Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 636/2015. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 636/2015 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 544/249/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Decizia civilă nr. 252/2015
Ședința publică de la 24 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. D.
Judecător A. H.
Grefier C. M. P.
Pe rol judecarea apelului declarat de AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, împotriva sentinței civile nr. 636 din 17.10.2014, pronunțată de Judecătoria L.-Gară, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat avocat C. S., pentru intimata petentă . fiind apelanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat C. S., pentru intimata petentă . la dosar dovada achitării amenzii și, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pentru susțineri în fond.
Tribunalul, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru susțineri în fond.
Avocat C. S., pentru intimata petentă . respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței de fond pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, precizând că nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei L. Gară, la data de 09.05.2014 și înregistrată sub nr._, petenta .., cu sediul în . Dâlga, ., județul Călărași, înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr. J51/64/05.03.2012, CUI_, reprezentată legal de ZOLCSAK E., în calitate de administrator, a formulat plângere împotriva procesului- verbal de contravenție . nr._ din 07.05.2014, încheiat de agenții constatatori L. R. și M. Leonas, din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală,Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția nr. 3 A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului- verbal pentru netemeinicie și nelegalitate, exonerarea de plata amenzii în cuantum de 12.000 lei, stabilita prin acesta și a sancțiunilor contravenționale complementare, respectiv confiscarea sumei de 2841,88 lei.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 07.05.2014, încheiat de agenții constatatori L. R. și M. Leonas, din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală A. în urma controlului efectuat în ziua de 07.05.2014, orele 14,30, la punctul de vânzare cu amănuntul a produselor alimentare și nealimentare situat în comuna Dor Mărunt, ., au fost amendați cu suma de 10.000 lei, reținându-se faptul că s-au aprovizionat cu marfa în scopul comercializării fără să dețină documente legale de proveniență (factură sau aviz de însoțire a mărfii) și cu suma de 2.000 lei, pentru că nu ar fi evidențiat în contabilitate nota de intrare recepție privind marfa din factura . nr._ din 06.05.2014, în valoare totală de 969,56 lei .
Consideră că procesul verbal este netemeinic și nelegal întrucât situația reținută în procesul verbal mai sus arătat, nu este conformă cu realitatea, deoarece marfa pentru care agenții constatatori au stabilit că nu există acte de proveniență a acesteia nu aparținea .. și fusese depozitată cu acordul administratorului societății de către o terță persoană care urma ca la sfârșitul săptămânii să celebreze un botez, iar în ceea ce privește cea de-a doua sancțiune aplicată pentru nerespectarea legii contabilității, arată că nu a întocmit notă de intrare recepție pentru factura nr._ din 06.05.2014, în sumă de 969,56 lei, deoarece în ziua respectivă nu a fost în localitate fiind cu soacra sa la spitalul Fundeni, din municipiul București, unde aceasta și-a făcut niște analize, pentru această din urmă faptă solicitând înlocuirea sancțiunii amenzii în sumă de 2.000 lei, cu sancțiunea Avertisment.
La solicitarea instanței, în temeiul disp. art. 200 alin. 2 C.pric.civ. rap. la art. 151 alin.4 C.proc.civ., la data de 19.05.2014, petenta a depus la dosarul cauzei dovada calității de reprezentant legal a numitei Zolcsak E. – administrator, respectiv rezoluția nr._/05.03.2012 pronunțată de ORC de pe lângă Tribunalul Călărași în dosarul nr._/02.03.2012, CI . nr._ privind pe Zolcsak M., certificat de înregistrare a petentei, . nr._ și CI . nr._ privind pe Zolcsak E..
La data de 13.06.2014, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscala, cu sediul în ., sector 5, București, prin reprezentant legal, a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea acesteia și menținerea procesului-verbal ca legal și temeinic.
Soluționând cauza, Judecătoria L.-Gară, prin sentința civilă nr. 639 din 17.10.2014, a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta .., cu sediul în ., județul Călărași, înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr. J51/64/05.03.2012, CUI_, reprezentată legal de ZOLCSAK E., în calitate de administrator, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală -Direcția Generală Antifraudă Fiscală- Direcția nr. 3 A., cu sediul în ., sector 5, București, împotriva procesului–verbal de contravenție . nr._/07.05.2014.
