Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2344/2015. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2344/2015 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 363/249/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 21/2015
Ședința publică de la 13 ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte - N. D.
Judecător - C. M. G.
Grefier - S. N.
Pe rol judecarea apelului declarat de . SRL., împotriva sentinței civile nr.2344/18.09.2014 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Tribunalul apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la apelul de față.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea introdusă la Judecătoria L. Gară la data de 27.03.2014 și înregistrată sub nr._, contravenienta . IMPEX SRL,cu sediul în mun.C.,Cartier Valea Roșie,., înregistrată la O.R.C. sub nr.J_, având CUI RO_, cont bancar RO76BTRLO_2XX deschis la Banca Transilvania-Suc.C. a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/09.03.2014, dresat de I.G.P.R. – Biroul de Poliție Rutieră A2, ca fiind nelegal și netemeinic, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii sale contravenienta a arătat că prin procesul verbal de contravenție . nr._/09.03.2014, dresat de I.G.P.R. – Biroul de Poliție Rutieră A2, a fost sancționată cu o amendă în cuantum de 3000 lei, pe motiv că angajatul său, șoferul C. D., a fost depistat pe A 2, km 88, în timp ce conducea ansamblul auto compus din autoutilitară Mercedes dotată cu tahograf digital, având număr de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul_ și s-a constatat că în perioada 28.02.2014, ora 20,25 - 01.03.2014 ,ora 5:27, s-a odihnit neîntrerupt 9 ore și 58 min, nerespectând perioada minimă de odihnă zilnică normală, cu o oră și 58 min. A invocat excepția nulității procesului verbal, prev. de art. 16 și 17 din OG 2/2001,motivat de faptul că nu se poate stabili cu certitudine data comiterii faptei și data dresării acestuia,întrucât la rubricile respective sunt ștersături grosolane. A mai menționat că prin aplicarea amenzii contravenționale s-au încălcat dispozițiile art. 15 alin. (1) și art. 16 alin. (1) din Constituție ,întrucât a fost sancționată ea, ca operator de transport rutier pentru o faptă săvârșită de conducătorul auto.A mai menționat că raportul de prepușenie existent între operatorul de transport rutier și conducătorul auto, care justifică și răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, nu corespunde adevărului obiectiv, deoarece operatorul de transport nu are posibilitatea reală de a preveni și de a controla modalitatea în care șoferul respectă prevederile legale referitoare la perioada maximă de conducere neîntreruptă și perioadele de repaus ce trebuie respectate, iar faptul că legea nu îl sancționează pe acesta din urmă constituie un fel de încurajare de continuare a comportamentului ilicit al angajaților.
A mai învederat pe fondul cauzei că nu se face vinovată de fapta pentru care a fost sancționată întrucât angajatul său a respectat perioada minimă de odihnă, el aflându-se în perioada de odihnă săptămânală, în intervalul orar în discuție.A invocat în acest sens art. 8 din Regulamentul (CE) nr. 561 din 2006 al Parlamentului și al Consiliului de Modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului, alin. (2) care prevede că "pe parcursul fiecărei perioade de douăzeci și patru de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal, conducătorul trebuie să efectueze o nouă perioadă de repaus zilnic. În cazul în care perioada de repaus zilnic care intră în această perioadă de douăzeci și patru de ore este de cel puțin nouă ore, dar mai puțin de unsprezece ore, perioada respectivă de repaus zilnic este considerată perioadă de repaus zilnic redusă”.
A solicitat anularea procesului verbal, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului,motivat de faptul că fapta comisă are un grad de pericol social redus.
În drept și-a întemeiat plângerea pe disp. O.G. 2/2001, O.G. 37/2007.
Plângerea a fost legal timbrată.
