Acţiune în constatare. Sentința nr. 95/2015. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 95/2015 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 1925/116/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA nr.95/2015
Ședința publică de la 29.01.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE- P. M. V.
GREFIER- T. M.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta D. F. și pârâții C. L. al . . obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal efectuat în ședința publică s-au prezentat reclamanta personal asistată de avocat D.B. V. și cons.jur. M. C. pentru pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, învederându-se instanței că reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, după care;
Tribunalul înmânează cons. jur. M. C. o copie de pe răspunsul la întâmpinare formulat de reclamantă, respectiv fila 35 din dosar.
Avocat D.B.V. având cuvântul pentru reclamantă relativ la excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă, solicită unirea acesteia cu fondul cauzei și respingerea pe fond pentru motivele arătate și în acțiune.
Cons. jur. M. C. având cuvântul pentru pârâți solicită ca instanța să se pronunțe asupra acestei excepții cu mențiunea că, în opinia pârâților admiterea acestei excepții face de prisos cercetarea fondului.
Avocat D.B.V. având cuvântul pentru reclamantă precizează că în opinia sa, încercând să observe fondul instanța va putea constata mai bine dacă este tardivă sau nu cererea reclamantei.
Tribunalul acordă cuvântul părților pe excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă.
Cons.jur.M.C. având cuvântul pentru pârâți apreciază că cererea de chemare în judecată este tardivă întrucât atacă un act administrativ emis de o autoritate publică iar termenele de tardivitate sunt expres prevăzute în art.11 din Lg. 554/2004,iar motivele pentru care a invocat această excepție sunt expuse pe larg în întâmpinare. Solicită a se observa că cererea este depusă peste termenul de cel mult un an, contestarea deciziei de reziliere emisă de Comisia Locală și de P. . 2012 iar contestatoarea înțelege să conteste actul abia în 2014; reiterează faptul că în opinia sa termenul acesta nu este suspendat deoarece a început să se judece la Curtea de Arbitraj așa cum a descris în cererea de chemare în judecată, că sunt suspendate de drept doar actele administrative care sunt atacate de prefect sau asupra cărora instanța de judecată a pronunțat o hotărâre definitivă prin care a dispus suspendarea lor și atâta timp cât aceste două condiții nu sunt îndeplinite apreciază că termenul de tardivitate începe să curgă de la data de 16.06.2012. Față de aceste considerente solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii reclamantei ca tardiv introdusă.
Avocat D.B.V. având cuvântul pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii și unirea excepției cu fondul pentru motivele arătate pe gard atât în cererea de chemare în judecată cât și în răspunsul la întâmpinare. Solicită pe fond respingerea acestei excepții pentru motivele arătate. Cu privire la suspendarea invocată arată că există pe rolul Tribunalului București o acțiune în anularea hotărârii arbitrare care ar echivala cu o cauza de suspendare a termenului de prescripție a dreptului la acțiune întrucât acțiunea în sesizarea Tribunalului arbitrar a fost introdusă într-un termen la scurt timp după ce s-a produs rezilierea acestui contract, reclamanta a ales calea arbitrajului care echivalează cu o procedură judiciară la finalul căreia nefiind mulțumită a contestat această hotărâre arbitrară pe calea instanțelor comune. Acest fapt echivalează și cu o acțiune în contestarea tuturor actelor subsecvente actului administrativ de reziliere motiv pentru care consideră că este în termen. Precizează că litigiul arbitrar este între Casa de Asigurări de Sănătate și reclamantă în calitate de cabine medical iar Primăria . parte în acest litigiu dat în interpretarea reclamantei a reziliat acest contract de concesiune cu privire la sediu, fără să existe o cauză legală.
Cons. jur. M. C. având cuvântul pentru pârâți, precizează că acele hotărâri nu le sunt opozabile și față de pârâți nu se aplică nici un termen de suspendare mai ales că suspendarea este clar prevăzută de art.14 și 15 din Lg. 554/2004.
În aplicarea art.248 C.pr.civilă tribunalul rămâne în pronunțare pe excepția tardivității cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă, apreciind că la acest moment nu se impune unirea cu fondul cauzei, iar în urma deliberării avute a pronunțat următoarea soluție.
