Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 17/2015. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2015 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 2590/116/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 17/2015
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. M. T.
Grefier C. V.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ privind pe reclamanții O. C., O. C., V. L., S. V., P. A., G. M., C. M. G., D. A., S. N., S. M., M. I., V. L. și G. L. în contradictoriu cu pârâtul P. C. TĂMĂDĂU M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat reclamantele P. A., D. A. și V. L., personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța procedează la legitimarea reclamantelor P. A., D. A. și V. L., care prezintă CI ., nr._, CNP_, CI ., nr._, CNP_ și CI ., nr._, CNP_.
Reclamanta P. A., având cuvântul, la solicitarea instanței, în suplimentarea probatorului, depune la dosar înscrisuri doveditoare privind sporul special de hrană, respectiv „acord colectiv de muncă la nivel de unitate” și „raport privind necesitatea aprobării acordului Colectiv de muncă”.
De asemenea, solicită să se țină cont de Legea nr.124/2014.
Reclamantele P. A., D. A. și V. L., având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, apreciind cauza în stare de soluționare.
Tribunalul, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată închisă cercetarea judecătorească, apreciind cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul pentru susțineri pe fond.
Reclamanta P. A., având cuvântul pe fond, solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, pentru motivele arătate în acțiune.
Reclamantele D. A. și V. L., având pe rând cuvântul, arată că își însușesc concluziile formulate de reclamanta P. A..
Tribunalul reține dosarul în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de contencios administrativ de față;
Prin cererea introdusă la această instanță la data de 18.11.2013 și înregistrată sub nr. 2590/ 116/2013 reclamanții O. C., O. C., V. L., S. V., P. A., G. M., C. M. G., Drachicescu A., S. N., S. M., M. I., V. L. si G. L., toți cu domiciliul în com. Tămădău M., .. Călărași, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea Dispoziției nr.121/16.10.2013 emisă de P. C. Tămădău M., jud. Călărași
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin Dispoziția nr. 121/16.10.2013, P. C. Tămădău M., jud. Călărași a dispus recuperarea sumei de 143.767 lei, reprezentând cheltuieli salariale necuvenite si drepturi speciale. Au arătat reclamanții că dispoziția este netemeinică, deoarece fiind angajați de buna credința ai Primăriei Tămădău M., au fost remunerați de către Primărie conform legilor speciale aplicabile în acea perioada chiar în urma unor dispoziții ale Primarului C. Tămădău M. (dispoziția nr. 61/30.05.2008), sporurile acordate fiind trecute în contractul colectiv de muncă. Au menționat de asemenea reclamanții că indiferent de rezultatul controlului Curții de Conturi, consideră că banii câștigați au fost meritați, Statul, reprezentat prin P. C. Tămădău M., neputându-și invoca propria culpa în efectuarea unor plăți fără cunoașterea temeinică a legislației. Nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, cu atât mai puțin chiar reprezentanții Statului R., respectiv Primăria Tămădău M., jud. Călărași.
Precizează reclamanții că recuperarea acestor sume ar însemna o grava destabilizare a situației lor financiare întrucât sumele ce ar trebui returnate reprezintă salariile pe aproximativ un an de zile. Mai mult decât atât, arată reclamanții că, contractul de muncă, fiind un contract bilateral, a născut în sarcina lor o muncă ce a fost prestată corespunzător, în schimbul unui salariu bine stabilit, ce includea și aceste sporuri. Apreciază reclamanții că atâta timp cât au respectat contractul, adică legea părților, este inadmisibil ca o parte din banii pe care i-au încasat conform muncii prestate sa le fie acum luați cu precizarea că unii dintre ei au acceptat să lucreze în cadrul Primăriei și datorita salariului ce cuprindea aceste sporuri.
În dovedirea cererii reclamanții au propus administrarea dovezilor cu înscrisuri și au depus la dosar acte care se regăsesc la filele 5-9 respectiv 84-140.
Au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 16.12.2013 pârâta Primăria Tămădău M., jud. Călărași a formulat în cauză întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că prin Decizia Curții de Conturi a României - Camera de conturi a Județului Călărași s-a constatat faptul că au fost acordate în mod nelegal salarii reprezentând cheltuieli și drepturi necuvenite către salariații Primăriei Tămădău M..
A menționat pârâta că, Decizia Curții de Conturi fiind una obligatorie, a procedat în mod corect la emiterea Dispoziției privind recuperarea sumei de 143.767 lei reprezentând cheltuieli salariale necuvenite și drepturi speciale ale salariaților din aparatul propriu al Primarului C. Tămădău M., jud. Călărași pe anii 2010 si 2011.
În ședința publică din 13.02.2014 tribunalul a invocat din oficiu excepția lipsei parcurgerii procedurii prealabile.
În raport de probatoriul administrat în cauză instanța va pronunța o soluție de admitere a excepției lipsei procedurii prealabile și pe cale de consecință de respingere a acțiunii reclamanților pentru considerentele în continuare expuse.
