Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 625/2015. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 625/2015 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 7912/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 875/2015
Ședința publică de la 08 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. T.
Judecător - R. R.
Grefier - M. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind apelul declarat de apelantul G. I. împotriva sentinței civile nr.625/2015, pronunțată de Judecătoria Călărași, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat apelantul G. I. personal lipsă fiind intimata I. Călărași.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apelantul G. I., având cuvântul, solicită judecarea cauzei.
Tribunalul, verificând actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerile pe fond.
Apelantul G. I., având cuvântul, arată că a formulat apel împotriva sentinței civile nr.625/2015 pronunțată de Judecătoria Călărași, iar criticile se referă la două aspecte: Astfel, arată că în procesul-verbal de contravenție nu s-au efectuat toate mențiunile prevăzută de disp.art.16 din OUG 2/2001. Apreciază că mențiunile cuprinse în dispozițiile art.16 cu privire la ocupația și locul de muncă al contravenientului, cum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, reprezintă elemente importante în aplicarea unei sancțiuni.
O altă critică se referă la faptul că înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimata I. Călărași, respectiv buletinul de verificare metrologică a aparatului radar și copiile atestatului de operator, nu sunt certificate conform cu originalul. De asemenea, prezintă instanței dovada de restituire a permisului de conducere de la I. Călărași și solicită a se observa că, din data din care i-a fost suspendat dreptul de a conduce, adică luna octombrie 2014 și până în data de 13 iulie 2015, personal nu și-a nai exercitat dreptul de a conduce, astfel că, practic, și-a executat și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă chiar mai mare de 3 luni de zile. In raport de aceste considerente, solicită a se dispune însă consideră că scopul care a fost instituit, sancțiunea complementară, a fost adus la îndeplinire.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Călărași la data de 20.10.2014 și înregistrată sub nr._, petentul G. I., domiciliat în București, ., ., CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura in București, . P., nr. 15, sector 2, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 14.10.2014, dresat de I.P.J. Călărași cu sediul în Călărași, ., jud. Călărași.
În motivare, petentul solicită anularea actului constatator și, pe cale de consecință, înlăturarea sancțiunii principale a amenzii în cuantum de 810 lei, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, prin restituirea cuantumului amenzii achitate. Cele arătate în procesul-verbal de constatare a contravenției nu corespund realității. În fapt, reclamantul precizează că se îndrepta către mun. Călărași, unde urma să se prezinte în instanță, în calitate de apărător ales într-un dosar civil. La ieșire din localitatea Vișinii spre mun. Călărași, pe o porțiune de drum în afara localității, a fost semnalizat cu farurile de un echipaj de poliție care se deplasa dinspre mun. Călărași, spre localitatea Vișinii și tras pe dreapta. I s-a comunicat faptul că circula cu o viteză cu 60 de km/h peste limita admisă de lege pentru acea porțiune de drum, fapt constatat de către agentul de poliție prin intermediul mijloacelor tehnice omologate și verificate metrologic. A mai arătat că a rămas surprins de această constatare, în condițiile în care viteza cu care circula în acel moment nu depășea 100 de km/h, conform planșei de bord a autovehiculului pe care îl conducea și nici nu poate fi vorba despre o astfel de faptă întrucât, de regulă, respectă reglementările în vigoare privind circulația pe drumurile publice, întrucât specificul profesiei pe care o desfășoară îi impune sa se prezinte în diferite locații din țară, permisul de conducere fiind o necesitate absolută în profesia sa. Agentul constatator l-a asigurat de faptul că cele constatate prin intermediul aparatului radar corespund realității, întrucât aparatul dispune de un buletin de verificare metrologică pentru cinemometrul de control rutier, inclusiv pentru modul de funcționare „în mers" al echipajului de poliție în dotarea căruia acesta se afla. I-a solicitat agentului de politie să-și prezinte buletinul de verificare metrologică al aparatului radar pentru a verifica acest aspect înainte de a aplica o sancțiune contravențională anulabilă. Polițistul a refuzat, motivând că nu are această obligație și că toate probele vor fi puse la dispoziția instanței de judecată, în condițiile în care contestă măsurile dispuse prin procesul-verbal.
După întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției, organul constatator l-a întrebat dacă are mențiuni. Lecturând actul administrativ cu caracter sancționator, i-a răspuns polițistului că ar avea mai multe mențiuni cu privire la modalitatea în care acesta a fost redactat și anume: - procesul verbal nu conține consemnări cu privire la împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptelor, norma obligatorie conform art. 16 din O.G. nr. 2/2001, ce poate servi atât agentului constatator, cât și instanței de judecată, la analizarea posibilității aplicării în cauză a prevederilor art. 7 alin. 2 și art. 21 din O.G. nr. 2/2001 cu privire la avertisment; - nu i-a fost prezentat actul de omologare a aparatului radar din dotarea echipajului de poliție, pentru a verifica dacă acesta este autorizat să funcționeze în alt regim decât cel staționar. Agentul constatator a refuzat să consemneze aceste mențiuni în procesul-verbal, spunând că nu există atât de mult spațiu pe hârtie și că mențiunile ar trebui să se refere la fapta constatată și nu la chestiuni conexe acesteia, motiv pentru care l-a lăsat pe acesta să consemneze la capitolul „alte mențiuni”, tot ce a dorit domnia sa.
În aceeași zi, în data de 14.10.2014, a achitat, la o unitate CEC din București, suma de 405 lei, reprezentând jumătate din cuantumul amenzii stabilit prin procesul verbal contestat, cu toate că acesta nu probează prezumtiva faptă. Prezumția de nevinovăție nu este înlăturată. A mai arătat că practica CEDO stabilește clar modalitatea judecății plângerii contravenționale, în sensul aplicării prezumției de nevinovăție în procesele contravenționale, cu consecința obligației, pentru organul constatator, de a face dovada celor afirmate în procesul-verbal de constatare a contravenției. Astfel, art. 6 din Convenție, mult dezbătut in practica CEDO, statuează că orice persoană se bucură de prezumția de nevinovăție în materie „penală”, Curtea stabilind că noțiunea de contravenție este inclusă în noțiunea de „materie penală”, ce este folosită în sens larg în cuprinsul Convenției. Pe cale de consecință, prin el însuși, în lipsa unor probe temeinice din care să reiasă realitatea susținerilor agentului constatator, procesul-verbal de contravenție nu poate înfrânge prezumția de nevinovăție garantată atât de Constituția României, cât și de practica CEDO în materie. În concordanță cu mențiunile de mai sus, solicită instanței de judecată să pună în vedere intimatei să depună la dosar fotografiile și înregistrările în baza cărora sa întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției, pentru a se verifica modul în care s-au făcut înregistrările de către aparatul radar. De asemenea, solicită ca intimata sa depună și Buletinul de verificare metrologică al cinemometrului de control rutier, cu ajutorul căruia s-a constatat contravenția sancționată, pentru a se verifica dacă acesta deține omologare pentru a fi utilizat în timp ce echipajul de poliție se află în mișcare.
Solicitările acestuia sunt motivate de faptul ca pozele și filmele în baza cărora sunt aplicate sancțiuni contravenționale șoferilor surprinși de aparatele radar, aflate în mișcare, din dotarea Serviciului Poliției Rutiere, care sunt omologate de Biroul de Metrologie Legală numai pentru modul de înregistrare staționar, sunt lipsite de valoare probanta în măsura în care aparatul radar se afla în mișcare și toate amenzile aplicate în baza unor asemenea probe pot fi anulate de către instanța de judecată, întrucât constatările consemnate în procesul-verbal, în situația prezentată mai sus, apar ca echivoce și dau naștere la interpretări. Consideră că, în măsura în care autoritatea abilitată a statului pentru verificarea metrologică a cinemometrelor rutiere ale Poliției Romane nu a omologat aparatul radar cu ajutorul căruia s-a constatat fapta contravențională și deci nu l-a autorizat să funcționeze decât într-un anumit regim, și anume cel staționar, iar agentul constatator, deși cunoștea acest lucru, cu toate acestea totuși a dispus aplicarea unor sancțiuni, constituie un abuz din partea acestuia care, în mod firesc, trebuie înlăturat ca și consecințe juridice.
