materie contraventionala se angajeaza raspunderea chiar si pentru culpa cea mai simpla.
În acest context se retine ca procesul verbal de constatare a contraventiei contestat a fost intocmit si cu respectarea art. 16 din OG nr.2/2001, agentul constatator a descris starea de fapt - faptele contraventionale retinute in sarcina petentului si a incadrat in drept starea de fapt expusa, instanta putand sa aprecieze corectitudinea incadrarii juridice, precum si temeinicia celor retinute.
În speta de fată tribunalul retine din probatoriul administrat că fapta contraventională a petentei există, iar în ceea ce priveste reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 16 alin. 1 rap. la art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 privind Codul muncii, va retine că sunt incidente dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001, care îi conferă în mod expres instantei competența de a hotărî asupra sancțiunii aplicate, și care, coroborate cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit acesteia să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientei, în ipoteza în care prezumția relativă de veridicitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată cum este cazul în spetă.
Se apreciază astfel că înlocuirea de către prima instantă a sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului corespunde principiului de proportionalitate stabilit de art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001( în raport de care sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite ) si cerintelor art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”.
Prin urmare tribunalul, în raport de considerentele arătate si temeiurile legale sus invocate, văzând si prevederile art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, potrivit cu care „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”, retinând de asemenea ca o circumstantă a petentei faptul că aceasta a procedat de îndată la încheierea contractului individual de muncă si de asemenea retinând că la dosar nu s-au depus dovezi din care să rezulte că petenta a mai fost sanctionată de inspectorii ITM pentru fapte de natura celei ce face obiectul judecătii de fată, va constata că sentinta civilă apelată este temeinică si legală asa încât o va păstra iar în temeiul art. 480 alin.1 NCPC va respinge apelul declarat de ITM ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de intimatul I. T. DE MUNCA ARGES cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș, împotriva Sentinței civile nr._/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul civil nr._, intimată fiind petenta . cu sediul în Bascov, .. 108, jud. Argeș,
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 04 iunie 2015 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.
Președinte, M. D. B. | Judecător, A. D. | |
Grefier, O. - M. Ș. |
Red. AD/4 ex/24.06.2015
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 661/2015. Tribunalul ARGEŞ | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 442/2015.... → |
|---|
