Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 08-09-2015, Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 4219/269/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 880/2015
Ședința publică de la 08 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. T.
Judecător - R. R.
Grefier - M. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind apelul declarat de apelanta I.P.J. CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr.324/2015, pronunțată de Judecătoria Oltenița, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat intimatul C. F. M., lipsă fiind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Intimatul C. F. M., având cuvântul, solicită judecarea cauzei, neavând cereri de formulat.
Tribunalul apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerile pe fond.
Intimatul C. F. M., având cuvântul, arată că este de acord cu hotărârea instanței de fond, că a plătit amenda, însă are nevoie de permisul de conducere, pentru că este agent de vânzări. Solicită respingerea apelului si menținerea soluției instanței de fond.
INSTANȚA
Asupra apelului declarat, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Oltenița sub nr._, petentul CIUPALA F.-M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI - Oras Budești, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat în data de 15.11.2014 și exonerarea sa de plata amenzii, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea plângerii petentul a arătat că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat în data de 15.11.2014 de către I. Călărași, a fost sancționat, în baza disp. art. 100 alin.3 lit. e din OUG nr. 195/2002 republicată, cu 4 puncte-amenda în valoare de 360 lei și reținerea permisului de conducere, pentru că ar fi condus auto cu nr._ , pe DN4 București - Oltenița și, în dreptul localității F., a efectuat manevra de depășire a autoturismului_, încălcând efectiv marcajul linie continuă la manevra de depășire, fiind sancționat contravențional cu o amendă de 360 lei, patru puncte amendă, fiind dispusă și reținerea permisului de conducere și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru 30 de zile, pentru săvârșirea faptei prevăzute de:
1). art. 120 alin.l lit. I din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform căruia „ constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice, nerespectarea indicatoarelor si marcajelor de obligare. "
2). art. 100 alin 3 din OUG 195/2002 - privind circulația pe drumurile publice, respectiv „ nerespectarea semnificației indicatoarelor și marcajelor de obligare "
Astfel, organul de poliție a consemnat în procesul-verbal menționat că petentul "a condus autoturismul_ pe DN4 București - Oltenița și, în dreptul localității F., a efectuat manevra de depășire a autoturismului_, încălcând efectiv marcajul linie continuă la manevra de depășire. In vederea aprecierii asupra situației de fapt, arată că agentul de poliție a consemnat, în mod total eronat, faptul că petentul a „condus autoturismul_ " pe DN4 București - Oltenița localității F. a efectuat manevra de depășire a autoturismului_, încălcând efectiv marcajul linie continua la manevra de depășire" în condițiile în care, dacă ar fi fost adevărat, cel puțin teoretic, ar fi trebuit să fi depășit și viteza legală.
Din toată situația de fapt relatată mai sus, nu poate reieși, din punctul său de vedere, decât reaua-credință a agentului constatator relativ la sancționarea sa, subsecvent discuției pe care a avut-o, întrucât echipajul de poliție se afla la o distanță mare de locul în care se susține că ar fi depășit marcajul de obligare.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada, prin el însuși, a existenței faptei, autorului acesteia și a vinovăției, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Aceste afirmații se bazează pe faptul că, atât dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, fac parte integrantă din dreptul intern al României încă din anul 1994, în baza art. 11 din Constituția României, iar în raport de dispozițiile art. 20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
In aceste condiții, solicită să se dea totală eficiență dispozițiilor art. 20 alin.2 din Constituția României, observând că legea internă română, prin art. 34 din O.G. nr.2/2001, conțin prevederi contrare și mai puțin favorabile față de reglementările europene privitoare la drepturile fundamentale ale omului.
În jurisprudența C.E.D.O. contravențiile sunt încadrate în sfera "acuzațiilor în materie penală" la care se referă primul paragraf al art. 6 C.E.D.O. Unul dintre argumentele care conduc la această încadrare constă în faptul că amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) acest criteriu este suficient pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art.6 din Convenție, caracter penal.
