Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 496/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 496/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 8950/271/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 496/R/CA/2013
Ședința publică de la 17 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător A. R. P.
Judecător O. G.
Grefier V. Onchiș
Pe rol judecarea recursului de contencios administrativ privind pe recurenta C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P CLUJ - AGENTIA DE CONTROL ȘI INCASARE BORS și pe intimata ., împotriva Sentinței Civile nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta intimata . prin reprezentant B. E., lipsind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, recursul este motivat, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, iar in baza art. 150 C.proc.civ., socotind cauza lămurită, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicita respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a admis cererea formulata de petenta . in contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P CLUJ - AGENTIA DE CONTROL ȘI INCASARE BORS.
A fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale, aplicate prin procesul-verbal de contravenție . nr._/12-04-2012, cu sancțiunea avertismentului, totodată fiind înlăturată obligația petentei de plată a amenzii contravenționale și a tarifului de despăgubire.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12-04-2012, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei, în baza art.8 alin 1,2 și 4 din O.G 15/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că a utilizat autovehiculul cu nr. de inmatriculare_, in data de 06-03-2012, fara a detine rovinieta valabila.
Verificând plângerea din perspectiva art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că aceasta a fost depusă în termen legal.
De asemenea, s-a constatat că procesul-verbal de contravenție respectă condițiile de legalitate impuse sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG nr. 2/2001 și că situația de fapt reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție . nr._/12-04-2012 constituie contravenție în sensul art.7 alin 2 din O.G.15/2002, care interzice circulația pe drumurile publice fără rovinietă valabilă.
Se mai retine de către instanța de fond că procesul-verbal nu poate face dovada prin el însuși, procesul verbal reprezentand doar actul prin care petentul este acuzat de savarsirea contraventiei.
Instanța de fond a precizat că, astfel cum s-a retinut de CEDO in cauza A. contra Romaniei, contraventia retinuta in sarcina petentului intruneste elementele expuse in art.6 par.1 din CEDO, intrucat campul de aplicare al O15/2002 priveste toti cetatenii, iar sanctiunea instituita are un caracter preventiv si represiv.
Pe cale de consecinta, petentei îi sunt recunoscute si garanțiile procesuale specifice in materie penala in ceea ce priveste dreptul la un proces echitabil, printre care si prezumtia de nevinovatie prevazuta de par.2 al art. 6.
Aceasta prezumtie, ca orice prezumtie legala relativa conduce la rasturnarea sarcinii probei.
Pe de alta parte, in favoarea intimatului opereaza prezumtia instituita prin art. 1171 C.civ. privind legalitatea, veridicitatea si autenticitatea actului intocmit de un funcționar public, aflat in exercitarea atributiunilor sale de serviciu si in limitele competentei sale. Prezumtia instituita prin art. 1171 C.civ. are de asemenea un caracter relativ, dispenseaza de sarcina probei si este susceptibila a fi combatuta prin proba contrarie.
Judecătoria a mai reținut că suntem în prezența a doua prezumtii legale, ambele cu caracter relativ, cate una in favoarea fiecareia dintre parti, iar pentru a asigura echilibrul procesual părțile trebuie sa produca in fata instantei probe pertinente si concludente in sustinerea afirmatiilor lor.
Procesul verbal de constatare și sancționare contravențională e un act juridic administrativ unilateral ce emană de la o autoritate publică, ce are competența de a constata și de a sancționa faptele contravenționale, și se bucură de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate, are forță probantă și se execută din oficiu. Dar existența acestei prezumții nu scutește organul constatator de obligația ce îi incumbă în momentul contestării procesului verbal și anume de a susține cu probe veridicitatea celor reținute în procesul verbal.
Acest act administrativ de sancționare nu trebuie astfel să încalce prezumția de nevinovăție a persoanei contraveniente, care poate face dovada contrară.
S-a reținut de către instanța de fond că petenta a adus probe verosimile, pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale, conformându-se dispozițiilor art. 1169 C.civ. potrivit căruia cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească.
Astfel, aceasta a făcut dovada că a achitat rovinieta aferenta zilei de 07-03-2012, la ora 08:53, potrivit inscrisurilor depuse la pagina 12 din dosar.
Referitor la modalitatea de individualizare a sanctiunii conraventionale, raportat la prevederile art. 5, al. 5 din OG nr. 2 din 2001 in sensul respectarii proportionalitatii dintre gradul de pericol social concret al faptei savarsite si sanctiunea aplicata, s-a reținut ca sanctiunea aplicata petentei nu a fost in mod corect individualizata.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționale cu gradul de pericol social al faptei savarsite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul verbal.
