Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2245/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2245/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 15510/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2245/2015
Ședința publică de la 24 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. D. A.
Judecător R. V.
Judecător M. D. B.
Grefier F. G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de apelantul-intimat I. de P. al Judetului Arges-Serviciul Rutier împotriva sentinței civile nr. 4796/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat-petent fiind B. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv pentru termenele din data de 17.06.2015 și 24.06.2015.
TRIBUNALUL
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 25.07.2013 sub nr._, petentul B. C. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES-SERVICIUL RUTIER, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal . nr._/11.07.2013, înlăturarea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea cererii petentul arată că prin procesul verbal contestat s-a reținut faptul că în data de 11.07.2013 a condus autoturismul marca Skoda cu număr de înmatriculare_ cu viteza de 100 km. De asemenea, petentul arată că în ziua respectivă a fost anunțat telefonic de către personalul medical din cadrul Centrului de îngrijire Bătrâni Bascovele din . despre faptul că mama sa este pe moarte și trebuie să-i ducă niște medicamente pentru calmarea durerilor mari pe care le are.
După procurarea medicamentelor petentul s-a deplasat către Centrul de îngrijire Bătrâni Bascovele, iar la ieșirea din loc. Drăganu a fost oprit de un agent de poliție care i-a comunicat că a fost înregistrat de aparatul radar în localitatea din care tocmai ieșise. Petentul a invocat starea de necesitate în care se afla, arătându-i agentului medicamentele pe care le avea asupra sa.
Cu privire la legalitatea procesului verbal petentul a arătat că acesta nu este în mod legal întocmit deoarece nu i-a fost adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Anexat plângerii au fost depuse în copie înscrisuri (filele 3-12).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 20 lei potrivit dispozițiilor art. 19 din OG nr. 80/2013.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care învederează instanței că la data de 11.07.2013, petentul a fost depistat în timp ce conducea pe DN 7, pe raza localității Drăganu, județ Argeș, autoturismul marca Skoda cu număr de înmatriculare_ cu viteza de 100 km/h, depășind cu 50 km/h viteza legală maximă admisă pe acel sector de drum, fapt pentru care a fost sancționat cu amendă și i s-a reținut permisul de conducere auto în vederea suspendării conform art. 111 alin 1 lit. c din OG 195/2002/R.
Se arată că viteza a fost înregistrată de aparatul radar dotat cu aparatură de supraveghere video.
Intimatul a mai arătat că nu constituie motiv de nulitate absolută faptul că procesul – verbal de contravenție nu a fost încheiat pe formularul tip din anexa 1D, cu menționarea expresă a seriei aparatului radar.
Abaterea a fost constatată cu aparatul radar . 134 corespunzător buletinului de verificare metrologică depus la dosar care a fost folosit în regim staționar. De asemenea, cu privire la semnificația simbolurilor de pe planșa foto, s-a precizat că „T” (engl. target = țintă) reprezintă viteza de deplasare a autoturismului.
Se susține în întâmpinare că agenții de poliție sunt obligați să aibă la ei, pe toată durata executării serviciului, atestatul de verificare metrologică a echipamentului și atestatul de lucru cu aparatele radar alături de documentele de identitate personală, ale autoturismului și pe cele de constatare, precum și registrul de evidență a abaterilor, însă nu sunt obligați să le prezinte decât organelor de control abilitate.
Potrivit art. 109 alin. 2 și 3 din OUG 195/2002 constatarea contravențiilor se poate face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate ori mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, iar procesul verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului după stabilirea identității conducătorului de vehicul, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 115-118 C. pr. civ., Legea 180/2002, HG 1391/2006, OUG 195/2002, OG 2/2001.
Potrivit art. 242 alin. 2 C. pr. civ., s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Anexat întâmpinării au fost depuse înscrisuri și planșe foto (filele 26 – 31).
La data de 25.03.2014 petentul a depus la dosar note scrise prin care a reiterat cele arătate în plângerea contravențională.