In acest sens, aplicând în speța de față dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța trebuie sa constate că litigiul supus judecății trebuie să ofere și garanțiile procesuale art. 6 al Convenției, printre care și prezumția de nevinovăție.
Beneficiind de prezumția de nevinovăție, petentul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, în aceste condiții, sarcina administrării probelor revenind intimatului, aceasta fiind partea în litigiu care trebuie să facă dovada că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt întemeiate și corespund realității.
Așa cum a învederat instanței de judecată și așa cum va dovedi prin probatoriile administrate în cauză, mențiunile înserate în cuprinsul procesului - verbal mai sus menționat privitoare la depășirea fără respectarea marcajului a autoturismului GR-O 4-JAX sunt total neadevărate. In momentul în care a efectuat manevra de depășire, nu a depășit viteza legală și nu a încălcat marcajul „ linie continuă”.
Prin urmare, în considerarea tuturor aspectelor susmenționate, reiese cu certitudine că situația reținută în procesul-verbal de contravenție NU CORESPUNDE REALITĂȚII, iar prezumția de temeinicie a procesului-verbal pălește, având în vedere faptul că nu a încălcat nicio regulă de circulație.
Organul de constatare a constatat, în mod netemeinic și nelegal, că a săvârșit fapta cuprinsă în procesul-verbal de constatare a contravenției, fără ca procesul- erbal de contravenție să fie susținut de dovezi, cu toate că cele susținute de către petent au fost învederate echipajului in momentul în care a fost oprit. Prin urmare, având în vedere circumstanțele in care a fost încheiat prezentul proces verbal de contravenție și având în vedere probatoriul administrat în prezenta cauză, rezultă faptul ca petentul nu este culpabil de fapta reținută în mod netemeinic și nelegal de agentul constatator.
Totodată, conform dispozițiilor O.G.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Având în vedere toate aspectele susmenționate, reiese cu certitudine că situația reținută în procesul verbal de contravenție nu corespunde realității.
Așa cum s-a reținut și de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea pronunțată în cauza A. contra României pronunțata la data de 4 octombrie 2007. Cererea nr._/031, analizând procedura contravențională din dreptul românesc, se reamintește, de către Curte, faptul că, în toate plângerile contravenționale, petentului i se cere sa răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal, cu alte cuvinte, presupunând ca procesul-verbal nu cuprinde omisiuni care sa conducă la nulitatea lui, petentului, pentru a-i fi admisa plângerea, i se cere sa dovedească contrariul situației de fapt reținute în procesul verbal.
Faptul că OG nr. 2/2001 nu prevede expres obligația agentului constatator de a indica mijloacele de probă în baza cărora a stabilit existenta faptei și a aplicat sancțiunea, se explică prin aceea că legiuitorul a avut în vedere situația tip, aceea în care agentul constată personal săvârșirea faptei. Totuși, articolul 16 al.(l) obligă pe cel ce încheie procesul-verbal să arate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravitații faptei.
Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea (agentul, in aceasta situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Consideră că situația reținută în procesul-verbal de contravenție nu corespunde realității, cele consemnate încercând să mascheze o atitudine prestabilită la adresa tuturor participanților la trafic care circulau regulamentar și dorința agentului de poliție de a aplica cât mai multe sancțiuni, indiferent de situația reală, pe fondul unui comportament total lipsit de profesionalism, fără respectarea prevederilor legale și a drepturilor cetățenești ale petentului.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea plângerii, așa cum a fost formulată, anularea parțială a procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat în data de 15.11.2014 de către I. Călărași, solicitând admiterea plângerii și, pe cale de consecință, anularea procesului-verbal mai sus menționat.
In drept, și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile Regulamentului pentru aplicarea OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, OUG 195/2002 - privind circulația pe drumurile publice, O.G.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, precum și pe orice alte dispoziții incidente în cauză.
La dosar, petentul a depus copia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 15.11.2014, copie CI și dovada . nr._/15.11.2014.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al județului Călărași, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de contravenție, ca legal și temeinic întocmit.