Ținând seama de circumstanțele personale ale contravenientei, de faptul ca nu a mai fost sanctionata contraventional, de pericolul social redus al faptei savarsite dat de perioada scurta de timp in care nu a detinut rovinieta, de împrejurarea ca sancțiunea trebuie individualizata in raport de aceste împrejurări, instanța de fond, in baza art. 34 rap. la art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, a admis in parte plângerea contravenționala și a înlocuit sanctiunea amenzii contraventionale, aplicate prin procesul-verbal de contraventie . nr._/12-04-2012, cu sanctiunea avertismentului, inlaturand obligatia de plata a amenzii contraventionale și a tarifului de despagubire.
Având în vedere că, prin Legea 144 din 23.07.2012, publicata în Monitorul Oficial nr. 509 din 24 iulie 2012, s-a abrogat alin 3 al art. 8 care prevedea (3) Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr.2, instanța de fond a constatat că este incident în cauză art. 15 al 2 din Constituția României potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Astfel, contravenția săvârșită de petent, la data constatării acesteia, era sancționată conform anexei nr. 2 din OG 15/2002 cu amendă între 250 și 500 lei plus tariful cu titlu de despăgubire in cuantum de 28 euro iar în urma modificării intervenite Legea 144 din 23.07.2012 plata tarifului de despăgubire s-a anulat.
În consecință, instanța de fond a inlaturat tariful de despagubire a anulat anula tariful de despăgubire in cuantum de 1210 euro, cuprins in procesul verbal de constatare a contravențiilor întocmit pe seama petentei.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat recurs intimata C.N.A.D.N.R. S.A., prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI CLUJ, solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul menținerii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 3000 lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr._/12.04.2012, fără cheltuieli de judecată.
Astfel, arată recurenta, prin Sentința Civilă nr._/2012 instanța de fond a admis plangerea contraventionala formulata de petenta ., dispunand inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale in cuantum de 3000 lei aplicata prin procesul-verbal de constatare a contraventiei nr._/12.04.2012 cu sanctiunea avertismentului si a inlaturat obligatia petentei de a plati tariful de despagubire in valoare de 1210 euro
Recurenta consideră sentinta criticabila, arătând că procesul verbal de constatare a contraventiei_/12.04.2012 a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor legale, iar actele aflate in dosarul cauzei atesta savarsirea de catre intimata-petenta a faptei retinute in sarcina sa, fapta ce constituie contraventie.
Recurenta arată că potrivit art. 8 alin.1 din OG 15/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, (1) Fapta de a circula fara a detine rovinieta valabila constituie contraventie continua si se sanctioneaza cu amenda.
Recurenta arată ca instanța de fond, in mod eronat a considerat ca amenda in cuantum de 3.000 lei nu este proporționala cu pericolul social al faptei săvârșite, cu împrejurările in care a fost săvârșita fapta si cu atitudinea petentei, deoarece din actele aflate la dosarul cauzei rezulta faptul ca la efectuarea controlului si constatarea contravenției s-a făcut in data de 07.03.2012, ora 8,50, chiar daca procesul verbal de constatare a contravenției s-a încheiat la ora 9,15.
Recurenta arată că contravenienta si-a achiziționat rovinieta ulterior efectuării controlului si constatării contravenției, respectiv la ora 8,53.
Faptul ca ulterior constatării contravenției si aplicării sancțiunii intimata-petenta si-a achiziționat rovinieta, nu este in măsura sa o exonereze de răspundere, consideră recurenta. La data si ora cand agentul a efectuat verificarea, intimata-petenta nu deținea o rovinieta valabila pentru vehiculul sau.
Cu privire la tariful de despăgubire, recurenta arată că conform art. II din Legea nr. 144/2012 "tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează."
Referitor la înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul, recurenta a apreciat ca nu se impune aceasta măsura. . baza art.34 alin. 1 din O.G.2/2001, poate sa hotărască asupra sancțiunii aplicate. Aceste prerogative legale conferă instanței posibilitatea de a proceda la o reindividualizare a sancțiunii contravenționale, in funcție de criteriile stabilite de art.21 alin.3 din O.G.2/2001. Astfel, sancțiunea aplicata in concret contravenientului trebuie sa răspundă imperativului proportionalitatii acesteia cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, avandu-se in vedere, sub acest aspect, imprejurarile in care s-a săvârșit fapta, modul si mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsa si circumstanțele personale ale contravenientului. In același sens, arată recurenta, art.5 alin.5 din O.G.2/201 prevede ca sancțiunea aplicata trebuie sa fie cu proporționala cu gradul de pericol social al faptei.
Potrivit art.7 din O.G.2/2001, sancțiunea avertismentului se aplica atunci cand fapta este de o gravitate redusa si chiar daca actul normativ care stabilește contravenția nu menționează expres aceasta sancțiune.
