Acţiune în constatare. Sentința nr. 116/2015. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 116/2015 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 2119/116/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr.116/2015
Ședința publică de la 04 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. M. T.
Grefier C. V.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta M. S. N. în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI, având ca obiect acțiune în constatare taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat av. S. C. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. S. C., având cuvântul pentru reclamantă, apreciază competent Tribunalul Călărași în soluționarea prezentei cauze.
Tribunalul se declară competent material pentru soluționarea prezentei cauze.
Av. S. C., având cuvântul pentru reclamantă, în dovedirea acțiunii solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar.
Tribunalul încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul reclamantei.
Av. S. C., având cuvântul pentru reclamantă, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, apreciind cauza în stare de soluționare.
Tribunalul ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, apreciind cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul pentru susțineri pe fond.
Av. S. C., având cuvântul pe fond pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține dosarul în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Călărași sub nr._, reclamanta M. S. N., domiciliată în Călărași, ., jud. Călărași a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, cu sediul în Călărași, ..6-8, jud. Călărași și DGRFP Ploiești, cu sediul în Ploiești, ..22, jud. Prahova, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate la restituirea sumei de 7.133 lei lei reprezentând taxă de poluare, a dobânzii legale calculată de la data achitării taxei și până la data restituirii efective, anularea adresei de răspuns la procedura prealabilă pe care a parcurs-o, constatarea nelegalității obligației de plată a taxei de poluare, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea în fapt a cererii, reclamanta arată în esență, că a achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism second hand, marca AUDI A4, iar pentru a înmatricula autovehiculul în România a fost obligată la achitarea unei taxe de poluare în cuantum de 7.133 lei conform OUG nr. 50/2008.
Se mai arată că, anterior înregistrării acțiunii, a solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, cererea fiindu-i respinsă pe motiv că datorează taxa potrivit prevederilor în materie.
Apreciază că taxa percepută de pârâtă este nelegală, fiind un conflict între norma internă și art.110 din TFUE, solicitând aplicarea cu prioritate a normei comunitare, în baza căreia solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In drept, a invocat dispozițiile art.148 din Constituția României, OUG nr. 50/2008, art. 110 din TFUE.
In dovedirea acțiunii, a depus înscrisuri în copie.
In termen legal, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât OUG nr.50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în scopul protecției mediului pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.
Referitor la dobânzi, arată că sunt reglementate de art.124 din OG nr.92/2003.
In drept a invocat dispozițiile art. 205 Cod pr.civilă.
Analizând actele dosarului, tribunalul reține că reclamanta a achiziționat un autoturism sencond-hand, iar în România a plătit o taxă specială pentru înmatriculare în cuantum de 7.133 lei, achitată conform dovezii depusă în copie la dosar.
Reclamanta consideră că această taxă este discriminatorie în raport cu jurisprudența Curții Europene și încalcă prevederile art. 110 din TFUE, precum și prevederile Constituției României, care instituie supremația dreptului comunitar în raport de dreptul intern, atunci când există conflict de norme.
Tribunalul mai reține că taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă în reglementarea internă prin Legea nr. 343/2000 și art. 2142 – 2143 Codul fiscal, care stabileau obligația de achitare a acestei taxe, modul de calcul și scutirile de la plata acesteia.
Ulterior, dispozițiile Codului fiscal mai sus arătate, au fost abrogate expres prin OUG nr.50/21.04.2008, care a instituit cadrul legal pentru plata taxei de poluare pentru autovehicule și care se constituie ca venit la bugetul fondului pentru mediu.
Prin dispozițiile art.4 din OUG nr. 50/2008, s-a prevăzut că obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul, după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele reglementate de art. 3 și 9 din ordonanță.
Prin urmare, taxa de poluare se datorează atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România începând cu data de l iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Potrivit art.110 din TFUE (fost art.90 paragraf 1), nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Aceste dispoziții consacră principiul liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, potrivit căruia statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui și sunt obligate să înlăture orice măsură administrativă, fiscală sau vamală, care ar afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Prin dispozițiile interne, respectiv OUG nr.50/2008, taxa de poluare este instituită atât pentru înmatricularea autoturismelor noi, indiferent de proveniența geografică sau națională, cât și pentru autovehiculele second-hand provenite din statele membre ale Uniunii Europene sau din alte state, nefiind însă obligatorie pentru autovehiculele deja înmatriculate, atunci când dreptul de proprietate se transmite după . acestui act normativ.