In motivarea întâmpinării arată că petentul a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Contestatorul a fost sancționat contravențional întrucât la data de 15.11.2014, locul DN 4 – F., a condus autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe DN 4 – F. pe direcția București – Oltenița și a efectuat manevra de depășire a auto cu nr._, încercând efectiv marcajul simplu continuu ce separa benzile, faptă prev. de art. 120 alin. 1 lit. i din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
Agentul constatator i-a adus la cunoștință contravenientului faptul că are dreptul să depună contestație împotriva procesului-verbal la Judecătoria Oltenița, precum și faptul că are dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul procesului-verbal, iar acesta a semnat actul sancționator fără obiecțiuni, totodată fiind semnat și de martorul asistent G. C..
Procesul-verbal de contravenție este legal întocmit, iar sancțiunea principală a atras, în mod corelativ, și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice, pe o perioadă de 30 de zile.
Analizând procesul-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
In cuprinsul procesului-verbal contestat s-a indicat, în mod corect, fapta săvârșită, cât și actul normativ care se stabilește și se sancționează contravenția.
Analizând conținutul plângerii depuse de contestator, rezultă că acesta încearcă să înfățișeze instanței de judecată o situație de fapt diferită de cea reținută de către agentul contestator în procesul-verbal de contravenție.
In ceea ce privește eventuala solicitare de înlocuire a pedepsei amenzii cu avertisment, solicită respingerea, ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege, iar petentul a avut posibilitatea de a plăti în termen de 48 de orejumătate din amenda aplicată, precum și aspectul că fapta contravenientului prezintă un grad de pericol social ridicat.
In acest context, apreciază că agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate și nu se justifică aplicarea avertismentului scris.
In această situație, solicită respingerea plângerii contravenționale, menținerea sancțiunii principale a amenzii și a sancțiunii complementare, ca fiind legal aplicate.
In susținerea celor precizate mai sus, înțelege să se folosească de înscrisuri necesare justei soluționări a cauzei.
In drept, a invocat dispozițiile art. 205 C. pr. Civ. și a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Petentul C. F.-M. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea sa de la plata amenzii, pentru nelegalitate și netemeinicie și restituirea permisului de conducere.
Prin întâmpinare, I.P.J. Călărași a menționat faptul că abaterea a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier, nefiind înregistrată pe suport magnetic, în cauză nu au fost întocmite alte acte de constatare, astfel nu se poate face dovada decât prin procesul-verbal de constatare a contravenției a faptului că ar fi condus auto cu nr._ , pe DN4 București - Oltenița și, în dreptul localității F., a efectuat manevra de depășire a autoturismului_, încălcând efectiv marcajul linie continue la manevra de depășire.
Mai susține faptul că agentul constatator i-a adus la cunoștința petentului faptul că are dreptul să depună contestație împotriva procesului-verbal la Judecătoria Oltenița, precum și faptul că are dreptul de a face obiecțiuni, iar petentul a semnat procesul-verbal fără a face nici o obiecțiune și că martorul asistent ar fi semnat procesul-verbal.
Petentul precizează că, a făcut obiecțiuni la procesul-verbal, însă agentul constatator a refuzat sa le menționeze în actul menționat, susținând că „obiecțiunile se fac la judecătorie".
Așa cum a precizat și in plângerea contravențională, procesul-verbal întocmit nu este legal dresat și nu poate face dovada, prin el însuși, a existenței faptei, autorului acesteia și a vinovăției, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției. Raportat la toate împrejurările cauzei, ținându-se seama și de atitudinea sa, faptul că este angajat ca și agent de vânzări, ce reprezintă, practic, singura sa sursă de venit și că nu a avut nicio abatere gravă sancționată de legislația rutieră, apreciază că sancțiunea avertismentului ar fi fost îndestulătoare pentru fapta reținută, aceasta respectând principiul proporționalității cu gradul de pericol social al faptelor, reeducarea sa, în sensul respectării prevederilor legale, putându-se face și prin aplicarea acestei sancțiuni.
