Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1062/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1062/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 9745/271/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1062/R/CA/2013
Ședința publică de la 13 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. V. E.
Judecător D. R.
Judecător O. M. U.
Grefier A. B. G.
Pe rol fiind soluționarea recursului C. administrativ și fiscal introdus de recurenta C. C. I., cu dom. Oradea, .. 7, .. Bihor, în contradictoriu cu intimata C. - SA. C., cu sediul în București, sector 6, .. 401A, împotriva sentinței civile nr._/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta C. C. I. și reprezentata acesteia av. B. S. conform împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că prezentul recurs este la al doilea termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxei de timbru, procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, la dosarul cauzei se află două citații care aparțin unui alt dosar, după care:
Instanța dispune dezatașarea citațiilor care nu aparțin dosarului cauzei și trimiterea acestuia serviciului de arhivă al instanței
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei, av. B. S., solicită admiterea recursului așa cum acesta a fost formulat, cu consecința modificării în parte a sentinței recurate în sensul admiterii în integralitate a plângerii contravenționale.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, instanța constată că prin sentința civilă nr._/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta C. C. I., cu domiciliul în Oradea, . 7, . Bihor, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA- C.E.S.T.R.I.N. cu sediul în București, . 401A, sector 6, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/15.05.2012
Instanța de fond a constatat anulat tariful de despăgubire în cuantum de 28 Euro.
A menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal atacat.
Prima instanță a respins ca nefondată cererea de anulare a procesului verbal contestat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . 12 nr._/15.05.2012, petenta C. C. I. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, reținându-se faptul că, în data de 23.04.2012, ora 14:08, pe DN 76, în loc. S., s-a constatat că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ proprietatea petentei, a circulat fără rovinietă valabilă.
Prin același proces-verbal, petenta a fost obligată și la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 Euro.
Verificând plângerea din perspectiva art. 31 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că aceasta a fost depusă în termen legal.
Verificând mențiunile din cuprinsul procesului verbal la contravenție prin prisma prevederilor O.G. 2/2001, prima instanță a constatat ca procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției cuprinde elementele la care se face referire in norma legala.
Susținerile petentei potrivit cărora procesul verbal este lovit de nulitate absolută deoarece nu i s-a dat posibilitatea de a formula obiecțiuni nu au fost reținute de instanță de fond, întrucât Decizia XXII/2007 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii stabilește „În aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, s-a decis că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.” Deci sancțiunea nulității poate interveni doar în condițiile art 105 alin 2 Cod proc civ, respectiv dacă astfel petentei i s-ar fi produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. În speță, o astfel de vătămare nu există, cu atât mai mult cu cât procesul-verbal nici nu a fost încheiat în prezența petentei.
Lipsa semnăturii unui martor nu atrage sancțiunea nulității absolute a procesului-verbal de contravenție, nefiind prevăzută sub această sancțiune în art. 17 din OG nr 2/2001, petenta nefăcând dovada niciunei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Nici lipsa semnăturii olografe a agentului constatator nu a putut fi reținută de către instanța de fond ca motiv de nulitate absolută, pentru următoarele motive:
Procesul-verbal atacat conține mențiunea expresă că documentul a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către M. Zane, cu certificatul nr._0301adf7 din data de 22.12.2011 emis de Cersign S.A., depus de intimată dosar.
Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile”, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Semnătura electronică reprezintă forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul-verbal corespund întru-totul stării de fapt și de drept reținute de către instanța de fond, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.
Prima instanța a reținut că art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura olografă a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, s-a reținut că procesul-verbal de contravenție poate fi semnat legal prin aplicarea semnăturii electronice pe un înscris care, emanând de la intimată și recunoscut de către aceasta, dobândește potrivit legii valoarea unui act autentic, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces-verbal de contravenție.
Reținând natura de act administrativ de drept public a procesului-verbal de contravenție, așadar de înscris autentic definit potrivit art. 1171 și 1173 C.civ., instanța de fond a reținut că incidența în privința procesului-verbal de contravenție a normelor privind semnătura electronică nu îi răpesc acestuia calitatea de act autentic, emis de un funcționar public competent și cu respectarea solemnităților prevăzute de lege.
Față de aceste motive, instanța de fond a constatat că nu este incident nici un caz de nulitate absolută sau relativă pentru neîndeplinirea condițiilor de formă ale procesului-verbal atacat
Pe fond, prima instanță a reținut următoarele:
Astfel cum s-a reținut și de CEDO în cauza N. împotriva României, instanța nu trebuie să aibă idei preconcepute referitoare la vinovăția petentului, ci concluzia privind nevinovăția sau vinovăția acestuia trebuie să rezulte după administrarea probelor.
Intimata a dovedit temeinicia procesului-verbal cu actele depuse la dosarul de fond, din care rezultă că, în data de 23.04.2012, ora 14:08, pe DN 76, în loc. S., s-a constatat că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea petentei, a circulat fără rovinietă valabilă.