TRIBUNALUL ;
Asupra cauzei civile de față;
Prin cererea înregistrată la această instanța în data de 10.11.2014 sub nr._ reclamanta D. F., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ..3, .. 2, ., a chemat în judecată pe pârâtele instituția Primarului C. D. și pe cea a Consiliului L. al C. D., ambele din Județul Călărași, solicitând: 1 - constatarea nulității absolute a deciziei de reziliere a contractului de concesiune prin atribuire directă nr.611/2005, încheiat între reclamanta, ca titular al CMI beneficiar al concesiunii pentru funcționarea sediului CMI - ului (contract de concesiune încheiat cu Cons. L. al C. D.), așa cum rezulta din adresa nr.4035.2012 emisă de Primăria Cum. D.; 2 - constatarea valabilității contractului de concesiune prin atribuire directă nr.611/ 2005 precum și faptul ca orice cauză de încetare a acestuia nu este întemeiată și legală în condițiile speței de fața; 3-obligarea pârâtelor să o repună în situația anterioară deciziei de reziliere a contractului de concesiune, permițând CMI să continue funcționarea la sediul concesionat pe perioada contractului de concesiune și în dreptul de a utiliza spațiul concesionat pe termenul legal al derulării contractului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că respectivul contract de concesiune (ce a fost reziliat) nu este condiționat de existența vreunei colaborări între CMF - ul al cărei titulară este și C.A.S.-ul județean, ci doar se stipulează că se „vor desfășura activități specifice unui cabinet medical" , așa ca orice apărare sau obiecție a intimatelor în sens contrar sunt în afara clauzelor contractuale. A mai arătat reclamanta că una dintre cauzele de nulitate pe care le invocă este faptul că respectivul contract de concesiune în discuție a fost încheiat între CMI - ul al cărei titulară este și instituția Consiliului L. al C. D., Județul Călărași, iar decizia rezilierii unilaterale a contractului de concesiune, a fost dispusă și semnată de către instituția Primarului C. D., Județul Călărași, (neexistând prin urmare identitate de părți la momentul semnării contractului cu momentul denunțării sale unilaterale).
Menționează reclamanta că deși a notificat intimatele prin adresa nr.15/2012 nu a primit nici un răspuns,ulterior dresându-se Comisiei de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, care a pronunțat o hotărâre arbitrală pe care a contestat-o la Tribunalul București. Apreciază că orice obiecție/excepție/apărare de tardivitate a cererii de față,le consideră nefondate, (termenul de decădere sau prescripție fiind întrerupte/suspendate până la soluționarea definitivă a dosarului aflat pe rolul Tribunalului București) .
În drept a invocat Legea 554/2004 și dreptul comun.
În dovedirea cererii reclamanta a propus administrarea dovezilor cu înscrisuri, interogatoriul părților, expertize de specialitate, etc., depunând la dosar acte care se regăsesc la filele 4 -16.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă
La data de 22.12.2014 pârâții C. L. al C. D. si P. C. D., au formulat în cauză întâmpinare prin care au solicitat, pe fond, respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție, au invocat tardivitatea introducerii cererii de chemare în judecată,cu precizarea că potrivit art.11 alin.(1) din Lg. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se poate introduce în termen de 6 luni de la data expirării termenului ac soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expiram termenului legal de soluționare a cererii.
Cu privire la excepția tardivității introducerii cererii pârâta menționează că în data de 16.05.2012, așa cum precizează si reclamanta, a notificat(sub forma plângerii prealabile) pârâtele cu privire la nelegalitatea deciziei de reziliere a contractului de concesiune încheiat cu CMI D. F.. Apreciază că data de la care se calculează termenul de introducere a cererii de chemare în judecată, conform Legii nr.554/2004, este 16.06.2012, prin urmare, în lumina celor expuse mai sus, consideră că cererea de chemare în judecată este tardiv introdusă. Referitor la susținerile reclamantei că orice excepție de tardivitate este nefondată, ca termenul de prescripție sau de decădere fiind întrerupte/suspendate până la soluționarea definitivă a dosarului aflat pe rolul Tribunalului București nr._/3/2013, pârâții au arătat că acestea sunt total eronate, având în vedere că potrivit Lg. 554/2004, se suspendă de drept un act administrativ dacă este contestat de prefect; conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente,reclamantul poate solicita suspendarea actului administrativ, această suspendare judecându-se cu precădere si constatându-se de către instanța de judecată. Concluzionând pârâta arată că, atâta timp cât actul administrativ nu a fost contestat de către Instituția Prefectului, iar pe rolul instanței de judecată nu a fost înregistrată o astfel de cerere, apreciază reținerile reclamantei neîntemeiate.