Față de aceste motive, solicită admiterea plângerii, așa cum a fost formulată.
In cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și cea testimonială, cu martorii M. G., propus de petent și G. C., menționat în procesul-verbal de contravenție.
Soluționând cauza, Judecătoria Oltenița, prin sentința civilă nr.324 din 16.03.2015, a admis plângerea formulată de petentul C. F. – M., domiciliat în mun. Oltenița, .. 54, . jud. Călărași, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Călărași .
A anulat procesul-verbal de contravenție . nr._ /15.XI.2014, emis de Politia Budești.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Din materialul probator, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție . nr._/15.11.2014, emis de Poliția orașului Budești jud. Călărași, petentul a fost sancționat cu 4 puncte amendă în val. de 360 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 120 alin.1 pct. 1 din HG 1391/2006 rap. la art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, constând în aceea că, în ziua de 15.11.2014, ora 15,30, pe DN 4, F. – Peco Topaz, a condus auto Dacia cu nr._ pe DN 4 F., relația București – Oltenița și a efectuat manevra de depășire auto cu nr._, încălcând efectiv marcajul simplu continuu ce separă benzile.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, domeniul contravențional - astfel cum este reglementat prin OG 2/2001, aprobată cu modificări prin Lg. 180/2002 - poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art. 6 paragraf I din CEDO, în latura sa penală, ceea ce presupune respectarea garanțiilor procedurale specifice în domeniul penal, printre aceste garanții numărându-se și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție.
Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de cauză, cât și sarcina probei. In speță, revenea organului constatator sarcina de a proba săvârșirea faptei contravenționale – prin toate elementele sale constitutive – de către petent, dovadă care nu s-a efectuat în cauză.
În raportul întocmit de agentul constatator ( fila 25), acesta din urmă a arătat că, în dreptul benzinăriei Topaz, a oprit autoturismul marca Dacia L. cu nr._, care se deplasa pe relația București – Oltenița și care efectuase manevra de depășire auto_, încălcând efectiv marcajul simplu continuu ce separă benzile, în același timp fiind oprit și auto_ condus de numitul G. C., care a confirmat faptul că a fost depășit de auto_ și care, pentru efectuarea manevrei de depășire, a trecut peste linia continuă ce separă benzile.
Această situație nu a fost confirmată însă de martorul G. C., audiat în cauză. Martorul a arătat că, în trafic, a fost depășit de mai multe mașini și nu știe dacă a fost depășit și de autovehiculul condus de petent. A fost oprit de organul de poliție până în stația Peco și, până acolo, șoseaua era prevăzută cu linie discontinuă de demarcație a sensurilor de mers. În fața sa a fost oprit de același organ de poliție și autovehiculul L., condus de petent. In acele împrejurări, organul de poliție i-a spus că va fi martor și să semneze procesul-verbal. La întrebarea legitimă a martorului pentru ce să semneze, i s-a spus că Loganul a făcut o depășire, fără însă să spună cu ce a greșit la efectuarea acelei manevre de depășire. Martorul a reținut că, până în stația Peco, unde au fost trași pe dreapta, șoseaua era prevăzută cu linie discontinuă de demarcație a sensurilor de mers.
Martorul M. G., care s-a aflat în mașina condusă de petent, a menționat că, în localitatea F., petentul a fost oprit de organul de poliție, care i-a comunicat că a depășit pe linie continuă. Martorul nu a văzut dacă petentul a încălcat, într-adevăr, linia continuă, reținând însă că, la un moment dat, petentul a intenționat să facă o manevră de depășire dar, pentru că în față era o coloană de mașini, și-a dat seama că nu poate efectua manevra în condiții de siguranță, astfel că a renunțat. A confirmat că, în afară de petent, a fost oprit de către organul de poliție și martorul care a fost audiat anterior.