În dovedirea plângerii sale contravenienta a depus la dosarul cauzei în copie: procesul verbal de contravenție; sumar arhivă card șofer în perioada 01.02._14; protocol activitate șofer; activități pentru C. D. de la 27.02.2014 până la 03.03.2014; activități pentru C. D. de la 28.02.2014 până la 01.03.2014; activități pentru C. D. de la 27.02.2014 până la 03.03.2014; contravenții pentru C. D..
Prin întâmpinare, agentul constatator a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată.
În motivare a arătat că în data de 09.03.2014,în timpul unui control al traficului rutier pe Autostrada A 2, în jurul orelor 22:05, la km 88 în direcția de deplasare către C., a fost oprit ansamblul auto format din autoutilitara marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_ - dotată cu tahograf digital, ce tracta semiremorca marca Schmitz cu numărul de înmatriculare_, ambele vehicule fiind la acel moment în proprietatea și exploatarea contravenientei, la volanul ansamblului aflându-se conducătorul auto C. D., care era singur în cabină.
A mai menționat că în urma verificării vizuale a diagramelor tahografice ale conducătorului auto amintit, cu ajutorul interpretatorului de diagrame tahografice marca Kienzle Apparate GmbH, aflat în dotare, s-a constatat că în perioada 28.02.2014, ora 20:25 - 01.03.2014, ora 05:27, acesta s-a odihnit neîntrerupt 9 ore și 2 minute, nerespectând perioada minimă de odihnă zilnică normală cu o oră și 58 minute, încălcând astfel prevederile legislației sociale europene privind transporturile rutiere - art. 8 alin. 2 și 4 raportat la art. 4 lit. „g” și „h” din Regulamentul CE nr.561/2006 al Parlamentului și Consiliului European - privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, conform cărora: „Pe parcursul fiecărei perioade de douăzeci și patru de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal, conducătorul auto trebuie să efectueze o nouă perioadă de repaus zilnic (parte a unei zile în timpul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său).
De asemenea,a mai menționat că în cazul în care perioada de repaus zilnic care intră în această perioadă de douăzeci și patru de ore este de cel puțin nouă ore, dar mai puțin de unsprezece ore, perioada respectivă de repaus zilnic este considerată perioadă de repaus zilnic redusă, iar un conducător auto nu poate efectua mai mult de trei perioade de repaus zilnic reduse între două perioade de repaus săptămânal "perioadă de repaus săptămânal": o perioadă săptămânală în timpul căreia un conducător auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o perioadă de repaus săptămânal normală sau o perioadă de repaus săptămânal redusă;"perioadă de repaus săptămânal normală": orice perioadă de repaus de cel puțin patruzeci și cinci de ore; "perioadă de repaus săptămânal redusă ": orice perioadă de repaus de mai puțin de patruzeci și cinci de ore, care poate fi redusă la minimum douăzeci și patru de ore consecutive", toate aceste prevederi legislative europene enumerate mai sus fiind transpuse întocmai în legislația națională română prin dispozițiile OG nr.37/2007 M, privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora.
A mai precizat că, numitul C. D., în perioada: 25.02.2014, ora 20:30 - 26.02.2014, ora 05:43, a efectuat prima perioadă de odihnă zilnică redusă de 9 ore si 13 minute; 26.02.2014, ora 20:08 - 27.02.2014, ora 05:43, a efectuat a doua perioadă de odihnă zilnică redusă de 9 ore si 35 de minute; 27.02.2014, ora 18:48 - 28.02.2014, ora 05:27, a efectuat a treia și ultima perioadă de odihnă zilnică redusă permisă de dispozițiile legale în vigoare de 10 ore și 39 de minute.