A anulat, în parte, procesul - verbal de contravenție . nr._/07.05.2014, în sensul că înlătură sancțiunea complementară a confiscării aplicată prin acesta și dispune restituirea către petentă a sumei confiscate de 2841,88 lei.
A dispus reducerea amenzii contravenționale aplicate petentei pentru fapta prevăzută de art. 1 alin. 1 lit. e din Legea nr.12/1990 rep., de la 10.000 lei la 5000 lei, și a amenzii contravenționale aplicate petentei pentru fapta prevăzută de art. 41 pct. 2 lit. c din Legea nr.82/1991 rep., de la 2000 lei la 300 lei.
A menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție . nr._/07.05.2014.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond, analizând înscrisurile de la dosar, a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/07.05.2014, încheiat de agenții constatatori L. R. și M. Leonas, din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală,Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția nr. 3 A., petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 10.000 lei și confiscarea sumei de 2841,88 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1 alin. 1 lit. e din Legea nr.12/1990 rep. și sancționată de art. 2 alin. 1 din același act normativ, și respectiv, cu amendă în cuantum de 2000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 41 pct. 2 lit. c din Legea nr.82/1991 rep. și sancționată de art. 42 alin. 1 din același act normativ.
În fapt, s-a reținut în procesul-verbal atacat că, în data de 07.05.2014, ora 14.30, în urma controlului efectuat la punctul de vânzare cu amănuntul a produselor alimentare și nealimentare, situat în . Dâlga, ., jud. Călărași, aparținând petentei, a rezultat faptul că petenta s-a aprovizionat cu marfă în scopul comercializării și fără să dețină documente legale de proveniență (factură sau aviz de însoțire a mărfii), a următoarelor produse: bere Timișoreana pet 2,5 l/6 baxuri, bere C. pet 2,5 l/6 baxuri, băutură Energy P. 0,25 l/48 bucăți, apă plată Borsec 2 l/ 10 baxuri, apă minerală Borsec 1,5 l/ 10 baxuri, B. Timișoreana la 0,5 l/ 11 baxuri, în valoare totală de 2080,66 lei, pentru care deținea un document nefiscal, Ness F. – 60 bucăți, cafea 100 gr roșie – 1 bax, cafea 100 gr/24/5 baxuri, cafea F. la 1 kg – 2 pachete și cafea la 1kg F. rv/ 2 baxuri, pentru care a prezentat avizul de însoțire a mărfii BF_/03.05.2014, emis pe persoană fizică în valoare totală de 761,22 lei, ambele aprovizionări fără documente legale de proveniență fiind în sumă totală de 2841,88 lei, așa cum reiese și din nota explicativă dată de dl. Zolcksac M. cu ocazia controlului. De asemenea, din verificarea prin sondaj a documentelor puse la dispoziție a rezultat faptul că nu s-au respectat prevederile art. 6 din Legea nr. 82/1991 rep.,respectiv nu a fost întocmită notă de intrare și recepție pentru factura . nr._ din 06.05.2014, în valoare totală de 969,56 lei.
Conform disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului -verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare și legalitatea sancțiunilor, principale și complementare, aplicate prin acesta.
În ceea ce privește legalitatea procesului - verbal de contravenție . nr._/07.06.2014, instanța de fond a apreciat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, norme legale a căror încălcare atrage sancțiunea nulității absolute, nulitate pe care instanța o poate constata și invoca și din oficiu, cu ocazia verificării legalității actului sancționator.
Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”.
Astfel cum s-a reținut în cuprinsul Deciziei în interesul legii nr. XXII din 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG 2/2001.
În ceea ce privește însă sancțiunea complementară a confiscării sumei de 2841,88 lei, instanța de fond a apreciat că aceasta a fost aplicată în mod nelegal, în temeiul unui text de lege inexistent, motiv pentru care instanța o va înlătura, din următoarele considerente:
Conform art. 3 din Legea nr. 12/1990 rep., în vigoare la data sancționării petentei, “”Bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1, dacă sunt ale contravenientului, precum și sumele de bani și bunurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă”.
Prin urmare, pedepsele complementare ce pot fi aplicate celor care săvârșesc una din faptele prevăzute la art. 1 din Legea nr. 12/1990 rep. (cum este cazul în speța de față) sunt prev. de art. 3, și nu de disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 12/1990 rep. așa cum în mod greșit s-a reținut în procesul-verbal atacat, art. 4 din actul normativ menționat neavând vreun alineat și prevăzând că, contravențiilor prevăzute la art. 1 le sunt aplicabile dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Ori, în această situație, instanța este pusă în imposibilitatea de a verifica din punct de vedere al legalității și respectiva sancțiune.