În baza acestor probe, instanța a constatat că nu există dovezi concludente și de netăgăduit în sensul că, pe sectorul de drum pe care petentul a efectuat manevra de depășire a autovehiculului Super N. condus de G. C., șoseaua era prevăzută cu linie continuă de separare a sensurilor de circulație, astfel că nu se poate conchide, fără urmă de tăgadă, că petentul ar fi încălcat această linie continuă.
Față de aceste considerente și în baza principiului in dubio pro reo, instanța a reținut că petentul nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Inspectoratul de Poliție al Județului Călărași, cu sediul în Călărași, ., jud. Călărași, solicitând să se constate și să se rețină de către instanța de control judiciar, împrejurarea că, din probe rezultă că C. F. M., contestatorul din prezenta cauză, la data de 15.11.2014, în loc. F., pe direcția București – Oltenița, a condus autoturismul cu nr._ și a încălcat efectiv marcajul simplu continuu ce separă benzile, faptă prev. de art. 120 al. 1 lit. i din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 al. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
De asemenea, în motivarea apelului se arată că instanța de fond a apreciat eronat faptul că procesul-verbal contestat a fost dresat în mod legal și că aceeași instanță a calificat fapta sancționată ca fiind o acuzație în materie penală, potrivit jurisprudenței CEDO, lăsând agentului constatator sarcina probei, dat fiind că, în contravenții similare, nu se poate proceda la sancționarea acestora, în lipsa unor mijloace tehnice de realizare a probatoriului în cauză.
Un alt considerent invocat de către IP Călărași în susținerea căii de atac declarate este acela al probei testimoniale. Care nu a infirmat situația expusă în actul contestat, unul dintre acești declarând că nu a văzut dacă intimatul a încălcat sau nu marcajul continuu. De altfel, chiar conducătorul vehiculului depășit de către intimat a confirmat situația de fapt pentru care acesta din urmă a fost sancționat, iar raportul agentului constatator este clar, în sensul comiterii contravenției deduse judecății.
În întâmpinarea de la dosar se arată că echipajul de poliție se afla la o distanță prea mare de locul presupusei fapte sancționate, fără vizibilitate, pentru a putea aplica corect sancțiunea, aceasta nefiind înregistrată pe suport magnetic. Contravenientul a dorit inserarea de obiecțiuni în actul constatator, dar i s-a refuzat acest drept legal. Chiar martorii audiați au determinat pronunțarea sentinței apelate, aceștia declarând că nu au văzut manevra sancționată și, celălalt, că nu are permis de conducere și nu cunoaște regulile de circulație.
Tribunalul, analizând actele dosarului din perspectiva motivelor de apel cu care I. Călărași a investit instanța de control judiciar, urmează a constata și a reține legalitatea și temeinicia sentinței civile contestate, motivat de lipsa înregistrării manevrei sancționate pe suport magnetic, calificarea contravenției fiind corectă, aceasta fiind acuzație în materie penală, fiind necesară dovedirea ei de către agentul constatator, amenda contravențională urmărind, potrivit CEDO, un scop preventiv și represiv. De asemenea, proba testimonială confirmă situația de fapt expusă de către intimat, iar raportul agentului constatator nu poate constitui, prin el însuși, singura probă în susținerea actului constatator și sancționator, în lipsa înregistrării pe suport magnetic a contravenției deduse judecății.
Prin urmare, față de aceste considerente și constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, în baza art. 480 al. 1 c.pr.pciv., tribunalul urmează a respinge apelul declarat de apelantul I. Călărași împotriva sentinței civile nr.324/2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Oltenița.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.480 alin.1 c.pr.civ.
Respinge apelul declarat de apelantul I. Călărași împotriva sentinței civile nr.324/2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Oltenița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Septembrie 2015.
Președinte, G. T. | Judecător, R. R. | |
Grefier, M. M. |
Tehnored.G.T.
Dact.M.M.
Ex.4/22 Septembrie 2015
j.f.A.M.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Sentința nr. 501/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 608/2015.... → |
|---|
