Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 276/2015. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 276/2015 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 2723/116/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr.276/2013
Ședința publică de la 25 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. M. T.
Grefier C. V.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ privind pe reclamanții A. S., B. A. B., C. A. I., I. D., M. B. V., M. D., M. G., N. F., P. V., Ș. D., S. N. M., S. V., S. V. și T. L., prin S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO LEX, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ CĂLĂRAȘI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat av. G. G. pentru pârâtă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin biroul registratură, S. Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex”, în calitate de reprezentant legal al reclamanților, a depus la dosar precizările solicitate de instanță la termenul anterior.
Av. G. G., având cuvântul pentru pârâtă, arată că nu mai are alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de soluționare.
Tribunalul, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul pentru susțineri pe fond.
Av. G. G., având cuvântul pentru pârâtă pe fond, arată că drepturile solicitate se întemeiază pe dispozițiile art.35 al.2 din Lg.188/1999.
Mai arată că acest text de lege a fost abrogat prin art.39 lit.d din Lg.284/2010, cum și faptul că Lg.285/2010 vorbește în art.8 despre premiul anual care nu se mai acordă începând cu anul 2010.
De asemenea, arată că drepturile respective au fost restituite prin dispoziții legale reparatorii, ulterior intervenite.
Pentru motivele arătate, apreciază că cererea este netemeinică și nelegală, urmând a fi respinsă. Arată că solicită cheltuieli pe cale separată.
Tribunalul reține dosarul în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
P. cererea introdusă la această instanță la data de 09.12.2013 și înregistrată sub nr._ 2014, reclamantul S. Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex”, cu sediul în București, ..19, sect.2, în numele membrilor de sindicat, în baza art.28 din CDS, potrivit tabelului anexat cererii de chemare în judecată, a chemat în judecată pe pârâta Direcția Poliția Locală Călărași, cu sediul în Călărași, .-11, jud. Călărași, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând prima de concediu aferentă anului 2010, urmând ca sumele să fie actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
În fapt, menționează că reclamanții erau angajați la nivelul anului 2010 în cadrul Direcției Poliției Locale Călărași, fiind funcționari publici.
Potrivit art.35 al.2 din Legea nr.188/1999, în vigoare în anul 2010, „(2) Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.**).
Deși dreptul salarial aferent primei de vacanță este recunoscut de lege tuturor funcționarilor publici, reclamanților nu le-au fost achitate sumele respective, deși sindicatul a formulat și notificare în acest sens.
Consideră că refuzul direct al pârâtei de a achita drepturile aferente primei de concediu pentru anul 2010 este nelegal, constituind un abuz din partea acesteia, în condițiile în care prima face parte din drepturile salariale cuvenite, sens în care solicită să se dispună admiterea acțiunii.
În drept a invocat dispozițiile art.35 al.2 din OG 188/1999 în vigoare în anul 2010.
În dovedirea cererii au depus înscrisuri în copie.
P. întâmpinarea formulată la data de 29.01.2014, pârâta Poliția Locală Călărași a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Motivându-și întâmpinarea, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a secției de contencios administrativ pentru patru dintre membrii de sindicat, respectiv pentru A. M., I. A., N. I. și G. I. V., întrucât nu au calitatea de funcționar public, relațiile juridice ce se derulează între acești reclamanți și pârâtă având natura unor relații de muncă în formă tipică, fiind guvernate de dispozițiile Legii nr.53/2004- Codul Muncii, solicitând disjungerea cauzei sub aspectul pretențiilor vizând plăți aferente anului 2010 în ceea ce privește pe acești reclamanți și transpunerea cauzei instanței de litigii de muncă.
De asemenea, tot pe cale de excepție, a invocat lipsa calității de reprezentant a sindicatului pentru reclamanții T. I. D., M. C. și D. D. D., întrucât potrivit cererilor de demisie atașate, acești reclamanți au solicitat expres încetarea calității de membru al sindicatului, situație de fapt ce face să înceteze și mandatul născut în considerarea împuternicirilor atașate corespunzător cererii introductive.
Totodată, a mai invocat lipsa de obiect pentru reclamanții A. S., B. A. B., S. N. M. și S. V., întrucât plata drepturilor solicitate privind pe acești reclamanți a fost realizată voluntar în cursul lunii noiembrie 2010.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, arătând că dispozițiile art.35 al.2 din Legea nr.188/1999 a fost abrogat prin art.39 lit.d din din Legea nr.284/2010, în vigoare la data de 31.12.2010, privind plata primei de concediu.