O astfel de aplicare aleatorie a dispozițiilor imperative ale legii duce la imposibilitatea pentru petentă, de a obține analizarea de către o instanță de judecată a sancțiunilor aplicate, situație de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din C.E.D.O., care impune și accesul efectiv la o instanță.
Pentru aceste considerente, instanța constată că sancțiunea complementară a confiscării a fost luată față de petentă cu încălcarea dispozițiilor legale cu caracter imperativ, mai sus-citate, urmând astfel a o înlătura ca nelegală, a anula în parte procesul-verbal de contravenție sub acest aspect și a dispune restituirea sumei de 2841,88 lei, confiscate în baza procesului-verbal de contravenție . nr._/07.05.2014, către petentă.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut că acesta este temeinic întocmit.
Astfel, potrivit disp. art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990 rep., constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât să fie considerată infracțiune, potrivit legii penale, efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.
Totodată, conform art. 2 din Legea nr. 12/1990 rep., contravențiile prev. la art. 1 săvârșite de persoane juridice se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei.
Deasemenea, conform art. 41 pct. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991 rep., constituie contravenție nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității ărev. La art. 4 alin. 3, cu privire la: întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse, faptă contravențională ce se sancționează, potrivit art. 42 alin. 1, cu amendă de la 300 de lei la 4000 lei.
Din nota explicativă (depusă de intimat la fila 28 din dosar) dată organelor de control la data de 07.05.2014, data sancționării petentei, de numitul Zolcsak M., (împuternicit al petentei, conform precizărilor administratorului petentei de la fila 12), și în lipsa altor probe administrate de petentă care să dovedească contrariul, instanța reține că, pentru mărfurile expuse spre vânzare la punctul său de lucru și enumerate atât în nota explicativă, cât și în procesul-verbal de contravenție atacat, petenta nu a deținut și nici nu a prezentat la data controlului, documente legale de proveniență.
Instanța a mai reținut și că avizul de însoțire a mărfii ._ prezentat organelor de control (existent la fila 30 din dosar) nu a fost emis societății petente, ci unui cumpărător persoană fizică, ale cărui date de identificare nu apar menționate, astfel că, în privința mărfurilor înscrise în avizul menționat și expuse spre vânzare de petentă, respectivul document nu reprezintă un document legal de proveniență în sensul dispozițiilor legale mai sus redate.
Mai mult decât atât, deși în plângerea formulată se precizează că respectivele mărfuri aparțineau unei terțe persoane care doar la depozitase în incinta punctului de lucru al petentei, această apărare nu a fost menționată în cuprinsul notei explicative, nefiind de-altfel susținută de niciun alt mijloc de probă, deși petenta avea posibilitatea de a face dovada în sensul celor invocate prin administrarea probei testimoniale sau a probei cu înscrisuri.
Totodată, apărarea petentei potrivit căreia mărfurile aparțineau unei terțe persoane este contrazisă atât de situația de fapt constatată de organele de control în privința acesteia, respectiva marfă fiind expusă spre vânzare (ori dacă ar fi aparținut altei persoane care doar o depozitase în incinta petentei, nu ar mai fi fost expusă spre vânzare), precum și de mențiunile înscrise de împuternicitul petentei în nota explicativă de la fila 28 din dosar la punctul 2 din aceasta, respectiv că nu deține documente pentru marfa enumerată la pct. 2 din notă și expusă spre vânzare.
De asemenea, nici în ceea ce privește cea de-a doua faptă contravențională reținută în sarcina petentei, petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei constatate de organele de control prin procesul-verbal de contravenție în discuție. Astfel, la întrebarea organelor de control de ce nu s-a întocmit notă de recepție și constatare diferențe pentru produsele deja expuse spre vânzare din factura nr._, în nota explicativă din 07.05.2014, dată și semnată de numitul Zolcsak M., împuternicit al petentei, acesta a menționat că, “contabilul societății vine o dată pe săptămână și îi face notă de recepție și constatare diferențe”, și nu că a fost cu soacra sa la Spitalul Fundeni, în București, așa cum a precizat în plângere, fără a administra în dovedirea vreuneia din cele două apărări, de-altfel contradictorii, vreun mijloc de probă.
