Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1546/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1546/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 13388/111/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 1546/CA/2013
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. A.
GREFIER: B. N.
Pe rol fiind soluționarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul M. I., cu domiciliul în Săbolciu, nr. 12, județul Bihor, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, cu sediul în Oradea, .. 2, județul Bihor și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantului, av. A. N., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura este completă, acțiunea este legal timbrată, după care:
Reprezentantul reclamantului depune înscrisuri prin care face dovada achiziționării autoturismului dintr-un stat membru U.E., chitanța nr. 53 în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocațial și arată că nu mai are alte probe de solicitat.
Instanța considerând cauza lămurită închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantului susține acțiunea astfel cum a fost formulată, solicitând admiterea ei pentru motivele arătate în cuprinsul cererii. Cu cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar mobil și onorariu avocațial.
Instanța considerând cauza lămurită o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 30.11.2022, legal timbrată, reclamantul M. I., in contradictoriu cu parata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR a solicitat instanței să dispună anularea actului administrativ nr. 887/16.11.2011 și obligarea pârâtei sa-i restituie taxa de poluare pentru autovehicule in cuantum de 3557 lei achitata, taxa prelevată ilegal, suma care sa fie actualizata cu rata dobânzii legale stabilită în conformitatea cu dispozițiile C.pr.fiscală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul arată că a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism, second hand. Pentru a înmatricula acest autoturism in România a fost obligat sa achite taxa de poluare pentru autovehicule in cuantum de 3557 lei, deși acest autoturism a mai fost înmatriculat într-o țară ce aparține Uniunii Europene.
În aceste condiții, consideră că îngrădirea dreptului său de a înmatricula autoturismul în România, prin achitarea taxei de poluare, reprezintă o gravă încălcare a dreptului comunitar, taxa de poluare fiind edictată în așa fel încât se descurajează importul, fiind favorizate produsele naționale.
Pretinde că această taxă contravine dispozițiilor art.90 din Tratatul CE, coroborat cu prevederile Legii nr.157/2005 și ale art.148 al.2 din Constituție.
Apreciază ca parata trebuie sa fie obligata si la suportarea prejudiciului cauzat prin imposibilitatea folosirii sumei respective pentru perioada cuprinsa intre data efectuării plătii si data restituirii acesteia. In consecința, roagă instanța sa dispună obligarea paratei la restituirea taxei plătite actualizate cu dobânda legala prevăzuta de codul de procedura fiscala.
In drept au fost invocate art.90 si art.25 din Tratatul CE. si Legea nr.554/2004 cu modificările ulterioare .
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, prin reprezentanții săi legali, pe cale de întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata. În argumentarea poziției procesuale, arată că in speța sunt aplicabile prevederile art. l alin. l, art.3 alin. l, art.4 lit. a) si b) si art.6 alin.4 din OUG nr.50/2008 completate cu cele ale art. l alin. l din N-le metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008, conform cărora actul normativ menționat stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului si intra sub incidența taxei autovehiculele din categoriile M(l)-M(3) si N(l)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in RNTR2.
Conform prevederilor art.4 alin. a din OUG nr.50/2008, obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, iar vechimea autovehiculului rulat se calculează in funcție de data primei înmatriculări a acestuia.
Potrivit dispozițiilor comunitare invocate de reclamant, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect produselor altor tari membre ale Comunității unor impozite interne de orice natura, superioare celor care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare. Ori, taxa de poluare instituita de dispozițiile OUG nr.50/2008 nu poate fi asimilata impozitelor interne, aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin Înmatricularea acestora in România înțeleg sa le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului.
Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr.50/2008 ca fiind unul de poluare rezulta din dispozițiile art. 1 alin.2 care enumera categoria de programe si proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ .
De precizat este faptul ca, instituirea acestei taxe de poluare a fost rezultatul negocierilor dintre România si comisia Europeana, astfel încât nu se poate aprecia ca ar contraveni legislației comunitare.
Totodată a formulat a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, cu argumentul că suma achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare, constituie, potrivit dispozițiilor art.1 al.1 din OUG nr50/2008 venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Chemata în garanție, deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene - autoturismul marca Volkswagen, tip Golf, second hand. Pentru a înmatricula acest autoturism in România a fost obligată sa achite taxa de poluare pentru autovehicule in cuantum de 3557 lei, stabilită prin Decizia de calcul a taxei de poluare nr._/14.09.2011.
Reclamantul s–a adresat pârâtei cu cerere de restituire a taxei de poluare, cerere soluționată nefavorabil, prin decizia nr. 887/16.11.2011.
Referitor la temeinicia cererii reclamantului, se cuvine pentru început a se stabili locul pe care dispozițiile art.110 alin.1 TCE (fostul art.90) îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art.30 și 34 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Așadar, dacă art.30(fostul art.23) stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art.110 alin.1 TCE interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C-393/04 și C-41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par.55 „ art.90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre”.
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusă prin dispozițiile OUG nr.50/2008, reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, Akos Nadasdi și C-333/2005, „ o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de . legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art.90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente”.
În jurisprudența recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (Cauza C-402/09, T.), cu privire la compatibilitatea reglementărilor naționale referitoare la taxa de poluare cu dreptul comunitar, s-a reținut, că „există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de import depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național…Prin urmare pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național”.
