Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 612/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 612/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 3064/113/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 612/Fca/2013
Ședința publică de la 25 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE :M. L. V.
GREFIER – G. A.
Pe rol judecarea cauzei în C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul D. N., cu domiciliul în B., . G. nr.26, ., . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură prin .-A.H.”, cu sediul în B.,..54, .,. în contradictoriu cu pârâta C. de Asigurari de Sanatate, cu sediul în B., ., județul B. având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat H. A. pentru reclamantul D. N. în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar ( fila 8) , lipsă fiind pârâta CAS B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prezenta cerere este la al treilea termen de judecată, cererea este legal timbrată conform dovezilor de la dosar( fila 3), s-a depus întâmpinare de către pârâta CAS B., cauza a fost amânată pentru a depune reclamantul dovada veniturilor realizate pentru anii 2005-2008 și concluzii scrise, după care,
Avocat H. A. pentru reclamant a depune la dosar precizări cu privire la obiectul contestației, decizia de pensionare și practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri de formulat,excepții de invocat sau probe de administrat instanța acordă cuvântul pe fond părții prezente.
Apărătorul reclamantului având cuvântul solicită admiterea contestației astfel cum a fost precizată. Arată că a contestat Decizia de impunere n._/24.10.2011. Susține că a contestat modalitatea de calcul al majorările la contribuția asigurărilor de sănătate pentru perioada 2005-2008. De asemenea consideră că reclamantul se încadrează în categoria persoanelor exceptate de la plata contribuției de sănătate pentru alte venituri decât cele din pensie potrivit art.257 lit.f din Legea nr.95/2006, întrucât are calitatea de pensionar conform dovezilor depuse la dosar.
Față de cele arătate mai sus solicită admiterea acțiunii în sensul de a anula decizia de impunere și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3155lei reprezentând contribuția, penalități și cheltuieli de executare, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Deliberând, instanța a pronunțat următoarea hotărâre în contencios administrativ.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamantul D. N.,, a chemat in judecata pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., formulând contestație împotriva Deciziei de impunere nr._/24.10.2011 solicitând anularea acesteia și restituirea sumelor de 1245 lei cu titlu de contribuții la fondul de sănătate și 1858,06 lei cu titlu de majorări. Totodata reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a precizat că în perioada 01.01._08 a realizat venituri impozabile din închirierea unui bun mobil, venituri pe care le-a declarat cu bună credință la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B., care a emis deciziile de impunere anuală stabilind venitul net impozabil, care a și fost achitat, respectiv: Decizia nr._/20.09.2006,venit net 5100 lei-impozit 816 lei; -Decizia nr._/05.09.2007 la venit net 2163 lei - impozit 346 lei ; Decizia nr._/18.06.2008 la venit net de 7200 lei -impozit 152 lei și Decizia nr._/27.07.2009 la venitul net de 2170 lei-impozit 347 lei.
Arată că pârâta nu i-a comunicat în timp util obligația plății contribuției,calculând contribuția nu numai retroactiv dar și prin aplicarea unor prevederi legislative abrogate. Astfel, în Decizia nr.372/29.12.2011 se menționează că obligația de plată a contribuției la FNUASS este prevăzută de art.257 alin.2 lit.e) din Legea nr.95/2006, privind reforma în domeniul sănătății. A precizat reclamantul că dispozițiile normative respective fuseseră deja abrogate prin art.1 pct.3 din OUG nr.107/2010 pentru modificarea și completarea Legiinr.95/2006, astfel că, sub această motivație, decizia este nelegală..
A susținut reclamantul că din acest motiv decizia de impunere apare ca nelegală în condițiile în care Curtea Constituțională anterior emiterii deciziei, statuase că „ dispozițiile art.257 alin.2 lit.f) Teza finală din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, așa cum au fost modificate de art.1 pct.4 din OUG nr.107/2010 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că valoarea contribuției minime la fondul de asigurări sociale de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor… nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe țară, lunar
Arată că pârâta i-a respins contestația administrativă împotriva Deciziei de impunere nr._/24.10.2011, a emis Titlu executoriu nr._/29.12.2011 și a întocmit proces-verbal privind cheltuielile de executare, fiecare dintre aceste acte fiindu-i comunicate și însoțite de o somație de plată, ambele purtând același număr ca și titlu executoriu.
Cu privire la majorări, reclamantul a precizat că au fost calculate pentru perioada 2005-2008, în condițiile în care Decizia de impunere a fost întocmită abia la data de 24.10.2011, încălcându-se obligațiile constituționale de informare, conform art.31 alin.2 din Constituția României, autoritățile publice ,potrivit competențelor ce le revin,sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor, iar potrivit art.65 lit f) din OUG nr.150/2002, casele de asigurări de sănătate au obligația să furnizeze gratuit informații,consultanță, asistență în problemele asigurărilor sociale de sănătate persoanelor asigurate potrivit Legii nr.95/2006. Arată că în exercitarea atribuțiilor prev.de art.65, pârâta avea obligația să-l înștiințeze pe asigurat cu privire la obligațiile ce-i revin
În probațiune reclamantul a administrat dovada cu înscrisuri depunând actele la care a făcut referire..
Parata Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Braila, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii. A precizat pârâta că potrivit protocolului nr. P5282/_/30.10.2007 încheiat la nivel național între CNAS și ANAF privind furnizarea datelor referitoare la asigurații ce realizează venituri impozabile din cedarea folosinței bunurilor, reclamantul a realizat venituri impozabile în perioada 2005-2008.