Mai arată că prin Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în vigoare de la 01.01.2011, la art.8 se arată în mod expres că „premiul anual corespunzător anului 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
În plus, prin Decizia nr.21/2013, Î.C.C.J. s-a pronunțat în sensul că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art.25 din Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
În drept a invocat dispozițiile art.205 și urm. din Cod proc.civ.
La data de 18.02.2014, S. Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex”, în numele membrilor de sindicat reclamanți în prezenta cauză, a depus răspuns la întâmpinare și precizare acțiune prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a secției de contencios administrativ pentru reclamanții A. M., I. A., N. I. și G. I. V. și disjungerea cauzei pentru competentă soluționare unei instanțe de litigii de muncă.
În ceea ce privește lipsa calității de reprezentant a sindicatului pentru reclamanții T. I. D., M. C. și D. D. D., solicită admiterea excepției, întrucât de la data introducerii acțiunii, acestor reclamanți le-a încetat calitatea de membrii ai sindicatului, sens în care mandatul sindicatului a încetat, reclamanții urmând să fie citați personal în fața instanței de judecată.
Cu privire la lipsa de obiect, față de împrejurarea că dreptul solicitat a fost realizat voluntar, a solicitat admiterea excepției doar în ceea ce privește pe reclamanții M. G. și P. V., întrucât din copia statului de plată întocmit în luna octombrie 2010 de către pârâtă depusă la dosar și văzând și tabelul anexă la cererea de chemare în judecată, se poate observa că plata dreptului s-a făcut doar pentru doi dintre reclamanți și anume numiților M. G. și P. V..
În ceea ce privește fondul cauzei, a făcut următoarele precizări:
Din întâmpinarea formulată de pârâtă, precum și din copia pontajelor a rezultat pe de o parte că pârâta a recunoscut dreptul solicitat, sens în care a înțeles să achite prima de concediu aferentă anului 2010 pentru o parte din angajați, pe de altă parte a invocat și analizat modificările survenite începând cu data de 31.12.2010, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
P. faptul că membrii de sindicat au numai obligații, dar nu și drepturi salariale conexe (sporuri) sunt discriminați în raport cu ceilalți colegi angajați ai pârâtei, care încalcă art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Conform Directivei 2000/J./78, privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar compatibile, nu neapărat în situații similare.
Dreptul la o remunerație egală pentru muncă egală este reglementat și la art.6 din Codul Muncii și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar OG nr.137/2000 cu modificările ulterioare, prevede la art.1 al.2 principiul egalității între cetățeni, caz în care excluderea privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea unor drepturi, inclusiv salariul egal pentru muncă egală.
Deși dreptul salarial aferent primei de vacanță este recunoscut de lege, tuturor funcționarilor publici, reclamanților nu le-au fost achitate sumele respective, sens în care a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.
Instanța reține că S. Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex” a formulat în numele reclamanților A. S., A. M., B. A. B., C. A. I., D. D. D., G. I. V., I. D., I. A., M. B. V., M. D., M. C., M. G., N. F., N. I., P. V., Ș. D., S. N. M., S. V., S. V., T. I. D. și T. L. o cerere de chemare în judecată privind obligarea paratei DPL la plata drepturilor salariale reprezentând prima de concediu aferenta anului 2010. Situația juridica a reclamanților nu este însă identică.
Reclamanții A. M., G. I. V., I. A. și N. I. nu au calitatea de funcționari publici ci doar de angajați cu contract individual de muncă, împrejurare invocată de pârâtă prin întâmpinare și recunoscută, însușită ca atare de către S. Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex” . De altfel, la filele 61-79 există copii ale contractelor încheiate între DPL și acești reclamanți .
În consecință, instanța urmează a aprecia că litigiul intervenit între reclamanți și pârâta DPL se supune regulilor din materia dreptului muncii astfel încât în baza art.136 alin.4 C.pr.civilă instanța va declina soluționarea cererii în privința reclamanților A. M., G. I. V., I. A. și N. I., în favoarea unui complet de judecată specializat în această materie, în acord cu dispozițiile Regulamentului de Ordine Interioara al Instanțelor Judecătorești.