Coroborând art.99 alin.1 și art.106 alin. 1 din Lega 188/1999 și art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004 rezultă că, pe de o parte, dispoziția emisă de P. . nr. 121/2013 este act administrativ iar, pe de altă parte, persoana care se consideră vătămată printr-un asemenea act trebuie să respecte condițiile și termenele stabilite de legea contenciosului administrativ în procedura contestării actului respectiv.
Potrivit art.7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia". Astfel, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, reclamanții erau obligați să parcurgă o procedură prealabilă, respectiv să conteste fie în cadrul autorității publice emitente fie în cadrul autorității ierarhic superioare actul respectiv, procedura plângerii prealabile fiind obligatorie .
Față de faptul că reclamanții nu au îndeplinit procedura plângerii prealabile nefiind depus nici un înscris din care să rezulte că au contestat Dispoziția nr. 121/ 2013, tribunalul va admite excepția lipsei parcurgerii procedurii prealabile și pe cale de consecință, în baza art.7 alin.1, din L.554/2004, a art.248 alin.1 C.pr.civilă, va respinge acțiunea formulată de O. C., V. L., S. V., P. A., G. M., C. M.-G. și D. A. împotriva Dispoziției nr.121/16.10.2013 emisă de P. C. Tămădău M., jud. Călărași.
În privința reclamanților O. C., S. N., S. M., M. I., V. L. și G. L., instanța urmează a respinge cererea acestora ca fiind lipsită de interes întrucât prin dispoziția nr.138/2013 emitentul P. . modificat anexele 1, 2 și 3 la dispoziția contestată (121/2013) iar numele reclamanților sus menționați nu se regăsește pe niciuna din aceste anexe, altfel spus împotriva acestora din urmă nu s-a declanșat nici o procedură de recuperare a unor sume de bani.
Prin sentința civilă nr.159/2014, Tribunalul Călărași a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocată din oficiu în privința reclamanților O. C., V. L., S. V., P. A., G. M., C. M. G. și D. A..
A respins acțiunea formulată de reclamanții O. C., V. L., S. V., P. A., G. M., C. M.-G. și D. A. împotriva Dispoziției nr.121/16.10.2013 emisă de P. C. Tămădău M., jud. Călărași.
A respins ca lipsită de interes acțiunea formulată de reclamanții O. C., S. N., S. M., M. I., V. L. și G. L..
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții: G. M., S. V., P. A., O. C., C. M.-G., V. L. și D. A., solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în baza art. 498 alin. 2 N.CProc.Civ., iar, în subsidiar, modificarea, în tot, a sentinței, iar prin decizia civilă nr.7478/10.10.2014 Curtea de Apel București a admis recursul, a casat în parte sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare pe fond, menținând doar soluția privind excepția lipsei de interes.
Cauza a fost înregistrată la rejudecare la Tribunalul Călărași sub nr._, fiind stabilit termen de judecată la data de 14.01.2015 pentru când au fost citate părțile, prezentându-se doar reclamantele P. A., D. A. și V. L., care au solicitat suplimentarea probei cu înscrisuri, depunând în copie la dosar Acordul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate semnat de primarul comunei în calitate de ordonator de credite și referatele nr.476/26.02.2010.
Analizând actele dosarului, tribunalul reține că reclamanții au formulat contestație împotriva dispoziției nr.121/16.10.2013 emisă de pârâtul P. . anularea ei pe motiv că în mod greșit s-a dispus recuperarea sumelor arătate pentru fiecare dintre ei, așa cum se reține în anexele dispoziției, pe motiv că sunt cheltuieli și drepturi speciale încasate necuvenit.
Reclamanții au susținut că drepturile a căror recuperare s-a dispus prin dispoziția contestată, sunt încasate legal în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, depus în copie la dosarul cauzei, dar și în baza dispoziției pârâtului nr.61/30.05.2008.
Pârâtul s-a apărat prin invocarea deciziei nr.45/2012 a Camerei de Conturi a jud. Călărași, din care rezultă că UAT . fost supusă unui audit financiar în urma căruia s-a stabilit că drepturile salariale au fost plătite reclamanților în mod nelegal.
În raport de situația de fapt reținută, în baza art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 și art. 84 lit.b și art.85 din Legea nr.188/1999, art.998-999 VCciv. incident situației de fapt, tribunalul urmează a admite acțiunea reclamanților și a dispune anularea dispoziției nr.121/16.10.2013, anexele 1, 2 și 3, corespunzător pozițiilor la care figurează cei în cauză, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.84 lit.b din Legea nr.188/1999, răspunderea civilă a funcționarului public se antrenează atunci când nu restituie în termen legal sumele încasate necuvenit, sens în care conducătorul autorității publice emite o decizie de imputare în 30 de zile de la data constatării pagubei, conform art.85 alin.1 din aceeași lege.