Potrivit art. 148 al.2 și 4 din Constituția României, urmare a aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale uniunii, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească sunt obligate să garanteze aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2.
De asemenea, prin art.11 al.1 și 2 din Constituție, Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte și care fac parte din dreptul intern.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007, se constată că sunt activate dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Prin Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră astfel încât drepturile prevăzute de Tratat, să fie pe deplin și efectiv protejate.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt bunăoară autoritățile fiscale.
Potrivit OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M (1)-N(3) astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a autovehiculelor rutiere precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art3).
Autoturismul reclamantei nu intra în categoriile exceptate de la plata taxei de poluare (art.3 alin.2 și art.9 alin.1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit.a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în Românie și cele produse în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin.1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin.1).
Scopul general al art.110 din TFUE este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă provenită din alte state membre în comparație cu produsele interne.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG nr.50/2008, în timp ce reclamanta a invocat nelegalitatea acestuia, ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile dreptului comunitar invocate în acțiune, care au prioritate față de dreptul național.
Analizând dispozițiile OUG nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE, nu se percepe taxa de poluare la o nouă înmatriculare, dacă a fost anterior înmatriculat în România, dar se percepe taxa de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România, indiferent dacă este nou sau second hand.
OUG nr.50/2008 este contrară art.110 din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu mai este admisibil, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE hotărârea din 7 mai 1987. cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta SRL c. Amministrazione della finanze dello Stato – în speță taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia.).
discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei pe poluare de faptul primei înmatriculării pe teritoriul României, deși din preambulul OUG nr.50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Prin urmare, dispozițiile art. 4 lit.a din OUG nr.50/2008 creează o discriminare fiscală și un regim diferit între produsele importate și cele similare autohtone care este în contradicție și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție, care a decis în cauze similare că o taxă de înmatriculare este interzisă dacă este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei determinată în funcție de caracteristicile tehnice ale autovehiculului, nu ține cont de gradul de depreciere al autoturismului, astfel încât această valoare excede valorii reziduale a unor autoturisme second-hand similare care sunt deja înmatriculate în statul membru din care au fost importate.
In consecință, dispozițiile interne care stabilesc obligația de plată a taxei de poluare la înmatricularea second-hand încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor reglementat la art.110 din TFUE, precum și dispozițiile art. 148 al.2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu, are caracter prioritar și prevalează legii interne.
Pentru considerentele arătate, tribunalul urmează a admite în parte, acțiunea formulată de reclamanta M. S. N. împotriva pârâtelor Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași și DGRFP Ploiești.
Urmează a obliga pârâtele în solidar să restituie reclamantei suma de 7.133 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și dobânzile fiscale calculate de la data de achitării taxei și până la data restituirii.
În baza art.451 alin.1 C.., urmează a obliga pârâtele în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 920 lei.
Urmează a respinge capetele de cerere formulate de reclamată privind constatarea nelegalității obligației de plată a taxei de poluare în raport de soluția de admitere a acțiunii în restituirea taxei.
Urmează a respinge și cererea de anularea a adresei de corespondență pe care reclamanta a avut-o cu organul fiscal întrucât nu este producătoare de efecte juridice.
Cererea a fost legal timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta M. S. N. împotriva pârâtelor DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI, în parte.
Obligă pârâtele, în solidar să restituie reclamantei suma de 7.133 lei și dobânzile fiscale calculate de la data achitării taxei și până la restituirea sumei și a dobânzilor.
Obligă pârâtele, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată de 920 lei.
Respinge celelalte capete de cerere formulate de reclamantă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2015.
Președinte, N. M. T. | ||
Grefier, C. V. |
Red.N.T./02.03.2015
Tehnored.N.T./C.V.
Ex.4/02.03.2015
2 .
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2896/2015.... | Contract administrativ. Sentința nr. 73/2015. Tribunalul CĂLĂRAŞI → |
|---|