Ori, obligația petentei de a întocmi notă de recepție și constatare diferențe pentru produsele deja expuse spre vânzare din factura nr._ este prevăzută de Odinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile, publicat în Monitorul Oficial nr. 870 bis din 23 decembrie 2008 (anexele nr. 1 și 4 au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 23 decembrie 2008), care în Anexa 1- Norme Metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile, prevede la pct. 1 că “Persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilităii nr. 82/1991, republicată, consemnează operațiunile economico-financiare, în momentul efectuării lor, în documente justificative, pe baza cărora se fac înregistrări în contabilitate (jurnale, fișe și alte documente contabile, după caz)”.
Potrivit grupei a III-a pct. 1 și 2 din Anexa 1 la ordinul în discuție, nota de recepție și constatare de diferențe servește ca document pentru recepția bunurilor aprovizionate, ca document justificativ pentru încărcare în gestiune și ca document justificativ de înregistrare în contabilitate și se întocmește în două exemplare, la locul de depozitare sau în unitatea cuamănuntul, după caz, pe măsura efectuării recepției.
Instanța a mai reținut și că, raportat la obiectul cauzei, la jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, față de natura generală a dispoziției legale încălcate în speță de către petentă (sancțiunile administrative contravenționale nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii), față de obiectivul disuasiv și punitiv al sancțiunii aplicate (amenda aplicată petentei nu are drept scop acoperirea unui prejudiciu material, ci împiedicarea comiterii unor fapte similare, ceea ce îi conferea un caracter punitiv, ce caracterizează de obicei sancțiunile penale, mutatis mutandis, Bendenoun împotriva Franței, 24 februarie 1994, pct. 47, . nr. 284 și Ziliberberg împotriva Moldovei, nr._/00, pct. 33, 1 februarie 2005)], cauza N. G. c. României), precum și față de cuantumul ridicat al amenzilor aplicate petentei - 10.000 lei, și respectiv 2000 lei, cât și față de cel aplicabil, luând în considerare limitele maxime și minime ale acestora (Cauza Engel vs. Olanda), contravenția reținută în sarcina petentei reprezintă o « acuzație în materie penală » (în sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni).
Această calificare, pentru a proteja individul împotriva unor eventuale abuzuri din partea autorităților, impune pentru instanță, obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenție, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul- verbal de contravenție, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.
În cauza C. N. contra România, Curtea a arătat în mod expres că atâta timp cât organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului și analizează mijloacele de probă pertinente și utile în condiții de contradictorialitate și nemijlocire, petentul se bucură de toate garanțiile necesare astfel cum sunt acestea interpretate de către Curte prin prisma art. 6 din CEDO.
În recenta cauză N. G. c. României, Curtea a reținut că regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, astfel că, în materie de probe, este pe deplin aplicabil principiul conform căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății, reamintind totodată, raportat la prezumțiile de legalitate și veridicitate de care se bucură procesul-verbal de contravenție, că în orice sistem de drept există prezumții de fapt și de drept și că, în principiu, convenția nu se opune acestora, însă în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, în special art. 6 paragraful 2 din CEDO impunând statelor să încadreze aceste prezumții între niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și protejând dreptul la apărare (Salabiaku împotriva Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, . nr. 141-A, p. 15, pct. 28; Telfner împotriva Austriei, nr._/96, pct. 16, 20 martie 2001, A. c. Romaniei).
Așadar, Curtea nu înlătură prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal din procedura contravențională națională, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei si prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție.
Prin urmare, prezumția de temeinicie a faptelor constatate de agentul constatator și consemnate în procesul-verbal de contravenție nu are caracter absolut, ci unul relativ, prezumția de veridicitate putând opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În cauza de față, situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale, ex proprii sensibus, a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.
Astfel, constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie a procesului - verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuie furnizate și dovedite de petentă care susține netemeinicia procesului-verbal (cauza N. G. c. României), sarcina probei revenindu-i acesteia, disp. art. 249 din C.proc. civ. fiind pe deplin aplicabile (“Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege”) .