Instanța a încuviințat și a administrat pentru petent și pentru intimat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4796/2014 Judecătoria Pitești a admis în parte plângerea, a înlocuit sancțiunea amendă aplicată în cuprinsul procesului verbal contestat cu sancțiunea avertisment.
A înlăturat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
A atras atenția petentului ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale incidente.
A menținut în rest procesul verbal contestat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.07.2013 (fila 4), petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 720 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate de 102 al.3 lit. e din OUG nr.195/2002.
În fapt, s-a reținut că la data de 11.07.2013, petentul a fost depistat în timp ce conducea pe DN 7, pe raza localității Drăganu, județ Argeș, autoturismul marca Skoda cu număr de înmatriculare_ cu viteza de 100 km/h, depășind cu 50 km/h viteza legală maximă admisă pe acel sector de drum.
Conform art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: lit. e depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Verificând legalitatea procesului-verbal, se constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Cu privire la încălcarea dreptului de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul procesului verbal se arată că petentul a beneficiat de acest drept, în actul sancționator consemnându-se că acesta are obiecțiuni. Mai mult, acesta nu este vătămat în niciun fel având în vedere că are posibilitatea de a învedera criticile sale instanței.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008). Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale ( cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
În cauza de față, petentului i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia.
Pin cererea de chemare în judecată petentul a învederat instanței că la momentul înregistrării sale cu aparatul radar se deplasa către Centrul de îngrijire Bătrâni Bascovele pentru a duce medicamente mamei sale grav bolnave.
Din planșele foto depuse la dosar (filele 29-31), coroborate cu adresa CNADNR (fila 43) rezultă că punctul în care a fost surprins autoturismul condus de petent circulând cu viteza de 100 km/h, se afla în localitate. Astfel, planșa foto atestă fără niciun dubiu că viteza de deplasare a autoturismului este aceea reținută în procesul verbal atacat, petentul rulând cu viteza de 100 km/h. .
Viteza de deplasare a autoturismului pe care îl conducea petentul a fost înregistrată cu aparatul radar al cărui buletin de verificare metrologică cu nr._/15.04.2013 a fost emis de către Institutul Național de Metrologie (fila 28), iar operatorul radar este atestat pentru efectuarea activităților de supraveghere cu acest tip de dispozitiv (fila 27).
Față de aspectele de mai sus, instanța reține că petentul a circulat în localitate cu o viteză ce a depășit cu 50 Km/h viteza maximă legală admisă pe acest sector de drum (potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h), constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
În lumina celor de mai sus, instanța constată că starea de fapt reținută în procesul verbal atacat a fost probată și astfel prezumția de nevinovăție a petentului, înlăturată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, respectiv amenda în cuantum de 720 lei, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, urmată de măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, instanța constată că acestea au fost în mod corect individualizate.
Pe de altă parte, instanța constată că cererea petentului privește reindividualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, cu privire la care sunt incidente dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001, care îi conferă în mod expres competența de a hotărî asupra sancțiunii aplicate, și care, coroborate cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de veridicitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată.
Cu privire la această solicitare, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”. Totodată, instanța va avea în vedere faptul că potrivit articolului 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Raportat la textele invocate, instanța apreciază că sancțiunile contravenționale aplicate, respectiv amenda în cuantum de 720 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, sunt disproporționate în raport cu împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și cu urmarea produsă de către aceasta. Astfel, împrejurările în care a fost săvârșită fapta și lipsa unei urmări social periculoase sunt aspecte ce conduc la reținerea unui grad de pericol social scăzut al faptei. Petentul se deplasa către Centrul de îngrijire Bătrâni Bascovele (filele 7-11) pentru a-i duce mamei sale medicamente pentru calmarea durerilor.
Instanța reține și circumstanțe personale în favoarea petentului având în vedere faptul că este unicul întreținător al familiei, iar la momentul săvârșirii faptei acesta se afla într-o stare de neliniște și îngrijorare produsă de situația medicală a mamei sale. Totodată, ulterior săvârșirii faptei mama petentului a decedat, astfel cum rezultă din certificatul de deces aflat la dosarul cauzei (fila 3).