Totodată, s-a mai putut constata faptul că numitul C. D., în perioada: 23. 02.2014, ora 05:31 - 24.02.2014, ora 14:22, a efectuat prima perioadă de odihnă săptămânală normală de 49 ore și 52 minute; 01.03.2014, ora 05:27 - 03.03.2014, ora 10:46, a efectuat a doua perioadă de odihnă săptămânală normală de 62 ore și 21 minute. A mai învederat că prin coroborarea tuturor acestor perioade enunțate, s-a constatat faptul că numitul C. D., în perioada 28.02.2014, ora 20:25 - 01.03.2014, ora 05:27, s-a odihnit neîntrerupt doar 9 ore și 2 minute, față de minim 11 ore cât îl obligau la respectare aceleași dispoziții legale amintite anterior, nerespectând astfel perioada minimă de odihnă zilnică normală cu o oră și 58 minute, în condițiile în care, susnumitul în data de 28.02.2014 și-a început programul de lucru zilnic la ora 05:27, oră la care a început să conducă efectiv vehiculul, încheindu-1 în data de 01.03.2014, la ora 05:27, în raport cu prevederile art. 4 lit. "k" și "q" din Regulamentul CE nr. 561/ 2006 al Parlamentului și Consiliului European, conform cărora: "durata zilnică de conducere, reprezintă durata totală de conducere acumulată între sfârșitul unei perioade de repaus zilnic și începutul următoarei perioade de repaus zilnic sau între o perioadă de repaus zilnic și o perioadă de repaus săptămânal; perioada de conducere, reprezintă durata de conducere acumulată între momentul în care conducătorul auto se așează la volan după o perioadă de repaus sau o pauză și momentul în care începe o perioadă de repaus sau o pauză. Perioada de conducere poate fi continuă sau fragmentată".
A mai adăugat că, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. 4 din OG nr.37/ 2007M coroborat cu dispozițiile art.19 alin.1 din OG nr.21 2001M, privind regimul juridic al contravențiilor,în mod corect a procedat la sancționarea contravențională, în lipsă, cu amendă în cuantum de 3.000 lei, minimul amenzii prevăzute de lege, a contravenientei persoană juridică . IMPEX" SRL, pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 2 pct. 5 „Nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică cu o oră și 58 de minute”, art. 9 alin. 1 lit. "d" din OG nr.37/2007 M, răspunderea contravențională aparținând acesteia pentru fapta săvârșită de prepusul ei, conform prevederilor legale.
De asemenea a mai învederat că,aspectele menționate de contravenientă cu referire la data comiterii și respectiv a constatării contravenției sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că, din conținutul procesului verbal și din interpretarea diagramelor tahograf ridicate ca probă și depuse la dosarul cauzei, rezultă fără echivoc faptul că este vorba de ziua de 9.03.2014.
A solicitat să se constate că petenta invocă în apărare o . motive netemeinice și neconforme cu realitatea săvârșirii și constatării faptelor contravenționale ce i-au fost reținute în sarcină, desconsiderând intenționat atât gradul deosebit de ridicat al pericolului lor social, cât și faptul că aceste contravenții nu sunt unele de rezultat, ci de pericol, în sensul că nu este necesară producerea unui prejudiciu,urmarea periculoasă constând tocmai în probabilitatea producerii unor urmări nefavorabile relațiilor sociale pe care legea le protejează.
A depus la dosarul cauzei procesului verbal de contravenție . nr._/09.03.2014, întocmit de I. G. al Poliției Române – Biroul de Poliție Rutieră A2, însoțit de confirmarea de primire; copie conformă nr._ pentru transportul rutier internațional de mărfuri contra cost în numele unui terț; cartea de identitate a autovehiculului; CI, legitimație de serviciu și certificat ale petentului; raportul agentului constatator; controlul săptămânal a conducătorului auto; contravenții conducător auto și diagrame săptămânale.
La data de 26.05.2014 contravenienta a depus un răspuns la întâmpinare.
Prin răspunsul la întâmpinare a arătat că prin întâmpinarea depusă, agentul constatator nu a lămurit aspectele invocate de ea, respectiv că șoferul societății a nu ar fi respectat perioada minimă de odihnă redusă în perioada 28.02.2014, ora 20 și 25 de minute și 01.03.2014, ora 05 și 27 de minute,cu o ora și 58 de minute.