În acest sens, arată că în conformitate cu prevederilor art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, „Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate Metrologie, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatarea contravenției.”
În dovedire, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. A atașat cererii de chemare în judecată - procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._, din data de 14.10.2014, emis de către I.P.J Călărași, Serviciul Rutier; - chitanța CEC . nr._ (8) care probează achitarea amenzii, - dovada . nr._ din data de 14.10.2014, care i-a fost eliberata în urma reținerii permisului de conducere. În cadrul probei cu înscrisuri, reclamantul a solicitat să se pună în vedere intimatei să depună la dosar fotografiile și înregistrările în baza cărora s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției, pentru a se verifica modul în care s-au făcut înregistrările de către aparatul radar. De asemenea, solicită ca intimata sa depună și Buletinul de verificare metrologică al cinemometrului de control rutier, cu ajutorul căruia s-a constatat contravenția sancționată, pentru a se verifica dacă acesta deține omologare pentru a fi utilizat în timp ce echipajul de poliție se află în mișcare.
În drept, în susținerea plângerii contravenționale au fost invocate dispozițiile OUG 195/2002, OG nr. 2/2001, Norma de Metrologie Legala NML 021-05 din 23.11.2005, pct. 1.4, Constituția României, art. 6 din CEDO, principiile de drept în materie.
La data de 20.11.204 intimatul, în termen legal, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ,pentru următoarele considerente: la data de 14.10.2014, aflându-se în misiune, agentul constatator a acționat în vederea depistării încălcărilor prevederilor legale privind regimul de viteză, folosind aparatura de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor montată pe autospeciala de poliție. La data și ora menționate în cuprinsul procesului verbal a fost înregistrat, cu aparatul radar, autoturismul condus de petent, care circula cu viteza de 150 km/h în afara localității. După oprirea regulamentară, conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului G. I., căruia i s-au comunicat abaterea săvârșită, încadrarea legală, precum și cuantumul amenzii. Astfel, s-a încheiat procesul-verbal . nr._, pentru încălcarea prevederilor art. 50 alin. l din OUG 195/2002, respectiv depășirea limitei de viteză în afara localității.
Partea pârâtă a precizat faptul că aparatul radar deține buletin de verificare metrologică valabil, iar acesta își face automat autotestarea la punerea sistemului în funcțiune, conform manualului de utilizare. Agentul constatator i-a adus la cunoștință contravenientului faptul că are dreptul să depună contestație împotriva procesului-verbal la Judecătoria Călărași, precum și faptul că are dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul procesului-verbal. Agentul constatator deține atestat, conform căruia este autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar și că acest aparat a fost verificat metrologic, conform buletinului de verificare metrologică anexat.
Analizând procesul-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (l) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. În cuprinsul procesului - verbal contestat s-a indicat, în mod corect, fapta săvârșită, cât și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția. Analizând conținutul plângerii depuse de contestator, rezultă că acesta încearcă să înfățișeze instanței de judecată o situație de fapt diferită de cea reținută de către agentul contestator în procesul-verbal de contravenție, însă afirmațiile sale sunt contrazise de înregistrarea radar a autoturismului, respectiv și viteza cu care a fost înregistrat. Planșa foto depusă la dosar cuprinde aspectele prevăzute de pct. 3.5.1 din Norma de Metrologie Legală nr. 021-02 NML. Procesul-verbal contestat a fost încheiat potrivit prevederilor art. 180 din H.G. nr. 1391/2006, conform modelului din Anexa nr. 1A; prevederile art. 181 nu se aplică în speța de față, ci se aplică doar în cazul contravenienților care nu au fost opriți prin semnal regulamentar de agenții constatatori și procesul-verbal de constatare a contravenției se încheie în lipsă, după ce datele de identificare a contravenientului sunt comunicate, în scris, la cererea organelor de poliție, sub semnătura proprietarului sau deținătorului legal al vehiculului.