Ori, în cauza de față, petenta, deși avea această posibilitate (prin administrarea probelor cu înscrisuri și testimonială), nu a făcut, prin administrarea de probe, dovada unei situații de fapt contrare celei reținute de agentul constatator în actul sancționator atacat, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură, până la proba contrară, procesul-verbal de contravenție.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor principale aplicate, se reține că agentul constatator a aplicat pentru fiecare din contravențiile reținute în sarcina petentei, sancțiunea amenzii în cuantumul mediu prevăzut de lege.
Potrivit art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, “Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar potrivit disp. art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Analizând gradul de pericol social al contravențiilor pentru care a fost sancționată petenta, instanța constată că acesta este unul mediu, având în vedere, în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 1 alin. 1 lit. e din Legea nr.12/1990 rep., valoarea scăzută a mărfurilor găsite fără documente legale de proveniență (de 2841,88 lei), iar cu privire la fapta prevăzută de art. 41 pct. 2 lit. c din Legea nr.82/1991 rep., dată fiind existența documentului legal și valoarea redusă a mărfurilor înscrise în acesta (petenta prezentând factura fiscală nr._/06.05.2014 în valoare totală de 969,56 lei).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond în mod greșit a reindividualizat sancțiunile aplicate, ignorând gradul ridicat de pericol social al contravenției și faptul că petenta contravenientă nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de contravenție. A mai arătat că faptele au fost corect reținute, iar sancțiunile aplicate de agentul constatator au fost corect individualizate.
În cauză, în termen legal, a formulat întâmpinare ., prin care a solicitat respingerea apelului declarat de IPJ Călărași și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, situația de fapt fiind corect reținută de instanța de fond, sancțiunile aplicate fiind și ele în mod corect reindividualizate .
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului și sentința apelată, în raport de critica formulată, apreciază ca fondat apelul declarat în cauză.
Sub aspectul legalității procesului verbal, tribunalul reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din OG nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța mai reține și împrejurarea că faptei reținute în sarcina petentei i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, cu toate că petenta a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator, instanța apreciază că aceasta corespunde realității. Instanța reține, pe de o parte că cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, iar pe de altă parte că procesul-verbal de contravenție face dovada deplină cu privire la starea de fapt și de drept reținută însă până la proba contrară.
Contravenienta nu a probat o altă situație de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de contravenție, deși a avut această posibilitate în fața instanței de fond.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, cuprinzând toate elementele necesare care să-i asigure legalitatea, în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001, care reprezintă cadrul legal în materia contravențiilor.
Având in vedere că apelanta nu a propus probe de natură să înlăture vinovăția sa si ținând cont de faptul că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară, tribunalul apreciază că acesta a fost legal și temeinic întocmit.
Cât privește reindividualizarea sancțiunilor aplicate, Tribunalul apreciază că aceasta nu se justifică în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001. O asemenea soluție ar presupune ignorarea gradului sporit de pericol social al faptei decurgând din nerespectarea normelor privind plata taxelor și impozitelor datorate bugetului consolidat al statului.
Normele încălcate au fost adoptate de legiuitor tocmai în scopul disciplinării agenților economici, în sensul conștientizării gradului de pericol social pe care faptele de acest gen îl au față de întreaga societate.
În cauză nu se impune reindividualizarea sancțiunilor aplicate, întrucât contravenienta nu este la prima abatere de acest gen. Astfel, la data de 13.01.2015, Tribunalul Călărași în dosarul civil nr._ a înlocuit amenda aplicată ca sancțiunea avertismentului, sancțiune care se pare că nu a avut rolul de prevenire, contravenienta având același comportament față de normele privind plata taxelor și impozitelor.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 480 alin.2 C.p.civ. va admite apelul declarat de ANAF împotriva sentinței civile nr. 639/2014 pronunțată de Judecătoria L. Gară pe care o va schimba în tot și rejudecând va respinge plângerea formulată de ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 480 alin.2 C.p.civ.
Admite apelul declarat de ANAF împotriva sentinței civile nr. 639/2014 pronunțată de Judecătoria L. Gară pe care o schimbă în tot și rejudecând respinge plângerea formulată de ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 februarie 2015.
Președinte, N. D. | Judecător, A. H. | |
Grefier, C. M. P. |
Red.DN/05.03.2015
Tehnored.CP
Ex.4/05.03.2015
JF G. C. E.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3339/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2816/2015.... → |
|---|