A mai învederat că analizând înscrisurile depuse se poate observa că în intervalul orar, din 28.02.2014 orele 20 și 25 de minute până în 03.03.2014 orele 10 și 46 de minute (când a reluat lucrul), conducătorul auto C. D. s-a aflat în perioada de odihnă săptămânală, susținerea intimatei din întâmpinare fiind nereală, iar interpretarea normelor legale prezumtiv încălcate, eronate.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
La data de 28.05.2014 în baza art. 201 al.4,5 C.p.c instanța a dispus fixarea primului termen de judecată, pentru data de 11.06.2014, când părțile au fost legal citate .
Prin sentința civilă nr. 423 din 11.06.2014 a Judecătoriei L. Gară s-a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași,fapta fiind comisă în raza acesteia de competență, conform dispoziției șefului IPJ Călărași nr. 7260 din 15.06.2011.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Călărași la data de 1.08.2014, sub același număr, iar părțile au fost legal citate, fără a se prezenta însă, pentru termenul din 18.09.2014, când s-a admis proba cu înscrisuri solicitată de acestea.
Prin sentința civilă nr.2344/18.09.2014 Judecătoria Călărași a respins excepția nulității procesului verbal, invocată de contravenientă, a respins plângerea formulată de contravenienta . IMPEX SRL, cu sediul în mun. C., Cartier Valea Roșie, ..2, ., înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, CUI RO-_, cont bancar RO76BTRLO_2XX deschis la Banca Transilvania - Suc.C., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ dresat de I.G.P.R. – Biroul de Poliție Rutieră A2, la data de 09.03.2014.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Analizând cuprinsul procesului verbal instanța a constatat că acesta a fost dresat în mod legal, neexistând nici un motiv de nulitate care să poată fi invocat din oficiu.
În ceea ce privește nulitatea procesului-verbal invocată de agentul constatator referitoare la faptul că din cuprinsul acestuia nu se poate sesiza, din cauza ștersăturilor data comiterii faptei, respectiv data dresării procesului verbal, fiind încălcate astfel, prev. art. 16 și 17 din OG 2/2001, aceasta urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată. Astfel, cercetând actul constatator al contravenție se poate observa că, deși îngroșate, ambele date respectiv aceea a comiterii faptei, cât și a dresării procesului verbal se pot observa cu ușurință, fiind vorba de data de 9.03.2014, dată trecută de altfel și pe înștiințarea de plată.
Completând aceste rubrici agentul constatator respectă întocmai prevederile legale mai sus menționate.
Contravenienta a mai invocat faptul că în mod greșit a fost sancționată ea, în calitate de operator de transport,în loc de a se aplica sancțiunea prepusului său, șoferul C. D., el fiind cel care în ultimă instanță nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică.
Nici aceste susțineri nu pot fi reținute, câtă vreme pentru contravenția reținută în procesul verbal de contravenție,prev. de art. 8 al. 2 pct. 5 din OG 37/2007, sancțiunea se aplică potrivit art. 9 al. 1 lit. d din OG 37/2007, operatorului de transport,care în speță este contravenienta și nu prepusul ei, ea având însă posibilitatea de a se regresa împotriva acestuia dacă se dovedește că, vinovăția îi aparține lui.
Nici pe fondul cauzei instanța nu a reținut susținerile contravenientei, apreciind că acestea sunt neîntemeiate și că ea se face vinovată de fapta reținută în sarcina sa.