Art. 180 alin. (l) din H.G. nr. 1391/2006 prevede că „în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces –verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. lA, ...”, astfel că modelul prevăzut în Anexa nr. lA se aplică în cazul tuturor încălcărilor de norme rutiere. Art. 181 alin. (1) prevede că „în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. (2) Datele de identificare a contravenientului, care se consemnează în procesul - verbal de constatare a contravenției sunt cele comunicate, în scris, sub semnătura proprietarului sau deținătorului legal al vehiculului.”
Astfel, partea pârâtă solicită a se observa că modelul prevăzut în Anexa 1D este folosit doar în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic și contravenientul nu a fost oprit prin semnal regulamentar de agentul constatator, procesul-verbal de constatare a contravenției încheindu-se în lipsă și fiind expediat contravenientului prin poștă. De altfel, în conținutul modelului prevăzut în Anexa 1D se precizează că „Contravenientul poate achita în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenției (conf. ștampilei poștei)”.
În ceea ce privește solicitarea de înlocuire a pedepsei amenzii cu avertisment, solicită respingerea ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente: agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege. Petentul a avut posibilitatea de a plăti în termen de 48 de ore jumătate din amenda aplicată. Agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate și nu se justifică aplicarea avertismentului scris. Menționează, de asemenea, că depășirea limitei maxime de viteză admisă reprezintă una din principalele cauze ale accidentelor de circulație care au loc pe drumurile naționale.
În susținerea celor precizate mai sus partea pârâtă înțelege să se folosească de probe: CD-ul cu înregistrarea video a faptei contravenționale, fișa de abateri contravenționale a petentului, alte înscrisuri necesare justei soluționări a cauzei.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 C. pr. Civ.
În termen legal, petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care învederează instanței de judecată faptul că, din susținerile pârâtei, coroborate cu înscrisurile comunicate odată cu întâmpinarea nu rezultă, în mod indubitabil, săvârșirea faptei contravenționale contestate de către acesta. Susține faptul că nu a circulat cu viteza menționată în procesul-verbal contestat, iar contrariul afirmațiilor acestuia trebuie să rezulte fără echivoc din probele pe care intimatul I.P.J. Călărași înțelege să le depună la dosarul cauzei. Astfel, intimatul a depus copii ale Buletinului de verificare metrologică a cinemometrului de control rutier tip Autovision și copii ale atestatului de operator Autovision pentru ag. sef. B. D.. Aceste copii nu respectă cerințele prevăzute în disp art. 292 din C.pr. civ cu privire la certificarea, pentru conformitate cu originalul, a înscrisurilor folosite ca probe în proces. In concret, aceste înscrisuri nu conțin mențiunea „CONFORM CU ORIGINALUL” și semnătura persoanei care certifică acest lucru. Art. 292 din C.pr. civ., cu privire la depunerea înscrisurilor, prevede următoarele: (1) Dacă prin lege nu se dispune altfel, fiecare parte are dreptul să depună înscrisurile de care înțelege să se folosească, în copie certificată pentru conformitate. (2) Dacă înscrisul este depus în copie, partea care l-a depus este obligată să aibă asupra sa originalul și, la cerere, să îl prezinte instanței, sub sancțiunea de a nu se ține seama de înscris. Mai departe, pe lângă aceste înscrisuri solicitate și de către petent prin plângerea depusă, intimatul mai avea obligația de a depune la dosarul cauzei și fotografii care să ateste săvârșirea contravenției consemnată în procesul-verbal contestat.
Norma de Metrologie Legală nr. 021-05 prevede, la articolul 3.5.1: "Inregistrarile efectuate trebuie să cuprindă, cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; sensul de deplasare a autovehiculului; faptul că a fost efectuată autotestarea conform 3.2.6.); imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”. Întrucât nu i-au fost comunicate și aceste fotografii pentru a le putea analiza, învederează instanței de judecată, în cazul în care acestea au fost totuși atașate la dosar, faptul că unele fotografii de acest fel au înaintea cifrei de viteză trecuta litera T", despre care manualul cinemometrului radar menționează că ar reprezenta "Test", adică aparatul radar, în acel moment, își face autotestarea, ceea ce înseamnă că, în condițiile legii, proba este incertă, întrucât aparatul se află în procedura de autotestare, acesta funcționând la alți parametrii decât cei prevăzuți în manualul tehnic.