In cauza de fata, recurenta consideră ca nu se impunea înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul, având in vedere faptul ca, din actele aflate la dosarul cauzei rezulta ca intimata-petenta a achiziționat rovinieta ulterior efectuării controlului si constatării contravenției. Sancțiunea pecuniara, prin rolul sau coercitiv si preventiv, are menirea de a descuraja incalcarea acestor dispoziții legale de către utilizatorii rețelei de drumuri naționale. In plus, prin cuantumul ridicat al amenzilor prevăzute in aceasta materie, legiuitorul atrage atenția asupra gradului de pericol social abstract ridicat al acestei contravenții, înlocuirea cu averismentul putând sa se faca numai in mod excepțional.
Având in vedere cele arătate, având în vedere că rezultă fara putința de tăgada faptul ca intimata se face vinovata de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, recurenta a solicitat sa mențineți in sarcina intimatei a sancțiunii amenzii contravenționale stabilite prin PVCC nr._/12 .04.2012 in cuantum de 3.000 lei.
În drept recurenta a invocat prevederile O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, ale OG nr. 2/2001, ale Legii nr. 144/2012.
Recurenta nu a formulat cereri de probațiune.
Intimata .., nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare și nu a formulat cereri de probațiune.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 și 306 alin. (2) C.proc.civ., instanța apreciază că recursul este nefondat, și îl va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție nr._/12.04.2012 intimata a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei în temeiul prevederilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
În fapt, s-a reținut în sarcina acesteia că în data de 07.03.2012, ora 0850, automarfarul cu nr. de înmatriculare_ /_, aparținând petentei, a circulat pe DN1, în localitatea B., fără a deține rovignetă valabilă.
Prin Sentința civilă nr._ din data de 02.11.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul civil nr._ a fost admisă plângerea formulată de intimata din prezentul recurs și a fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 3000 lei, aplicată prin procesul-verbal de contravenție nr._/12.04.2012 cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, însă sancțiunea aplicată, amenda în cuantum de 3000 lei, nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, având în vedere că există împrejurări speciale care diminuează gradul de pericol social la faptei.
Astfel, instanța de fond a reținut că pericolul social al faptei savarsite este redus, având în vedere perioada scurta de timp in care nu a detinut rovinieta.
Tribunalul constată că recursul formulat de recurentă este nefondat, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
Astfel, tribunalul reține că în mod corect a stabilit prima instanță că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, acesta fiind întocmit cu respectarea condițiilor de formă și fond prevăzute de lege, iar fapta reținută în sarcina intimatei existând și constituind contravenție.
În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de intimată, tribunalul reține că în mod corect a individualizat sancțiunea instanța de fond. În acest sens, tribunalul reține că atât anterior datei de 07.03.2012, respectiv în data de 06.03.2012, cât și în data de 07.03.2012, după ora 0853, petenta achiziționase rovignetă valabilă pentru circulația pe drumurile naționale pentru autoturismul în cauză.
Astfel, conform dovezii aflată la fila 40 din dosarul de fond, în data de 06.03.2012 pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_ s-a achitat rovignetă de către petentă, valabilă până la ora 2359. De asemenea, în data de 07.03.2012, petenta a achiziționat pentru autoturismul în cauză rovignetă valabilă, începând cu ora 0853, valabilă până la ora 2359 (fila 12 dosar fond).
În aceste condiții, având în vedere intervalul de timp redus în care pentru autoturismul proprietatea petentei nu s-a achitat rovignetă valabilă, în mod corect a apreciat prima instanță că sancțiunea avertismentului este proporțională, ținând seama de gradul de pericol social al faptei concret săvârșite de intimată.
Tribunalul va înlătura ca nefondată susținerea recurentei conform căreia achiziționarea ulterioară a rovignetei nu este de natură să o exonereze de răspundere pe petentă. Astfel, se reține că instanța de fond nu a constatat intervenirea în speță a unei cauze exoneratoare de răspundere, ci, dimpotrivă, a reținut că fapta săvârșită de aceasta constituie contravenție, iar procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic.
Înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului a fost determinată, reține Tribunalul, de aplicarea în speță a dispozițiilor art. 5 alin. (5) coroborat cu art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, respectiv de aprecierea instanței de fond în sensul că fapta contravențională reținută în sarcina petentei prin actul constatator prezintă un grad de pericol social redus.
Prin urmare, reținând că motivele de recurs sunt neîntemeiate, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, instanța de control judiciar va respinge ca nefondat recursul.
Tribunalul constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMMÂNIA S.A., prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu intimata .., cu sediul în . Bicazu A., ., jud. N., împotriva Sentinței civile nr._/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.05.2013.
Președinte, D. R. | Judecător, A. R. P. | Judecător, O. G. |
Grefier, V. Onchiș |
Jud. fond. B. M.
V.O. 03.06 2013
Red.P.A.R./03.06.2013
2 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4059/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4057/2013.... → |
|---|