În privința reclamanților D. D. D., M. C. și T. I. D. pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active întrucât acești reclamanți nu mai au calitatea de membrii ai sindicatului Pro Lex astfel încât sindicatul nu îi mai poate reprezenta în instanță. S-a pus în vedere celor 3 reclamanți să precizeze dacă își însușesc cererea formulată prin S. Pro Lex iar T. I. D. a precizat expres că nu și însușește acțiunea (fila 136) în vreme ce ceilalți doi reclamanți nu au transmis în nici o formă o astfel de manifestare de voință.
În consecință instanța urmează a admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților D. D. D., M. C. și T. I. D., excepție invocată de pârâta Direcția Poliția Locală Călărași și a respinge cererile formulate de reclamanții D. D. D., M. C. și T. I. D., ca fiind introduse de persoane fără calitate procesuală activă.
În privința celorlalți reclamanți, parata susține că o parte dintre ei ar fi primit aceste sume însă indiferent de justețea acestor afirmații, instanța reamintește conținutul deciziei pronunțate de ICCJ sub nr.21/2013 în RIL. Astfel, prin art.8 din Legea 285/2010 s-a stabilit că “sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”. Rezultă că sumele cuvenite reclamanților pentru anul 2010 nu au fost eliminate din totalul drepturilor legale ale acestora, ele urmând a fi avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce urmau a se acorda în anul 2011 personalului din sectorul bugetar. Nu se poate afirma că ne aflăm în prezența unei retroactivități a legii noi întrucât aceasta nu modifică drepturile dobândite ci doar modalitatea practică de valorificare a lor.
Concluzionând, nu ne aflăm în prezența unei încălcări a legii de către pârâți iar Legea nr. 285/2010 și-a produs efectele începând cu 31.12.2010. A considera teza contrară înseamnă tocmai încălcarea dispozițiilor legale imperative cuprinse în art. 8 din legea anterior menționată.
Decizia nr. 21/2013 a ICCJ - RIL - stabilește că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr.330/ 2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/ 2010, nemaiputând fi acordat in forma supusa vechii reglementari.
Pentru aceste considerente instanța a respins și acțiunea formulată de reclamanții A. S., B. A. B., C. A. I., I. D., M. B. V., M. D., M. G., N. F., P. V., Ș. D., S. N. M., S. V., S. V. și T. Lionași împotriva pârâtei Direcția Poliția Locală Călărași.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex” în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat A. S., A. M., B. A. B., C. A. I., D. D. D., G. I. V., I. D., I. A., M. B. V., M. D., M. C., M. G., N. F., N. I., P. V., Ș. D., S. N. M., S. V., S. V., T. I. D. și T. L., iar prin decizia civilă nr.7518/16.10.2014 a Curții de Apel București a fost admis recursul declarat, fiind casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond, reținându-se că reclamantul a investit Tribunalul Călărași cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ CĂLĂRAȘI la plata în favoarea reclamanților a primei de concediu aferente anului 2010, actualizată cu rata inflației până la data plății efective, în temeiul art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, în vigoare în anul 2010 ”Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat”.
Prima instanța a schimbat, însă, obiectul acțiunii, analizând și respingând pretenții ce vizează ”al 13-lea salariu”, reglementat de un alt text normativ, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice ”Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea”.
Constatând, astfel, incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 N.c.p.c., Curtea, în temeiul art. 498 alin. 2 N.c.p.c., a admis recursul formulat și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se pronunța o soluție care să vizeze fondul cererii deduse judecății ”plata primei de concediu aferente anului 2010”, în ceea ce îi privește pe recurenții-reclamanți.
Cauza a fost înregistrată la tribunal sub nr._ .
La rejudecarea pricinii pe fond, reclamanta S. N. prin reprezentant, a depus la dosar decizia sa de numire în funcția publică nr.33/2010 și practică judiciară.
La solicitarea instanței, reprezentantul reclamanților a depus precizări, prin care a restrâns acțiunea formulată în numele membrilor săi de sindicat cu reclamanții care au avut statut de personal contractual la data introducerii acțiunii și pentru care în primul ciclu procesual a fost disjunsă cauza, constatându-se necompetența funcțională a instanței de contencios administrativ.
Pe cale de consecință, tribunalul va soluționa cauza așa cum a fost restrânsă, reținând că reclamanți prin reprezentant au solicitat obligarea pârâtei să le achite prima de concediu aferentă anului 2010 actualizată cu indicele de inflație, invocând dispozițiile art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, în vigoare la acea dată.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că aceste drepturi au fost acordate voluntar în cursul lunii noiembrie 2010, cu excepția reclamanților A. S., B. A. B., S. N. M. și S. V., pentru care nu a motivat neplata acestor drepturi.
