Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4057/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4057/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 3049/111/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR – ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA Nr.4057/CA/2013
Ședință publică din data de 28 mai 2013
Președinte: E. D. V.
Grefier: B. C.
Pe rol fiind soluționarea în primă instanță a cauzei de contencios administrativ privind pe reclamanta S.C. S. C. International S.R.L., cu sediul în Oradea, Calea Clujului nr.199, județul Bihor, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, cu sediul în Oradea, ..2B, județul Bihor, și cererea de chemare în garanție privind pe pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, corp A, sector 6, pentru contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, învederând instanței că cererea este timbrată, s-a solicitat judecarea în lipsă, după care:
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art.137 C.proc.civ., pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă și, deliberând asupra acestei excepții, o respinge ca neîntemeiată, reținând că procedura prealabilă administrativă de contestare prevăzută de art.205-218 C.proc.fisc. nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei speciale de primă înmatriculare, astfel cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr.24 din 14.11.2011 dată în recursul în interesul legii, obligatorie potrivit art.3307 alin.4 C.proc.civ.
În temeiul art.167 C.proc.civ., încuviințează înscrisurile depuse în probațiune, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile, putând duce la dezlegarea cauzei.
Nefiind alte cereri sau probe, închide faza probatorie și, apreciind lămurită cauza, închide dezbaterile asupra acesteia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal,
În baza actelor de la dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 27.03.2012, sub număr de dosar_, reclamanta S.C. S. C. International S.R.L. a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea taxei de primă înmatriculare în cuantum de 1861,86 lei, achitată cu ordinul de plată nr.328/27.09.2007, precum și la plata dobânzii fiscale, respectiv a dobânzii legale prevăzută de O.G. nr.9/2000, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism second hand marca Mitsubishi, având număr de identificare JMBXJCW8WU013725.
Pentru a-l înmatricula în România, a fost obligat să achite taxa taxa specială de înmatriculare în valoare de 1861,86 lei, în temeiul art.2141- art.2143 din Codul fiscal, deși acest autoturism a fost înmatriculat anterior într-o țară ce aparține Uniunii Europene.
Consideră că taxa prevăzută de art.2141- art.2143 din Codul fiscal contravine art.90 din Tratatul CE, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne. În acest sens, taxa specială se aplică doar autovehiculelor second-hand achiziționate din spațiul comunitar și introduse în România în vederea înmatriculării, nu și celor achiziționate pe teritoriul României.
În dovedirea cererii reclamantul a depus înscrisuri.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 43 lei și timbru judiciar de 0,60 lei.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, prin D.G.F.P. Bihor, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii raportat la prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea excepției de inadmisibilitate arată că, în conformitate cu prevederile art.7 alin.1 din Legea 554/2004, reclamantul, după formularea cererii de restituire a taxei de primă înmatriculare, trebuia să solicite în prealabil organului emitent anularea actului administrativ - răspunsul la cererea de restituire, respectiv anularea actului administrativ fiscal care a stat la baza efectuării plății, și doar ulterior se putea adresa instanței de contencios administrativ.
Pe fondul acțiunii, arată că dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, deoarece, pe de o parte, nu suntem în prezența unor impozite interne mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, iar, pe de altă parte, nu ne aflăm în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, întrucât obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autovehiculele, indiferent de țara de proveniență a acestora, nefiind deci în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor.
Menționează că taxa specială pentru autoturisme a fost legal percepută, fiind calculată în conformitate cu prevederile art.2141 și art.2142 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Mai arată că, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, intrată în vigoare la data de 01.07.2008, reclamantul avea posibilitatea să solicite restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule.
Odată cu întâmpinarea, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, prin care a solicitat obligarea chematei în garanție să-i restituie suma de 1861,86 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare, precum și cuantumul dobânzii legale până la data plății efective.
În motivarea cererii, arată că suma achitată de reclamant cu titlu de taxă pe poluare constituie, potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea nr.9/2012, venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu pentru finanțarea programelor și proiectelor destinate protecției mediului.
Chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Prin încheierea de ședință din 28.05.2013 s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă, prin D.G.F.P. Bihor.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a înmatriculat în România un autovehicul de ocazie marca Mitsubishi, an fabricație 2007, având număr de identificare JMBXJCW8WU013725, achiziționat din România, conform facturii de vânzare-cumpărare nr.306/18.09.2007.
În vederea înmatriculării vehiculului menționat, reclamantul a plătit, la data de 27.09.2007, suma de 1861,86 lei ca taxă specială de primă înmatriculare.
La data de 24.02.2012, reclamantul s-a adresat pârâtei solicitând restituirea taxei de speciale pentru autoturisme, însă, prin adresa nr._ din 07.03.2012, această instituție i-a comunicat refuzul restituirii.
Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa specială de primă înmatriculare, a cărei plată era prevăzută ca obligatorie de art.2141-2143 din Legea nr.343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, contravine Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – art.110 (ex-articolul 90 TCE), paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor Codului fiscal privitoare la problema dedusă judecății să aibă în vedere și prevederile art.11 și art.148 din Constituția României, ale Legii nr.157/2005, precum și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Astfel, se constată că în reglementarea internă, taxa specială de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă prin art.2141-2143 din Legea nr.343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, modificată prin O.U.G. nr.110/200, care stabilesc obligația achitării taxei, modul de calcul și scutirile de la plata acesteia.
Din analiza acestor prevederi legale, rezultă că taxa de înmatriculare se datorează doar pentru autoturismele noi și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară și după data de 01.01.2007, această taxă nefiind percepută pentru autovehiculele deja înmatriculate în România.
În conformitate cu art.110 paragraful 1 (ex-articolul 90 TCE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Art.110 din TFUE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), există o încălcare a art.110 din TFUE, atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 09.03.1995, Nunes Tadeu, C-345/93, Hotărârea din 22.02.2001, Gomes Valente, C-393/98, precum și Hotărârea din 19.09.2002, Tulliasiamies și Siilin, C-101/00).
În această privință, CJUE a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într-un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea din 05.12.2006 dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ákos Nádasdi c. Vam-és Penzugyörseg Észak-Alföldi Regionalis Parancsnoksága, respectiv I. Németh c. Vam-és Penzügyörség Del-Alfoldi Regionális Parancsnoksága). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Hotărârea Weigel dată în cauza C-387/01 și Hotărârea din 20.09.2007, Comisia/G., C-74/06).
În speță, pentru ca instanța să analizeze incompatibilitatea taxei instituite în sarcina reclamantului cu dispozițiile art.110 TFUE, se impunea ca reclamantul să facă dovada achiziționării autovehiculului dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, precum și dovada faptului că autovehiculul în discuție a fost înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene.
Reclamantul nu a depus la dosar aceste probe, deși în temeiul rolului activ, în conformitate cu dispozițiile art.129 alin.5 C.proc.civ., instanța i-a pus în vedere în mod repetat necesitatea îndeplinirii acestor obligații, citațiile cuprinzând mențiunea privind completarea probațiunii fiindu-i comunicată, pe bază de semnătură, la data de 18.01.2013, respectiv 04.04.2013 (f.19,26).
Înscrisurile depuse la dosar de reclamant (f.23-24, 28-38) nu prezintă relevanță, întrucât se referă la un alt autovehicul decât cel pentru care se solicită restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în cuantum de 1861,86 lei, cu care a fost sesizată instanța.
În considerarea acestor aspecte, reținând că în cauză nu s-a făcut dovada că autovehiculul pentru care s-a achitat taxa pe poluare este un autovehicul second-hand, achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, pentru a se putea reține incidența reglementării comunitare cuprinsă în art.110 TFUE, astfel cum a fost conturat jurisprudențial de CJUE în materia specifică a taxei speciale de primă înmatriculare, se impune respingerea cererii reclamantului.
Ca și consecință a respingerii capătului de cerere principal privind restituirea taxei de primă înmatriculare, instanța va respinge și capătul de cerere accesoriu privind plata dobânzii fiscale/legale aferente, având în vedere caracterul accesoriu al acestuia, potrivit principiului de drept „accesorium sequitur principale”.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu, se reține că, potrivit art.60 alin.1 C.proc.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretențiuni cu o cerere de chemare în garanție sau în despăgubire.
Reținând, din analiza acestor dispoziții legale, că soluția dacă cererii de chemare în garanție depinde de soluția dată cererii principale, având în vedere că cererea principală a fost respinsă ca nefondată, în temeiul art.60 C.proc.civ., cererea de chemare în garanție urmează a fi respinsă ca lipsită de interes.
Față de soluția pronunțată, în cauză nu se acordă cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. S. C. International S.R.L., cu sediul în Oradea, Calea Clujului nr.199, județul Bihor, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, cu sediul în Oradea, ..2B, județul Bihor.
Respinge ca lipsită de interes cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, corp A, sector 6.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2013.
Președinte Grefier
D. V. E. C. B.
Red.jud. E.D.V.
Dact.gref.B.C.
Data red – 28.06.2013
Nr.ex. – 5
Emis 3 comunicări
reclamanta S.C. S. C. International S.R.L.
sediul - Oradea, Calea Clujului nr.199, județul Bihor
pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii
sediul - Oradea, ..2B, județul Bihor
chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu
sediul - București, ..294, corp A, sector 6
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 496/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2319/2013.... → |
|---|