Un alt aspect de necontestat se referă la faptul că măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1. 4.3. din normă, care se referă și la cazurile în care măsurările au fost efectuate în condiții de ceață sau ploaie. Cu privire la susținerile intimatului, prin care subliniază cadrul juridic în care s-a încheiat procesu- verbal contestat, ca fiind guvernat de dispozițiile art. 180 din H.G. nr. 1391/2006 și nu art. 181 din același act normativ, menționează că este perfect de acord cu intimatul cu precizarea că, în contestația depusă, reclamantul nu a abordat și o astfel de discuție, respectiv din textul plângerii nu rezultă că s-ar fi contestat cadrul juridic în temeiul căruia s-ar fi încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției, motiv pentru care solicită ca instanța de judecată să nu ia în seamă aceste susțineri din întâmpinare.
Cu privire la sustinerile intimatului privind corecta și justa individualizare a sancțiunilor aplicate, reclamantul a arătat următoarele: articolul 7 din O.G. nr. 2/2001 prevede ca: (1) Avertismentul consta in atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. (2)Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. (3)Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune. Mai departe, art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că(3) Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Din coroborarea celor două texte de lege rezultă că agentul constatator avea posibilitatea aplicării unui avertisment în situația în care a constatat că reclamantul a depășit limita de viteză admisă de lege pentru acea porțiune de drum, ținând cont de toate circumstanțele săvârșirii faptei.
Soluționând cauza, Judecătoria Călărași, prin sentința civilă nr.625/2015, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul G. I., domiciliat în București, ., ., ., CNP:_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura in Bucureștti, . P., nr. 15, sector 2, împotriva Procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 14.10.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Călărași, cu sediul în Călărași, ., jud. Călărași.
A luat act că partea pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul – verbal . nr._ din data de 14.10.2014, dresat de I.P.J. Călărași, petentul G. I. a fost sancționat cu amendă contravențională in cuantum de 810 lei (9 puncte amendă) și cu măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe 90 de zile, pentru încălcarea dispozițiilor art. 50 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, fapta fiind prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 102 alin. (3) lit. e) și art. 111 alin. (1) lit. c) din același act normativ.
În fapt, agentul constatator a reținut că, la data de 14.10.2014, în jurul orei 0808, reclamantul a condus autoturismul marca Ford, cu numărul de înmatriculare_, cu o viteză de 150 km/h (peste 60 km/h față de limita legală) în afara localității, pe DN 3, în apropiere de localitatea Vișinii, județul Călărași.
Sub aspectul legalității, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției, conform art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, următoarele mențiuni: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. În cauza de față, judecătoria constată că procesul verbal de contravenție întrunește aceste condiții legale.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal legal întocmit, instanța reține considerentele care vor fi expuse în continuare:
Potrivit Jurisprudenței CEDO (hotărârea Ozturk împotriva Germaniei din 21 februarie 1984), domeniul contravențional poate să aparțină noțiunii autonome de „acuzație în materie penală” dacă se respectă unul din cele trei criterii: calificarea faptei potrivit dreptului național, natura faptei, natura și gravitatea sancțiunii ce urmează a fi aplicată autorului faptei (hotărârea Engel și alții împotriva Olandei din 08.07.1976).
În mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudența sa, a statuat că, în situația contravențiilor rutiere, atunci când se aplică și pedeapsa complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, ne aflăm în prezența unei veritabile „acuzații în materie penală”(cauzele N. împotriva Românei și I. P. împotriva României).