După . Legilor de salarizare nr.284/2010 și nr.285/2010, pârâta susține că nu mai există bază legală de acordare a acestei prime de concediu, fiind abrogate explicit dispozițiile art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999.
Pe fondul cauzei, în primul ciclu procesual, pârâta a susținut și că au fost plătite drepturile către reclamanți, cu excepția celor indicați în întâmpinare, cărora nu le-a plătit aceste drepturi pentru că la momentul plății aveau încetate raporturile de serviciu.
De asemenea, instanța a constat întemeiată și a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților T. I. D., D. D. D. și M. C., iar soluția pronunțată nu a fost desființată de instanța de control judiciar, astfel că această excepție va fi admisă și prin prezenta hotărâre.
Referitor la fondul pretențiilor, s-a reținut că pârâta a depus la dosar statele de plată ale angajaților, din cuprinsul cărora instanța a stabilit persoanele care au încasat prima de concediu și cele care nu au primit acest drept salarial.
În raport de situația de fapt reținută, văzând și dispozițiile art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 în vigoare în anul 2010 până la data de 31.12.2010, tribunalul urmează a admite acțiunea formulată de reclamanții A. S., B. A. B., M. G., P. V., S. N. M. și S. V., având în vedere că la dosarul cauzei a fost depusă în primul ciclu procesual adresa nr.3637/23.12.2013 emisă de pârâtă, fila 45 din dosar, din care rezultă că acești reclamanți au avut calitatea de funcționari publici angajați inclusiv la data de 31.12.2010, motiv pentru care va înlătura apărările susținute de pârâtă pe fondul cauzei și întâmpinarea depusă la dosar, prin care a învederat instanței că la momentul plății voluntare a primei de concediu, nu mai aveau raporturi de serviciu cu aceasta, afirmația fiind contrazisă tocmai de înscrisul pe care l-a emis.
Pe cale de consecință, va obliga pârâta către acești reclamanți la plata primei de vacanță aferentă anului 2010, ce va fi actualizată cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
Tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamanții C. A. I., I. D., M. B. V., M. D., N. F., Ș. D., S. V. și T. Lionași, având în vedere că din actele depuse la dosar rezultă că au încasat prima de concediu aferentă anului 2010, astfel că acțiunea formulată este nelegală și netemeinică, nefiind făcută dovada contrară situației de plată rezultată din statele de plăți depuse la dosar de pârâtă.
Referitor la personalul contractual, tribunalul urmează să ia act de restrângerea acțiunii, conform cererii depusă la dosar de reprezentantul legal al reclamanților care au avut acest statut la data promovării acțiunii.
Pentru considerentele arătate, tribunalul urmează a admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților D. D. D., M. C. și T. I. D. invocată de pârâtă.
Urmează a lua act de restrângerea acțiunii privind personalul contractual.
Urmează a admite acțiunea formulată de reclamanții A. S., B. A. B., M. G., P. V., S. N. M. și S. V. împotriva pârâtei Poliția Locală Călărași.
Urmează a obliga pârâta către reclamanți la plata primei de vacanță aferentă anului 2010, ce va fi actualizată cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
Urmează a respinge acțiunea formulată de reclamanții C. A. I., I. D., M. B. V., M. D., N. F., Ș. D.,S. V. și T. Lionași împotriva pârâtei Poliția Locală Călărași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților D. D. D., M. C. și T. I. D. invocată de pârâtă.
Ia act de restrângerea acțiunii privind personalul contractual.
Admite acțiunea formulată de reclamanții A. S., B. A. B., M. G., P. V., S. N. M. și S. V. împotriva pârâtei Poliția Locală Călărași.
Obligă pârâta către reclamanți la plata primei de vacanță aferentă anului 2010, ce va fi actualizată cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții C. A. I., I. D., M. B. V., M. D., N. F., Ș. D.,S. V. și T. Lionași împotriva pârâtei Poliția Locală Călărași.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Recursul se va depune la Tribunalul Călărași.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2015.
Președinte, N. M. T. | ||
Grefier, C. V. |
Red.N.T./31.03.2015
Tehnored.N.T./C.V.
Ex.26/03.04.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 35/2015.... | Despăgubire. Sentința nr. 264/2015. Tribunalul CĂLĂRAŞI → |
|---|