Deoarece în perioada 01.01._08, reclamantul ca persoană ce realizează venituri impozabile, conform OUG 150/2002 și Legii nr.95/2006 aplicabile acestei perioade, ca cetățean român asigurat îi incubă și obligația plății contribuției la nivelul venitului impozabil inclusiv majorări conform prevederilor artz.261 din Legea nr.95/2006.
În ceea ce privește veniturile realizate din cedarea folosinței bunurilor, conform prevederilor art. 12 alin.2 din Ordinul CNAS 617/2007 ” contribuția pentru veniturile prevăzute la alin.(1) se aplică la venitul net din cedarea folosinței bunurilor stabilit prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut determinat potrivit Codului fiscal”.
Arată că alin.3 din textul de lege invocat prevede că: „ persoanele care realizează venituri de natura celor prevăzute la alin.( 1) și dacă, până la data de 31 decembrie a anului în curs, aceste venituri anuale sunt sub nivelul a 12 salarii minime brute pe țară, vor plăti contribuția anual la data de 25 a lunii ianuarie a anului următor, calculată la nivelul a 12 salarii minime brute pe țară”.
Pârâta susține că majorările de întârziere au fost calculate conform prevederilor art.216 și art.261 alin.4 din Legea nr.95/2006 ” În cazul neachitării în termen a contribuțiilor datorate fondului, aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere se realizează potrivit procedurilor instituite de Legea nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanța Guvernului nr.92/2003, republicată”.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului prin prisma sustinerilor reclamantului si in lumina intregului material probatoriu administrat in cauza si a dispozitiilor legale incidente, instanța constată în fapt următoarele:
Prin Decizia de impunere nr._/24.10.2011 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., privind obligațiile de plată către FNUASS, s-a retinut ca reclamantul a realizat venituri impozabile, din cedarea folosinței bunurilor în perioada 2005-2008 pentru care s-a stabilit o contribuție datorata de 1234 lei și majorări de 1858,06 lei.
Aceasta contribuție a fost calculată la un venit baza de calcul de 5.100 lei pentru anul 2005, 2163 lei pentru anul 2006, 2640 lei pentru anul 2006; 7200 lei pentru anul 2007 și 2170 lei pentru anul 2008. Baza de calcul este corectă și corespunde cu venitul realizat de reclamant potrivit deciziilor de impunere de la filele 11-14 de la dosar. Așa fiind se constată de către instanță că sub acest aspect decizia este legală. .
Conform dispozițiilor Legii nr.95/2006 - art. 257 alin (1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%), care se aplică asupra: f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), alin. (21) și (22) și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Sub acest ultim aspect instanta constata că dispozițiile art. 257 - alin. 2 lit. f) teza finală au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 335/2011, publicată în Monitorul Oficial nr.355 din 23 mai 2011, în măsura în care se interpretează că valoarea contribuției minime la fondul de asigurări sociale de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din dividende și dobânzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Cu privire la majorările de întârziere instanța reține că într-adevăr, așa cum a arătat și reclamantul, decizia de impunere nr._/24.10.2011 a fost emisă de pârâtă la data de 24.10.2011, iar majorările de întârziere au fost calculate pe o perioadă anterioară acestei date.
Întrucât nu a comunicat reclamantului înainte de data scadenței că are o obligație de plată, pârâta a încălcat dispozițiile art. 31 al. 2 din Constituția României, autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor și ale art. 65 lit. f din O.U.G. nr. 150/2002 potrivit cu care casele de asigurări de sănătate au obligația să furnizeze gratuit informații, consultanță, asistență în problemele asigurărilor sociale de sănătate persoanelor asigurate, reglementare preluată integral în Legea nr. 95/2006.
În exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 65, pârâta avea obligația să-l înștiințeze pe asigurat cu privire la obligațiile ce-i revin. Acesta este și motivul pentru care pârâta a solicitat informații referitoare la asigurații ce realizează venituri impozabile din cedarea folosinței bunurilor de la Agenția Națională de Administrare Fiscală în baza Protocolului precizat în întâmpinare. Numai în situația în care contestatorului i se comunică obligația de plată și termenul scadent și acesta nu contestă actul administrativ fiscal prin care se stabilea obligația și nici nu o achita la termenul scadent, se putea ca obligația să fie executată silit potrivit unui titlu executoriu, calculându-se și obligațiile accesorii.
Față de considerentele mai sus expuse, tribunalul apreciază că prezenta acțiune este fondată în parte, urmând ca în temeiul art.18 ( 1) din Legea nr.554/2004 să o admită ca atare și în consecință va anula Decizia de impunere nr._/24.10.2011 emisa de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., si va exonera pe reclamanta de plata sumei totale de 1858,06 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul D. N., cu domiciliul în B., . G. nr.26, ., . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură prin .-A.H.”, cu sediul în B.,..54, .,. în contradictoriu cu pârâta C. de Asigurari de Sanatate, cu sediul în B., ., județul B..
Anulează în parte Decizia de impunere nr._/24.10.2011 și exonerează pe reclamant de plata majorărilor în sumă de 1858,06 lei.
Obligă pe pârâta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi,25 februarie 2013.
Președinte,
M. L. VasiliuGrefier,
G. A.
Red. M.L.V.
Dact.G.A.-4ex./24.04.2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 412/2013. Tribunalul BRĂILA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 196/2013.... → |
|---|