Prin prisma acestor criterii și, în special, a criteriului privind natura și gravitatea sancțiunii contravenționale aplicată în sarcina petentului contravenient, instanța va califica contravenția din prezenta cauză ca fiind „o acuzație in materie penală”, situație în care petentul se bucură de garanțiile cuprinse la art. 6 paragraf 2 din Convenție, respectiv prezumția de nevinovăție.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența CEDO aferentă se bucură de supremație față de dreptul intern, judecătorul național fiind obligat să dea satisfacție acestora cu prioritate (cauza D. P. contra României, hotărârea din 26 aprilie 2007, paragraful 103).
În atare situație, rezultă că procesul-verbal de contravenție nu se mai bucură de prezumție de legalitate; cel care l-a întocmit are obligația de a dovedi temeinicia și legalitatea acestuia, operând cu prioritate prezumția de nevinovăție a contravenientului.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională care, în decizia nr. 1096 din 08 septembrie 2006, a arătat că procesul-verbal de contravenție, odată atacat cu plângere, este contestat în însăși prezumția de legalitate de care acesta se bucură, fiind necesară administrarea de probe care să dovedească temeinicia și legalitatea acestuia.
Fiind în prezența unei „acuzații în materie penală” în sensul jurisprudenței CEDO, unde primează prezumția de nevinovăție a contravenientului, nu este suficientă pentru răsturnarea acestei prezumții, constatarea personală a agentului constatator, acesta având obligația de a produce probe pertinente de natură a-i susține acuzația, probe care trebuie indicate în procesul-verbal de contravenție.
În acest context, judecătoria constată că fapta reținută de agentul constatator în sarcina reclamantului se confirmă. Fapta descrisă mai sus a fost comisă de reclamant, fiind dovedită întocmai de înregistrarea video depusă la dosar de partea pârâtă și examinată de instanță. Înregistrarea nu lasă nici un dubiu cu privire la existența faptei, întrucât se observă cu claritate atât viteza de 150 km/h cu care de deplasa reclamantul, cât și numărul de înmatriculare al autoturismului marca Ford.
În ceea ce privește criticile aduse de reclamant legalității înregistrării video, instanța reține că, într-adevăr, copiile atestatului operator „Autovision” (fila 28) al agentului B. D. (care a constatat fapta și a aplicat sancțiunea contravențională), a buletinului de verificare metrologică (fila 29) a aparatului radar și a graficului de muncă al lucrătorilor de poliție (fila 30) nu sunt certificate ca fiind conforme cu originalul, așa cum susține reclamantul. Cu toate acestea, nu se poate dispune decăderea pârâtului din dreptul de a administra aceste probe, întrucât nu există o încălcare a dispozițiilor art. 292 C. proc. civ. Nu se poate susține, așa cum se arată în alin. (2) al textului menționat, că partea adversă, adică reclamantul, nu poate să își dea seama de exactitatea copiei față cu originalul înfățișat în ședință, întrucât reclamantul nu s-a prezentat la niciunul dintre cele două termene de judecată. Pe de altă parte, în aliniatul (1) al aceluiași text de lege, se arată că părțile au dreptul să depună înscrisurile de care înțeleg să se folosească, în copie certificată, fără a se prevedea expres sancțiunea decăderii din probă în cazul în care înscrisurile nu sunt certificate. Oricum, instanța nu are nici un dubiu cu privire la autenticitatea celor trei înscrisuri, care certifică legalitatea înregistrării video a faptei contravenționale.
Mai mult decât atât, probele se coroborează: numele lucrătorului de poliție B. D. este menționat în actul constatator, în atestatul operator „Autovision” și în graficul de muncă al lucrătorilor de poliție pentru ziua de 14.10.2014 (în locul și în intervalul orar în care s-a comis fapta sancționată). De asemenea, hard discul CL 03 (pe care s-a înregistrat fapta) și numărul de înmatriculare al autoturismului poliției MAI_ sunt menționate atât în actul constatator, cât și în graficul de muncă al lucrătorilor de poliție pentru ziua de 14.10.2014 (în dreptul numelui agentului de poliție care a constatat și a aplicat fapta contravențională).