Astfel, din analiza a diagramelor tahografice ale conducătorului auto C. D., depuse la dosar, s-a constatat că în perioada 28.02.2014, ora 20:25 - 01.03.2014, ora 05:27, acesta s-a odihnit neîntrerupt 9 ore și 2 minute, nerespectând perioada minimă de odihnă zilnică normală cu o oră și 58 minute, încălcând astfel prevederile legislației sociale europene privind transporturile rutiere - art. 8 alin. 2 și 4 raportat la art. 4 lit. „g” și „h” din Regulamentul CE nr.561/2006 al Parlamentului și Consiliului European - privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, conform cărora: „Pe parcursul fiecărei perioade de douăzeci și patru de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal, conducătorul auto trebuie să efectueze o nouă perioadă de repaus zilnic (parte a unei zile în timpul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său). Potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate ,în cazul în care perioada de repaus zilnic care intră în această perioadă de douăzeci și patru de ore este de cel puțin nouă ore, dar mai puțin de unsprezece ore, perioada respectivă de repaus zilnic este considerată perioadă de repaus zilnic redusă, iar un conducător auto nu poate efectua mai mult de trei perioade de repaus zilnic reduse între două perioade de repaus săptămânal - "perioadă de repaus săptămânal"-: o perioadă săptămânală în timpul căreia un conducător auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o perioadă de repaus săptămânal normală sau o perioadă de repaus săptămânal redusă (perioadă de repaus săptămânal normală"-: orice perioadă de repaus de cel puțin patruzeci și cinci de ore; "perioadă de repaus săptămânal redusă ": orice perioadă de repaus de mai puțin de patruzeci și cinci de ore, care poate fi redusă la minimum douăzeci și patru de ore consecutive").
S-a avut în vedere că în perioada: 25.02.2014, ora 20:30 - 26.02.2014, ora 05:43, a efectuat prima perioadă de odihnă zilnică redusă de 9 ore si 13 minute; 26.02.2014, ora 20:08 - 27.02.2014, ora 05:43, a efectuat a doua perioadă de odihnă zilnică redusă de 9 ore si 35 de minute; 27.02.2014, ora 18:48 - 28.02.2014, ora 05:27, a efectuat a treia și ultima perioadă de odihnă zilnică redusă permisă de dispozițiile legale în vigoare de 10 ore și 39 de minute.
În perioada: 23. 02.2014, ora 05:31 - 24.02.2014, ora 14:22, a efectuat prima perioadă de odihnă săptămânală normală de 49 ore și 52 minute; 01.03.2014, ora 05:27 - 03.03.2014, ora 10:46, a efectuat a doua perioadă de odihnă săptămânală normală de 62 ore și 21 minute.
În plus,s-a ținut cont că, conform prevederilor art. 4 lit. k și q din Regulamentul CE nr. 561/ 2006 al Parlamentului și Consiliului European: "durata zilnică de conducere, reprezintă durata totală de conducere acumulată între sfârșitul unei perioade de repaus zilnic și începutul următoarei perioade de repaus zilnic sau între o perioadă de repaus zilnic și o perioadă de repaus săptămânal; perioada de conducere, reprezintă durata de conducere acumulată între momentul în care conducătorul auto se așează la volan după o perioadă de repaus sau o pauză și momentul în care începe o perioadă de repaus sau o pauză. Perioada de conducere poate fi continuă sau fragmentată".
Coroborând toate aceste perioade enunțate cu dispozițiile legale amintite, se constată faptul că numitul C. D., în perioada 28.02.2014, ora 20:25 - 01.03.2014, ora 05:27, s-a odihnit neîntrerupt doar 9 ore și 2 minute, față de minim 11 ore cât îl obligau la respectare aceleași dispoziții legale amintite anterior, nerespectând astfel perioada minimă de odihnă zilnică normală cu o oră și 58 minute, în condițiile în care, susnumitul în data de 28.02.2014 și-a început programul de lucru zilnic la ora 05:27, oră la care a început să conducă efectiv vehiculul, încheindu-1 în data de 01.03.2014, la ora 05:27.