Se constată, astfel, că sancțiunile aplicate depășesc caracterul contravențional pe care li-l conferă legea, și nu îndeplinesc o funcție reparatorie sau educativă, ci doar una sancționatorie, disproporționată față de pericolul concret al faptei. Pe de altă parte, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului ar putea asigura responsabilizarea, pe viitor, a petentului.
Prin urmare, pentru a da eficiență principiului proporționalității răspunderii contravenționale cu gravitatea faptelor și a împrejurărilor în care acestea au fost săvârșite, în temeiul art. 34 și art. 21 alin. 3 raportat la art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea și va înlocui amenda aplicată cu sancțiunea contravențională a avertismentului, va înlătura sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, va atrage atenția petentului ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale incidente și va menține în rest procesul - verbal contestat.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel apelantul intimat criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de apel s-a susținut că fapta de a conduce in localitate un autoturism cu viteza de 100 km/h ( depasind astfel cu 50 km/h limita legala admisa) prezintă un grad ridicat de pericol social, având in vedere multitudinea accidentelor produse ca urmare a vitezei excesive și fiind stiut faptul ca la viteza ridicata reflexele conducatorului auto sunt intarziate, fiind astfel marit spatiul de franare, cu consecinta directa asupra producerii accidentelor de circulatie soldate atat cu pagube materiale, cat si cu victime omenesti.
Apelantul consideră ca la aplicarea sanctiunii s-a tinut cont de criteriile de individualizare a pedepsei, insa in masura in care onorata instanta de fond ar fi apreciat contrariul, ar fi avut posibilitatea legala de a reduce cuantumul amenzii, nu doar a inlocuirii acesteia cu avertismentul. Cu toate acestea, in contextul documentelor prezentate, anume cazierul auto al petentului, nici reducerea cuantumului amenzii nu ar fi suficienta pentru ca intimatul-petent sa adopte un comportament in conformitate cu prevederile legale.
Analizand apelul declarat de intimată impotriva acestei sentinte, tribunalul în opinie majoritară constata ca in raport de considerentele hotararii si de probele administrate in cauza, acesta este nefondat, intrucat concluziile instantei de fond cu privire la gradul de pericol social al contraventiei retinute in sarcina intimatulșui-petent s-au facut in concordanta cu dispozitiile art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001.
În acest sens tribunalul constată că intimatul-petent deși nu este la prima abatere aceasta nu face ca în mod automat să nu poată beneficia de posibilitatea înlocuirii sancțiunilor contravenționale, de această posibilitate putând beneficia ori de câte ori se impune acest lucru în raport de probele administrate și de situația de fapt care ar impune o astfel de soluție.
În mod corect a apreciat instanța de fond, dându-se, cuvenita eficiență juridică criteriilor prev. de art.21 alin.3 O.G nr.2/2001 la stabilirea naturii și cuantumului sancțiunii aplicate, fiind corect evaluate atât circumstanțele reale în care a fost comisă fapta, cât și circumstanțele personale ale petentului.
Deși a fost depus cazierul contravențional al petentului, din care rezultă că acesta a mai săvârșit fapte contravenționale tribunalul apreciază că petentul a reușit a face dovada situației personale la momentul în care a săvârșit contravenția, petentul fiind într-o evidentă stare de îngrijorare și de neliniște față de starea de sănătate a mamei sale ce avea nevoie de medicamentele ce trebuiau aduse de petent.
Faptul că starea de sănătate a mamei petentului era gravă s-a dovedit ulterior prin intervenirea decesului acesteia.
Instanța fondului in mod corect a apreciat că, în speță, pentru fapta contravențională din procesul verbal de contravenție pericolul social concret nu justifică aplicarea directă a sancțiunii amenzii contravenționale și a celei complementare acestea nefiind proporționale cu gradul de pericol al faptei săvârșite, argumentele contestatorului fiind suficient de pertinente pentru a dispune înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea contravențională a avertismentului și a înlăturării sancțiunii complementare.