Raționamentul prezentat mai sus și probele analizate înlătură, în viziunea instanței, orice îndoială rezonabilă cu privire la existența faptei contravenționale. În consecință, judecătoria consideră ca fiind neîntemeiate susținerile petentului cu privire la obligația I. Călărași de a prezenta fotografiile autoturismului din momentul constatării faptei; acestea nu sunt necesare câtă vreme înregistrarea video, din care rezultă în mod evident viteza de deplasare a autoturismului, este cum nu se poate mai clară.
În sfârșit, instanța de fond a apreciat că, în prezenta cauză, nu se poate aplica sancțiunea avertismentului. Așa cum partea pârâtă susține în întâmpinare, agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege, iar petentul a avut posibilitatea de a plăti în termen de 48 de ore jumătate din amenda aplicată, ceea ce acesta a și făcut. Agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate și nu se justifică aplicarea avertismentului scris. Depășirea limitei maxime de viteză admisă reprezintă una din principalele cauze ale accidentelor de circulație care au loc pe drumurile naționale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel contravenientul G. I., domiciliat în București, ., ., sect. 5, cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, .. 4, ., ., solicitând, pe de o parte, să se constate că instanța de fond a apreciat, incorect, că actul sancționator îndeplinește condițiile de legalitate, atât timp cât agentul constatator nu a făcut toate mențiunile prev. de art. 16 din Og 2/2001, omițând ocupația și locul de muncă al contravenientului. Pe de altă parte, apelantul critică modalitatea de administrare a probelor, la dosar neexistând originalele actelor depuse de către agentul constatator, pentru ca instanța să-și întemeieze convingerea vinovăției contravenientului pe probe sigure. De asemenea, s-a criticat și modalitatea de sancționare, cuantumul amenzii fiind excesiv în raport de gravitatea contravenției deduse judecății.
Tribunalul, analizând actele dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate, urmează a constata și a reține că cererea de apel cu care apelantul a învestit instanța de control judiciar este nefondată și a se respinge, în baza art. 480 al. 1 c.pr.civ. Pe lângă faptul că apelantul nu a explicat consecințele respingerii solicitării de depunere a actelor originale către I. Călărași la instanța de fond, în raport de situația relevată de înregistrarea pe suportul magnetic de la dosar, tribunalul urmează a constata că apelantul contravenient nu a fost prejudiciat, prin neînserarea, în procesul-verbal dresat, a ocupației și locului de muncă al apelantului contravenient. Corect instanța de fond a reținut că nu se poate susține, așa cum se arată în alin. (2) alart. 292 c.pr.civ., că partea adversă, adică reclamantul, nu poate să își dea seama de exactitatea copiei față cu originalul înfățișat în ședință, întrucât reclamantul nu s-a prezentat la niciunul dintre cele două termene de judecată. Pe de altă parte, în aliniatul (1) al aceluiași text de lege, se arată că părțile au dreptul să depună înscrisurile de care înțeleg să se folosească, în copie certificată, fără a se prevedea expres sancțiunea decăderii din probă în cazul în care înscrisurile nu sunt certificate. De altfel, din analiza actului sancționator, se poate observa că, la momentul dresării acestuia, contravenientul l-a semnat, fără obiecțiuni.
Analizând temeinicia sentinței apelate, tribunalul urmează a constata că nu există niciun motiv de înlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”, atât timp cât apelantul a condus cu viteza de 150 km/h în afara localității, fapta având un grad de pericol social ridicat, judicios reținut de către instanța de fond, astfel că, în baza art. 480 al. 1 c.pr.civ., în lipsa unor probe cu care să se reușească revelarea unei alte situații de fapt în raport de cea reținută de către agentul constatator și instanța de fond, tribunalul urmează a respinge apelul declarat de apelantul G. I. împotriva sentinței civile nr.625/2015 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.480 alin.1 c.pr.civ.
Respinge apelul declarat de apelantul G. I. împotriva sentinței civile nr.625/2015 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Septembrie 2015.
Președinte, G. T. | Judecător, R. R. | |
Grefier, M. M. |
Tehnored.G.T.
Dact.M.M.
Ex.4/22 Septembrie 2015
j.f.O.S.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 264/2015. Tribunalul CĂLĂRAŞI | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 606/2015.... → |
|---|
