Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4546/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4546/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 2821/111/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 4546/CA/2013
Ședința publică de la 12 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. O.
Grefier E. S.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza C. administrativ și fiscal privind pe reclamant N. I. cu domiciliul în Oradea, .. 67/A, jud. Bihor, împotriva pârâtelor D.G.F.P. BIHOR și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA, cu sediul procesual ales în Oradea, .. 2B, jud. Bihor, chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, . A, nr. 294, sector 6, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Se constată că dezbaterea cauzei pe fond a avut loc în data de 05.06.2013 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 12.06.2013 când s-a pronunțat hotărârea.
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor, legal timbrată, reclamantul VLAȘ T. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. BIHOR și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4.277 lei ce reprezintă taxa de poluare, la care vor fi calculate dobânzi legale calculate conform dispozițiilor codului de procedură fiscală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că pentru înmatricularea în România a autoturismului achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, Serviciul înmatriculări auto a condiționat operațiunea de înmatriculare de plata taxei de poluare stabilită prin OUG 50/2008.
A arătat că s-a adresat pârâtei pentru a proceda la stabilirea taxei de poluare pe care era obligat să o plătească, exprimându-și dezacordul față de obligarea sa ca subiect de drept dintr-un stat comunitar la plata unei astfel de taxe. Întrucât înmatricularea autoturismului a fost condiționată de plata sumei respective, a acceptat temporar să o plătească astfel că i s-a emis decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule prin care s-a stabilit cuantumul sumei datorată cu titlu de taxă de poluare. Prin chitanța menționată a achitat în contul Trezoreriei taxa de poluare în valoare de 3.262 lei, obținând astfel dreptul de a proceda la înmatricularea mașinii.
Apreciază că perceperea unei astfel de taxe este nelegală, ea contravenind prevederilor Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, care potrivit dispozițiilor art.148 al.2 din Constituția României au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
A mai arătat că cererea sa este întemeiată întrucât obligația impusă de statul român contravine flagrant prevederilor art.90 din Tratatul C.E., deoarece creează o discriminare între autovehiculele second-hand importate și cele autohtone, protejând categoric piața internă și creând o presiune financiară asupra importului de autoturisme second-hand din țările comunitare. S-a susținut că, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. Este de notorietate că, Comisia Europeană consideră că legislația privind taxa de poluare din România nu este în conformitate cu Tratatul CE.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 90 și 25 din Tratatul CE și Legea nr. 554/2004.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Oradea a solicitat respingerea cererii, arătând că dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt încălcate în cauză, taxa de poluare nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece această taxă este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România doresc să le utilizeze pe teritoriul României și, în consecință contribuie la poluarea mediului.
În speță sunt aplicabile prevederile OUG nr.50/2008 conform cărora se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A.F.M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului și intră sub incidența taxei autovehiculele din categoriile M(1)- M(3) și N(1)-N(3),astfel cum sunt definite în RNTR2.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu cu argumentul că suma achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare, constituie, potrivit dispozițiilor art.1 al.1 din OUG nr. 50/2008 venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Chemata în garanție, Administrația F. pentru Mediu nu a depus întâmpinare.
Analizând cererea prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate și a normelor legale incidente, instanța a constatat următoarele:
Reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene autoturismul second – hand, marca Hyundai cu nr. de identificare KMHJN81VP8U887776, iar pentru a-l înmatricula în România, a fost obligat să plătească taxa în valoare totală de 4.277 lei.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru stabilirea taxei de poluare pe care era obligat să o plătească, exprimându-și dezacordul față de calcularea și obligarea sa la plată.
Însă întrucât înmatricularea autoturismului a fost condiționată de plata acestei taxe, a fost nevoit să o plătească astfel că s-a emis decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule prin care s-a stabilit că datora suma de 4.277 lei cu titlu de taxă de poluare.
Instanța reține că, prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeană.
Potrivit art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și ale celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art. 110 din TFUE „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară. Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, Curtea stabilește că din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris mai sus.
Trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură.
În speță, OUG nr.50/21.04.2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată revine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Pentru autovehiculele aflate deja pe piața națională și care sunt supuse unei noi înmatriculări, nu se achită taxă de poluare în vederea reînmatriculării.
În cauza T. împotriva Statului Român, Cauza C‑402/09, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În acest context, concluzia care se impune este că prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art. 6 din OUG nr. 50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România.
Instanța constată, însă, că discriminarea pe care o menționează și Curtea Europeană de Justiție, se produce în ceea ce privește vehiculele de ocazie, nu și cele noi, pentru care indiferent de proveniență, piața națională sau spațiul comunitar, se aplică aceeași taxă de poluare.
Reclamantul solicită restituirea taxei de poluare achitată pentru un autoturism nou, fabricat în 2008, care se află la prima lui înmatriculare, fiind cumpărat în cadrul programului de stimulare a înnoirii parcului auto național pentru anul 2010, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar - factura de achiziție, caz în care instanța constată că nu există un regim discriminatoriu stabilit de OUG nr. 50/2008.
Referitor la fondul litigiului, constată că cererea reclamantului este neîntemeiată, astfel că în temeiul art. 18 din Legea nr.554/2004 o va respinge în totalitate.
În temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, apreciind ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție a Ministerului F. pentru Mediu București, formulată de pârâta, o va respinge în consecință.
Fiind parte căzută în pretenții, în temeiul art. 274 al.1 Cod pr.civ., instanța va respinge cererea reclamantului cu privire la cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamantul N. I. cu domiciliul în Oradea, .. 67/A, jud. Bihor, împotriva pârâtelor D.G.F.P. BIHOR și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA, cu sediul procesual ales în Oradea, .. 2B, jud. Bihor.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA, cu sediul în Oradea, .. 2B, jud. Bihor, împotriva chematei în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corpA, sector 6.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 iunie 2013.
Președinte, C. C. O. | ||
Grefier, E. S. |
Red. jud. O.C.C.
Ex.6/28.06.2013
Pt. conformitate se comunică azi .cu:
- reclamant N. I. cu domiciliul în Oradea, .. 67/A, jud. Bihor,
- pârâtelor D.G.F.P. BIHOR
- și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA, cu sediul procesual ales în Oradea, .. 2B, jud. Bihor,
- chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, . A, nr. 294, sector 6
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 6421/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 194/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