F. de acestea, retinand ca prima instanta a facut o corecta apreciere a probatoriului administrat, precum si a individualizarii sanctiunii aplicate, interpretand si aplicand dispozitiile legale incidente in materie si pronuntand o hotarare legala si temeinica, tribunalul constata ca motivele de apel invocate de intimata nu subzista, urmand sa respinga apelul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Cu majoritate respinge apelul ca nefondat declarat de apelantul-intimat I. de P. al Judetului Arges-Serviciul Rutier cu sediul în Pitești, jud. Argeș împotriva sentinței civile nr. 4796/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat-petent fiind B. C. cu domiciliul în P., S. Chicos, nr. 2, jud. Argeș
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2015.
Președinte,Judecător,
D. D. A. M. D. B.
Grefier,
F. G.
Red./dact. D.D.A.
4 ex./2.09.2015
Opinie separată a judecătorului V. R.:
Apreciez că în cauză se impunea admiterea apelului, schimbarea sentinței civile apelate în sensul respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În condițiile în care petentul nu a înțeles să formuleze apel împotriva sentinței civile nr. 4796/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești sub aspectul că nu se face vinovat de fapta contravențională reținută în sarcina sa, dezlegarea instanței de fond cu privire la acest aspect a intrat în puterea de lucru judecat.
Cât privește sancțiunea aplicată, consider că operațiunea de individualizare a acesteia de către prima instanță, nu a fost efectuată în conformitate cu dispozițiile art.21 alin.3 din OG 2/2001.
Potrivit art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art.7 alin. 2 din același act normativ, avertismentul se poate aplica în cazul în care fapta contravențională este de gravitate redusă.
Din coroborarea dispozițiilor legale mai sus menționate, reiese că legea are în vedere, în primul rând, gradul de pericol social generic al contravenției, stabilit în mod abstract de către legiuitor, prin stabilirea unor limite maxime și minime ale amenzilor contravenționale.
În al doilea rând, legea are în vedere posibilitatea aplicării concrete a sancțiunii contravenționale, de către agentul constatator sau de către instanța de judecată, a unei sancțiuni care să corespundă gradului de pericol social concret al contravenției, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În nici un caz nu se poate aprecia că, la modul general, un autoturism cu viteză de 100 km/h, pe raza localității Drăganu, reprezintă o faptă de o gravitate redusă, care să fi justificat, eventual, aplicarea sancțiunii avertisment, fiind de neacceptat ca o persoană care deține carnet de conducere să încalce cu bună știință reguli de circulație menite să garanteze viața și sănătatea persoanelor și buna desfășurare a traficului rutier.
Având în vedere că petentul nu a recunoscut săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa și nu a invocat lipsa mijloacelor materiale pentru achitarea amenzii stabilite de agentul constatator, în condițiile în care fapta săvârșită este de o gravitate ridicată, iar din analiza cazierului contravențional al petentului anexat de intimat apelului formulat, reiese că acesta nu se află la prima încălcare a dispozițiilor legale în materie contravențională, față de împrejurarea că, deși a invocat că se deplasa spre Centrul de Asistență și Îngrijire Bascoavele, pentru a-i duce mamei sale mai multe medicamente, întrucât aceasta se plângea de dureri puternice, nu a făcut dovada celor susținute, prin depunerea bonului fiscal de achiziționare a acestora și a prescripției medicale, sau, eventual, prin administrarea probei testimoniale în acest sens, apreciez că nu se impunea înlocuirea sancțiunii aplicate prin procesul verbal contestat cu cea a avertismentului, criticile apelantei sub acest aspect fiind fondate.
Referitor la invocarea stării de necesitate se reține că petentul nu a criticat sentința pronunțată de prima instanță sub aspectul neanalizării acestei cauze de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei, stabilită de art.11 din O.G. nr.2/2001, însă, oricum, se constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se reține incidența acesteia, întrucât petentul nu a făcut dovada existenței pericolului iminent și nici a lipsei vreunei alte posibilități de înlăturare a pericolului, cum impune art.45 C.penal
Judecător,
R. V.
Red./Dact. V.R.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1456/2015.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 661/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