Instanța a apreciat că sancțiunea ce i-a fost aplicată contravenientei, respectiv amenda orientată către minimul special prevăzut de lege este corespunzătoare gradului de pericol social al faptei săvârșită de ea, având în vedere că această contravenție nu este una de rezultat, ci de pericol, în sensul că nu este necesară producerea unui prejudiciu,urmarea periculoasă constând tocmai în probabilitatea producerii unor urmări nefavorabile relațiilor sociale pe care legea le protejează. Astfel, nu de puține ori s-au produs accidente grave pe fondul nerespectării de către conducătorii auto a timpilor legali de odihnă, pe fondul oboselii accentuate fiind puse așadar în pericol grav siguranța traficului rutier.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, apelanta . IMPEX SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că hotărârea instanței de fond se bazează pe o interpretare greșită a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale avute în vedere la soluționarea cauzei.
Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 8 din Regulamentul nr. 561/2006, în sensul ca în intervalul orar în discuție, din 28.02.2014 orele 20 și 25 de minute până în 03.03.2014 orele 10 și 46 de minute, când a reluat lucrul, conducătorul auto C. D. s-a aflat în perioada de odihnă săptămânală.
Instanța de fond nu a avut în vedere înscrisurile depuse, respectiv listările de pe cardul conducătorului auto ce poartă viza . C. în intervalul 28.02.2014 ora 20și 25 de minute și 01.03.2014, ora 05 și 27 de minute, în care i se impută că șoferul nu ar fi respectat perioada minimă de odihnă cu o oră și 58 de minute. În realitate, el se afla în perioada de odihnă săptămânală.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, susținând că fapta prezintă un grad redus de pericol social.
În cauză a formulat întâmpinare IGPR, solicitând respingerea apelului declarat în cauză și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, ca legală și temeinică, susținând că instanța de fond a apreciat în mod corect probele administrate în cauză, ele dovedind cu certitudine vinovăția apelantei contraveniente. A mai arătat că apelanta invocă prin motivele de apel o . motive netemeinice și neconforme cu realitatea săvârșirii și constatării faptei contravenționale ce i-a fost reținută în sarcină, desconsiderând gradul de pericol social ridicat, această contravenție fiind de pericol și nu de rezultat.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului și sentința apelată, în raport de motivele invocate, apreciază ca fondat apelul declarat în cauză, dar pentru un alt motiv decât cel invocat.
În ceea ce privește legalitatea și temeinicia actului contestat, așa cum se reține de către prima instanță, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, iar situația de fapt a fost corect reținută de judecătorul fondului.
Cu probele administrate în cauză petenta nu a reușit să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de contravenție.
Având în vedere însă că în speță este vorba de o faptă cu gravitate redusă, că nu s-a făcut dovada că petenta ar fi încălcat în mod repetat prevederile legale reținute prin procesul verbal de contravenție tribunalul apreciază că sancțiunea aplicată este mult prea aspră, în raport de împrejurările comiterii faptei.
Se constată că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii, sancțiunile juridice constituind astfel mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite.
Înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului va avea efectul preventiv și educativ scontat.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 480 alin. 2 C.pr.civ va admite apelul declarat de . Impex SRL împotriva sentinței civile nr.2344/2014 pronunțată de Judecătoria Călărași, pe care o va schimba în tot și rejudecând va admite în parte plângerea formulată de . SRL împotriva procesului-verbal . nr._ dresat de IGPR – Biroul de Poliție Rutieră A2 la data de 9.03.2014 și va înlocui amenda cu avertisment.
Urmează a menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.480 al.2 Cod procedură civilă
Admite apelul declarat de . Impex SRL împotriva sentinței civile nr.2344/2014 pronunțată de Judecătoria Călărași, pe care o schimbă în tot și rejudecând admite în parte plângerea formulată de . SRL împotriva procesului-verbal . nr._ dresat de IGPR – Biroul de Poliție Rutieră A2 la data de 9.03.2014 și înlocuiește amenda cu avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 ianuarie 2015.
Președinte, N. D. | Judecător, C. M. G. | |
Grefier, S. N. |
Rd.ND/14.01.2015
Jf.M.J.
Dct.SN/15.01.2015
Ex.4
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2967/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 193/2015. Tribunalul... → |
|---|