Relativ la fondul cauzei pârâții au arătat că Contractul de concesiune prin atribuire directă nr.611/2005 s-a încheiat cu D. F., în calitate de medic titular al cabinetului medical individual, specialitatea medicină generală - medic specialist de familie. Au mai arătat pârâții că la data de 26.04.2012, Casa de Asigurări de Sănătate Călărași i-a înștiințat asupra notificării de denunțare a contractului de furnizare servicii medicale în asistentă primară nr. 50/ 26.04.2011, începând cu data de 09 mai 2012. Conform prevederilor Legii nr. 95/2006, art. 69 înființarea unui nou cabinet de medicină de familie într-o localitate se realizează în conformitate cu prevederile legale, iar contractarea și montarea serviciilor de medicina de familie de către casele de asigurări de sănătate județene și municipiului București, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței/Naționale și Autorității Judecătorești se fac pentru medicii de medicină generală.
Apreciază pârâții că pentru a practica servicii de medicină de familie este obligatoriu să existe contract cu Casa de Asigurări de Sănătate. Prin urmare, atâta timp cât acest contract nu mai există,reclamanta nu mai poate desfășura activitatea medicală de medicină de familie. Astfel, încetează si contractul de concesiune încheiat cu reclamanta D. F., în calitate de medic titular al cabinetului medical individual,specialitatea medicină generală medic specialist de familie.
In drept pârâții și-au întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.205 C.pr.civilă cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziții invocate sau incidente în speță.
În susținerea întâmpinării pârâții au propus proba cu înscrisuri.
Au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul va admite excepția tardivității acțiunii, invocată de către pârâți cu consecința respingerii ca tardivă a acțiunii reclamantei D. F. pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Așa cum rezultă din textul legii-art.11 al.1 din Legea nr.554/04 privind contenciosul administrativ, termenul de acționare în justiție este de 6 luni, și începe să curgă din momentul comunicării petentului a răspunsului emitentului actului, ori-în cazul lipsei acestuia așa cum este cazul de față-de la momentul expirării celor 30 zile de răspuns.
În speță, reclamantei petente i s-a comunicat dispoziția contestată de față, iar la data de 16 mai 2012 a fost înregistrată în registratura pârâtului emitent plângerea reclamantei împotriva acestei dispoziții, moment de la care începea să curgă termenul de 30 zile de soluționare a acesteia. Cum în cauză un răspuns la această plângere nu a fost comunicat, neexistând, de la expirarea celor 30 zile sus arătate a început să curgă termenul de șase luni de contestare în instanță, aspecte ce nu au fost contestate, contestația fiind introdusă cu mult peste cele șase luni, la 10 noiembrie 2014.
Singura divergență dintre părți privește curgerea acestui termen, dacă a fost suspendată prin demersul efectuat de către reclamantă în prealabil în fața unui organ arbitral așa cum s-a apărat reclamanta.
Este adevărat că termenul de prescripție poate fi suspendat ori întrerupt, dar aceasta în condițiile legii-art.14, 15.
În cauză, nici reclamanta nu a invocat vreun temei legal, deși avea interesul, dar nici nu există un asemenea temei care să opereze în cauză. Este necontestat demersul arbitral făcut, dar - aspect esențial - el privește un alt act, nu pe cel de față,la această procedură nu au participat și pârâții de față, iar pe de altă parte-legea nu stipulează suspendarea cursului pentru acest act ca urmare a demersului arbitral; de altfel legea nu leagă în nici un fel actul administrativ de față de vreo procedură arbitrală, arbitrajul neavând nici o competență.
Tocmai de aceea era inutilă unirea excepției cu fondul, fiind suficientă analiza excepției acum.
Apreciem că în cauză demersul arbitral nu constituie cauză de suspendare a cursului prescripției, că acest termen a curs continuu de la data de 17 iunie 2012 până la data de 17 ianuarie 2013, în fine că această acțiune în anulare este formulată peste termenul legal.
Față de acestea excepția se dovedește justificată, și urmează a o admite, cu consecința respingerii acțiunii ca tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității acțiunii, invocată de către pârâți și în consecință, respinge ca tardivă, acțiunea formulată de către reclamanta D. F. în contradictoriu cu pârâții C. L. al . .> Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publica azi 29.01.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
P. M. V. T. M.
Red. PMV/dact. TM
Ex. 4/19.02.2015
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 105/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2626/2015.... → |
|---|