În continuare, la paragraful 42 al Hotărârii, se arată că, criteriile obiective care servesc la evaluarea deprecierii autovehiculelor nu au fost enumerate de Curte într‑o manieră imperativă (Hotărârea Comisia/G., punctul 37). Prin urmare, acestea nu trebuie în mod necesar să fie aplicate cumulativ. „Cu toate acestea, aplicarea unui barem întemeiat pe un singur criteriu de depreciere, precum vechimea autovehiculului, nu garantează că baremul reflectă deprecierea reală a acestor vehicule. În special, în lipsa luării în considerare a rulajului, baremul reținut de legislația în cauză nu conduce, ca regulă generală, la o aproximare rezonabilă a valorii reale a vehiculelor de ocazie importate (Hotărârea Comisia/G., citată anterior, punctul 43).
„Cu toate acestea, a reținut Curtea de Justiție a Uniunii Europene, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”(paragraful 58 al Hotărârii în cauza C-402/09, T.).
Chiar dacă, în speța avându-l ca reclamant pe numitul T., înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, taxa de poluare a fost stabilită printr-o decizie emisă de Administrația Finanțelor Publice la data de 27.10.2008 – dată la care era în vigoare forma inițială a OUG 50/2008, pentru identitate de rațiune, incompatibilitatea dispozițiilor naționale cu cele ale Tratatului Uniunii Naționale se impune a fi constată și în privința modificărilor aduse formei inițiale a OUG 50/2008.
Astfel, întrucât O.U.G. nr. 50/2008 în forma aplicabilă în perioada 15 decembrie 2008 – 14 februarie 2010 a fost modificată prin O.U.G. nr. 218/2008, care menționează expres scopul reglementării naționale – limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente – soluția nu poate fi decât aceea a constatării incompatibilității acestei variante cu art. 110 TFUE, inclusiv în ceea ce privește par. 2 al art. 110 TFUE.
În fine, întrucât O.U.G. nr. 50/2008 în forma aplicabilă în perioada 15 februarie 2010 – 31 decembrie 2010, nu diferă de forma inițială a ordonanței decât sub aspectul cuantumului taxei de poluare (semnificativ mai mare), fără ca legiuitorul să stabilească alte criterii de depreciere ale autovehiculelor de ocazie importate, aceeași soluție se impune și în cazul în care taxa de poluare a fost achitată sub imperiul acestor reglementări.
În consecință, față de caracterul discriminatoriu al reglementării taxei de poluare aplicabilă reclamantului, această reglementare urmează a fi înlăturată ca fiind în contradicție cu dispozițiile art.110 TFUE.
Totodată, prin Hotărârea din 07.07.2011 dată în cauza C-263/10 N. s-a stabilit că toate variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15.12.2008 – 31.12.2010 au fost declarate incompatibile cu art.110 TFUE și s-a respins cererea Statului Român de limitare a efectelor în timp a hotărârii Curții, reținând, de asemenea, că același argumente sunt valabile și în privința taxei de poluare aplicabilă după data de 01.01.2011.
În consecință, în baza considerentelor expuse, apreciind acțiunea reclamantului ca fiind fondată, în temeiul art. 1, 8, 18 L.554/2004 o va admite, astfel că va dispune anularea deciziei nr. 887/16.11.2011 și obligarea pârâtei sa-i restituie taxa de poluare pentru autovehicule in cuantum de 3557 lei admite, reprezentând taxa de poluare încasată nelegal.
În virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, dar având în vedere și faptul că este vorba de un raport de drept fiscal, va fi obligată, totodată, și la dobânda calculată potrivit dispozițiilor art. 120, 124 coroborate cu art. 70 al.1 C.pr.fiscală.
În temeiul prevederilor art. 63 Cod procedură civilă, apreciind întemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului F. pentru Mediu București, formulată de pârâtă, o va admite și pe cale de consecință va obliga chemata în garanție, să plătească pârâtei suma de 3557 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare, precum și dobânda legală până la data plății, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.50/2008, taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 al.1 C.pr.civ., va fi obligată pârâta, în favoarea reclamantei la plata sumei de 543,6 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul M. I., cu domiciliul în Săbolciu, nr. 12, județul Bihor, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, cu sediul în Oradea, .. 2, județul Bihor și în consecință:
Dispune anularea deciziei nr. 887/16.11.2011.
Obliga pârâta în favoarea reclamantului, la plata sumei de 3557 lei, reprezentând taxa de poluare încasată nelegal și la dobânda calculată potrivit dispozițiilor art. 120, 124 coroborate cu art. 70 al.1 C.pr.fiscală.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu și în consecință:
Obliga chemata în garanție, să plătească pârâtei suma de 3557 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare, precum și dobânda legală până la data plății.
Obliga pârâta în favoarea reclamantei, la plata sumei de 543,6 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 Februarie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
T. A. B. N.
Red. T.A., jud.
Dact. B.N./ 25.03.2013
5 ex.
Pt. conf. 3 .
- D.G.F.P. BIHOR
- AFM
Azi .2013
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1036/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1449/2013.... → |
|---|