Se constată că decizia nr.45/2012 a fost emisă de Camera de Conturi a jud. Călărași la data de 13.01.2012, stabilindu-se de controlorii financiari termen de realizare a măsurilor dispuse la data de 29.06.2012, dată până la care pârâtul era obligat să emită decizia de imputare pe numele reclamanților.
Potrivit art.85 alin.3 din Legea nr.188/1999, dreptul conducătorului autorității de a emite decizia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Așadar, din economia textelor de lege analizate, rezultă clar că termenul de 30 de zile este un termen de decădere, care curge de la data de 29.06.2012, când trebuia să aducă la îndeplinire măsurile controlorilor financiari, iar termenul de 3 ani prevăzut de art.85 alin.3 este unul de prescripție, care se calculează de la data producerii pagubei, dată care coincide cu data fiecărei plăți lunare făcută reclamanților pentru drepturile ce fac obiectul deciziei de imputație.
Așadar, în baza art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999, la data de 16.10.2013, când a fost emisă dispoziția nr.121, pârâtul era decăzut din dreptul de a o emite.
Cum instanța a fost investită să analizeze legalitatea dispoziției pe fondul ei și nu pe excepție, tribunalul constată că dispoziția este nelegală întrucât art.84 lit.b prevede imperativ că este antrenată răspunderea civilă a funcționarului public doar atunci când nu restituie în termenul legal sumele încasate necuvenit, creând astfel autorității publice un prejudiciu în valoare egală cu drepturile indicate în anexele la dispoziția nr.121/16.10.2013.
Or, din cuprinsul acestui act nu rezultă că anterior emiterii, s-a stabilit de pârât că reclamanții au încasat sume necuvenit, că a stabilit un termen de restituire și că au refuzat să le restituie și astfel, au produs un prejudiciu autorității locale în cuantumul indicat în anexele la dispoziția contestată.
Mai mult, pentru antrenarea răspunderii civile potrivit 998-999 VCciv., incident situației de fapt, pârâtul trebuia să dovedească și că erau îndeplinite la data emiterii dispoziției nr.121/2013, condițiile legale pentru antrenarea răspunderii civile, respectiv săvârșirea de funcționarul public a unei fapte ilicite, cuantumul prejudiciului, vinovăția funcționarului public, precum și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că pârâtul a făcut aceste dovezi, ci doar că în calitate de reprezentant al entității auditate de Camera de Conturi a jud. Călărași, trebuia să îndeplinească până la data de 29.06.2012 mai multe măsuri pentru remedierea deficiențelor constate prin decizia nr.45/2012.
În acest sens, avea obligația să constate dacă reclamanții au încasat necuvenit anumite drepturi de natură salarială, probă care nu poate fi făcută în prezența unor acte care fac dovada că aceștia au încasat cuvenit respectivele sume; că le-a stabilit printr-un act emis anterior dispoziției nr.121/2013, cuantumul lor și termenul de restituire, dar și că la expirarea acestui termen au refuzat nelegal să le restituie, caz în care ar fi fost justificată emiterea dispoziției contestate în prezenta cauză.
Dimpotrivă, actele depuse la dosar fac dovada culpei pârâtului, care a fost de acord, prin semnarea acordului colectiv de muncă la nivel de unitate depus la dosar, în calitate de ordonator de credite, să le acorde anumite drepturi de natură salarială, dar a emis și dispoziția nr.61/30.05.2008, prin care le-a acordat drepturi de natură salarială fără să aibă dispoziție legală în acest sens.
Având în vedere că dispoziția nr.121/2013 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art.85 lit.b, art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999, art.998-999 VCciv. și că pârâtul își invocă propria culpă la emiterea actului, tribunalul urmează a dispune anularea ei corespunzător pozițiilor la care figurează reclamanții în cele două anexe.
Pentru considerentele arătate, tribunalul urmează a admite acțiunea formulată de reclamanții O. C., V. L., S. V., P. A., G. M., C. M. G. și D. A., împotriva pârâtului P. C. TĂMĂDĂU M., jud. Călărași.
Urmează a dispune anularea dispoziției nr.121/16.10.2013, anexele 1, 2 și 3, corespunzător pozițiilor la care figurează reclamanții în cauză.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanții O. C., V. L., S. V., P. A., G. M., C. M. G. și D. A. împotriva pârâtului P. C. TĂMĂDĂU M., jud. Călărași.
Dispune anularea dispoziției nr.121/16.10.2013, anexele 1, 2 și 3, corespunzător pozițiilor la care figurează reclamanții în cauză.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2015.
Președinte, N. M. T. | ||
Grefier, C. V. |
Red.N.T./05.02.2015
Tehnored.N.T./C.V.
Ex.10/05.02.2015
| ← Contract administrativ. Sentința nr. 73/2015. Tribunalul CĂLĂRAŞI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