Potrivit dispozițiilor O.G. nr. 15/2000 modificată prin O.U.G. nr. 157/2007, prin rovinietă valabilă se înțelege rovinieta ecuson al cărei model este prevăzut în Normele Metodologice aplicată la loc vizibil pe partea interioara a parbrizului, iar conducătorii auto au obligația să prezinte organelor de control documentul care atesta plata tarifului de utilizare în original sau în copie.
Conform art. 8 din același act normativ „fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție si se sancționează cu amendă”.
Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și deținere a rovinietei valabile revine în exclusivitate în cazul utilizatorilor români, deținătorilor menționați în certificatul de înmatriculare, în cartea de identitate sau în alte documente oficiale, așa cum reiese din prevederile art. 7 din O.G. nr. 15/2000.
Față de acest text legal, nu are relevanță cine conducea autoturismul la data de 23.04.2012, ora 14:08 întrucât responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și deținere a rovinietei valabile revine proprietarului autoturismului. Or, petenta nu a contestat faptul că ar fi proprietarul autoturismului cu nr._ .
Pentru aceste considerente, instanța de fond a constatat că fapta reținută de agentul constatator în procesul verbal atacat, constituie contravenție în sensul prevăzut de O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Deci contravenția reținută în sarcina petentei există, neexistând, nici sub acest aspect, vreun motiv de anulare a procesului-verbal contestat și de exonerare a petentului de la plata amenzii.
Referitor la tariful de despăgubire, prima instanță a reținut dispozițiile art. II din legea nr 144/2012, care prevede: “Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.”
Întrucât petenta se încadrează în situația prevăzută de textul legal menționat, instanța de fond a constatat anulat tariful de despăgubire în cuantum de 28 Euro.
Față de cele de mai sus, prima instanța a admis în parte plângerea, constând anulat tariful de despăgubire, menținând celelalte dispoziții ale procesului verbal atacat și respingând ca nefondată cererea de anulare a procesului verbal contestat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal recurenta C. C. I..
În motivarea recursului se susține procesul verbal de contravenție trebuia semnat sub sancțiunea nulității absolute, iar potrivit disp. art. 445 /2001 înscrisul sub formă electronică .
În drept a invocat disp.a rt. 304 ind. 1 c.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.
În motivarea întâmpinării susține în esență că art. 17 din OG nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de validitate semnătura manuscrisă a procesului verbal de contravenție, fiind incidente disp. art. 6 din legea nr. 445/2001 privind semnătura electronică . Susține în continuare că potrivit art. 7 din legea nr. 445/2001 prevede expres efectul identic cu cel ala actului autentic pentru înscrisul în formă electronică căruia i s-a încorporat, atașat sau asociat logic o semnătură electronică .
În drept intimata a invocat disp.a rt. 308 al.2 c.pr.civ, OG nr. 15/2002 și Og nr. 2/2001.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în temeiul disp. art. 304 ind. 1 c.pr.civ instanța reține că acesta este nefundat pentru considerentele ce succed :
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . 12 nr._/15.05.2012, petenta C. C. I. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, reținându-se faptul că, în data de 23.04.2012, ora 14:08, pe DN 76, în loc. S., s-a constatat că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ proprietatea petentei, a circulat fără rovinietă valabilă.
Contrar susținerilor recurentei, și cum corect a reținut instanța de fond, lipsa semnăturii olografe a agentului constatator nu constituie motiv nulitate absolută, fiind aplicabile în speță prevederile Legii nr. 455/2001.
Procesul-verbal atacat conține mențiunea expresă că documentul a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către M. Zane cu certificatul nr._0301adf din data de 22.12.2011 emis de Certsign S.A.
Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile”, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Semnătura electronică reprezintă forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul-verbal corespund întru-totul stării de fapt și de drept reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.
În acord cu instanța de fond, tribunalul reține că art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura olografă a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemu ( unde legea nu distinge nici interperetul nu trebuie să distingă), se reține că procesul-verbal de contravenție poate fi semnat legal prin aplicarea semnăturii electronice pe un înscris care, emanând de la intimată și recunoscut de către aceasta, dobândește potrivit legii valoarea unui act autentic, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces-verbal de contravenție.
Față de considerentele ce preced, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, tribunalul va respinge ca nefondat recursul .
Cheltuieli de judecată nu se vor acorda nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta C. C. I., cu dom. Oradea, .. 7, .. Bihor, în contradictoriu cu intimata C. - SA. C., cu sediul în București, sector 6, .. 401A, împotriva sentinței civile nr._ din 25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 Decembrie 2013.
Președinte, D. V. E. | Judecător, D. R. | Judecător, O. M. U. |
Grefier, A. B. G. |
Jud. fond:F.I.
Red.: O.U.
Tehnored.: A.G.
2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 66/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3281/2013. Tribunalul... → |
|---|
